Sunteți pe pagina 1din 22

OBSERVAREA STATISTICA

Importanţa observării în cadrul cercetării statistice

Conducerea sistemului social-economic, dirijarea lui în direcţia dorită necesită cunoaşterea operativă şi
cuprinzătoare a realităţii. Această cunoaştere se realizează prin observarea neîntreruptă a procesului, prin
culegerea de informaţii privitoare la funcţionarea sistemului, prin prelucrarea, interpretarea şi analiza
corespunzătoare a informaţiilor. Procurarea şi prezentarea informaţiilor necesare, revin într-o măsură
însemnată statisticii. Nevoile de informaţii se asigură de statistică prin culegerea datelor de masă din diferite
surse. Datele necesare se culeg de statistică de la furnizorii de date, care apoi se prelucrează şi în final se
prezintă beneficiarilor de informaţii.
Datele şi informaţiile necesare cunoaşterii procesului de dezvoltare a economiei şi societăţii se elaborează în
cadrul Sistemului Informaţional Statistic (SIS).
Acest sistem cuprinde două subsisteme şi anume:
- subsistemul rapoartelor statistice;
- subsistemul cercetărilor statistice special organizate.

În prezent Comisia Naţională de Statistică din România gestionează informaţiile conform prevederilor
ordonanţei guvernului nr.9/1992 privind organizarea statisticii publice. Astfel, la capitolul III -
Culegerea datelor statistice, în articolul 8, se prevede: "serviciile de statistică publică au - în baza şi cu
respectarea prevederilor din prezenta ordonanţă - să solicite şi să primească datele şi informaţiile statistice
de la toate persoanele fizice şi juridice care se află, deţin capital sub orice formă, sau desfăşoară o activitate
de orice fel, pe teritoriul României şi de la toate persoanele de cetăţenie română cu domiciliul în România,
care se află sau îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul ţării".

Activitatea statistică depusă în cadrul unor organe şi organisme de specialitate create în acest scop, se
numeşte cercetare statistică (se mai numeşte investigare statistică sau demers statistic).Cercetarea
statistică cuprinde totalitatea operaţiilor de culegere, sistematizare, prelucrare, analiză şi interpretare a
informaţiior necesare pentru cunoaşterea şi conducerea proceselor sociale şi economice.
Culegerea datelor constituie începutul activităţii practice de statistică. Datele se pot culege din diferite surse.
În prezent, încă o parte importantă a datelor se culeg din sistemul informaţional curent al unităţilor
economico-sociale. Ca sursă de date, o importanţă crescândă capătă bazele de date, gestionate în cadrul
diferitelor verigi ale sistemelor informatice. Uneori, mai ales în cazul studiilor comparative cu alte ţări, ca
sursă de date se folosesc diferite publicaţii statistice (anuare, publicaţii periodice). În cazul investigaţiilor
statistice special organizate, datele iniţiale se obţin prin contactul direct cu realitatea, iar rezultatele
constatării se consemnează ca date statistice primare.

Observarea statistică este înregistrarea după o metodologie unitară, pentru unităţile populaţiei cercetate
(colectivităţii cercetate), a valorilor caracteristicilor incluse în programul cercetării.
Observarea statistică se poate realiza prin metode diferite, cum ar fi:
- înregistrarea directă a faptelor observate,
- interogarea (înregistrarea răspunsurilor date de subiecţi la întrebările dintr-un chestionar),
- înregistrarea pe bază de documente existente în sistemul informaţional.
Metoda de înregistrare se alege în funcţie de situaţia concretă dată (scopul observării, cerinţe faţă de calitatea
datelor, mijloace materiale şi băneşti disponibile, personal de observare existent).
Cercetarea statistică este un proces de cunoaştere ce se poate separa în trei etape succesive:
- observarea (înregistrarea) datelor;
- prelucrarea şi obţinerea indicatorilor sintetici şi derivaţi;
- analiza şi interpretarea rezultatelor prelucrării.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 1
Metode de observare statistică
Observarea statistică se realizează în forme variate, potrivit naturii fenomenelor studiate, scopului urmărit, a
modului de organizare a activităţii economico-sociale şi a posibilităţilor practice de cuprindere şi înregistrare
a acestor activităţi. În procesul de dezvoltare a statisticii s-au conturat mai multe metode de observare.
1. Recensământul ;
2. Sistemul raportărilor statistice ;
3. Sondajul ;
4. Ancheta statistică ;
5. Monografia

1. Recensământul
1. Recensământul este cea mai veche metodă de observare statistică. Iniţial s-a folosit la studiul populaţiei,
dar treptat s-a perfecţionat şi s-a extins şi în domeniul economic. În ţările dezvoltate se organizează periodic
recensăminte industriale, agricole etc.
Recensământul este o fotografiere a fenomenului cercetat la un moment dat, prin care se realizează culegerea
datelor după criterii unitare şi simultan, de la toate unităţile populaţiei statistice. Recensământul este o
observare totală a fenomenului şi se realizează cu o periodicitate corespunzătoare obiectivului urmărit.
Periodicitatea în domeniul populaţiei este de 10 ani, iar în domeniul economic este de 5 ani.
Pentru a putea surprinde mutaţiile de structură intervenite de la un moment al înregistrării la altul, trebuie ca
datele culese să îndeplinească condiţia de comparabilitate. În acest scop trebuie consultate metodologiile de
efectuare a recensămintelor similare anterioare, fiind necesară o perioadă de pregătire îndelungată.
Definiţiile, nomenclatoarele şi clasificările trebuie aliniate recomandărilor făcute în acest sens de
organismele internaţionale, adaptându-le experienţei dobândite de fiecare ţară.
Organizarea şi desfăşurarea unui recensământ care comportă o observare amplă, trebuie să fie riguros
elaborate, soluţionându-se o serie de probleme metodologice speciale şi anumite măsuri organizatorice.
Toate acestea se verifică prin organizarea unui recensământ de probă, efectuat de personalul de specialitate
pe un eşantion.

2. Sistemul raportărilor statistice


2.Sistemul raportărilor statistice constituie metoda de observare prin care, în principal, se asigură datele
statistice necesare pentru caracterizarea procesului economic în sectorul public. Un raport statistic reprezintă
un document oficial prin care, fiecare unitate economică este obligată să raporteze periodic forurilor în drept,
rezultatele obţinute în activitatea sa într-o anumită perioadă de timp. Rapoartele statistice se caracterizează
prin obligativitatea întocmirii şi transmiterii în forma şi la termenele stabilite, folosindu-se o metodologie
unitară de calcul a indicatorilor raportaţi. Rapoartele statistice se pot întocmi pentru perioade scurte (decadal,
lunar, trimestrial), sau mai mari (semestrial, anual). Unităţile economice şi sociale completează mai multe
tipuri de rapoarte statistice, conţinând date referitoare la unul sau mai multe aspecte ale activtăţii pe care o
realizează.
Sistemul rapoartelor statistice poate fi considerat ca o metodă de observare totală, realizată pe bază de
documente, care surprinde fenomenul în continua sa desfăşurare, cu o periodicitate bine precizată pentru
completarea şi transmiterea datelor. Între datele statistice cuprinse în rapoarte şi cele existente în purtătorii de
informaţii din sistemul informaţional trebuie să existe o concordanţă deplină. (conform ordonanţei
guvernamentale nr.9/1992 - refuzul, întârzierea, comunicarea de date eronate, se sancţionează cu amendă).
În procesul tranziţiei la economia de piaţă, sistemul raportărilor statistice se înlocuieşte treptat cu alte metode
de observare - cu aşa numitele observări special organizate: sondajul, ancheta statistică, monografia sau
recensământul.

3. Sondajul
3. Sondajul este folosit atunci când, din diferite motive, trebuie să se înlocuiască observarea totală de mare
amploare, printr-o observare parţială. Pentru ca rezultatele obţinute să fie corecte, eşantionul - partea supusă
observării - trebuie să îndeplinească condiţia de reprezentativitate. Prin reprezentativitate se înţelege ca, în
eşantion să se întâlnească aceleaşi structuri, trăsături esenţiale şi valori tipice, ca în întraga populaţie
statistică. Este de aşteptat ca, între rezultatele unui sondaj şi rezultatele ce s-ar obţine dacă s-ar realiza o

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 2
observare totală, să apară unele abateri, numite erori de sondaj. Importanţa lor pentru interpretarea statistică a
generat o metodologie specifică de estimare a lor. Sondajul se utilizează frecvent şi cu mare eficienţă la
cercetarea bugetelor de familie, la cercetarea evoluţiei preţurilor, la controlul statistic al calităţii mărfurilor,
la planificarea şi organizarea experimentelor în diferite domenii de activitate (cercetări tehnologice,
sociologice, etc).

4. Ancheta statistică
4. Ancheta statistică se caracterizează prin culegerea de informaţii, îndeosebi de la populaţie, prin
chestionare speciale de observare ce se difuzează direct sau prin poştă. Persoanele care primesc aceste
chestionare, fără să formeze un eşantion reprezentativ, răspund benevol la întrebările din formulare şi le
restituie organizaţiei care efectuează această observare. Prin prelucrarea datelor observate prin anchete, se
obţin unele informaţii orientative asupra fenomenului. Observarea părţii principale (observarea masivului
principal de date) este o metodă de observare parţială special organizată, care se aplică pentru obţinerea
operativă a informaţiilor despre o populaţie statistică structurată pe grupe de importanţă diferită. Înregistrând
datele numai pentru grupele cu ponderea cea mai mare, se poate estima suficient de corect valoarea unor
indicatori ce interesează, în raport cu întregul ansamblu.

5. Monografia
5. Monografia este metoda de observare prin care se studiază în mod aprofundat o unitate economică sau
socială, în cadrul căreia au apărut elemente noi în modul de organizare a producţiei şi a muncii, în activitatea
pe care o desfăşoară sau pe linia rezultatelor obţinute. Această metodă nu se limitează numai la culegerea
datelor, ci cuprinde şi probleme de prelucrare, de interpretare şi de analiză a rezultatelor.
În activitatea practică, în funcţie de obiectivele cercetării statistice, aceste metode se pot folosi împreună sau
separat, în raport cu gradul de complexitate a fenomenelor studiate şi a nevoilor de cunoaştere, conducere
şi decizie.

Proiectarea unei observări statistice


Pentru obţinerea datelor necesare unei cercetări statistice, este necesară de cele mai multe ori, organizarea
unei observări statistice speciale. Deoarece observările statistice sunt operaţii de mare amploare, organizarea
în cele mai bune condiţii, care să asigure informaţii cât mai exacte cu cheltuieli minime, impune o proiectare
riguroasă. Toate aceste acţiuni se prevăd şi se coordonează în programul de organizare şi desfăşurare a
observării.
Programul observării statistice cuprinde toate problemele care se ridică în această etapă. Punctul de
pornire în elaborarea programului îl constituie obiectivele care au fost stabilite pentru a fi atinse prin
cercetarea întreprinsă. Obiectivele fixează scopul cercetării. Observarea se concepe astfel încât să se observe
acele date, din care, printr-o prelucrare corespunzătoare, să se elaboreze indicatorii capabili să ofere
informaţiile necesare.La elaborarea programului se respectă cerinţa continuităţii procesului de culegere a
datelor şi a asigurării comparabilităţii lor, din punct de vedere metodologic, în timp şi în spaţiu.
Obiectivul observării statistice este format din mulţimea unităţilor care se vor înregistra împreună cu
variabilele selectate.
Delimitarea populaţiei statistice cercetate se rezolvă cu ajutorul nomenclatoarelor şi clasificărilor existente
Unitatea de observare este definită ca element component al populaţiei statistice, care se înregistrează.
Pornind de la scopul cercetării, se înregistrează numai o parte din unităţi (observare parţială), sau toate
unităţile care compun populaţia supusă cercetării (observare totală). Unităţile pot fi simple sau complexe.
Programul înregistrării este o listă în care se enumeră toate variabilele pentru care se vor înregistra
informaţii, separat pentru fiecare unitate de observare. Alegerea variabilelor se face în funcţie de scopul şi
particularităţile obiectului observării. În funcţie de particularităţile concrete se alege metoda de observare cea
mai adecvată. Datele se pot extrage din documente existente, se mai obţin prin observare directă asupra
fenomenului sau prin interogarea persoanelor care cunosc răspunsurile la întrebările incluse în prrogram.

În practică se folosesc două tipuri de formulare de înregistrare: fişa şi lista.


Formularele de înregistrare sunt însoţite de norme metodologice şi tehnice privind completarea acestora.
Timpul observării vizează două aspecte:
- stabilirea timpului la care se referă datele ce trebuie observate;
- stabilirea timpului în care se efectuează observarea.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 3
Timpul la care se referă datele observate este un moment critic ( moment de referinţă) pentru înregistrările
care surprind fenomenul în mod static, sau o întreagă perioadă de timp, pentru fenomenele care se
înregistrează în mod continuu.
Locul observării coincide în general cu locul unde există fenomenul înregistrat.
Măsurile organizatorice preconizate au drept scop, asigurarea unor condiţii cât mai bune pentru
desfăşurarea observării. În acest scop se studiază observările statistice similare anterioare, se întocmesc liste
cu unităţile ce vor fi observate, se recrutează şi se pregăteşte personalul necesar, se stabilesc măsuri de
îndrumare şi control, precum şi măsuri de centralizare a datelor observate.

Conceptul de eroare în statistică. Controlul datelor statistice


Datele observate, înainte de a fi prelucrate, se supun unui control riguros, pentru a depista şi elimina anumite
erori.
Controlul datelor se efectuează în două direcţii. În primul rând se verifică dacă a fost observat volumul
complet al informaţiilor, iar în al doilea rând se verifică calitatea datelor observate. Referitor la volumul
datelor - se controlează dacă au fost observate toate unităţile populaţiei statistice, dacă s-au dat răspunsuri la
toate întrebările; dacă sunt completate toate rubricile formularului. Lipsa unor informaţii diminuează gradul
de reprezentativitate sau determină luarea unor decizii eronate.
Acest control are rolul de a depista erorile statistice care pot fi de trei feluri:
- erori de observare sau înregistrare,
- erori de reprezentativitate,
- erori de modelare statistică.
Erorile de observare pot avea caracter întâmplător sau sistematic.
Erorile întâmplătoare se produc de regulă în ambele sensuri, sunt nepremeditate, şi influenţează în mică
măsură rezultatele cercetării.
Erorile sistematice se produc de regulă într-un singur sens şi influenţează indicatorii de ansamblu. Erorile
sistematice sunt de natură subiectivă şi provin din neânţelegerea fenomenelor sau din rea credinţă.
Erorile de reprezentativitate apar în cazul observărilor paţiale. Pot fi la rândul lor, întâmplătoare sau
sistematice. Cele întâmplătoare apar datorită greutăţilor obiective în obţinerea eşantioanelor cu structură
identică cu cea a populaţiei totale. Cele sistematice apar atunci când se foloseşte un sistem preferenţial,
subiectiv de formare a eşantionului.
Erorile de modelare statistică sunt specifice prelucrării şi analizei datelor statistice.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 4
SISTEMATIZAREA SI PREZENTAREA DATELOR STATISTICE
Sistematizarea preliminară a datelor
Întrucât obiectul investigaţiei statistice îl reprezintă fenomenele şi procesele social-economice de masă,
formele individuale de manifestare ale acestora prezintă o mare varietate.
Marea varietate a informaţiei statistice crează baza multiplelor posibilităţi de utilizare a statisticii în
caracterizarea cantitativă a fenomenelor şi proceselor. Această caracterizare se realizează cu ajutorul datelor
primare (observate) şi datelor secundare, obţinute pe parcursul prelucrării statistice. Reuşita cercetării
statistice depinde de veridicitatea indicatorilor obţinuţi şi prin intermediul cărora se fac aprecieri referitoare
la fenomenele studiate. Pentru reuşita prelucrării primare a datelor şi a analizei fenomenelor cercetate, se
impune o sistematizare a datelor primare.
Fiecare unitate statistică se înregistrează cu nivelurile individuale ale tuturor caracteristicilor care formează
programul observării statistice. Sistematizarea preliminară a datelor reprezintă organizarea acestora din punct
de vedere al compunerii colectivităţii statistice pe unităţile ei, şi din punct de vedere al caracteristicilor
înregistrate.
Acestă organizare se face pentru realizarea mai uşoară a prelucrărilor ulterioare, şi deasemenea pentru că se
creează posibilitatea formării unei viziuni sistemice asupra totalităţii datelor înregistrate. Prin această
organizare şi sistematizare a datelor se uşurează compatibilitatea, corelarea logică a două sau mai multe
caracteristici, eventuale vizualizări ale datelor primare sau derivate, etc.
Indiferent de faptul că sistematizarea preliminară a datelor primare se realizează manual sau cu ajutorul
calculatorului, formal, rezultatele acestei sistematizări poate fi matriceal, cu:
i = 1, …, n = numărul unităţilor ce compun populaţia statistică
j = 1, …, m = numărul de caracteristici înregistrate
xij = varianta caracteristicii “j” înregistrată la nivelul unităţii “i”
Forma matriceală de sistematizare crează posibilitatea formării unei viziuni sistemice asupra întregului set de
informaţii şi constituirea unor linii logice de comparare şi analiză (structurale sau atributive).
Pe baza conţinutului matricii datelor primare sistematizate, pentru necesităţile diferitelor analize se pot
construi:
- vectorul linie “i” format din totalitatea caracteristicilor înregistrate la nivelul unei unităţi a
colectivităţii totale;
- vectorul coloană “j” format din totalitatea nivelurilor individuale ale unei caracteristici
înregistrate.
Sistematizarea preliminară a datelor crează posibilitatea obţinerii nivelurilor totalizate ale caracteristicilor
înregistrate ΣxI (atât de utile în calculele statistice).
De asemenea, sistematizarea preliminară constituie, în acelaşi timp, baza agregării datelor în vederea
obţinerii indicatorilor sintetici, la diverse niveluri de analiză.

Gruparea datelor statistice

Fenomenele economice sunt, datorită complexului cauzal de apariţie, fenomene atipice cu o foarte mare
varietate de manifestare. În cadrul fenomenelor de masă studiate de statistică, datorită influenţei diferiţilor
factori, se formează în cadrul colectivităţilor statistice diferite tipuri calitative, constituite dintr-un număr mai
mare sau mai mic de unităţi.
Gruparea statistică reprezintă operaţia de sistematizare, de organizare a datelor primare, prin care se
evidenţiază tipurile calitative existente în cadrul colectivităţii cercetate pentru caracteristicile înregistrate. Se
poate spune, deci, că prin grupare se omogenizează unităţile populaţiei din punct de vedere al variaţiei uneia
sau mai multor caracteristici.
Din punct de vedere al posibilităţilor de prelucrare, gruparea se poate realiza cu mijloace automatizate şi
manual. Pentru colectivităţi statistice mari, gruparea se realizează cu mijloace automatizate de către

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 5
statisticieni, programatori şi analişti, constituiţi în echipe. În cazul cercetării unor colectivităţi statistice mai
puţin numeroase, gruparea se realizează de obicei manual.
Alegerea caracteristicilor de grupare se face în funcţie de scopul cercetării, acesta determinând gradul de
esenţialitate al unor caracteristici în comparaţie cu altele din programul de cercetare. Alegerea acestor
caracteristici pentru împărţirea unităţilor colectivităţii în grupe cât mai omogene, se face în strânsă legătură
cu scopul cercetării, grupa omogenă presupunând variaţia minimă a valorilor caracteristicii pentru unităţile
incluse în subcolectivitatea respectivă.

Criterii de clasificare
Dacă se au în vedere caracteristicile în funcţie de care se fac grupările statistice, acestea pot fi:
- după numărul de caracteristici în funcţie de care se face gruparea avem:
- grupări simple (o caracteristică)
- grupări combinate (2 sau mai multe caracteristici)
- după forma de exprimare a caracteristicilor:
- grupări după caracteristici numerice (exprimate prin numere)
- grupări după caracteristici nenumerice (exprimate prin cuvinte)
- după conţinutul caracteristicilor:
- grupări teritoriale (caracteristici de spaţiu)
- grupări de timp (caracteristici de timp)
- grupări după caracteristici atributive

Gruparea simplă
Procedeul de bază al organizării datelor statistice este gruparea simplă, efectuată după o singură
caracteristică. În general, comparaţiile simple sau cele realizate cu ajutorul modelelor statistico-matematice,
au la bază aprecierea făcută prin prisma variaţiei unei singure caracteristici a fenomenului investigat.
Combinarea aprecierilor pe baza mai multor caracteristici este necesară studiului complex al fenomenelor şi
proceselor, dar aceasta impune în primul rând studiul fiecărei caracteristici în parte.
Exemplu: analiza statistică a celor 2241 întreprinderi industriale cu capital de stat presupune, pentru
evidenţierea potenţialului productiv, gruparea acestora atât după valoarea activelor fixe, cât şi după numărul
de angajaţi:

Gruparea întreprinderilor industriale după valoarea activelor fixe:

Grupe după valoarea activelor fixe Numărul întreprinderilor


(mil. Lei)
Până la 10 111
10 – 60 546
60 – 300 723
Peste 300 861
Total 2241

Gruparea întreprinderilor industriale după numărul salariaţilor:

Gruparea după numărul salariaţilor Numărul întreprinderilor


Până la 200 169
201 – 500 456
501 – 1000 538
1001 – 2000 515
2001 – 3000 245
3001 – 5000 197
Peste 5000 121
Total 2241
Gruparea combinată Dacă numărul de caracteristici în funcţie de care se face gruparea se măreşte (2 sau mai
multe), se consideră că se efectuează o grupare combinată. Se recomandă ca numărul de caracteristici în
funcţie de care se face concomitent gruparea să nu fie prea mare (2 sau 3 caracteristici).Exemplu: gruparea
combinată a întreprinderilor industriale după numărul de salariaţi şi după valoarea activelor fixe.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 6
Gruparea întreprinderilor industriale:

Grupe de Grupe după valoarea fondurilor fixe (mil. Lei) Total


întreprinder Până la 10 10 - 60 60 - 300 Peste 300
i după nr. de
salariaţi
0 1 2 3 4 5
Până la 200 52 52 58 7 169
201 – 500 43 212 154 47 456
501 – 1000 13 216 204 105 538
1001 – 2000 3 58 210 244 515
2001 – 3000 - 7 72 166 245
3001 – 5000 - 1 22 174 197
Peste 5000 - - 3 118 121
Total 111 546 723 861 2241

Datele sunt prelucrate după anuarul statistic 1991.


Grupările combinate se pot realiza după una sau două caracteristici nenumerice şi una numerică, sau orice
alte combinaţii, în funcţie de scopul cercetării, de natura colectivităţii şi a datelor înregistrate.

2) Grupările statistice după caracteristicile numerice


Aceste grupări sunt cele mai des întâlnite în cercetările statistice, fapt explicat de însuşi obiectul de studiu al
statisticii (latura cantitativă a fenomenelor şi proceselor economico-sociale). În cazul în care caracteristica de
grupare prezintă un număr foarte mic de variante, elementele colectivităţii se grupează pe aceste variante.
Gruparea cu variante numerice presupune determinarea numărului de unităţi din colectivitate la nivelul
cărora se înregistrează variantele caracteristicii, cât şi valoarea totalizată a caracteristicii.
Realizarea acestui tip de grupare se prezintă în general în felul următor:

Grupe după Număr de unităţi Valoarea totalizată …


x a caracteristicii x
X1 n1 X1n1 …
X2 n2 X2n2 …
… … … …
Xi ni Xini …
… … … …
Total Σni; I = 1, …, m Σxini; I= 1, …, m …

Exemplu:
Situaţia desfacerii de mobilier a unei societăţi comerciale:

Valoarea unei Număr de garnituri vândute Valoarea totală a


garnituri (mii lei) desfacerilor (mii lei)
200 10 2000
500 45 22500
800 20 16000
1200 5 6000
Total 80 46500

Gruparea pe intervale de variaţie


În cazul în care caracteristica după care se face gruparea prezintă în colectivitatea statistică un număr foarte
mare de variante, gruparea unităţilor se face pe intervale de variaţie.
În funcţie de necesităţile de calcul al indicatorilor derivaţi, se realizeazĂ în general gruparea pe intervale
egale. Acest tip de grupare se face pornind de la amplitudinea variaţiei, determinată ca diferenţă între
varianta maximă şi cea minimă a caracterisiticii.

A = xmax - xmin

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 7
Pe baza amplitudinii variaţiei se stabileşte lungimea intervalelor “d” cu formula:

d = A / (1 + 3.322logN)

unde N = numărul de unităţi din colectivitatea supusă grupării.


Prin aducerea succesivă a mărimii intervalului se construiesc cele “I” intervale egale ca variaţie.
În general, rezultatul grupării pe intervale (egale sau inegale) se prezintă astfel:

Grupe după Numărul de unităţi ni Valoarea Valoarea totalizată


caracteristica x centralizată a a caracteristicii
caracteristicii x

0 1 2 3
Xli1 - Xls1 n1 X1 X1n1
Xli2 - Xls2 n2 X2 X2n2
Xli3 - Xls3 n3 X3 X3n3
… … … …
XliI - XlsI ni Xi Xini
… … … …
Xlim - Xlsm nm Xm Xmnm
Total Σni; i = 1, …, n - Σxini; i = 1, …, m

Rezolvarea unor situaţii practice impune să se ţină seama de următoarele:


Xli1 = limita inferioară a primului interval se stabileşte în general mai mică decât Xmin ;
di = mărimea intervalului se rotunjeşte la o valoare mai mare decât cea rezultată din calcule;
dacă primul şi ultimul interval sunt deschise (lipsesc Xli1 şi Xls1 ), acestea se include în funcţie de mărimea
intervalelor alăturate 2 şi m – 1.
Pentru calculul valorilor totalizate ale caracteristicii şi pentru alte nevoi de calcul, se operează cu centrul
intervalului “Xi“, care se calculează ca o medie aritmetică simplă între limita inferioară a intervalului (Xlii)
şi limita superioară (Xlsi), adică:

Xi = (Xlii + Xlsi) / 2

limita superioară a unui interval poate fi egală sau inegală cu limita inferioară a intervalului imediat următor

Xlii ≤ Xlii+1

Pentru exemplificare, vom prezenta rezultatul grupării a 200 de agenţi economici după caracteristica
“valoarea activelor fixe”.

Grupe de agenţi Numărul agenţilor Valoarea Valoarea totală a


economici după economici centralizată activelor fixe (mil.
valoarea ni (mil. Lei) Lei)
activelor fixe Xi Xini
(mil. Lei)
Până la 100 10 50 500
100 – 200 25 150 3750
200 – 300 75 250 18750
300 – 400 40 350 14000
400 – 500 30 450 13500
Peste 500 20 550 11000
Total 200 - 61500

În cazul în care în cadrul colectivităţilor cercetate sunt contirate tipuri calitative diferite din punct de vedere
al caracteristicii analizate, este normal ca indicatorii derivaţi să fie calculaţi şi la nivelul acestor
1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 8
subcolectivităţi. De aceea, se impune gruparea unităţilor colectivităţii pe aceste subcolectivităţi, deci se
impune problema formării unor intervale neegale de variaţie.

Grupările după o caracteristică nenumerică (calitativă) reprezintă ordonarea unitătilor colectivităţii după o
caracteristică exprimată prin cuvinte.

Exemplu: gruparea volumului de mărfuri transportate pe tipuri de transporturi:

Tipuri de transport Mărfuri transportate (mii tone)


Transport feroviar 218828
Transport auto 1934362
Transport fluvial 12044
Transport maritim 27596
Transport aerian 37
Transport prin conducte petroliere şi 23487
magistrale
Total 2216354

Sursa: Anuarul Statistic al României 1991

Toate tipurile de grupãri prezentate sunt, din punct de vedere al numãrului de caracteristici, grupãri simple
(dupã o singurã caracteristicã).
De cele mai multe ori, practica statisticã reclamã gruparea mecanicã a entitãţilor unei colectivitãţi dupã
conţinutul caracteristicilor.
când gruparea se face dupã aparteneţa teritorialã aunitãţilor, ea se numeşte grupare de spaţiu (teritorialã).
Exemplu: gruparea pe judeţe a agenţilor economici comerciali sau gruparea lungimii drumurilor publice pe
judeţe (15 judeţe).

Judeţul Lungimea drumurilor publice (km)


Arad 2087
Argeş 2660
Bacãu 2301
Bihor 2491
Buzãu 2056
Cluj 2447
Constanţa 2272
Dolj 2116
Iaşi 2334
Olt 2043
Prahova 2024
Suceava 2329
Timiş 2858
Vaslui 2098

Anuarul Statistic al României, 1991

În cazul în care timpul este considerat ca element definitoriu în sistematizarea datelor statistice, gruparea
respectivã poartã denumirea de grupare de timp sau cronologicã. Exemple de grupãri dupã o caracteristicã de
timp: gruparea utilajelor unei întreprinderi dupã anul în care au intrat în funcţiune.; gruparea anualã a
exporturilor sau importurilor unei ţãri; gruparea studenţilor dupã anul de naştere; gruparea agenţilor
economici dupã anul înfiinţãrii, etc.

Ex: Comerţul exterior al României în perioada 1985-1990.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 9
Anul Export (mil. lei curs Import (mil. lei curs
comercial) comercial)
1985 178031 147023
1986 163989 135781
1987 167850 132984
1988 182258 122263
1989 167780 134982
1990 135191 209912

Anuarul Statistic al României, 1991


În situaţiile în care datele privind entitãţile colectivitãţii sunt interpretate drept însuşiri ale acestora, şi
necesitãţile analizei statistice impun gruparea dupã aceste caracteristici, gruparea respectivã poate fi privitã
ca o grupare dupã o caracteristicã atributivã.

Ex: gruparea unitãţilor comerciale în raport cu specializarea lor

Specializarea Numãr de unitãţi


Unitãţi comerciale alimentare 17338
Unitãţi comerciale nealimentare 20308
Unitãţi comerciale universale 2612
Unitãţi comerciale mixte 8468

Pe baza celor prezentate se poate realiza faptul cã gruparea statisticã constituie un instrument principal în
analiza fenomenelor şi proceselor economice şi sociale şi nu doar n procedeu mecanic de ordonare a
unitãţilor unei colectivitãţi.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 10
PREZENTAREA DATELOR STATISTICE SUB FORMA DE SERII
STATISTICE SI DE TABELE STATISTICE

Seriile statistice

Prelucrarea şi analiza datelor statistice fac necesarã prezentarea acestora sub forma unor serii de date,
mãrimi, valori referitoare la fenomenul cercetat.
Prin serie statisticã se înţelege situaţia mãrimilor absolute, elative sau medii, ordonate logic dupã una
sau mai multe caracteristici statistice.

În funcţie de numãrul de caractere avute în vedere în prelucrarea datelor, vom înregistra:


- serii statistice unidimensionale (serii statistice de date ordonate dupã o
- singurã caracteristicã)
- serii statistice multidimensionale (serii statistice de date ordonate dupã douã sau mai multe
caracteristici)
Dupã modul de construcţie al acestor serii şi scopul acestei construcţii seriile statistice pot fi:
- serii de comparaţie
- serii de distribuţie
De regulã, seriile statistice de comparaţie sunt serii unidimensionale şi dupã natura caracteristicii urmãrite,
pot fi serii statistice de spaţiu sau serii statistice de timp. În aceste serii se prezintã pe de o parte spaţiul sau
timpul de apartenenţã a fenomenului, iar pe de altã parte valoarea caracteristicii înregistrate.Seriile statistice
de distribuţie (de repartiţie) prezintã sistematizarea, ordonarea elementelor colectivitãţii studiate, dupã
caracteristica sau caracteristicile avute în vedere la ordonarea lor. Ex: gruparea întreprinderilor industriale
dupã numãrul de salariaţi şi dupã valoarea fondurilor fixe.

Tabelele statistice
Seriile statistice formate din date primare sau derivate se prezintã în vederea prelucrãrii, analizei sau
publicãrii rezultatelor acesteia, cu ajutorul tabelelor statistice.
Tabelul statistic poate fi definit ca formã de prezentare a unei sistematizãri logice de date primare sau mãrimi
statistice derivate, într-o reţea de linii şi coloane.
Tabelul statistic constituie un instrument important folosit în prelucrarea şi analiza rezultatelor cercetãrii
statistice. În elaborarea unui tabel statistic trebuie sã se aibã în vedere unele aspecte comune cu caracter
obligatioriu.
Colectivitatea statisticã şi caracteristicile observate reprezintã elementele de bazã ale unui tabel statistic.
Colectivitatea statisticã cercetatã se prezintã în mod obligatoriu fie în titlul general care însoţeşte orice tabel
statistic, fie în interiorul acestuia.
Nivelul indicatorilor înregistraţi se înscrie de obicei în capetele rândurilor într-o ordine logicã. În cuprinsul
tabelului, respectiv în dreptul fiecãrei unitãţi sau grupe de unitãţi se înscriu datele numerice, adicã valoarea
observatã sau prelucratã a caracteristicilor din programul stabilit. Aceastã valoare poate reprezenta o mãrime
primarã sau o mãrime derivatã.
Înscrierea datelor numerice în tabel trebuie sã se facã în aşa fel încât totalizarea lor sã se efectueze cu
uşurinţã. În dreptul fiecãrei caracteristici se precizeazã şi unitatea de mãsurã în care se exprimã datele
numerice, în cazul în care aceastã unitate nu este aceeaşi pentru toate datele numerice. Dacã denumirea
caracteristicilor este înscrisã în capetele coloanelor, în acest caz valoarea lor sau indicatorii derivaţi pentru
colectivitatea generalã, se înscriu în ultimul rând.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 11
Caracteristicile care sunt strâns legate între ele se înscriu una lângã alta pentru a se putea compara mai uşor
datele lor numerice. Pentru analiza şi interpretarea cât mai corectã a datelor numerice cuprinse într-un tabel
statistic, uneori se prezintã în plus şi anumite explicaţii, lãmuriri suplimentare cu privire la metodologia
folositã, asupra modului cum s-au obţinut datele numerice, sau indicaţii cu privire la sursa datelor.

Principalele tipuri de tabele statistice


Varietatea fenomenelor şi proceselor economice studiate de statisticã, diversitatea caracteristicilor
înregistrate pentru un ansamblu de fenomene, scopul alcãtuirii tabelelor, modul de organizare a unitãţilor în
cadrul colectivitãţii statistice, toate acestea determinã diversitatea tabelelor statistice.

a. Tabelul statistic simplu


Într-un tabel statistic simplu, colectivitatea se prezintã nerepartizatã în grupe tipice dupã vreo caracteristicã
de grupare. Aceastã prezentare se poate face în primul rând prin simpla enumerare a unitãţilor statistice,
înscriind în dreptul fiecãrei unitãţi valoarea caracteristicilor prelucrate.

b. Tabelul teritorial
Este un tabel simplu în care unitãţile statistice şi datele numerice centralizate pentru diferite caracteristici, se
repartizeazã în raport cu unitãtile teritoriale.

c. Tabelul cronologic
Este un tabel simplu în care unitãţile statistice şi datele numerice centralizate pentru diferite caracteristici se
repartzeazã pentru diferite unitãţi de timp. Pentru întocmirea unui tabel simplu cronologic sunt necesare
datele numerice obţinute din înregistrarea succesivã a aceluiaşi fenomen. Datele numerice ale tabelului
statistic simplu cronologic prezintã o importanţã deosebitã în caracterizarea sub diferite aspecte a dinamicii
fenomenelor şi proceselor economice.

d. Tabelul statistic pe grupe


Cuprinde date numerice asupra colectivitãţii studiate, despãrţite în grupe omogene dupã o singurã
caracteristicã de grupare, care poate fi caracteristicã numericã sau o caracteristicã nenumericã.

Forma generalã a tabelului statistic pe grupe

Grupe de unitãţi Numãrul unitãţilor (n) Alte caracteristici


dupã Y Z X ...
caracteristica de
grupare (x)
X1 n1 Y1 Z1 V1 ...
X2 n2 Y2 Z2 V2 ...
... ... ... ... ... ...
Xi ni Yi Zi Vi ...
... ... ... ... ... ...
Xm nm Ym Zm Vm ...
Total Σni; i = 1, ..., n ΣYi; ΣZi; ΣVi; ...
i = 1, ..., m i = 1, ..., m i = 1, ...,
m

e. Tabelul combinat

Este un tabel statistic prin care colectivitatea se prezintã despãrţitã în grupe tipice dupã douã sau mai multe
caracteristici de grupare.
Forma generalã de prezentare

Caracteristici studiate

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 12
Caracteri Caracteristici Numãrul Caracteristici studiate
stici de de grupare (y) unitãţilor (n)
grupare
(x)
Caracteri Y1
Caracteristici n11
Numãrul Z11
Z V11
V
X1de
stici Y2 (y)
de grupare n12 (n)
unitãţilor Z12 V12
grupare Y3 n13 Z13 V13
(x) Total n1 Z1y V1y
Y1 n21 Z21 V21
X2 Y2 n22 Z22 V22
Total n2 Z2y V2y
Total general Σn ΣZ ΣV

f. Tabelul cu dublã intrare

În cazul în care elementele unui ansamblu se repartizeazã concomitent dupã douã caracteristici de grupare
legate logic între ele, în aşa fel încât unei valori a oricãrei caracteristici de grupare îi corespunde o serie de
distribuţie dupã cea de a doua caracteristicã de grupare, tabelul de prezentare se numeşte tabel cu dublã
intrare. La intersecţia unei coloane în care se înscrie o anumitã valoare sau un interval dupã una din
caracteristicile de grupare, cu un rând în care este înscrisã o anumitã valoare sau un interval de valori a celei
de a doua caracteristici de grupare, se înscrie frecvenţa unitãţilor.
Fiecare frecvenţã indicã numãrul unitãtilor cãrora le corespunde câte o anumitã valoare pentru cele douã
caracteristici de grupare.
Forma generalã de repartizare a unitãţilor într-un tabel cu dublã intrare este urmãtoarea:

Grupe dupã caracteristica Grupe dupã caracteristica Y


X Y1 Y2 ... Yi ... Yp
X1 n11 n12 ... n1j ... n1p Σn1j
X2 n21 n22 ... n2j ... n2p Σn2j
... ... ... ... ... ... ... ...
Xi ni1 ni2 ... nij ... nip Σnij
... ... ... ... ... ... ... ...
Xm nm1 nm2 ... nmj ... nmp Σmj
Total Σni1 Σni2 ... Σnij ... Σnip ΣΣnij

Tabelele cu dublã intrare sunt utilizate şi la relevarea şi mãsurarea legãturii dintre cele douã caracteristici
care au stat la baza grupãrii elementelor colectivitãţii.

g. Tabelul de asociaţie .

Pentru prezentarea, în general, a distribuţiei elementelor unui ansamblu dupã douã caracteristici corelate
logic şi ale cãror forme de prezentare alterneazã între douã posibilitãţi, se utilizeazã tabelul de asociaţie.
Dacã X1 cu cele douã posibilitãţi X11 şi X12 şi X2 cu X21 şi X22 prezintã frecvenţe comune, acestea se
prezintã în tabele de aosciaţii de forma:

Valorile caracteristicii X2
X21 X22
X11 n11 n12 n11+n12
X12 n21 n22 n21+n22
Total n11+n21 n12+n22 N

Pentru construcţia corectã şi pentru o bunã valorificare a datelor tabelelor trebuie sã se ţinã seama de anumite
reguli generale:
Tabelul statistic trebuie sã aibã un titlu general înscris în partea exterioarã prin care sã se redea într-o formã
concisã conţinutul tabelului statistic.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 13
Dacã indicatorii statistici sunt exprimaţi în aceeaşi unitate de mãsurã, aceasta se precizeazã în titlul general,
iar dacã unitatea de mãsurã diferã de la un indicator la altul, se pãstreazã în tabel o coloanã specialã.
Uneori conţinutul tabelului rezultã din textul care îl precede şi în acest caz nu este necesarã înscrierea titlului
general deasupra tabelului.
De obicei, când se urmãreşte caracterizarea globalã a colectivitãţii, se întocmesc tabele simple, iar în scopuri
analitice se folosesc tabele pe grupe şi tabele combinate.
Înscrierea caracteristicilor în tabel se face în funcţie de legãtura logicã care existã între ele.
Caracteristicile care sunt strâns legate una de alta se înscriu în coloane apropiate pentru a se putea realiza
comparaţii statistice mai uşor.
Construcţia corectã a teblului statistic conduce la obţinerea unui instrument nu numai de prezentare a datelor,
ci şi de analizã a fenomenelor economice.

Repezentarea grafică a informaţiei statistice


Crearea unei imagini corecte asupra mãrimii şi structurii fenomenelor economice, emiterea unor ipoteze
corecte privind modificarea în timp sau în spaţiu a acestora, reclamã de cele mai multe ori reprezentarea lor
graficã.
Prin intermediul reprezentãrilor grafice se evidenţiazã uşor variaţia fenomenelor şi proceselor socio-
economice, interdependenţele dintre ele. Vizualizarea datelor statistice se realizeazã prin combinaţiile de
puncte, linii, figuri, cu ajutorul cãrora se reprezintã mãrimea, structura şi modificarea unor indicatori
economici, precum şi eventualele influenţe ale unor factori.
Graficele au calitatea de a prezenta într-o formã simplã, sugestivã şi atrãgãtoare trãsãturile esenţiale ale
fenomenelor în condiţii determinate. Cu ajutorul graficelor se pot sesiza variaţiile, structura şi dependenţa
dintre fenomene; graficele constituie în acelaşi timp un bun suport în analiza fenomenelor şi proceselor
economice.
La constituirea graficului trebuie sã se ţinã seama de urmãtoarele reguli generale:
Orice reprezentare graficã trebuie sã aibã un titlu;
Unitatea de lungime care serveşte la construirea scãrii graficului trebuie sã fie stabilitã în strânsã legãturã cu
spaţiul pe care îl avem la dispoziţie şi cu mãrimea indicatorilor seriei de date;
Utilizarea corectã, când este cazul, a sistemului de axe rectangulare;
Scara cantitãţilor, care se construieşte pe Ox, trebuie sã înceapã de la cifra 0 şi sã continue neîntrerupt pânã
la un nivel care sã fie mai mare decât valoarea celui mai mare indicator din serie;
Alegerea unitãţii de lungime a scãrii verticale Oy, faţã de scara orizontalã Ox;
Combinaţiile de puncte, linii sau alte figuri şa se aleagã în funcţie de natura fenomenului vizualizat.
În funcţie de mijloacele utilizate pentru reprezentarea graficã, şi în funcţie de forma construcţiei, graficele au
pe lângã unele elemente specifice şi o serie de elemente comune, de ordin general:
-titlul
- scara de reprezentare
- reţeaua graficului
- semnele convenţionale alese
Titlul graficului trebuie sã corespundã conţinutului datelor reprezentate, sã fie complet, clar, concis.
Scara de reprezentare este locul geometric al punctelor cotate. Punctele cotate sunt unite şi formeazã o linie
drepatã sau curbã denumitã suportul scãrii. Dacã suportul scãrii este o linie dreaptã, scara este rectlinie; dacã
este o linie curbã, scara este curbilinie. Când intervalele grafice sunt egale ître ele, scara este uniformã, iar
dacã intevalele sunt inegale, scara este neuniformã. Împãrţirea scãrii în intervale se face în funcţie de legãtura
dintre variabilele reprezentate şi de scopul vizualizãrii.
Întocmirea unei scãri uniforme este în funcţie de unitatea de lungime care este un raport între mãrimea
suportului scãrii şi indicatorul cu valoarea cea mai mare a seriei care trebuie reprezentatã. Scara poate fi
construitã orizontal sau vertical.
Reţeaua graficului poate fi formatã din linii paralele verticale, orizontale sau din cercuri concentrice – în
acest caz avem reţele simple, sau din linii încrucişate – avem reţele duble.
Cea mai utilizatã reţea este cea construitã pe baza sistemului de axe rectangulare şi de regulã se foloseşte
primul cadran. Axa absciselor este utilizatã drept axã a caracteristicilor studiate, iar axa ordonatelor este
utilizatã ca axã a frecvenţelor sau a caracteristicilor corelate.
Semnele convenţionale se pot face în cadrul reţelei graficului sau în afarã şi, de regulã, sunt sub forma
înscrierilor şi a legendei. Legendele se fac, în general, în afara reţelei graficului şi reprezintã explicaţiile
sistematice cu privire la semnele, culorile utilizate la construcţia reprezentãrii grafice.
1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 14
Tipuri de reprezentãri grafice
Diversitatea datelor staistice, scopurile diferitelor investigaţii statistice, diversitatea procedeelor şi
indicatorilor derivaţi, determinã varietatea tipurilor de reprezentãri grafice.
Cu ajutorul reprezentãrilor grafice se pot reprezenta grafic mãrimea, structura şi modificarea în timp sau în
spaţiu a fenomenelor economice.
Mãrimea fenomenelor economice sau sociale se poate reprezenta grafic cu ajutorul urmãtoarelor tipuri sau
forme:
- diagrama prin benzi
- diagrama prin coloane
- areale
Diagrama prin benzi este utilizatã de regulã, în cazul în care mãrimea indicatorului reprezintã o
lungime. În acest caz, lungima n\benzilor din diagramã este direct proporţionalã cu mãrimea datelor
reprezentate, iar lãţimea este aceeaşi pentru toate benzile şi rãmâne la altitudinea cercetãţorului.
Exemplu: reprezentarea graficã a lungimii drumurilor publice a câtorva judeţe existente la începutul anului
1991

Arad Bihor Caras-S Hunedoara Timiş


Lungimea drumurilor în km 2660 1150 810 2028 2858

Diagrama prin coloane reprezintã mãrimea indicatorilor prin coloana cu înãlţimi proporţionale cu mãrimea
indicatorilor. Lãţimea este aceeaşi pentru toate coloanele şi se alege dupã dorinţa cercetãţorului.

Timis

Arad

Hunedoara

Bihor

Caras-S

0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 15
Exemplu: reprezentare graficã a exportului României în perioada 1989 – 1992

2000 2001 2002 2003


Valoarea exportului în mil. 5965 7364 6538 8286
dolari

Reprezentarea grafica a exportului romanesc in perioada 2000-2003

9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
2000 2001 2002 2003

În cazul reprezentãrilor prin areale, aria figurii geometrice alese este direct proporţionalã cu mãrimea
indicatorilor reprezentaţi. Cele mai utilizate figuri geometrice sunt pãtratul şi cercul.

Distribuţia unitãţilor unei colectivitãţi pe grupele componente se reprezintã grafic cu ajutorul histogramei şi
poligonului frecvenţelor.
Histograma se construieşte astfel: pe abscisã se trece mãrimea intervalelor de grupare, respectându-se
principiul cã mãrimile de intervale egale sã fie reprezentate prin distanţe egale. Pe axa ordonatelor se
construieşte scara frecvenţelor. Pentru fiecare indicator al grupelor de pe axa absciselor se ridicã câte o
coloanã a cãrei înãlţime este direct proporţionalã cu frecvenţa pe care o reprezintã.
Poligonul frecvenţelor se construieşte la fel ca şi histograma, cu deosebirea cã din centrele intervalelor se
ridicã puncte de ordonate, proporionale cu frecvenţele absolute ale fiecãrei grupe. Unind aceste puncte între
ele, iar extremele cu axa absciselor, se obţine poligonul frecvenţelor.

Exemplu: se prezintã situaţia agenţilor economici din jud. Arad în tabelul urmãtor:

Grupe de agenţi economici dupã valoarea Numãrul agenţilor economici


exportului (mil.)
500-700 43
700-900 20
900-1100 44
1100-1300 71
1300-1500 33
1500-1700 12
Total 223

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 16
Reprezentare graficã

80

70

60

50

40
histograme

30
poligonul frecventelor

20

10

0
500-700 700-900 900-1100 1100- 1300- 1500-
1300 1500 1700

Exemplu: exportul românesc în perioada 1998-2003

Reprezentarea graficã a evoluţiei în timp a fenomenelor se realizeazã în general cu ajutorul cronogramei


(historiograma). Este asemãnãtoare cu poligonul frecvenţelor, în care pe axa Ox se construiesc intervalele de
timp, iar pe Oy se mãsoarã mãrimea fenomenului în evoluţia sa

Anul 1998 1999 2000 2001 2002 2003


Valoara exportului (mil. $) 3864 7511 5965 7364 6538 8286

Reprezentare graficã :

9000

8000

7000
1998 1999
6000

5000 2000 2001

4000
2002 2003
3000

2000

1000

0
1998 1999 2000 2001 2002 2003

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 17
INDICATORII STATISTICI

Importanţa şi funcţiile indicatorilor statistici

Obiectul de studiu al statisticii îl formează fenomenele şi procesele de masă, a căror proprietate principală
este variabilitatea formelor individuale de manifestare în timp, în spaţiu şi sub raport organizatoric.Pornind
de la această proprietate rezultă că pentru caracterizarea unei colectivităţi nu se poate folosi o singură
expresie numerică, ci mai multe, fiecare dintre ele contribuind la cunoaşterea acesteia (colectivitatea) sub
toate aspectele. Statistica a trebuit să-şi elaboreze metodologii şi tehnici specifice de obţinere a acestor
determinări cantitativ-numerice, denumite generic indicatori statistici.Indicatorul statistic este expresia
numerică a unor fenomene, procese, activităţi sau categorii economice şi sociale, definite în timp, spaţiu şi
structură organizatorică, şi care se regăsesc cu o anumită periodicitate în statisticile oficiale naţionale şi
internaţionale. La elaborarea lor trebuie să se aibă în vedere asigurarea comparabilităţii atât pe plan naţional,
cât şi internaţional.
Indicatorul statistic este purtător de informaţii, având conţinut real, obiectiv determinat, chiar dacă uneori nu
este exprimat în unităţi concrete de măsură. Conţinutul şi formele pe care le îmbracă aceşti indicatori,
precum şi etapa în care sunt elaboraţi sau folosiţi în caracterizarea statistică a fenomenelor, necesită o
clasificare a acestora. La această clasificare trebuie pornit de la funcţiile pe care le au, şi anume:
- de măsurare
- de comparare
- de analiză (sinteză)
- de estimare
- de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei parametrilor utilizaţi.

Funcţia de măsurare

Funcţia de măsurare derivă din însăşi particularităţile statisticii ca ştiinţă, care porneşte întotdeauna de la
cunoaşterea empirică a fenomenelor şi, prin generalizare, la cunoaşterea esenţei acestora. Măsurarea se poate
face prin observarea directă la nivelul fiecărei unităţi sau printr-o operaţie de agregare a datelor statistice în
structura orizontală sau verticală. În urma acestei operaţii se obţin indicatorii absoluţi exprimaţi numeric şi
care măsoară o unitate, o grupă de unităţi, o subcolectivitate sau o colectivitate statistică, strict delimitate în
timp, în spaţiu şi organizatoric. Aceşti indicatori sunt exprimaţi în unităţi concrete de măsură.

Funcţia de comparare

Funcţia de comparare provine din faptul că statistica operează cu fenomene variabile, care necesită
cunoaşterea modificărilor intervenite ca nivel de dezvoltare sau structură. Compararea se poate face ca
diferenţă sau sub formă de raport.
Ca diferenţă se pot compara numai indicatorii absoluţi care au acelaşi conţinut şi sunt exprimaţi în aceeaşi
unitate de măsură.
Ca raport se pot compara fie aceiaşi indicatori, fie indicatori diferiţi, dar care se găsesc într-o relaţie de
interdependeneţă. Apar în acest fel indicatori derivaţi, calculaţi în unităţi concrete de măsură atunci când
compunerea se face prin diferenţă, sau sub formă de coeficiente, procente, etc, atunci când compararea se
face sub formă de raport.

Funcţia de analiză

Funcţia de analiză provine din faptul că în mod frecvent statistica operează cu diferite variabile complexe,
care se pot descompune fie într-un produs de mai mulţi factori, fie într-o sumă de mai multe elemente
1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 18
componente variabile. În ambele cazuri este necesar să se analizeze relaţiile care există între fiecare parte şi
întreg, între fiecare factor şi rezultat.
De asemenea, este necesar să se aprecieze în ce măsură valorile individuale diferite se regăsesc şii dau
conţinut real indicatorilor sintetici calculaţi. Această funcţie apare de regulă în statistică împreună cu cea de
sinteză.

Funcţia de sinteză

Funcţia de sinteză este specifică fenomenelor care se manifestă diferit de la o unitate la alta . valorile
individuale diferite trebuie să fie sintetizate într-o singură expresie numerică, care devine astfel măsura a
ceea ce este esenţial şi tipic pentru întreaga masă de fenomene. De regulă, aceşti indicatori se calculează sub
formă de valori medii. Valorile medii au sens statistic numai dacă îndeplinesc condiţia de omogenitate.

Funcţia de estimare

Funcţia de estimare este specifică statisticii, şi se poate folosi pentru măsurarea tendinţei de dezvoltare a
fenomenului în aceeaşi perioadă de timp, dar variabilă ca spaţiu şi organizatoric, sau în aceleaşi condiţii de
spaţiu şi organizatoric, dar variabil în timp.
Aceste estimări se pot realiza pentru fiecare caracteristică statistică luată independent, sau interpretând o
caracteristică rezultată, în funcţie de factorii săi determinanţi. În acest sens, indicatorii obţinuţi au conţinut de
mărimi medii şi sunt consideraţi ca ecuaţii de estimare.

Funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei

Funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei indicatorilor calculaţi este frecvent aplicată
în interpretarea statistică a fenomenelor cercetate. Fenomenele de masă, fiind variabile în timp şi spaţiu ca
urmare a influenţei mai multor factori, pot fi studiate cu ajutorul mai multor modele statistice. Se formulează
în acest fel mai multe ipoteze cu privire la formele obiective pe care le îmbracă legea statistică. Aplicarea
metodelor de verificare şi testare se bazează pe interpretarea probabilistică a fenomenelor cu scopul de a
reţine modelul cel mai adecvat, dar şi reprezentativitatea indicatorilor calculaţi.Prezentatrea principalelor
funcţii ale indicatorilor statistici a demonstrat multitudinea aspectelor care trebuie avute în vedere în fazele
elaborării lor.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 19
Indicatorii statistici primari şi derivaţi

După etapa în care apar în procesul de cerecetare, indicatorii statistici pot fi:
- primari
- derivaţi

Indicatorii primari se obţin în cadrul prelucrării primare ca urmare a procesului de centralizare a datelor. Ei
au conţinut concret şi formă concretă de exprimare. Exemplu: volumul producţiei unei întreprinderi se
exprimă în unităţi naturale. Indicatorii primari se mai numesc şi indicatori absoluţi şi constituie baza
informaţională a cunoaşterii statistice.
O trăsătură caracteristică a indicatorilor primari o reprezintă faptul că elementele constitutive se regăsesc la
nivelul tuturor unităţilor folosite la culegerea datelor.
Indicatorii primari se obţin fie prin agregare, fie direct prin observare.

Formarea indicatorilor agregaţi:

Nr. unităţi Caracteristici


Xi Yi
1 X1 Y1
2 X2 Y2
… … …
n Xn Yn
Total Σxi; i = 1, …, n Σyi; i = 1, …, n

Se pot face mai multe tipuri de caracterizări:


- interpretarea corelată a indicatorilor înregistraţi la nivelul fiecărei unităţi
- interpretarea sistemului de indicatori la nivelul întregului ansamblu (Σxi; Σyi).
Prin centralizare se stabilesc direct niveluri totalizatoare pe grupe şi pe întreaga colectivitate, dar numai
pentru variabile care au sens economic şi pot fi însumate. Aceşti indicatori au capacitate limitată de
caracterizare a fenomenelordeoarece constituie numai punctul de plecare al întregii analize
statistice.Indicatorii derivaţi se obţin în faza de prelucrare statistică a mărimilor absolute, prin aplicarea unor
metode şi procedee de calcul statistic.
Indicatorii derivaţi fac posibilă analiza aspectelor calitative ale fenomenelor. Ei se pot obţine prin comparare
sub formă de diferenţa sau de raport.
Se poate aplica pentru orice comparaţie care îndeplineşte condiţia de comparabilitate.
pe bază de raport se pot realiza pentru indicatori de acelaşi conţinut sau cu conţinut diferit, dar independenţi.

Indicatorii derivaţi au caracter abstract, sunt extrem de numeroşi şi cu metodologii variate de calcul sub
formă de:

- mărimi relative
- mărimi medii
- indicatori ai variaţiei (absoluţi, relative, medii)
- indici
- indicatori ai corelaţiei, etc.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 20
MARIMI RELATIVE – CA INDICATORI STATISTICI
Un prim pas în trecerea de la concret la abstract, de la mărimi absolute la mărimi derivate îl reprezintă
compararea datelor prin raportare (împărţire), obţinându-se mărimi relative.
Mărimea relativă sau indicatorul relativ este rezultatul comparării sub formă de raport a doi indicatori
statistici şi exprimă printr-un singur număr proporţiile indicatorului raportat faţă de indicatorul bază de
raportare.
Forma cea mai simplă de exprimare a mărimilor realtive este în unităţi sau coeficienţi (câte unităţi din
indicatorul raportat revin la o singură unitate a indicatorului bază de raportare). Exemple: indicatorii vitezei
de circulaţie a mărfurilor, indicatorii eficienţei economice, indicatorii tehnico-economici de utilizare a
fondurilor.
Forma cea mai obişnuită şi sugestivă de exprimare a mărimilor realtive este cea a procentelor care arată câte
unităţi din indicatorul raportat revin la 100 unităţi din indicatorul bază de raportare. În cazul în care
indicatorul de la numărătorul raportului este mult mai mic decât cel de la numitor, mărimea relativă se poate
exprima în promile (x1000), în prodecimile (x10000) sau procentimile (x100000).
Mărimile relative se folosesc în toate domeniile şi în toate fazele prelucrării. În funcţie de scopul analizei, se
calculează următoarele tipuri de mărimi relative:
- mărimi relative de structură
- mărimi relative de coordonare
- mărimi relative ale dinamicii
- mărimi relative ale planului
- mărimi relative de intensitate

Mărimile relative de structură

Mărimile relative de structură se calculează pentru o colectivitate separată, împărţită în grupe în urma
prelucrării datelor observate. Dacă o colectivitate este împărţită în k grupe, se pot calcula în acest caz mărimi
relative de structură cu sensul de greutăţi specifice sau ponderi, raportând indicatorii absoluţi calculaţi pe
grupe la acelaşi indicator calculat pe întreaga colectivitate.
Se notează nivelul absolut al grupelor cu x1, x2, …, xk şi Σxi; i = 1, …,
k = nivelul total al colectivităţii.
Se pot obţine: g1 = x1/Σxi g2 = x2/Σxi … gk = xk/Σxi
suma g1 + g2 + … + gk = 1 pentru coeficienţi coeficienţi sau 100 în procente.
În acelaşi mod se obţin mărimi relative de structură pornind de la frecvenţele absolute.
Dacă notăm cu
- n1, n2, …, nk frecvenţele absolute pe grupe
şi cu Σni; i = 1, …, k totalul unităţilor pe întreaga colectivitate.
Putem calcula f1 = n1/Σni f2 = n2/Σni … fk = nk/Σni
Şi în acest caz suma fk = 1 dacă se calculează sub formă de coeficient sau 100 în procente.
Mărimile relative de structură se folosesc frecvent în statistica social-economică deoarece indicatorii absoluţi
şi frecvenţele absolute sunt exprimate în unităţi de măsură diferite, necomparabile pentru mai multe
variabile.

Mărimile relative de coordonare

Mărimile relative de coordonare se folosesc pentru a compara două grupe ale aceleiaşi colectivităţi sau
două colectivităţi situate în spaţii diferite, dar coexistente în timp.
Dacă avem două grupe ale unei colectivităţi cu valorile Xa şi Xb, se pot obţine:
Ka/b = Xa/Xb şi Kb/a = Xb/Xa

două mărimi relative de coordonare.


Mărimile relative de coordonare se folosesc în studiul variaţiei teritoriale şi au caracter de indici teritoriali.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 21
Mărimi relative ale dinamicii

Mărimi relative ale dinamicii se folosesc în scopul caracterizării evoluţiei în timp a fenomenului. Mărimile
relative ale dinamicii se calculează din două valori ale aceluiaşi indicator înregistrat în unităţi de timp
diferite.
În funcţie de baza de comparare se pot calcula:

- mărimi relative ale dinamicii cu bază fixă:


Ki/0 = (xi/x0)*100 (x1/x0, x2/x0, …, xi/x0)
- mărimi relative ale dinamicii cu bază mobilă (în lanţ)
Ki/i-1 = (xi/xi-1)*100 (x1/x0, x2/x1, …, xi/xi-1)
Între aceste două tipuri de mărimi relative se poate stabili următoarea relaţie: Ki/0 = ΠKi/i-1
Această relaţie ajută la determinarea mărimilor relative de un tip, cunoscând numai unele din aceste valori.În
activitatea economică, mărimea relativă de dinamică se numeşte indice şi se exprimă sub formă de
coeficienţi sau în procente.

Mărimile relative ale planului

Mărimile relative ale planului se calculează la nivelul unităţilor economice, fiind necesar să se elaboreze
programe de aprovizionare, producţie şi desfacere pe termen scurt sau mai lung.
Calculul mărimilor relative ale planului presupune cunoaşterea următoarelor informaţii:
- nivelul fenomenului analizat realizat în perioada de bază (x0)
- nivelul planificat al aceluiaşi fenomen şi perioada curentă (xpl)
- nivelul realizat în perioada curentă (x1)
Rezultă cei trei indicatori ai planului:
- mărimea relativă a sarcinii de plan
kpl/0 = xpl/x0 (coeficientul sarcini de plan)
- mărimea relativă a îndeplinirii planului
k1/pl = x1/xpl (coeficientul îndeplinirii planului)
- mărimea relativă de dinamică
k1/0 = x1/x0 ( coeficientul de dinamică)
Relaţia dintre cei trei coeficienţi este:
k1/0 = kpl/0 k1/pl
x1/x0 = (xpl/x0) (x1/xpl)
Coeficienţii sarcinii de plan pot fi subunitari sau supraunitari. Interpretarea trebuie să se facă în corelaţie cu
ceilalţi indicatori şi cu semnificaţia economică:
la productivitatea muncii se determină o limită minimă
la consumurile specifice sau costuri se stabileşte o limită maximă
Mărimile relative de intensitate se calculează ca raport între doi indicatori absoluţi de natură diferită, între
care există o relaţie de interdependenţă.
Un exemplu de mărime relativă de intensitate este nivelul productivităţii muncii (W), calculat ca raport între
nivelul producţiei (Q) şi timpul de muncă consumat pentru producerea acesteia (T).
W = Q/T
În general, o mărime de intensitate se calculează după relaţia: xI = yi/zi
unde yI şi zI sunt caracteristici primare înregistrate prin observare directă., xi se calculează pentru fiecare
unitate de observare, este deci o caracteristică derivată (un indicator derivat). Această caracteristică derivată
exprimă câte unităţi din valoarea caracteristicii yI revin la o unitate a valorii caracteristicii zi.

1_OBS_SISTEMATIZARE_TABELE_GRAFICE$INDICI_11.doc 22