I.

Evaluarea echipamentelor prin metodele bazate pe costuri

Orice proces de evaluare bazat pe costuri implică parcurgerea a două etape: 1. Determinarea costului necesitat de achiziţia unui activ similar (identic) activului evaluat dar, în stare nouă; 2. Identificarea şi scăderea gradului de uzură. 1. Categorii de costuri utilizate în evaluare: Abordarea evaluării prin costuri este o abordare comparativă. Procesul de evaluare bazat pe costuri implică o comparaţie între activul evaluat şi un activ similar (identic) dar, în stare nouă, care ar putea să-l înlocuiască. Este vorba de aşa numitul activ substitut. Activul substitut nu trebuie, neaparat, să fie un activ identic ci, să înlocuiască serviciul oferit de activul evaluat. Principiul substituţiei: La baza evaluării prin costuri stă principiul substituţiei. În cadrul abordării prin costuri, acest principiu presupune că un cumpărător prudent nu va plăti pentru un activ un preţ superior costului costului implicat de dobândirea unui activ substitut, cu o utilitate echivalentă. Categorii de costuri: În procesul de evaluare prin metodele bazate pe costuri, baza evaluării o poate reprezenta două categorii de costuri: - Costul de înlocuire, - Costul de reproducţie. Costul de reproducţie implică crearea unui activ identic activului evaluat. Costul de reproducţie reprezintă costul curent de fabricaţie (estimat pe baza preţurilor existente la data evaluării) al unui activ nou, identic activului evaluat, bineînţeles cu aceeaşi utilitate, dar şi cu acelaşi aspect, aceeaşi dimensiune, confecţionat cu aceleaşi sau, aproape, aceleaşi materiale, standarde de producţie, design şi calitate a forţei de muncă, ca şi în cazul activului evaluat.

1

Cost de reproducţie sau cost de înlocuire? Se consideră că costul de înlocuire este baza cea mai potrivită în vederea formării opinii asupra valorii. costul de înlocuire) şi nu o reproducere identică. Dacă costul de reproducţie este superior costului de înlocuire. (1965) sublinia: Ipoteza că valoarea activului evaluat este determinată de costul curent implicat de construirea sau cumpărarea unui activ identic este nerealistă. el nu are nici o relevanţă în evaluare. apelându-se la un design modern şi o forţă de muncă de înaltă calificare. Activul substitut ar fi creat cu metode moderne. 2 . ar trebui să fie tipul de activ. în general. În consecinţă. care ar putea înlocui serviciul oferit de activul evaluat. Progresul tehnic determină. cel mai convenabil. din punct de vedere economic (cu preţul cel mai scăzut). În acest caz. Activele. în concordanţă cu standardele curente. de tip modern.Costul de înlocuire reprezintă costul curent de fabricaţie (cu preţurile existente la data evaluării) al unui activ nou. într-o formă sau înfăţişare care poate fi diferită de cea a activului evaluat. de-a lungul timpului. reducerea costurilor de producţie ale echipamentelor. care are utilitatea(echivalentă) cea mai apropiată de cea a activului evaluat. Ele sunt înlocuite de active substanţial diferite. El reprezintă costul necesar reconstituirii funcţionalităţii sau utilităţii activului respectiv dar. acelaşi aspect şi aceeaşi componenţă materială. o substituţie(ex.. determină supraevaluarea activului respectiv. Profesorul Bonbright J. luat în considerare în evaluare. apelarea la costul de reproducţie ca bază de evaluare. caracterizate prin aceeaşi dimensiune. Înlocuirea va presupune. proiectate modern pentru a satisface nevoile actuale ale proprietarilor. nu sunt înlocuite de active identice. asemănător activului evaluat. în general. Activul substitut. activul înlocuitor ar putea avea o utilitate mai mare în raport cu cea a activului evaluat.

cea datorată costurilor de capital excedentare. implică un anumit grad de uzură. fiind inferior unui activ în stare nouă. . Această uzură trebuie identificată şi cuantificată. De exemplu. Activul evaluat. din punctul de vedere al parametrilor de exploatare. în vederea cuantificării unei anumite forme de depreciere funcţională. în trecut. El se caracterizează printr-o anumită durată de exploatare consumată. Diferenţa între costul de reproducţie şi costul de înlocuire reprezintă costul de capital excedentar. prin intermediul unui factor de actualizare. Valoarea activului existent = costul de înlocuire-uzura cuantificată 3 . el poate fi un activ mai performant. deoarece oferă o serie de avantaje: . în vederea achiziţiei sau construcţiei activului respectiv. De asemenea.implică un cost de exploatare mai redus(avantajul costului de exploatare). . 2. costul de reproducţie poate fi calculat în anumite scopuri. Uzura (deprecierea) în evaluare poate fi privită ca o pierdere de valoare înregistrată de activul care trebuie evaluat. cu atât valoarea activului evaluat va fi mai mică în raport cu valoarea activului nou înlocuitor care oferă costul de înlocuire.actualizarea lor la data evaluării.Un activ modern este mai atractiv. Deşi costul de înlocuire reprezintă un element fundamental în evaluarea prin costuri. are o anumită stare şi anumite însuşiri care se pot diferenţia de cele ale activului înlocuitor. Cu cât gradul de uzură va fi mai mare. valoarea. calculat prin luarea în considerare a unui indice corespunzător al inflaţiei. prin urmare. Gradul de uzură ce caracterizează activul evaluat îi afectează utilitatea şi. Metoda indexării – metodă de calcul a costului de reproducţie Costul de reproducţie poate fi calculat şi ca un cost istoric actualizat care implică: .are un preţ de achiziţie mai scăzut (avantajul costului de capital).are un randament mai mare (avantajul creşterii productivităţii şi profitabilităţii). în raport cu activul în stare nouă luat ca bază de comparaţie. de cele mai multe ori. Activul care oferă costul de înlocuire este un activ în stare nouă. . el este necesar.identificarea cheltuielilor efectuate. Gradul de uzură: Costul de înlocuire este suma maximă pe care un cumpărător ar plăti-o pentru un echipament.

Activul substituent.cheltuieli de exploatare şi întreţinere mai mici. Aceste dezavantaje pot fi grupate. . în raport cu activul nou.o productivitate mai mare etc. A. În procesul de calcul a deprecierii trebuie să se asigure o cuantificare. şi deducerea. .deprecierea funcţională.deprecierea economică. . se impune identificarea şi cuantificarea în termeni monetari a fiecărui tip de uzură. .Cu cât costul de înlocuire este mai mare. în termeni monetari. în funcţie de natura lor. cu atât valoarea va fi mai mică. determinând mai multe tipuri de uzură: . Pierderea de valoare este determinată de diferenţa între starea şi însuşirile activului evaluat şi cele ale activului în stare nouă. Definirea şi cauzele uzurii fizice Uzura fizică reprezintă pierderea de valoare sau de utilitate(faţă de utilitatea iniţială) înregistrată de un activ pe măsura utilizării. supunerii unor presiuni fizice etc. ca rezultat al deteriorării. a acestora din costul de înlocuire. Uzura totală se determină prin însumarea celor trei tipuri de depreciere meţionate: Uzura totală=Uzura fizică+ Deprecierea funcţională+Deprecierea economică În procesul de evaluare. În general ea este un rezultat al micşorării duratei sale de viaţă utile în timp(trecerea timpului). a tuturor dezavantajelor atribuite activului evaluat. poate beneficia de mai multe avantaje în raport cu activul existent: . Cu cât gradul de uzură este mai mare. luat ca bază de comparaţie. ca urmare a consumării treptate a duratei sale de viaţă utile(trecerea timpului) sau. expunerii la factorii naturali de mediu sau la modificări ale mediului 4 . pe rând. expunerii la diverşi factori de mediu. în stare nouă. Prima care trebuie luată în considerare este uzură (deprecierea) fizică. Uzura (deprecierea) fizică După determinarea costului de înlocuire(de reproducţie) trebuie făcute deduceri pentru toate formele de depreciere.uzura(deprecierea) fizică.o durată de viaţă mai mare. . în mai multe categorii. cu atât valoarea va fi mai mare.un cost de achiziţie mai redus.

formarea unei opinii în privinţa acesteia. De asemenea.pregătirea personalului de întreţinere etc.. Adesea. la faţa locului. . .un activ în stare nouă are uzura fizică de 0%. estimată procentual: .). dificilă.înconjurător. şi transformarea acestei opinii într-un procent.respectarea programului de efectuare a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii . . Se consideră că mărimea uzurii fizice ar trebui să fie rezultatul unei analize aprofundate efectuate.pregătirea profesională a operatorilor.calitatea pieselor de schimb etc. trebuie să se bazeze pe comportamentul din trecut al unor echipamente similare Metodele utilizate în vederea cuantificării uzurii fizice a unui activ sunt următoarele: .un activ uzat în totalitate şi care nu mai are nici o valoare de casare. . Cuantificarea uzurii fizice În cazul în care se urmăreşte cuantificarea doar a uzurii fizice.condiţiile de mediu în care sunt exploatate activele(medii cu umiditate excesivă. Uzura fizică este. de întreţinere al activului. Izolarea şi cuantificarea strictă a uzurii fizice este.Observaţia Metoda presupune o comparaţie între însuşirile activului evaluat şi însuşirile activului înlocuitor în stare nouă. adesea. în vederea formării unei opinii în privinţa condiţiei fizice a unui echipament. .cuantificarea uzurii fizice în mod direct în unităţi monetare. . Dintre factorii consideraţi răspunzători de uzura fizică a unui echipament pot fi amintiţi următorii: . defectelor interne rezultate din vibraţii şi frecări în exploatare. . precum şi altor factori asemănători. . are o uzură fizică de 100%.observaţia. etc. I.regimul(gradul) de utilizare(numărul de schimburi). pentru aprecierea acelor aspecte care nu sunt vizibile(coroziunea internă. de către evaluatorul de specialitate (evaluatorul tehnic de specialitate) asupra fiecărui activ în parte şi factorilor determinanţi ai uzurii.cuantificarea uzurii fizice pe baza unor formule. evaluatorul. 5 . Procedura implică analiza echipamentelor în vederea evidenţierii aspectelor relevante pentru uzura fizică. evaluatorul trebuie să evite includerea în calcul a deprecierii economice sau funcţionale. uneori. În condiţiile unei uzuri fizice avansate cheltuielile de întreţinere-reparaţii sunt foarte mari. medii cu temperaturi ridicate). metoda implică discuţii cu personalul de exploatare.

un indicator bun în vederea aprecierii uzurii fizice. Contradicţia apare atunci când echipamentul atinge cele 100. din punct de vedere fizic.000 ore)=80% 6 .Regimul de utilizare a maşinilor reprezintă.000 ore de funcţionare se ajunge la un grad de uzură de 60%. se poate estima numărul de ore în care echipamentul mai poate funcţiona. Acest lucru implică faptul că atunci când echipamentul atinge cele 100. a imprimării acestui proces. utilizate în medii curate. utilizate doar 8 ore pe zi. Gradul de uzură fizică este de 40%. cu praf sau murdărie.000 ore +25. Maşinile utilizate în medii abrazive.000 de ore. a unui anumit grad pragmatism.1 Gradul de uzură fizică poate fi calculat pe baza formulelor care exprimă gradul de utilizare al activului şi anume: utilizare efectivă în ore funcţionare /utilizare normată în ore funcţionare utilizare efectivă în ore funcţionare / utilizare totală estimată în ore funcţionare utilizare totală estimată = utilizare efectivă (ore) + utilizare rămasă estimată (ore) Exemplu: Durata normată de funcţionare a unui echipament este de 100.000 de ore. II.000 ore de funcţionare se atinge un grad de uzură de 100%. adesea. Maşinile utilizate timp de 24 de ore pe zi. dacă echipamentul a înregistrat 100. Opinia evaluatorului în privinţa uzurii fizice va fi exprimată sub forma unui procent care va fi dedus din costul de înlocuire ( sau din costul de reproducţie). Deprecierea calculată în acest mod este o depreciere liniară sau constantă. corozive. 2. La 60. se vor deteriora.000 ore/(100. Maşinile care au fost supuse unui program corespunzător de reparaţii capitale se găsesc într-o stare fizică mai bună decât cele care necesită reparaţii capitale. De exemplu. adică o uzură totală. În asemenea condiţii.000 ore se apreciază că înregistrează un grad de uzură fizică de 80%: Gradul de uzură fizică estimat = 100. se vor deteriora mai repede decât cele identice dar. şi aşa mai departe.000 ore de funcţionare şi se estimează că mai poate funcţiona încă 25. mai rapid decât maşinile identice. Cuantificarea uzurii fizice pe baza unor formule Utilizărea unor formule în vederea determinării gradului de uzură fizică a fost impusă de necesitatea accelerării procesului de evaluare.000 ore şi încă mai funcţionează. Durată de funcţionare efectivă este de 40.

în condiţii de exploatare similare. Dacă un activ a fost întreţinut în mod corespunzător şi a parcurs programul de reparaţii capitale stabilit. Durata de viaţă utilă poate fi de două categorii: a) durata de viaţă utilă normală.000 ore + 50. în raport cu vârsta sa cronologică. în vederea cuantificării uzurii fizice. semnificativ. Numărătorul poate să fie reprezentat de: Vârsta cronologică a unui activ .000 ore /(75. mai mică. b) durata de viaţă utilă rămasă. mai adecvată ca numărător în raportul vârstă/durată de viaţă decât vârsta cronologică La numitor pot fi utilizate mai multe categorii de durate de viaţă: Durata de viaţă utilă.000 ore)=60% 2. Vârsta efectivă(reală) a unui activ . în mod normal. de asemenea. Durata de viaţă economică. chiar.000 de ore şi în urma unei reparaţii capitale i s-a estimat o durată de utilizare rămasă de 50. Stabilirea duratei de viaţă utile normale se face prin analiza datelor statistice privind perioadele de-a lungul cărora au fost exploatate active similare.2 Gradul de uzură fizică calculat pe baza ratelor: vârstă/durată de viaţă Raportul între vârsta şi durata de viaţă a unui activ poate să fie utilizat. Durata de viaţă utilă normală(DVUN) este numărul de ani în care se aşteaptă ca un activ în stare nouă să fie exploatat în întreprindere până la momentul scoaterii lui din funcţiune. deseori. Ea se deosebeşte de durata de viaţă economică (durata de timp în care un activ poate fi utilizat în mod rentabil) determinată pe baza unui calcul teoretic. mai mică. În vederea estimării vârstei efective a unui activ se ia în considerare efectul reparaţiilor capitale şi întreţinerii asupra stării efective a acestuia. Gradul de uzură fizică estimat: 75. În funcţie de scopul evaluării pot fi utilizate diferite definiţii specifice evaluării pentru numărătorul şi numitorul din raportul vârstă/durată de viaţă.reprezintă numărul de ani care au trecut din momentul construirii sau punerii iniţiale în funcţiune a activului. 7 . Vârsta efectivă este.Dacă se presupune că un echipament are o durată de funcţionare efectivă de 75. Durata de viaţă fizică. vârsta sa efectivă va fi.reprezintă vârsta determinată de starea efectivă a activului la momentul evaluării. 1.000 ore.

În acest caz. până la momentul retragerii lui din funcţiune. durata de viaţă utilă rămasă are la bază datele statistice referitoare la duratele de exploatare a activelor similare. Se consideră că este mai corect ca durata de viaţă utilă rămasă să fie rezultatul unor estimări. b) Durata de viaţă fizică rămasă. de două categorii: a) Durata de viaţă fizică totală. fără a fi luată în considerare posibilitatea retragerii din funcţiune mai devreme. va mai putea fi exploatat. b) durata de viaţă economică rămasă 8 . acesta rezistând din punct de vedere fizic. nefiind corectă în orice situaţie. Totuşi. din cauza deprecierii funcţionale sau economice. deoarece proprietarul poate opta să nu retragă activul din funcţiune. Şi aceasta ca urmare a faptului că în stabilirea duratei de viaţă utilă a unui activ este mai corect să se ia în considerare starea efectivă a activului şi posibilitatea sa de utilizare în continuare în activitatea respectivă. strict. Durata de viaţă utilă rămasă poate fi aproximată prin deducerea vârstei efective (Vef. la data expirării duratei sale de viaţă economică. de asemenea. Durata de viaţă fizică rămasă reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora se apreciază că un activ cu o anumită vârstă efectivă. până la momentul deteriorării şi scoaterii lui din funcţiune. se consideră că această modalitate de calcul a duratei de viaţă utile rămase reprezintă o simplificare. cu o anumită vârstă efectivă. va putea fi exploatat. acesta rezistând din punct de vedere fizic. Durata de viaţă fizică totală reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora se apreciază că un activ. Durata de viaţă fizică poate fi. teoretică. fără a fi luată în considerare posibilitatea retragerii din funcţiune mai devreme. va mai fi exploatat. din cauze fizice.) a activului din durata sa de viaţă utilă normală: DVUR= DVUN-Vef. până la momentul deteriorării şi scoaterii lui din funcţiune. în condiţii de exploatare similare. Durata de viaţă economică a) durata de viaţă economică totală. 2. 3. strict. din cauza deprecierii funcţionale sau economice. Durata de viaţă utilă rămasă (DVUR) reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora se apreciază că un activ. din cauze fizice.Durata de viaţă utilă normală a unui activ poate fi mai mare decât durata lui de viaţă economică. în stare nouă.

De obicei: DVE<DVUN DVE< DVF Durata de viaţă economică rămasă (DVER) reprezintă reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora se apreciază că un activ cu o aumită vârstă efectivă va putea fi utilizat. gradul de uzură fizică va fi de 40%. în activitatea în care a fost alocat iniţial. şi vârsta efectivă în locul vârstei cronologice. fiind mult mai corect ca durata de viaţă eonomică rămasă să fie stabilită pe baza unor estimări. gradul de uzură fizică poate fi calculat cu ajutorul următoarelor formule: Grad de uzură fizică=vârstă cronologică (Vcron)/durată de viaţă fizică(DVF) Grad de uzură fizică =vârstă efectivă (Vef)/durată de viaţă fizică(DVF) De exemplu. în mod frecvent. dacă se dezvoltă formula de mai sus. Din punct de vedere strict conceptual. dacă un activ are o vârstă efectivă de 8 ani şi o durată de viaţă fizică de 20 de ani. Durata de viaţă economică este influenţată de deprecierea funcţională şi economică a activului evaluat. gradul de uzură fizică devine: Grad de uzură fizică=vârsta efectivă (Vef) /[vârsta efectivă(Vef) fizică rămasă(DVFR)] + durata de viaţă În vederea evaluării se utilizează. Factorii deprecierii economice sau funcţionale pot limita durata de viaţă economică a unui activ. Durata de viaţă economică totală reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora un activ în stare nouă poate fi utilizat până la momentul în care s-ar impune. Ea poate fi aproximată. din motive de eficienţă. care poate oferi un serviciu echivalent. Sau. durata de viaţă utilă normală în locul duratei de viaţă fizică. uneori. prin deducerea vârstei efective a activului din durata sa de viaţă economică: DVER= DVE-Vef Totuşi se consideră că acest mod de calcul implică o importantă simplificare. în activitatea în care a fost alocat iniţial.Durata de viaţă economică totală (DVE) reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cătora se apreciază că un activ în stare nouă va putea fi utilizat în mod rentabil. în mod rentabil. În aceste condiţii gradul de uzură fizică poate fi calculat cu ajutorul formulei: 9 . cu un activ similar în stare nouă. mai eficient însă. înlocuirea lui.

din punct de vedere economic. Metoda cuantificării directe în unităţi monetare se utilizează numai în vederea evaluării uzurii fizice recuperabile. obţinută în urma remedierii. III. 10 .Grad de uzură fizică= vârstă efectivă (Vef)/durată de viaţă utilă normală(DVUN) sau: Grad de uzură fizică= vârstă efectivă (Vef)/ [vârstă efectivă(Vef)+ durată de viaţă utilă rămasă(DVUR) Este esenţial ca evaluatorul să înţeleagă că unele din definiţiile prezentate mai sus (în special pentru numitor). Metoda cuantificării directe în unităţi monetare Metoda se referă la măsurarea uzurii fizice în unităţi monetare. Metoda cuantificării uzurii fizice direct în unităţi monetare este aplicabilă în cazul în care anumite componente ale activului s-au deteriorat dar. De aici şi denumirea de uzură fizică recuperabilă.înlocuirea unui motor. este superioară costului implicat de aceasta. atunci se poate apela la metoda cuantificării uzurii fizice pe baza sumelor necesare a fi investite în vederea înlăturării deficienţei sau înlocuirii componentelor. din punct de vedere economic). creşterea de valoare şi utilitate. Exemple de uzură fizică.uzură fizică recuperabilă. remedierea deficienţei nu este fezabilă. Uzura sau deprecierea este recuperabilă atunci când. din punct de vedere economic. în general. Cuantificarea unei mărimi mai mari decât uzura fizică este adesea de dorit.repararea unei maşini unelte. . dar evaluatorul trebuie să fie conştient de acest lucru. sau dacă se constată că o anumită componentă a activului evaluat are o durată de viaţă fizică rămasă scurtă fiind posibilă înlocuirea lui. recuperabilă: . . remedierea sa este fezabilă. fiind inferioară costului implicat de aceasta. există două categorii de uzură fizică: . adică creşterea de valoare (şi utilitate) rezultată în urma remedierii. Din acest punct de vedere. Tehnica vârstă/durată de viaţă este mai utilă în vederea evaluării uzurii în cazul activelor cu o durată de viaţă consumată redusă ( aproape noi) sau a celor situate la mijlocul duratei lor de viaţă. În situaţia în care sunt necesare cheltuieli mai mari în vederea soluţionării unei deficienţe fizice. dacă sunt substituite în ecuaţia vârstă/durată de viaţă vor cuantifica mai mult decât uzura fizică. Uzura sau deprecierea fizică este nerecuperabilă în situaţia în care.uzură fizică nerecuperabilă. repararea sau înlocuirea lor este fezabilă (ele pot fi recuperate. din punct de vedere economic.

în stare nouă. Uzura fizică totală=uzura fizică recuperabilă + uzura fizică nerecuperabilă Uzura fizică recuperabilă se exprimă direct în unităţi monetare. .metoda observaţiei. Uzura fizică nerecuperabilă se cuantifică prin metodele cunoscute: . construit cu o tehnologie modernă.În cazul în care se doreşte calculul gradului de uzură fizică a unui activ. Există mai multe forme de depreciere fucţională. Deprecierea funcţională reprezintă pierderea de valoare sau de utilitate determinată de diferenţa între însuşirile activului evaluat şi cele ale activului substituent. Uneori evaluatorii fac distincţia între deprecierea funcţională şi deprecierea tehnologică.deprecierea funcţională: pierderea de valoare determinată de diferenţa dintre productivitatea activului nou şi cea a activului evaluat .deprecierea funcţională determinată de costurile de exploatare excedentare. . să separe şi să cuantifice atât uzura recuperabilă cât şi pe cea nerecuperabilă. În aceste condiţii.raportul vârstă/durată de viaţă. Cuantificarea deprecierii funcţionale reprezintă următoarea etapă care trebuie parcursă în evaluarea bazată pe costuri.deprecierea tehnologică: pierderea de valoare determinată de diferenţa dintre designul şi materialele de construcţie pe baza căruia sunt realizate activul nou şi cele aferente activului evaluat. B. unde: .raportul utilizare efectivă/utilizare totală estimată. Deprecierea funcţională După cuantificarea deprecierii fizice un alt tip de depreciere care trebuie evaluată de către evaluator este deprecierea funcţională. dintre care menţionăm: . . evaluatorul trebuie să identifice. . Un echipament este considerat depreciat funcţional în cazul în care funcţiile acestuia pot fi îndeplinite mai eficient de alte active asemănătoare. Ea rezultă în urma comparării activului evaluat cu un activ mai eficient sau cu unul mai ieftin realizat pe baza noilor tehnologii.deprecierea funcţională determinată de costul de capital excedentar. 11 . activul evaluat este analizat din două puncte de vedere: al uzurii fizice recuperabile şi nerecuperabile.

cheltuielile implicate de materialele şi forţa de muncă implicată în activitatea de întreţinere etc. Un cost de înlocuire inferior costului de reproducţie se datorează progresului tehnic din ramura producătoare a echipamentului respectiv. . se plăteşte mai puţin. Cuantificarea deprecierii din exploatare implică o comparaţie între costurile de exploatare ale activului evaluat şi cele ale activului care reprezintă baza de comparaţie(care oferă costul de înlocuire). Determinarea costului de exploatare pe unitate de produs. dimensiune etc. în stare nouă. . 3. Acest lucru înseamnă că în vederea achiziţionării unui activ înlocuitor.cheltuielile generate de consumurile de materii prime. Această formă de depreciere apare în cazul în care activul evaluat generează costuri de exploatare superioare activului înlocuitor. Procurarea informaţiei cost de exploatare pe unitate de produs în cazul activului modern înlocuitor. şi micşorarea costurilor implicate de exploatarea acestora(costuri de exploatare mai mici) şi. Din acest motiv ea mai poartă numele de depreciere din exploatare. materialele de construcţie. Diferenţa între costul de reproducţie şi costul de înlocuire reprezintă costul de capital excedentar. energie şi utilităţi pentru activitatea de exploatare.Deprecierea funcţională determinată de costul de capital excedentar: Această formă de depreciere apare în cazul în care costul de înlocuire al unui echipament este inferior costului de reproducţie. în stare nouă. Determinarea diferenţei între cele două costuri de exploatare unitare.. în cazul activului evaluat. Deprecierea funcţională determinată de costurile de exploatare excedentare: Al doilea tip de depreciere funcţională este cauzat de costurile de exploatare excedentare. metodelor de producţie. Elementele de costuri care ar trebui analizate în vederea evidenţierii deprecierii din exploatare sunt: . Substituţia implică un cost mai scăzut în raport cu reproducerea identică.cheltuielile cu forţa de muncă antrenată în exploatarea activului. îmbunătăţirilor şi modificărilor care se produc în design. cu utilitatea cea mai apropiată utilităţii activului evaluat. Estimarea deprecierii din exploatare presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. Aplicarea noilor tehnologii determină nu numai ieftinirea activelor(un cost de achiziţie mai mic) ci. creşterea eficienţei lor. 12 . implicit. 2.

estimat că va fi generat de activul evaluat în urma exploatării lui viitoare în activitate. . Rata de actualizare se situează. Estimarea duratei de viaţă utilă rămasă a activului evaluat(durata de timp de-a lungul căreia se vor înregistra costurile de exploatare excedentare). unitate 5. de obicei. cauzată de factori externi : . Deprecierea economică Ultima etapă în implementarea abordării evaluării prin costuri o reprezintă estimarea deprecierii economice. Activul evaluat va continua să genereze costuri de exploatare excedentare până la momentul la care el va fi înlocuit cu altul nou (atinge uzura totală sau înainte de acest moment). pe baza următoarei relaţii: Cost de exploatare excedentar anual = cost de exploatare excedentar pe de produs * producţia anuală proiectată a fi obţinută cu activul evaluat Costul de exploatare excedentar anual are un caracter estimat. .4.majorarea costurilor cu materii prime(fără a fi compensate prin creşterea preţului produselor).majorarea costurilor cu forţa de muncă(fără a fi compensate prin creşterea preţului produselor). diminuate cu economiile fiscale calculate. Deprecierea din exploatare este definită ca fiind valoarea actualizată a costurilor de exploatare excedentare anuale estimate.reducerea cererii pentru produsele finite. Diminuarea costului de exploatare excedentar anual cu economiile fiscale generate de activul evaluat în raport cu activul nou înlocuitor. implicit.creşterea concurenţei. prin intermediul unei rate de actualizare care să reflecte riscul costurilor respective. C. 6. . . 7. 13 . Avantajul economiilor fiscale diminuează costurile de exploatare excedentare anuale estimate şi. Deprecierea economică(denumită uneori şi depreciere externă) reprezintă pierderea de valoare sau de utilitate. nivelul deprecierii de exploatare. poate înregistra chiar un nivel mai redus datorită faptului că riscul neînregistrării excedentului de costuri este mai mic decât riscul nerealizării cash-flow-ului net al întreprinderii.politici de mediu sau alte măsuri legislative. în cost de exploatare excedentar anual. la nivelul costului mediu ponderat al capitalului întreprinderii sau. Transformarea diferenţei dintre costurile de exploatare unitare. Actualizarea costurilor de exploatare excedentare anuale. ca urmare a surplusului de costuri de exploatare (costuri de exploatare mai mari înseamnă impozite mai mici).

semnificativ. 2. Aceasta implică o comparaţie între veniturile care ar fi fost generate în situaţia în care nu ar fi acţionat factorii generatori de uzură economică. care poate fi privită ca o penalitate pentru inutilitatea acestuia. prin abordarea bazată pe fluxuri. determină o pierdere de valoare pentru activul analizat. De exemplu: creşterea costurilor cu materii prime determinate de anumite restricţii sau crize de materii prime. Factorii externi nefavorabili pot determina creşterea costurilor generate de exploatarea unui echipament. majorarea taxelor vamale etc. Deprecierea economică determinată de costurile de exploatare excedentare se determină ca o valoare actualizată a surplusului de costuri generat în condiţiile acţiunii factorilor externi nefavorabili. în menţinerea acestei stări o perioadă de timp semnificativă. 14 . 1. Din acest motiv. Una dintre acestea implică efectuarea diferenţei între investiţia de capital aferentă capacităţii de exploatare proiectate şi. O altă formă de manifestare a deprecierii economice o reprezintă creşterea costurilor de exploatare ca urmare a acţiunii unor factori externi. falimentul unor furnizori. Există totuşi aumite forme de depreciere economică care pot fi cuantificate în cadrul abordării pri costuri.- inflaţia sau rate majorate ale dobânzii. apelând la aceeaşi metodologie ca în cazul cuantificării deprecierii din exploatare. Inutilitatea formă de manifestare a deprecierii economice : Valoarea activului va fi penalizată în cazul în care acesta este deficitar din punctul de vedere al utilităţii în exploatare. alţi factori similari. şi veniturile estimate în condiţiile acţiunii acestor factori. Factorii care generează inutilitatea. mai scăzut în raport cu capacitatea proiectată (capacitatea de producţie efectiv utilizată este inferioară capacităţii de producţie proiectate) şi. adeseori. în comparaţie cu situaţia absenţei lor. Deprecierea economică este determinată de cauze externe care afectează întreaga afacere(toate activele corporale şi necorporale) mai degrabă decât unele active individuale sau. Costurile de exploatare excedentare cauzate de factori externi pot fi cuantificate şi transformate într-o penalitate pentru depreciere economică. cuantificată la nivelul întregii afaceri. investiţia de capital. pe de altă parte. aferentă nivelului actual de exploatare al echipamentului (capacităţii efectiv utilizate). mai mică. grupuri izolate de active. pe de o parte. Pierderea de valoare determinată de inutilitate poate fi cuantificată prin câteva metode. deprecierea economică este. Inutilitatea activului se reflectă în gradul redus de utilizare al acestuia. Dificultatea în cuantificarea întregului efect al deprecierii economice reprezintă unul din punctele slabe ale abordării prin cost.

Etapizarea deducerii deprecierii: Succesiunea tradiţională a deducerii deprecierii în cazul evaluării prin costuri este următoarea: Etapa nr. 3 15 .Deprecierea economică = Valoarea echipamentului (Cost de înlocuire diminuat cu toate formele de uzură) Etapa nr. Calulul costului de înlocuire. 2. 3 Etapa nr. Cuantificarea şi deducerea deprecierii. 2 Etapa nr.Uzura fizică = Cost de înlocuire diminuat cu uzura fizică .1 Cost de reproducţie Cost de capital excedentar (Deprecierea funcţională determinată de costul de capital excedentar) = Cost de înlocuire .Etapele evaluării activelor prin abordarea bazată pe costuri Abordarea bazată pe costuri implică parcurgerea a două etape: 1.Deprecierea funcţională determinată de cheltuielile de exploatare excedentare) = Cost de înlocuire diminuat cu uzura fizică şi funcţională .

16 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful