Domnul Isus a venit sã aducã darul vieţii veşnice care limba; cãci grozav sînt chinuit în vãpaia aceasta.
ceasta.‘ Un pahar de
se capãtã prin credinţã în El şi cel mai mult a vorbit despre viaţã.
Totuşi a vorbit mult şi despre moarte şi ce se întâmplã cu omul
când moare. El a spus şi aceastã întâmplare: “Era un om
bogat, care se îmbrãca în porfirã şi in subţire; şi în fiecare
zi ducea o viaţã plinã de veselie şi strãlucire. La uşa lui,
zãcea un sãrac, numit Lazãr, plin de bube, şi dorea mult
sã se sature cu fãrãmiturile, care cãdeau de la masa
bogatului; pînã şi cîinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu
vremea sãracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui
Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe cînd era el
în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a
vãzut de departe pe Avraam, şi pe Lazãr în sînul lui, şi a
strigat: ,Pãrinte Avraame, fie-ţi milã de mine, şi trimite pe
Lazãr sã-şi moaie vîrful degetului în apã, şi sã-mi
rãcoreascã limba; cãci grozav sînt chinuit în vãpaia
aceasta.` ,Fiule`, i-a rãspuns Avraam, ,adu-ţi aminte cã, în
viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazãr şi-a luat pe
cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit. Pe
lîngã toate acestea, între noi şi între voi este o prãpastie
mare, aşa ca cei ce ar avea sã treacã de aici la voi, sau de
acolo la noi, sã nu poatã.` Bogatul a zis: ,Rogu-te dar,
pãrinte Avraame, sã trimiţi pe Lazãr în casa tatãlui meu;
cãci am cinci fraţi, şi sã le adevereascã aceste lucruri, ca sã
nu vinã şi ei în acest loc de chin.` Avraam a rãspuns: ,Au
pe Moise şi pe prooroci; sã asculte de ei.` ,Nu, pãrinte
Avraame`, a zis el; ,ci dacã se va duce la ei cineva din
morţi, se vor pocãi.`şi Avraam i-a rãspuns: ,Dacã nu
ascultã pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar
dacã ar învia cineva din morţi.`` (Evanghelia dupa Luca 16:19-
31). Din citirea atentă a acestei întâmplãri, devin clare
urmãtoarele adevãruri despre dorinţa celor morţi cu privire la
rudele lor care se aflã în viaţã:
Morţii, care se aflã în Locuinţa morţilor,
doresc apã ca sã le fie uşurate chinurile
Chiar dacã vã pare straniu ce spun, aceasta spun Sfintele
Scripturi. Bogatul nu a cerut nici haine, nici mâncare, nici bani
ci apã. Pe când era el în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat
ochii în sus, a vãzut de departe pe Avraam, şi pe Lazãr în sînul
lui, şi a strigat: ,Pãrinte Avraame, fie-ţi milã de mine, şi trimite
pe Lazãr sã-şi moaie vîrful degetului în apã, şi sã-mi rãcoreascã
apă ar putea da de pomană fiecare, indiferent cã este sãrac sau
bogat, dacã ar fi sã ajungã la cei morţi. Dar, aceasta este
imposibil. O picãturã de apã nu poate fi transmisã acolo. Fiule‘,
i-a rãspuns Avraam, ,adu-ţi aminte cã, în viaţa ta, tu ţi-ai luat
lucrurile bune, şi Lazãr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este
mîngîiat, iar tu eşti chinuit. Pe lîngã toate acestea, între noi şi
între voi este o prãpastie mare, aşa ca cei ce ar avea sã treacã de
aici la voi, sau de acolo la noi, sã nu poatã.‘ Deci, nimeni nu
poate trece aceastã prãpastie mare.
Îmi amintesc cum în copilãrie, dupã ce lucram o zi pe deal
în zãduf şi se termina apa, cât de mare era chinul pânã ajungeam
la fântânã. Şi de mi-aş fi uns buzele cu apã, mai rãu mi-ar fi fost.
Deci, cât de mari sunt chinurile celor ce se aflã în Locuinţa
morţilor, dacã şi o picãturã de apã pentru ei aduce uşurare. Şi nu
este corect sã credem cã toţi cei ce au murit merg în raiul lui
Dumnezeu. Sfintele Scripturi spun: “Intraţi pe poarta cea
strâmtã. Cãci largã este poarta, latã este calea care duce la
pierzare, şi mulţi sunt cei ce intrã pe ea. Dar strâmtã este
poarta, îngustã este calea care duce la viaţã, şi puţini sunt
cei ce o aflã.” (Evanghelia după Matei 7:13-14) Deci, este tocmai
invers, majoritatea merg la pierzare în Locuinţa morţilor dupã
care va urma judecata şi apoi iazul de foc şi de pucioasã.
Morţii doresc ca rudele lor sã creadã
Cuvântul lui Dumnezeu şi sã nu vinã
în locul de chin
Bogatul din întâmplarea de mai sus se aflã în locul de chin şi
a înţeles cã nu este cu putinţã nicicum sã vinã Lazãr, la el pentru
a-i uşura chinurile şi nu poate sã-i aducã nici mãcar o picãturã de
apã. Atunci bogatul a zis: ,Rogu-te dar, pãrinte Avraame, sã
trimiţi pe Lazãr în casa tatãlui meu; cãci am cinci fraţi, şi sã le
adevereascã aceste lucruri, ca sã nu vinã şi ei în acest loc de chin.
Avraam a rãspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; sã asculte de ei.‘
Bogatul credea cã dacã ar învia Lazãr şi ar apãrea în faţa fraţilor
lui, care duceau acelaşi mod de viaţã pe care l-a avut el, poate cã
vor crede în existenţa vieţii dupã moarte. Avraam însã spune cã
dacã nu cred pe Moise şi Prooroci cu nici un chip nu vor crede,
chiar dacã va învia cineva din morţi. Moise şi Proorocii era un
termen prin care evreii numeau Sfintele Scripturi ale Vechiului
Testament. Aceasta ne face absolut clar cã...
Morţii doresc ca rudele lor sã studieze
Sfintele Scripturi (Biblia), ca sã nu vinã
în locul de chin
Când bogatul insista la Avraam sã trimitã pe Lazãr în casa
tatãlui sãu sã le adevereascã fraţilor aceste lucruri... “Avraam a
rãspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; sã asculte de ei. “,Nu,
pãrinte Avraame”, a zis el; ,ci dacã se va duce la ei cineva din
morţi, se vor pocãi.`şi Avraam i-a rãspuns: ,Dacã nu ascultã pe
Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacã ar învia cineva
din morţi.`` Mai spun şi azi oamenii acelaşi argument. De multe
ori când le vorbesc despre viaţã veşnicã, despre rai şi iad, unii
refuzã sã creadã şi spun cã nu a venit nimeni încã de acolo ca sã ne
adevereascã şi sã credem. Şi spun aceasta necredincioşii dupã ce
de dimineaţa pânã seara se salutã unii pe alţii cu “Hristos a
Înviat!”. Acesta nu este un simplu salut. Aceasta este cea mai
mare realitate pe care primii creştini au început sã o proclame în
formã de salut în perioada de la Paşte pânã la sãrbãtoarea Înãlţãrii
Domnului. Deci, dacã pentru oameni nu conteazã această
dovadã a învierii Fiului lui Dumnezeu din morţi, atunci cât preţ
vor pune pe învierea unuia din rudele lor. Vor cãuta sã inventeze
explicaţii. Dar Biblia deţine toate dovezile ca sã credem şi sã
cunoaştem despre viaţa de dupã mormânt şi morţii doresc, pânã
la lacrimi, ca noi sã studiem şi sã credem ce este scris în Biblie,
pentru cã....
Morţii doresc ca rudele lor sã se
pocãiascã şi sã nu vinã în locul de chin
Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, pãrinte Avraame, sã trimiţi pe
Lazãr în casa tatãlui meu; cãci am cinci fraţi, şi sã le adevereascã
aceste lucruri, ca sã nu vinã şi ei în acest loc de chin.‘ Avraam a
rãspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; sã asculte de ei.‘ ,Nu,
pãrinte Avraame‘, a zis el; ,ci dacã se va duce la ei cineva din
morţi, se vor pocãi.‘şi Avraam i-a rãspuns: ,Dacã nu ascultã pe
Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacã ar învia cineva
din morţi.‘‘ Sfintele Scripturi (Biblia) spun cã “... toţi au
pãcãtuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Epistola cãtre
Romani 3:23) şi cã “...plata pãcatului este moartea...” (Romani
6:23) Când zice moarte nu se referã doar la moartea fizicã.
Moartea înseamnã despãrţire şi atunci când omul trece prin
moartea fizicã se desparte sufletul lui de trup, ca trupul sã
meargã în mormânt şi sufletul sã meargã la Dumnezeu care l-a
dat. Dar mai este o altã moarte, moartea spiritualã, când sufletul
omului ajunge sã fie despãrţit pentru veşnicie de Dumnezeu şi
sã petreacã veşnicia în locul de chin. Bogatul din întâmplarea
citatã mai sus a trecut prin moartea fizicã şi acum se aflã în locul
de chin. Pentru ca omul sã scape de locul de chin, trebuie sã se
pocãiascã. Pocãinţa nu trebuie confundatã cu spovedania.
Acestea sunt lucruri absolut diferite. Dicţionarul de cuvinte
greceşti ale Noului Testament ne dã urmãtoarea definiţie
pentru pocãinţã: Metanoia ( pocãinţã în greacã) – schimbarea
gândirii şi a scopului unei persoane. Deci, ca sã eviţi locul de
chin este nevoie de o schimbare a gândirii şi a scopului vieţii în
urma unei studieri profunde a Bibliei, care este Cuvântul lui
Dumnezeu. Schimbarea gândirii va duce la o viaţã trãitã în
ascultare de Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt pe care
Dumnezeu Îl dã celor ce cred în Fiul Sãu.
Isus a spus odatã unui ucenic: ,,Vino dupã Mine!“
,,Doamne“, I-a rãspuns el, ,,lasã-mã sã mã duc întîi sã
îngrop pe tatãl meu.“ Dar Isus i-a zis: ,,Lasã morţii sã-şi
îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împãrãţia lui
Dumnezeu.“ (Evanghelia după Luca 9:59-60) Prin aceastã vorbã
Isus nu a vrut sã spunã cã este greşit sau pãcat sã ne îngropãm
morţii, ci a vrut sã spunã cã nu era prea mare deosebire între
mortul care era sã fie îngropat şi cei ce-l înmormântau şi care
erau morţi în greşelile şi pãcatele lor. Aceasta este explicat mai
clar apostolul Pavel când le aduce aminte creştinilor din oraşul
Efes cum au fost înainte de pocãinţa lor şi ce a fãcut Dumnezeu
pentru ei atunci când s-au pocãit. El zice: “Voi eraţi morţi în
greşelile şi în pãcatele voastre, în care trãiaţi odinioarã,
dupã mersul lumii acesteea, dupã domnul puterii
vãzduhului, a duhului care lucreazã acum în fiii
neascultãrii. Între ei eram şi noi toţi odinioarã, cînd trãiam
în poftele firii noastre pãmînteşti, cînd fãceam voile firii
pãmînteşti şi ale gîndurilor noastre, şi eram din fire copii
ai mîniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în
îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
mãcar cã eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţã
împreunã cu Hristos (prin har sînteţi mîntuiţi). El ne-a
înviat împreunã, şi ne-a pus sã şedem împreunã în locurile
cereşti, în Hristos Isus, ca sã arate în veacurile viitoare
nemãrginita bogãţie a harului Sãu, în bunãtatea Lui faţã
de noi în Hristos Isus. Cãci prin har aţi fost mîntuiţi, prin
credinţã. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui
Dumnezeu. (Epistola lui Pavel către Efeseni 2:1-8)
Din Scripturile prezentate mai sus devine absolut clar cã
morţii doresc de la rudele lor apã ca sã le fie uşurate chinurile,
dacã nu s-au pocãit în timpul vieţii pe pãmânt. Apoi, cu mult CE AŞTEAPTĂ MORŢII
mai mult decât rudele lor, morţii doresc ca cei apropiaţi ai lor ce
sunt încã în viaţã:
· sã studieze Scripturile, ca în rezultat
DE LA RUDELE LOR?
· sã se pocãiascã, pentru ca
· sã primeascã darul vieţii veşnice şi
· sã nu vinã în locul de chin dupã moarte
Dumnezeu sã ne ajute sã împlinim aceastã dorinţã a morţilor şi
a lui Dumnezeu! Amin!
Vã invitãm:
1. Sã studiaţi Biblia la Cursurile prin
Corespondenţã organizate de Institutul Biblic
„Învãţãturã din Cuvânt” C.P. 773, or. Chişinãu
2019, tel. 282012, e-mail: isbic@pochtamt.ru
2. Sã studiem Biblia şi sã practicãm împreunã
Taekwon-Do în cadrul clubului „Stolas
Leukas”, tel: 494103.
3. Sã studiem limba englezã în baza textului
Bibliei, tel: 480841
4. Dacă eşti interesat să cunoşti mai mult din Paştele celor adormiţi este ziua când aproape toţi cei
Cuvântul lui Dumnezeu sau te confrunţi cu din poporul nostru, care au pe cineva din cei dragi plecaţi din
anumite greutăţi şi vrei să le soluţionezi potrivit viaţã, se duc la mormântul lor, ca sã-i onoreze sau sã-i
cu Biblia, scrie-mi la adresa de e-mail: venereze în dependenţã de ce crede fiecare despre cei morţi.
sfatu_pastorului@mail.ru. Mai ales femeile, în perioada pânã la aceastã sãrbãtoare, sunt
foarte preocupate de cumpãrarea lucrurilor care vor fi date de
pomanã. Ele cumpãrã lucruri bune şi scumpe în nãdejdea cã,
atunci când vor fi date de pomanã la mormântul decedatului,
vor trece într-un chip miraculos la el şi în lumea lui. Alte femei
o fac doar pentru ca sã nu rãmânã în urmã, ci sã fie în rând cu
lumea şi altele o fac chiar din falã şi ca sã facã de ruşine pe cei
ce nu au nimic. Oricare nu ar fi motivul lor, toţi care se aflã la
cimitir în ziua aceea îşi amintesc mai mult sau mai puţin despre
cei morţi şi doresc sã ştie ce aşteaptã morţii de la ei. Noi
Designe: Ţoncu Nicolae
suntem de o parte şi morţii de altã parte. Ei ştiu cum gândim şi
ce credem noi pentru cã ei au fost aici, dar noi nu ştim cum
gândesc şi care sunt dorinţele lor cu privire la noi pentru cã nu
am fost încã la ei. Dar toţi noi mergem acolo şi aceasta este
calea pe care merge fiecare om. Dumnezeu, care ştie tot
adevãrul, nu vrea sã fim în neştiinţã şi pe paginile Sfintelor
Scripturi ne descoperã cum este lumea de dupã mormânt, ce se
întâmplã dupã moarte şi care sunt dorinţele celor morţi cu
privire la noi.
©2003 Vasile Filat