I.

Evaluarea echipamentelor prin metodele bazate pe costuri

Orice proces de evaluare bazat pe costuri implică parcurgerea a două etape: 1. Determinarea costului necesitat de achiziţia unui activ similar (identic) activului evaluat dar, în stare nouă; 2. Identificarea şi scăderea gradului de uzură. 1. Categorii de costuri utilizate în evaluare: Abordarea evaluării prin costuri este o abordare comparativă. Procesul de evaluare bazat pe costuri implică o comparaţie între activul evaluat şi un activ similar (identic) dar, în stare nouă, care ar putea să-l înlocuiască. Este vorba de aşa numitul activ substitut. Activul substitut nu trebuie, neaparat, să fie un activ identic ci, să înlocuiască serviciul oferit de activul evaluat. Principiul substituţiei: La baza evaluării prin costuri stă principiul substituţiei. În cadrul abordării prin costuri, acest principiu presupune că un cumpărător prudent nu va plăti pentru un activ un preţ superior costului costului implicat de dobândirea unui activ substitut, cu o utilitate echivalentă. Categorii de costuri: În procesul de evaluare prin metodele bazate pe costuri, baza evaluării o poate reprezenta două categorii de costuri: - Costul de înlocuire, - Costul de reproducţie. Costul de reproducţie implică crearea unui activ identic activului evaluat. Costul de reproducţie reprezintă costul curent de fabricaţie (estimat pe baza preţurilor existente la data evaluării) al unui activ nou, identic activului evaluat, bineînţeles cu aceeaşi utilitate, dar şi cu acelaşi aspect, aceeaşi dimensiune, confecţionat cu aceleaşi sau, aproape, aceleaşi materiale, standarde de producţie, design şi calitate a forţei de muncă, ca şi în cazul activului evaluat.

1

(1965) sublinia: Ipoteza că valoarea activului evaluat este determinată de costul curent implicat de construirea sau cumpărarea unui activ identic este nerealistă. Activul substitut ar fi creat cu metode moderne. într-o formă sau înfăţişare care poate fi diferită de cea a activului evaluat. caracterizate prin aceeaşi dimensiune. luat în considerare în evaluare. el nu are nici o relevanţă în evaluare. activul înlocuitor ar putea avea o utilitate mai mare în raport cu cea a activului evaluat.Costul de înlocuire reprezintă costul curent de fabricaţie (cu preţurile existente la data evaluării) al unui activ nou. determină supraevaluarea activului respectiv. În consecinţă. de tip modern. Progresul tehnic determină. 2 . care ar putea înlocui serviciul oferit de activul evaluat. Ele sunt înlocuite de active substanţial diferite. El reprezintă costul necesar reconstituirii funcţionalităţii sau utilităţii activului respectiv dar. proiectate modern pentru a satisface nevoile actuale ale proprietarilor. costul de înlocuire) şi nu o reproducere identică. Profesorul Bonbright J. ar trebui să fie tipul de activ. Înlocuirea va presupune. nu sunt înlocuite de active identice. în general. Dacă costul de reproducţie este superior costului de înlocuire. Cost de reproducţie sau cost de înlocuire? Se consideră că costul de înlocuire este baza cea mai potrivită în vederea formării opinii asupra valorii. apelarea la costul de reproducţie ca bază de evaluare. Activele. o substituţie(ex. acelaşi aspect şi aceeaşi componenţă materială. Activul substitut. reducerea costurilor de producţie ale echipamentelor. în concordanţă cu standardele curente. apelându-se la un design modern şi o forţă de muncă de înaltă calificare. cel mai convenabil. asemănător activului evaluat. de-a lungul timpului. În acest caz. care are utilitatea(echivalentă) cea mai apropiată de cea a activului evaluat.. în general. din punct de vedere economic (cu preţul cel mai scăzut).

De exemplu. are o anumită stare şi anumite însuşiri care se pot diferenţia de cele ale activului înlocuitor. Valoarea activului existent = costul de înlocuire-uzura cuantificată 3 . deoarece oferă o serie de avantaje: . Această uzură trebuie identificată şi cuantificată. El se caracterizează printr-o anumită durată de exploatare consumată. Gradul de uzură: Costul de înlocuire este suma maximă pe care un cumpărător ar plăti-o pentru un echipament. . prin intermediul unui factor de actualizare. calculat prin luarea în considerare a unui indice corespunzător al inflaţiei. Activul care oferă costul de înlocuire este un activ în stare nouă. . prin urmare.are un randament mai mare (avantajul creşterii productivităţii şi profitabilităţii). Cu cât gradul de uzură va fi mai mare. implică un anumit grad de uzură. Deşi costul de înlocuire reprezintă un element fundamental în evaluarea prin costuri.Un activ modern este mai atractiv. cea datorată costurilor de capital excedentare. în raport cu activul în stare nouă luat ca bază de comparaţie. fiind inferior unui activ în stare nouă. . valoarea. costul de reproducţie poate fi calculat în anumite scopuri. el este necesar.identificarea cheltuielilor efectuate. cu atât valoarea activului evaluat va fi mai mică în raport cu valoarea activului nou înlocuitor care oferă costul de înlocuire. Gradul de uzură ce caracterizează activul evaluat îi afectează utilitatea şi. 2. în vederea cuantificării unei anumite forme de depreciere funcţională. Activul evaluat. Diferenţa între costul de reproducţie şi costul de înlocuire reprezintă costul de capital excedentar.are un preţ de achiziţie mai scăzut (avantajul costului de capital). Uzura (deprecierea) în evaluare poate fi privită ca o pierdere de valoare înregistrată de activul care trebuie evaluat. el poate fi un activ mai performant.implică un cost de exploatare mai redus(avantajul costului de exploatare).actualizarea lor la data evaluării. din punctul de vedere al parametrilor de exploatare. Metoda indexării – metodă de calcul a costului de reproducţie Costul de reproducţie poate fi calculat şi ca un cost istoric actualizat care implică: . de cele mai multe ori. în vederea achiziţiei sau construcţiei activului respectiv. De asemenea. în trecut.

pe rând. . în termeni monetari.Cu cât costul de înlocuire este mai mare. expunerii la diverşi factori de mediu. în funcţie de natura lor. Uzura totală se determină prin însumarea celor trei tipuri de depreciere meţionate: Uzura totală=Uzura fizică+ Deprecierea funcţională+Deprecierea economică În procesul de evaluare.un cost de achiziţie mai redus. a acestora din costul de înlocuire. determinând mai multe tipuri de uzură: .cheltuieli de exploatare şi întreţinere mai mici. se impune identificarea şi cuantificarea în termeni monetari a fiecărui tip de uzură. în raport cu activul nou. cu atât valoarea va fi mai mare. . În procesul de calcul a deprecierii trebuie să se asigure o cuantificare. cu atât valoarea va fi mai mică. luat ca bază de comparaţie. .uzura(deprecierea) fizică. ca rezultat al deteriorării. Activul substituent. ca urmare a consumării treptate a duratei sale de viaţă utile(trecerea timpului) sau. expunerii la factorii naturali de mediu sau la modificări ale mediului 4 . În general ea este un rezultat al micşorării duratei sale de viaţă utile în timp(trecerea timpului). poate beneficia de mai multe avantaje în raport cu activul existent: . Pierderea de valoare este determinată de diferenţa între starea şi însuşirile activului evaluat şi cele ale activului în stare nouă. Uzura (deprecierea) fizică După determinarea costului de înlocuire(de reproducţie) trebuie făcute deduceri pentru toate formele de depreciere. Prima care trebuie luată în considerare este uzură (deprecierea) fizică. în stare nouă. .deprecierea economică. . Aceste dezavantaje pot fi grupate.deprecierea funcţională. şi deducerea. A. Cu cât gradul de uzură este mai mare.o durată de viaţă mai mare. a tuturor dezavantajelor atribuite activului evaluat. Definirea şi cauzele uzurii fizice Uzura fizică reprezintă pierderea de valoare sau de utilitate(faţă de utilitatea iniţială) înregistrată de un activ pe măsura utilizării. în mai multe categorii.o productivitate mai mare etc. supunerii unor presiuni fizice etc.

observaţia.respectarea programului de efectuare a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii .cuantificarea uzurii fizice în mod direct în unităţi monetare.. dificilă. De asemenea. Se consideră că mărimea uzurii fizice ar trebui să fie rezultatul unei analize aprofundate efectuate. defectelor interne rezultate din vibraţii şi frecări în exploatare.cuantificarea uzurii fizice pe baza unor formule. Uzura fizică este. Cuantificarea uzurii fizice În cazul în care se urmăreşte cuantificarea doar a uzurii fizice. la faţa locului.condiţiile de mediu în care sunt exploatate activele(medii cu umiditate excesivă.un activ în stare nouă are uzura fizică de 0%.).pregătirea personalului de întreţinere etc. Procedura implică analiza echipamentelor în vederea evidenţierii aspectelor relevante pentru uzura fizică. Izolarea şi cuantificarea strictă a uzurii fizice este. formarea unei opinii în privinţa acesteia. adesea. Adesea. . . 5 .Observaţia Metoda presupune o comparaţie între însuşirile activului evaluat şi însuşirile activului înlocuitor în stare nouă. medii cu temperaturi ridicate). . I.pregătirea profesională a operatorilor. de întreţinere al activului. . trebuie să se bazeze pe comportamentul din trecut al unor echipamente similare Metodele utilizate în vederea cuantificării uzurii fizice a unui activ sunt următoarele: . evaluatorul trebuie să evite includerea în calcul a deprecierii economice sau funcţionale. . . În condiţiile unei uzuri fizice avansate cheltuielile de întreţinere-reparaţii sunt foarte mari. de către evaluatorul de specialitate (evaluatorul tehnic de specialitate) asupra fiecărui activ în parte şi factorilor determinanţi ai uzurii. Dintre factorii consideraţi răspunzători de uzura fizică a unui echipament pot fi amintiţi următorii: . . uneori. evaluatorul.regimul(gradul) de utilizare(numărul de schimburi). etc. metoda implică discuţii cu personalul de exploatare. în vederea formării unei opinii în privinţa condiţiei fizice a unui echipament. . pentru aprecierea acelor aspecte care nu sunt vizibile(coroziunea internă.calitatea pieselor de schimb etc. şi transformarea acestei opinii într-un procent.înconjurător.un activ uzat în totalitate şi care nu mai are nici o valoare de casare. are o uzură fizică de 100%. estimată procentual: . precum şi altor factori asemănători.

Opinia evaluatorului în privinţa uzurii fizice va fi exprimată sub forma unui procent care va fi dedus din costul de înlocuire ( sau din costul de reproducţie). Acest lucru implică faptul că atunci când echipamentul atinge cele 100.Regimul de utilizare a maşinilor reprezintă. Durată de funcţionare efectivă este de 40.000 ore de funcţionare şi se estimează că mai poate funcţiona încă 25.000 ore +25. cu praf sau murdărie. a unui anumit grad pragmatism. Gradul de uzură fizică este de 40%. 2.000 ore de funcţionare se ajunge la un grad de uzură de 60%.000 ore se apreciază că înregistrează un grad de uzură fizică de 80%: Gradul de uzură fizică estimat = 100. II. se vor deteriora. corozive. Deprecierea calculată în acest mod este o depreciere liniară sau constantă. un indicator bun în vederea aprecierii uzurii fizice. a imprimării acestui proces.000 de ore. se poate estima numărul de ore în care echipamentul mai poate funcţiona.1 Gradul de uzură fizică poate fi calculat pe baza formulelor care exprimă gradul de utilizare al activului şi anume: utilizare efectivă în ore funcţionare /utilizare normată în ore funcţionare utilizare efectivă în ore funcţionare / utilizare totală estimată în ore funcţionare utilizare totală estimată = utilizare efectivă (ore) + utilizare rămasă estimată (ore) Exemplu: Durata normată de funcţionare a unui echipament este de 100. Cuantificarea uzurii fizice pe baza unor formule Utilizărea unor formule în vederea determinării gradului de uzură fizică a fost impusă de necesitatea accelerării procesului de evaluare. şi aşa mai departe.000 ore/(100. din punct de vedere fizic. De exemplu.000 ore)=80% 6 . se vor deteriora mai repede decât cele identice dar. adesea.000 ore şi încă mai funcţionează.000 de ore.000 ore de funcţionare se atinge un grad de uzură de 100%. dacă echipamentul a înregistrat 100. adică o uzură totală. mai rapid decât maşinile identice. În asemenea condiţii. Maşinile utilizate timp de 24 de ore pe zi. utilizate doar 8 ore pe zi. Maşinile care au fost supuse unui program corespunzător de reparaţii capitale se găsesc într-o stare fizică mai bună decât cele care necesită reparaţii capitale. Contradicţia apare atunci când echipamentul atinge cele 100. utilizate în medii curate. Maşinile utilizate în medii abrazive. La 60.

7 .000 ore. în condiţii de exploatare similare.reprezintă numărul de ani care au trecut din momentul construirii sau punerii iniţiale în funcţiune a activului. Stabilirea duratei de viaţă utile normale se face prin analiza datelor statistice privind perioadele de-a lungul cărora au fost exploatate active similare. în mod normal. vârsta sa efectivă va fi. În funcţie de scopul evaluării pot fi utilizate diferite definiţii specifice evaluării pentru numărătorul şi numitorul din raportul vârstă/durată de viaţă. Durata de viaţă utilă poate fi de două categorii: a) durata de viaţă utilă normală. mai adecvată ca numărător în raportul vârstă/durată de viaţă decât vârsta cronologică La numitor pot fi utilizate mai multe categorii de durate de viaţă: Durata de viaţă utilă.Dacă se presupune că un echipament are o durată de funcţionare efectivă de 75. de asemenea. mai mică. Durata de viaţă economică. În vederea estimării vârstei efective a unui activ se ia în considerare efectul reparaţiilor capitale şi întreţinerii asupra stării efective a acestuia. Vârsta efectivă este. b) durata de viaţă utilă rămasă. chiar. mai mică. semnificativ. deseori. Dacă un activ a fost întreţinut în mod corespunzător şi a parcurs programul de reparaţii capitale stabilit. Ea se deosebeşte de durata de viaţă economică (durata de timp în care un activ poate fi utilizat în mod rentabil) determinată pe baza unui calcul teoretic. Durata de viaţă fizică. în raport cu vârsta sa cronologică. Gradul de uzură fizică estimat: 75.000 ore)=60% 2. Vârsta efectivă(reală) a unui activ .000 ore /(75. 1. Numărătorul poate să fie reprezentat de: Vârsta cronologică a unui activ .000 ore + 50. în vederea cuantificării uzurii fizice.reprezintă vârsta determinată de starea efectivă a activului la momentul evaluării.2 Gradul de uzură fizică calculat pe baza ratelor: vârstă/durată de viaţă Raportul între vârsta şi durata de viaţă a unui activ poate să fie utilizat.000 de ore şi în urma unei reparaţii capitale i s-a estimat o durată de utilizare rămasă de 50. Durata de viaţă utilă normală(DVUN) este numărul de ani în care se aşteaptă ca un activ în stare nouă să fie exploatat în întreprindere până la momentul scoaterii lui din funcţiune.

b) Durata de viaţă fizică rămasă. fără a fi luată în considerare posibilitatea retragerii din funcţiune mai devreme. va putea fi exploatat. Durata de viaţă economică a) durata de viaţă economică totală. Durata de viaţă utilă rămasă (DVUR) reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora se apreciază că un activ. la data expirării duratei sale de viaţă economică. Şi aceasta ca urmare a faptului că în stabilirea duratei de viaţă utilă a unui activ este mai corect să se ia în considerare starea efectivă a activului şi posibilitatea sa de utilizare în continuare în activitatea respectivă. În acest caz. acesta rezistând din punct de vedere fizic.Durata de viaţă utilă normală a unui activ poate fi mai mare decât durata lui de viaţă economică. strict. se consideră că această modalitate de calcul a duratei de viaţă utile rămase reprezintă o simplificare. b) durata de viaţă economică rămasă 8 . nefiind corectă în orice situaţie. de asemenea. până la momentul retragerii lui din funcţiune. din cauze fizice. până la momentul deteriorării şi scoaterii lui din funcţiune. până la momentul deteriorării şi scoaterii lui din funcţiune. deoarece proprietarul poate opta să nu retragă activul din funcţiune. teoretică. va mai fi exploatat. din cauza deprecierii funcţionale sau economice. Durata de viaţă fizică poate fi. Totuşi. în condiţii de exploatare similare. Durata de viaţă utilă rămasă poate fi aproximată prin deducerea vârstei efective (Vef. Se consideră că este mai corect ca durata de viaţă utilă rămasă să fie rezultatul unor estimări. acesta rezistând din punct de vedere fizic. fără a fi luată în considerare posibilitatea retragerii din funcţiune mai devreme. Durata de viaţă fizică totală reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora se apreciază că un activ.) a activului din durata sa de viaţă utilă normală: DVUR= DVUN-Vef. din cauze fizice. cu o anumită vârstă efectivă. din cauza deprecierii funcţionale sau economice. durata de viaţă utilă rămasă are la bază datele statistice referitoare la duratele de exploatare a activelor similare. 2. de două categorii: a) Durata de viaţă fizică totală. 3. în stare nouă. strict. va mai putea fi exploatat. Durata de viaţă fizică rămasă reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora se apreciază că un activ cu o anumită vârstă efectivă.

înlocuirea lui. în activitatea în care a fost alocat iniţial. Ea poate fi aproximată. gradul de uzură fizică va fi de 40%. dacă un activ are o vârstă efectivă de 8 ani şi o durată de viaţă fizică de 20 de ani. uneori. cu un activ similar în stare nouă. prin deducerea vârstei efective a activului din durata sa de viaţă economică: DVER= DVE-Vef Totuşi se consideră că acest mod de calcul implică o importantă simplificare. în activitatea în care a fost alocat iniţial. Durata de viaţă economică este influenţată de deprecierea funcţională şi economică a activului evaluat. În aceste condiţii gradul de uzură fizică poate fi calculat cu ajutorul formulei: 9 . Din punct de vedere strict conceptual.Durata de viaţă economică totală (DVE) reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cătora se apreciază că un activ în stare nouă va putea fi utilizat în mod rentabil. dacă se dezvoltă formula de mai sus. De obicei: DVE<DVUN DVE< DVF Durata de viaţă economică rămasă (DVER) reprezintă reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora se apreciază că un activ cu o aumită vârstă efectivă va putea fi utilizat. gradul de uzură fizică devine: Grad de uzură fizică=vârsta efectivă (Vef) /[vârsta efectivă(Vef) fizică rămasă(DVFR)] + durata de viaţă În vederea evaluării se utilizează. Factorii deprecierii economice sau funcţionale pot limita durata de viaţă economică a unui activ. durata de viaţă utilă normală în locul duratei de viaţă fizică. şi vârsta efectivă în locul vârstei cronologice. în mod rentabil. mai eficient însă. gradul de uzură fizică poate fi calculat cu ajutorul următoarelor formule: Grad de uzură fizică=vârstă cronologică (Vcron)/durată de viaţă fizică(DVF) Grad de uzură fizică =vârstă efectivă (Vef)/durată de viaţă fizică(DVF) De exemplu. fiind mult mai corect ca durata de viaţă eonomică rămasă să fie stabilită pe baza unor estimări. din motive de eficienţă. care poate oferi un serviciu echivalent. Durata de viaţă economică totală reprezintă numărul de ani estimat de-a lungul cărora un activ în stare nouă poate fi utilizat până la momentul în care s-ar impune. în mod frecvent. Sau.

dar evaluatorul trebuie să fie conştient de acest lucru. obţinută în urma remedierii. din punct de vedere economic. recuperabilă: . din punct de vedere economic. 10 . creşterea de valoare şi utilitate. Din acest punct de vedere. în general. repararea sau înlocuirea lor este fezabilă (ele pot fi recuperate.înlocuirea unui motor. remedierea deficienţei nu este fezabilă.uzură fizică recuperabilă. Cuantificarea unei mărimi mai mari decât uzura fizică este adesea de dorit. De aici şi denumirea de uzură fizică recuperabilă. În situaţia în care sunt necesare cheltuieli mai mari în vederea soluţionării unei deficienţe fizice. Exemple de uzură fizică. Uzura sau deprecierea este recuperabilă atunci când. fiind inferioară costului implicat de aceasta.uzură fizică nerecuperabilă. din punct de vedere economic. Metoda cuantificării directe în unităţi monetare Metoda se referă la măsurarea uzurii fizice în unităţi monetare. Tehnica vârstă/durată de viaţă este mai utilă în vederea evaluării uzurii în cazul activelor cu o durată de viaţă consumată redusă ( aproape noi) sau a celor situate la mijlocul duratei lor de viaţă. adică creşterea de valoare (şi utilitate) rezultată în urma remedierii. III. Uzura sau deprecierea fizică este nerecuperabilă în situaţia în care. atunci se poate apela la metoda cuantificării uzurii fizice pe baza sumelor necesare a fi investite în vederea înlăturării deficienţei sau înlocuirii componentelor. remedierea sa este fezabilă. . dacă sunt substituite în ecuaţia vârstă/durată de viaţă vor cuantifica mai mult decât uzura fizică. sau dacă se constată că o anumită componentă a activului evaluat are o durată de viaţă fizică rămasă scurtă fiind posibilă înlocuirea lui.repararea unei maşini unelte. este superioară costului implicat de aceasta. Metoda cuantificării uzurii fizice direct în unităţi monetare este aplicabilă în cazul în care anumite componente ale activului s-au deteriorat dar. Metoda cuantificării directe în unităţi monetare se utilizează numai în vederea evaluării uzurii fizice recuperabile. din punct de vedere economic). . există două categorii de uzură fizică: .Grad de uzură fizică= vârstă efectivă (Vef)/durată de viaţă utilă normală(DVUN) sau: Grad de uzură fizică= vârstă efectivă (Vef)/ [vârstă efectivă(Vef)+ durată de viaţă utilă rămasă(DVUR) Este esenţial ca evaluatorul să înţeleagă că unele din definiţiile prezentate mai sus (în special pentru numitor).

Ea rezultă în urma comparării activului evaluat cu un activ mai eficient sau cu unul mai ieftin realizat pe baza noilor tehnologii. unde: . dintre care menţionăm: . . .În cazul în care se doreşte calculul gradului de uzură fizică a unui activ. Deprecierea funcţională După cuantificarea deprecierii fizice un alt tip de depreciere care trebuie evaluată de către evaluator este deprecierea funcţională. În aceste condiţii.raportul vârstă/durată de viaţă. evaluatorul trebuie să identifice. Uzura fizică totală=uzura fizică recuperabilă + uzura fizică nerecuperabilă Uzura fizică recuperabilă se exprimă direct în unităţi monetare. . activul evaluat este analizat din două puncte de vedere: al uzurii fizice recuperabile şi nerecuperabile. Uzura fizică nerecuperabilă se cuantifică prin metodele cunoscute: . Cuantificarea deprecierii funcţionale reprezintă următoarea etapă care trebuie parcursă în evaluarea bazată pe costuri.deprecierea funcţională: pierderea de valoare determinată de diferenţa dintre productivitatea activului nou şi cea a activului evaluat .deprecierea funcţională determinată de costul de capital excedentar.deprecierea tehnologică: pierderea de valoare determinată de diferenţa dintre designul şi materialele de construcţie pe baza căruia sunt realizate activul nou şi cele aferente activului evaluat. în stare nouă. Un echipament este considerat depreciat funcţional în cazul în care funcţiile acestuia pot fi îndeplinite mai eficient de alte active asemănătoare. Deprecierea funcţională reprezintă pierderea de valoare sau de utilitate determinată de diferenţa între însuşirile activului evaluat şi cele ale activului substituent. Există mai multe forme de depreciere fucţională.deprecierea funcţională determinată de costurile de exploatare excedentare.raportul utilizare efectivă/utilizare totală estimată. construit cu o tehnologie modernă. Uneori evaluatorii fac distincţia între deprecierea funcţională şi deprecierea tehnologică. să separe şi să cuantifice atât uzura recuperabilă cât şi pe cea nerecuperabilă.metoda observaţiei. . 11 . B.

Acest lucru înseamnă că în vederea achiziţionării unui activ înlocuitor. materialele de construcţie.. Determinarea diferenţei între cele două costuri de exploatare unitare. Cuantificarea deprecierii din exploatare implică o comparaţie între costurile de exploatare ale activului evaluat şi cele ale activului care reprezintă baza de comparaţie(care oferă costul de înlocuire). 3. în stare nouă. Substituţia implică un cost mai scăzut în raport cu reproducerea identică. 2. 12 .Deprecierea funcţională determinată de costul de capital excedentar: Această formă de depreciere apare în cazul în care costul de înlocuire al unui echipament este inferior costului de reproducţie. în stare nouă. Deprecierea funcţională determinată de costurile de exploatare excedentare: Al doilea tip de depreciere funcţională este cauzat de costurile de exploatare excedentare. se plăteşte mai puţin. îmbunătăţirilor şi modificărilor care se produc în design. în cazul activului evaluat. energie şi utilităţi pentru activitatea de exploatare. Determinarea costului de exploatare pe unitate de produs. . . Aplicarea noilor tehnologii determină nu numai ieftinirea activelor(un cost de achiziţie mai mic) ci. Un cost de înlocuire inferior costului de reproducţie se datorează progresului tehnic din ramura producătoare a echipamentului respectiv. metodelor de producţie.cheltuielile generate de consumurile de materii prime. Din acest motiv ea mai poartă numele de depreciere din exploatare.cheltuielile cu forţa de muncă antrenată în exploatarea activului. implicit. cu utilitatea cea mai apropiată utilităţii activului evaluat. Estimarea deprecierii din exploatare presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. creşterea eficienţei lor.cheltuielile implicate de materialele şi forţa de muncă implicată în activitatea de întreţinere etc. Această formă de depreciere apare în cazul în care activul evaluat generează costuri de exploatare superioare activului înlocuitor. Procurarea informaţiei cost de exploatare pe unitate de produs în cazul activului modern înlocuitor. Diferenţa între costul de reproducţie şi costul de înlocuire reprezintă costul de capital excedentar. dimensiune etc. şi micşorarea costurilor implicate de exploatarea acestora(costuri de exploatare mai mici) şi. Elementele de costuri care ar trebui analizate în vederea evidenţierii deprecierii din exploatare sunt: .

majorarea costurilor cu materii prime(fără a fi compensate prin creşterea preţului produselor). 6. Actualizarea costurilor de exploatare excedentare anuale.majorarea costurilor cu forţa de muncă(fără a fi compensate prin creşterea preţului produselor). diminuate cu economiile fiscale calculate.4. Deprecierea economică Ultima etapă în implementarea abordării evaluării prin costuri o reprezintă estimarea deprecierii economice. nivelul deprecierii de exploatare. pe baza următoarei relaţii: Cost de exploatare excedentar anual = cost de exploatare excedentar pe de produs * producţia anuală proiectată a fi obţinută cu activul evaluat Costul de exploatare excedentar anual are un caracter estimat. Estimarea duratei de viaţă utilă rămasă a activului evaluat(durata de timp de-a lungul căreia se vor înregistra costurile de exploatare excedentare). de obicei. Activul evaluat va continua să genereze costuri de exploatare excedentare până la momentul la care el va fi înlocuit cu altul nou (atinge uzura totală sau înainte de acest moment). cauzată de factori externi : . Avantajul economiilor fiscale diminuează costurile de exploatare excedentare anuale estimate şi. în cost de exploatare excedentar anual. unitate 5. la nivelul costului mediu ponderat al capitalului întreprinderii sau. estimat că va fi generat de activul evaluat în urma exploatării lui viitoare în activitate.politici de mediu sau alte măsuri legislative. Deprecierea economică(denumită uneori şi depreciere externă) reprezintă pierderea de valoare sau de utilitate. C. 7.creşterea concurenţei. . . Diminuarea costului de exploatare excedentar anual cu economiile fiscale generate de activul evaluat în raport cu activul nou înlocuitor. . Transformarea diferenţei dintre costurile de exploatare unitare.reducerea cererii pentru produsele finite. . prin intermediul unei rate de actualizare care să reflecte riscul costurilor respective. ca urmare a surplusului de costuri de exploatare (costuri de exploatare mai mari înseamnă impozite mai mici). Deprecierea din exploatare este definită ca fiind valoarea actualizată a costurilor de exploatare excedentare anuale estimate. 13 . Rata de actualizare se situează. poate înregistra chiar un nivel mai redus datorită faptului că riscul neînregistrării excedentului de costuri este mai mic decât riscul nerealizării cash-flow-ului net al întreprinderii. implicit.

Există totuşi aumite forme de depreciere economică care pot fi cuantificate în cadrul abordării pri costuri. Costurile de exploatare excedentare cauzate de factori externi pot fi cuantificate şi transformate într-o penalitate pentru depreciere economică. O altă formă de manifestare a deprecierii economice o reprezintă creşterea costurilor de exploatare ca urmare a acţiunii unor factori externi. în menţinerea acestei stări o perioadă de timp semnificativă. Inutilitatea activului se reflectă în gradul redus de utilizare al acestuia. falimentul unor furnizori. prin abordarea bazată pe fluxuri. adeseori. care poate fi privită ca o penalitate pentru inutilitatea acestuia. Aceasta implică o comparaţie între veniturile care ar fi fost generate în situaţia în care nu ar fi acţionat factorii generatori de uzură economică. cuantificată la nivelul întregii afaceri. mai mică. mai scăzut în raport cu capacitatea proiectată (capacitatea de producţie efectiv utilizată este inferioară capacităţii de producţie proiectate) şi. 14 . alţi factori similari. determină o pierdere de valoare pentru activul analizat. 2. grupuri izolate de active. investiţia de capital. Deprecierea economică determinată de costurile de exploatare excedentare se determină ca o valoare actualizată a surplusului de costuri generat în condiţiile acţiunii factorilor externi nefavorabili. deprecierea economică este. Din acest motiv. Factorii externi nefavorabili pot determina creşterea costurilor generate de exploatarea unui echipament. majorarea taxelor vamale etc. Deprecierea economică este determinată de cauze externe care afectează întreaga afacere(toate activele corporale şi necorporale) mai degrabă decât unele active individuale sau. apelând la aceeaşi metodologie ca în cazul cuantificării deprecierii din exploatare. aferentă nivelului actual de exploatare al echipamentului (capacităţii efectiv utilizate). 1. Inutilitatea formă de manifestare a deprecierii economice : Valoarea activului va fi penalizată în cazul în care acesta este deficitar din punctul de vedere al utilităţii în exploatare. Pierderea de valoare determinată de inutilitate poate fi cuantificată prin câteva metode. semnificativ. Dificultatea în cuantificarea întregului efect al deprecierii economice reprezintă unul din punctele slabe ale abordării prin cost. Una dintre acestea implică efectuarea diferenţei între investiţia de capital aferentă capacităţii de exploatare proiectate şi. pe de altă parte. De exemplu: creşterea costurilor cu materii prime determinate de anumite restricţii sau crize de materii prime. Factorii care generează inutilitatea. şi veniturile estimate în condiţiile acţiunii acestor factori. pe de o parte. în comparaţie cu situaţia absenţei lor.- inflaţia sau rate majorate ale dobânzii.

2 Etapa nr.Deprecierea funcţională determinată de cheltuielile de exploatare excedentare) = Cost de înlocuire diminuat cu uzura fizică şi funcţională . Cuantificarea şi deducerea deprecierii.Uzura fizică = Cost de înlocuire diminuat cu uzura fizică . 3 15 . 3 Etapa nr. Etapizarea deducerii deprecierii: Succesiunea tradiţională a deducerii deprecierii în cazul evaluării prin costuri este următoarea: Etapa nr.1 Cost de reproducţie Cost de capital excedentar (Deprecierea funcţională determinată de costul de capital excedentar) = Cost de înlocuire .Deprecierea economică = Valoarea echipamentului (Cost de înlocuire diminuat cu toate formele de uzură) Etapa nr. Calulul costului de înlocuire.Etapele evaluării activelor prin abordarea bazată pe costuri Abordarea bazată pe costuri implică parcurgerea a două etape: 1. 2.

16 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful