Somn – Lauda somnului- 1929 L.

Blaga

Noapte întreagă. Dăntuiesc stele în iarbă.

Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile,
gornicul nu mai vorbeşte.
Buhe şure s-aşază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniştesc păsări, sânge, ţară
şi aventuri în cari veşnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinţi.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinţi.

Vei plânge mult ori vei zâmbi? –Poemele Luminii- 1919

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Tudor Arghezi - Cuvinte Potrivite – Icoană 1927

Noaptea întinde scoarţe, plocate şi covoare,

Urzite cu zigzaguri şi cu chenar mărunt,
În care se repetă izvodul la culoare
Şi chipurile crucii şi florile, cum sunt.

În faţa lunii, dreaptă, şoseaua-n vărgi cu plopii

S-a pardosit cu ţoale din Jii şi Mehedinţi,
Şi-n umbra fiecărui copac aşteaptă popii,
Strângând în mâini tăcute cădelniţe fierbinţi.

Ivirea se va face, pesemne, din câmpie,

Prin albele cătune, pitite subt căciuli.
La moara adormită cu roata-n apa vie
S-au şi sculat dulăii, molatici şi ciufuli.

Căci iar Ierusalimul se-arată după ploaie,

Cum l-au ştiut întocmai, pe vremuri, cuvioşii.
Ce vezi? Sobolii-nalţă biserici, muşuroaie.
Ce-auzi? Văzduhul cântă întreg cu toţi cocoşii.