Sunteți pe pagina 1din 4

www.referat.

ro

REFERAT
PARALELĂ ÎNTRE TEHNICILE CLASICE ŞI CELE MODERNE

Ca şi domeniu Psihologia a fost, şi este, o provocare încă din cele mai vechi
timpuri pentru mulţi cercetători. Un anume interes îl reprezintă problematica
psihologiei carierei, lucru care a fost abordat în manieră clasică dar şi modernă.
Începând cu anul 1960, în Statele Unite apărea conceptul de „carieră" pentru a-1
înlocui pe cel de „profesie" atât în activitatea practică, dar şi în literatura de
specialitate. Cu timpul (de exemplu în studiile realizate de Gysbers) acest concept
a capătat o conotaţie mai amplă, în stabilirea semnificaţiei sale luându-se în
considerare o abordare tridimensională a individului, având în vedere rolurile
îndeplinite de acesta, locurile, spatiile concrete în care acesta traieşte şi
evenimentele din viaţa sa. Psihologia carierei integrează o serie de tehnici şi metode
din psihologia profesiilor într-o abordare diferenţiată, centrată pe un punct de
vedere dinamic şi evolutiv atât asupra individului cât şi asupra societătii în
ansamblu.
În teoriile clasice, cariera este interpretată drept totalitatea tipurilor de
muncă pe care cineva le indeplineşte în viată sau, într-o altă formulare, ca
„succesiunea de profesiuni, îndeletniciri s i pozitii pe care le are o persoană în
decursul perioadei active a vieţii" (Super, D., în Zlate M., 2001, p. 426). Definiţiile
moderne sunt însă mult mai cuprinzătoare decât cele clasice. În contextul
psihologiei moderne, dezvoltarea carierei se referă la procesele psihologice şi
comportamentale ca si la factorii contextuali care influenfează cariera unei persoane
de-a lungul vieţii. Într-un sens concret, carierele reprezintă manifestarea încercărilor
unei persoane de a da sens experienţelor pe care le trăieşte de-a lungul vieţii.
Procesul dezvoltării carierei este, în esenţă o călătorie spirituală care reflectă alegerile
oamenilor. La noi în ţară, necesitatea unei psihologii a carierei mult mai complexă şi
mai dinamică pare a fi impusă de o serie de cauze legate de: creşterea complexităţii
structurii ocupaţionale şi organizaţionale a societaţii; schimbarea tehnologică rapidă,
care cere adaptabilitate, flexibilitate şi receptivitate; creşterea interesului naţional în
necesitatea dezvoltării şi utilizării potenţialului fiecărei persoane; căutarea ardentă a
valorilor care să dea sens vieţii; necesitatea instruirii specializate pentru a obţine un
loc de muncă bine cotat; deziluzia trăita de unii tineri cu dificultaţi în ceea ce priveşte
propria lor educaţie, dar şi de adulţii care trebuie să se adapteze la noile conditii impuse
de schimbarile societăţii. Cercetătorul Donald Super, a propus un model conform căruia
dezvoltarea carierei, apare ca un proces care se desfăşoară de-a lungul vieţii,
activitatea de muncă fiind plasată în contextul rolurilor multiple pe care fiecare
dintre noi le îndeplineşte în viaţă. Super realizeaza o teorie segmentala care descrie trei
aspecte cheie ale dezvoltării carierei cum sunt: dinamica vieţii, spaţiul vieţii şi
conceptul de sine. În 1953 Super a propus o listă de zece afirmaţii care mai apoi a fost
modificată rezultând teoria celor trei segmente care au fost amintite mai sus.
,,Combinarea simultană a rolurilor pe care noi le îndeplinim în viaţă constituie stilul de
viaţă; combinarea lor secvenţială structurează spaţiul de viaţă şi constituie ciclul vieţii.
Structura totală reprezintă pattern-ul carierei." (Super, 1980, citat de Niles, S.G;
Harris-Bowlsbey, JoAnn, 2002, p.35). Super precizează faptul ca oamenii tind să
îndeplinească 9 roluri majore de-a lungul vieţii: 1. fiu sau fiica; 2. student; 3. persoană
aflată în timpul liber; 4. cetăţean; 5. angajat; 6. soţ sau soţie (partener); 7. gospodar;
8. parinte şi 9. pensionar. Toate aceste roluri sunt în general jucate în teatre specifice:
acasă, la şcoală, la locul de muncă sau în comunitate. Participarea eficientă la
roluri poate fi dificil de atins datorită faptului că deseori, datorită interacţiunii
permanente care există între ele, pot să apară situaţii conflictuale în care persoana să
aibă posibilitaţi scazute de exprimare şi de valorificare a propriului potenţial. În egală
măsură, însă, atunci când rolurile se susţin şi se îmbină armonios, creează cadrul adecvat,
optim pentru exprimarea valorii personale a individului şi oferă un plus de echilibru şi de
satisfacţie vieţii acestuia. Cariera individuală include constelaţia totală a rolurilor
jucate de o persoană de-a lungul vieţii. Super defineşte conceptul despre sine drept „o
imagine a sinelui într-un anumit rol, situaţie sau poziţie, îndeplinind un anumit set de
funcţii sau aflat într-o anumită reţea de relaţii" (Niles, S.G; Harris-Bowlsbey, JoAnn,
2002, p. 37). Dezvoltarea conceptului despre sine este influenţată de interacţiunea dintre
determinanţii personali (aptitudini, valori, nevoi) Şi cei situaţionali (familie,
comunitate, economie, societate). Această interacţiune se reflectă şi in constelaţia
rolurilor jucate de individ. pornind de la aceste idei, Super delimitează atât procesele
longitudinale ale dezvoltării carierei cât şi conţinutul mult mai specific al luării de
decizie privind cariera. Deciziile reflectă încercările oamenilor de a traduce conceptul
despre sine în termeni specifici carierei. Teoria este concretizată într-un model de
intervenţie denumit The Career Development Assessment and Counseling (Evaluarea şi
Consilierea Dezvoltării Carierei). Un alt cercetător pe nume Anna Roe a elaborat o teorie
în domeniul dezvoltării carierei care se bazează pe o serie de cercetări care iniţial s-au
centrat pe identificarea şi descrierea trăsăturilor de personalitate ale artiştilor iar după o
perioadă pe studiul evoluţiei si a personalităţii unor cercetători ştiinţifici de diferite
specializări (din domeniul fizică-biologie şi din domeniul social). În urma acestor
demersuri, Anna Roe a remarcat faptul că există diferenţe majore în ceea ce
priveşte personalitatea cercetătorilor investigaţi din cele două domenii luate în
studiu, deosebiri care ar putea fi datorate influenţei pe care a avut-o copilaria, cu toate
experienţele ei specifice în formarea şi dezvoltarea personalităţii acestora. Teoria este
structurată pornind de la ideea că fiecare individ moşteneşte o anumită tendintă de
a-şi utiliza propria energie psihică într-o modalitate specifică. Această modalitate
de utilizare a energiei psihice, combinată cu diferite experienţe de viaţă din
copilărie, modelează stilul general al evoluţiei individuale, în satisfacerea nevoilor
sale, pe tot, parcursul vieţii. Acest stil are multiple implicaţii specifice in
comportamentul profesional. Relaţia care exista intre factorii genetici, experienţele
din copilărie şi comportamentul vocaţional este conceptualizată valorificând o serie de
idei din teoriile realizate de Gardner Murphy şi Abraham Maslow. Influenţa lui Gardner
Murphy se regăseşte în folosirea conceptului de canalizare a energiei psihice în
stabilirea influenţei pe care o are asupra alegerii vocaţionale experienţa de viaţă
acumulată în copilăria timpurie. A. Roe se bazează, în expunerile sale, şi pe teoria
lui A. Maslow privitoare la nevoi şi la ierarhizarea acestora. În egală măsură se
remarcă accentul pus pe influenţa factorilor genetici în luarea deciziilor
vocaţionale ca şi suprastructurării ierarhiei nevoilor. Teoria formulată de A.Roe
cuprinde două niveluri. Primul nivel este reprezentat de aserţiunile.generale care,în sine
nu pot fi testate empiric şi în care se evidenţiază faptul că ,,zestrea" genetică a
fiecărui individ subliniază abilităţile şi interesele acestuia şi este în stransă
legatură cu optiunea sa vocaţională. Mai mult, fiecare individ îşi utilizează energia
psihică într-o manieră care nu este în întregime sub controlul său. Această
cheltuire involuntară de energie, considerată a fi determinată genetic, influentează
dezvoltarea abilităţilor individului. Ideea centrală din cadrul acestui nivel se referă
astfel la faptul ca factorii genetici şi modul în care se ierarhizează nevoile
influenţează alegerea unei ocupaţii şi matricea întregii vieti. Gradul de motivatie în
atingerea unui scop vocaţional este determinat de modul în care se ierarhizează
nevoile individuale şi de intensitatea nevoilor specifice fiecarui individ. Al
doilea nivel al teoriei Annei Roe se referă la modalitatea în care dezvoltarea
întregii vieţi şi intensitatea nevoilor de bază sunt influenţate de experienţele de viaţă
din copilarie. Factorii care influenţează intensitatea nevoii, durata între apariţia şi
satisfacerea ei sunt condiţionaţi de mediul în care traieşte individul. Se evidenţiază
rolul parintilor în dinamica satisfacerii nevoilor în copilăria timpurie, în funcţie
de maniera de îngrijire a copilului.
Referitor la teoriile moderne care abordează dezvoltarea carierei şi reuşita în
carieră, în lucrarea „Career development interventions in the 21st century"
(Spencer; G.Niles; JoAnn Harris-Bowlsbey) este precizată diferenţa dintre teoriile
moderne ale carierei şi teoriile post-moderne privind cariera. Autorii citaţi prezintă
drept teorii moderne: teoria social-cognitivă privind cariera dezvoltată de Lent,
Brown şi Hackett (1996), teoria procesării cognitive a informaţiei dezvoltată de
Peterson, Sampson şi Lentz (1996), modelul bazat pe valori în alegerea carierei al
lui Brown (1995) şi modelul planificării integrative a vieţii al lui Hansen (1997).
Teoriile post-moderne se adresează experienţei subiective a persoanei privind cariera.
În categoria acestor teorii sunt precizate teoriile contextuale şi teoriile constructiviste.
Ca şi abordare, tehnicile moderne diferă foarte mult de cele clasice.
Cercetările se fac din alte perspective, cum ar fi în teoria Social-Cognitivistă se ţine
cont de mediile în care se desfăşoară (artistic, social, întreprinzător, etc.) şi de factorii
care au rol în influenţarea convingerilor individului. În dezvoltarea carierei se pune
accent pe locul şi rolul în societate dar şi pe constructul de congruenţă al lui Holland,
prin care se înţelege gradul în care tipul de personalitate al individului corespunde
mediului de muncă prezent sau viitor.Modelul Holistic bazat pe valori al lui Brown,
care apare în contextul nevoii permanente de consiliere competentă la nivel cultural.
Acesta accentuează importanţa valorilor în decizia privind cariera, acestea (valorile)
fiind considerate drept standarde prin care oamenii se autoevaluează şi evaluează între
ei. Nu în ultimul rând trebuie amintit, ca mijloc modern, calculatorul, fără de care nu
am putea exista astăzi şi de care dacă şi marii noştri clasici ar fi beneficiat, ştiinţa s-ar
fi aflat mult mai departe.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate