Sunteți pe pagina 1din 20

Inima si sistemul circulator

Inima este motorul organismului. Este un organ cu functie de pompa. Are rolul de a prelua sangele
incarcat cu oxigen si substante nutritive venit de la plaman si de a-l pompa spre toate celelalte
organe prin aorta si arterele care se desprind din ea. Tot inima este cea care primeste sangele
incarcat cu dioxid de carbon de la toate organele, prin sistemul venos, si il pompeaza spre plamani
pentru oxigenare. Acest circuit se repeta neintrerupt pe tot parcursul vietii. Peretii inimii sunt
formati in principal dintr-un muschi numit miocard, care are rolul de pompa. Alimentarea
miocardului cu sange oxigenat, pentru a se putea contracta, este realizata prin 2 artere coronare-
artera coronara dreapta si artera coronara stanga. Acestea sunt primele ramuri care se desprind din
aorta, dupa ce aceasta porneste de la inima.
Aorta, cu ramurile ei, care leaga inima de celelalte organe, si venele, prin care sangele se intoarce de
la organe la inima, alcatuiesc marea circulatie (circulatia sistemica).
De la inima spre plamani sangele circula prin artera pulmonara si ramurile ei.De la plamani sangele
se intoarce la inima prin venele pulmonare. Artera pulmonara si venele pulmonare formeaza mica
circulatie (circulatia pulmonara).
Cele doua circulatii functioneaza in serie, fiind conectate prin intermediul inimii. Inima este formata
din 4 camere: doua atrii si doi ventriculi. Cele 2 atrii sunt etajul superior al inimii, cel care primeste
sangele. Cele 2 atrii sunt separate print-un perete- septul interatrial. Atriul stang primeste sangele
oxigenat de la plamani prin venele pulmonare. Atriul drept primeste sangele uzat de la celelalte
organe prin venele cave. Ventriculii sunt cei care pompeaza sangele venit din atrii. Cei doi ventriculi
sunt separati printr-un perete: septul interventricular Atriile comunica cu ventriculii prin doua valve,
care au rolul de a permite curgerea sangelui doar intr-un singur sens: dinspre atrii spre ventriculi.
Atriul stang este legat de vantriculul stang prin valva mitrala. Atriul drept este legat de ventriculul
drept prin valva tricuspida. Ventriculul stang pompeaza sangele in principala artera a organismului-
aorta. Aceasta porneste de la inima, strabate toracele si abdomenul si se bifurca in doua ramuri, care
merg la membrele inferioare. Pe acest traseu, din aorta pornesc numeroase ramuri: arterele
coronare, arterele carotide, etc. Ventriculul drept pompeza sangele in artera pulmonara. Si intre
ventriculi si cele doua artere exista doua valve care au rolul sa permita circulatia acestuia doar intr-
un singur sens. Ventriculul stang este legat de aorta prin valva aortica. Ventriculul drept este legat de
artera pulmonara prin valva pulmonara.
Sintetizand, circulatia sangelui in organism se face prin urmatorul circuit: atriu stang valva
mitrala ventricul stang valva aortica aorta artere vase mici din organe ( vase capilare)
vene atriu drept valva tricuspida ventricul drept valva pulmonara artera pulmonara
vase capilare din plaman vene pulmonare atriu stang.
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA (HTA)
Despre hipertensiunea arteriala
Hipertensiunea arteriala este cea mai frecventa boala cardiovasculara. Valorile normale ale
tensiunii arteriale nu trebuie sa depaseasca 140 mmHg pentru tensiunea arteriala sistolica si 85mm
Hg pentru tensiunea arteriala diastolica. Aceste valori reprezinta limita superioara a normalului, dar
valorile optime sunt chiar mai joase ( sub 130/80 mmHg).
Clasificare
La peste 95% dintre pacienti HTA este esentiala. Cu alte cuvinte este determinata genetic si
nu se poate vindeca, fiind necesar tratamentul toata viata. Cand unul dintre parinti este hipertensiv,
riscul copilului de a deveni la randul lui hipertensiv este de 25%, iar cand ambii parinti sunt
hipertensivi, riscul este de 50%.
La doar circa 5% dintre pacienti HTA este secundara unei alte boli. In aceste situatii trebuie
diagnosticata si tratata boala de baza. HTA secundara apare in boli renale, endocrine, boli cardiace
congenitale, etc.
Simptome
Cresterea tensiunii arteriale este periculoasa pentru ca afecteaza structura si proprietatile
vaselor de sange din intregul organism, cu importante consecinte negative. Cele mai importante
organe afectate sunt creierul, inima si rinichii.

N.B. Cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale poate ramane mult timp asimptomatica si
diagnosticul va fi pus tardiv, cand apar deja complicatiile. De aceea , tensiunea arteriala trebuie
controlata periodic si tratata corespunzator, chiar in absenta simptomelor. Controlul trebuie sa fie
riguros pentru intreaga populatie si mai ales la cei din familii de hipertensivi.

Cele mai frecvente simptome produse de cresterea tensiunii arteriale sunt:


1. Durerea de cap (cefaleea)
2. Tulburari de vedere (fosfene = stelute verzi)
3. Tulburari de auz (acufene = tiuituri in urechi)
4. Ameteli
HTA poate produce complicatii redutabile, invalidante pentru tot restul vietii sau mortale:
1. Accident vascular cerebral soldat cu paralizie sau deces
2. Infarct miocardic
3. Insuficienta renala
Tratament
Scopul tratamentului este mentinerea valorilor TA sub 140/85 mmHg chiar in absenta
simptomelor, pentru a evita aparitia complicatiilor.
N.B. Atat TA sistolica, cat si cea diastolica trebuie mentinute la valori normale. De exemplu daca
TA este 130/90 mmHg, inseamna ca ea nu este corect tratata.

Regimul igieno- dietetic si corectia factorilor de risc sunt obligatorii in tratamentul HTA:

- Se reduce la minimum consumul de sare (regim hiposodat); sarea produce cresterea TA atat prin
retentia de apa, cat, mai ales, prin depunerea in peretii vaselor si alterarea structurii lor.
- Se corecteaza obezitatea; simpla scadere in greutate poate duce la normalizarea valorilor TA in
formele usoare,fara niciun medicament.
- Se interzice fumatul; se corecteaza dislipidemia; se recomanda antrenament fizic regulat.

Tratamentul cu medicamente
Acesta este introdus cand masurile de mai sus nu sunt suficiente pentru normalizarea valorilor
TA. Exista foarte multe clase de medicamente, care reduc TA prin mecanisme diferite. Ele sunt
prescrise in functie de particularitatile fiecarui pacient : varsta, boli asociate, severitatea HTA,
toleranta, etc.

Principalele clase de medicamente folosite in tratamentul HTA sunt:


- Diureticele: nefrix, indapamid, etc. Acestea elimina excesul de sare si apa din organism.
- Blocante de calciu : nifedipin, amlodipina, etc. Acestea au actiune vasodilatatoare.
- Beta blocantele: metoprolol, bisoprolol,etc. Acestea au actiune complexa, atat de protectie a
inimii, cat si de blocare a actiunii si secretiei unor substante care determina cresterea TA.
- Inhibitorii enzimei de conversie: captopril, enalapril, perindopril. Au de asemenea actiune
complexa, vasodilatatorie si de protectie cardiaca si renala.
- Sartanii: valsartan, telmisartan, candesartan, etc. Au aceleasi efecte ca si inhibitorii enzimei
de conversie, dar actioneaza printr-un alt mecanism, fiind in general mai bine tolerati decat
inhibitorii enzimei de conversie.
- Medicamente cu actiune centrala: clonidina, rilmenidina. Sunt in general medicamente de
rezerva, folosite in asociere cu celelalte in formele rezistente la tratament de HTA.
CARDIOPATIA ISCHEMICA (BOALA CARDIACA CORONARIANA)
Despre cardiopatia ischemica :
Cardiopatia ischemica este suferinta muschiului cardiac (miocard) produsa de ingustarea
(stenoza) sau blocarea (ocluzia) arterelor coronare. Miocardul este irigat de doua artere coronare -
artera coronara stanga si artera coronara dreapta, artere care dau mai multe ramuri.
Cauze:
Principala cauza de afectare coronariana este ateroscleroza
Ateroscleroza consta in depunerea pe peretele interior al arterelor de colesterol, care, in combinatie
cu anumite celule din sange si din perete, formeaza asa numita placa de aterom. Aceasta ingusteaza
si in final blocheaza artera, impiedicand fluxul de sange catre miocard.
Factori de risc:
Principalii factori de risc pentru ateroscleroza sunt :
1. fumatul
2. hipercolesterolemia
3. hipertensiunea arteriala
Alti factori de risc, secundari, sunt: diabetul zaharat, obezitatea, sedentarismul, etc
Clasificare:
In functie de severitate exista mai multe forme de cardiopatie ischemica.
1. Angina stabila
2. Angina instabila
3. Infarctul miocardic
Simptome:

1. Angina stabila
Cel mai important simptom este durerea in piept (angina)
Durerea din cardiopatia ischemica are cateva trasaturi care ajuta la recunoasterea ei:
1. este declansata de efort
2. dispare in cateva minute de la oprirea efortului sau la administarea de nitroglicerina
sublingual
3. sediul durerii este deobicei pe linia mediana (retrosternal)
Fata de aceste date generale exista insa numeroase exceptii ( de exemplu durere cu sediul la
nivelul epigastrului, adica in portiunea superioara a abdomenului, care este confundata cu ulcerul
sau durere in maxilar, care este confundata cu durerea de dinti)
2. Angina instabila se caracterizeaza prin modificarea trasaturilor durerii: aceasta apare la efort mai
mic sau chiar in repaus, este mai intensa, mai prelungita, mai frecventa, etc.
Deci, angina instabila reprezinta o agravare a bolii coronariene.

3. Infarctul miocardic
Infarctul miocardic este o urgenta medicala. Este forma cea mai grava de cardiopatie
ischemica si poate provoca decesul pacientului. Infarctul miocardic este produs de ocluzia unei
artere coronare. Miocardul nu mai primeste sange si se necrozeaza.
De obicei se caracterizeaza prin durere atroce, retrosternala, cu durata prelungita, care nu
cedeaza la nitroglicerina.
Cand este blocata o artera coronara mare, va fi afectata o portiune mare a muschiului inimii.
Durerea nu se coreleaza cu marimea infarctului, ci este doar semnalul de alarma. In infarctele
intinse pot apare alte simptome, care arata o severitate crescuta: sufocare (dispnee), hipotensiune,
pierdere de cunostinta, tulburari de ritm (palpitatii) sau chiar moartea subita.
Diagnostic

Diagnosticul cardiopatiei ischemice se face printr-o combinatie de proceduri:


1. examinarea pacientului si istoricul bolii
2. electrocardiograma de repaus - Citeste mai mult...
3. electrocardiograma in timpul durerii - foarte importanta ! testul ecg de efort - Citeste mai
mult...
4. coronarografie - metoda de diagnostic laborioasa, care permite vizualizarea directa a
arterelor coronare. Aceasta este recomandata numai cand celelalte teste indica riscul unei
forme severe de cardiopatie ischemica, la care nu este suficient doar tratamentul cu
medicamente. - Citeste mai mult...
Tratament

Tratamentul cardiopatiei ischemice consta in :


1. corectia factorilor de risc: se interzice fumatul, se trateaza corect hipertensiunea arteriala,
hipercolesterolemia, obezitatea, se modifica obiceiurile alimentare, se recomanda in forma
de angina stabila antrenament fizic regulat
2. tratament cu diverse clase de medicamente alese in functie de profilul fiecarui pacient
principalele clase de medicamente utilizate in tratamentul din ambulator al pacientilor cu
cardiopatie ischemica sunt:
- Antiagregante plachetare: aspirina, plavix, ticlopidina.
Acestea au rolul de a impiedica formarea cheagurilor de sange (trombi), care se depun pe placa de
aterom si blocheaza arterele coronare.
- Beta blocante: metoprolol, bisoprolol
Acestea au rolul de a scadea nevoia de oxigen a miocardului, care nu primeste sange oxigenat
suficient prin arterele coronare ingustate.
- Blocantele de calciu: diltiazem
Au acelasi rol ca si beta blocantele; sunt mai putin eficiente in scaderea consumului de oxigen, dar
au un rol special atunci cand angina este produsa prin spasmul (constrictia) arterelor coronare
- Nitratii: nitroglicerina, nitromint
Produc dilatarea arterelor coronare si combat durerea
- Inhibitorii enzimei de conversie: enalapril, prestarium, etc.
Sunt medicamente cu actiune complexa: produc dilatarea tuturor arterelor favorizand alimentarea cu
oxigen, scad tensiunea arteriala la pacientii hipertensivi, au un efect de protectie a miocardului, dar
si a altor organe.
- Trimetadizina: preductal
Medicament adjuvant cu rol de protectie miocardica.
Exista si alte clase de medicamente, cu rol foarte important, care se administreaza numai la
pacientii spitalizati
1. Anticoagulante: heparina, clexane, etc.
Au rolul de a impiedica formarea trombului de sange in arterele coronare,
2. Trombolitice- se administreaza numai in infarctul miocardic acut si au o actiune unica de a
dizolva (de a liza) trombul care deja s-a format si blocheaza artera coronara. Aceste medicamente
pot micsora substantial suprafata unui infarct, pot salva viata pacientilor cu conditia sa fie
administrate cat mai devreme ( de preferat in primele 3 ore de la debutul infarctului si daca se poate
in primele minute).

N.B. Toate medicamentele enumerate pot avea interactiuni si reactii adverse importante si de aceea
se administreaza numai dupa consultarea unui medic, si doar la indicatia expresa a acestuia
1. Angioplastia coronariana cu stent - metoda de tratament invaziva.
Se face in laboratorul de cateterism si consta in dezobstructia si dilatarea stenozelor
arterelor coronare. La locul stenozei se implanteaza un dispozitiv numit stent (un fel de
cilindru de metal) care are rolul de a mentine un calibru adecvat al arterei. Angioplastia este
indicata atat in angina, cat si in infarct, ca alternativa la tromboliza.
Angioplastia este mai eficienta decat tromboliza, dar este mai laborioasa si necesita un
laborator specializat si personal calificat, care nu exista in toate centrele. Intrucat factorul
timp este esential in infarct pentru a salva miocardul, daca nu exista posibilitatea de acces la
angioplastie in maximum 3 ore, se prefera tromboliza. Deci pacientul cu infarct necomplicat
trebuie tratat cat mai repede si nu deplasat la distante mari.
2. Interventia chirurgicala
Cardiopatia ischemica are indicatie de tratament chirurgical atunci cand sunt mai multe
artere coronare afectate sau cand apar complicatii.
Operatia consta in montarea unor by-passuri. Se folosesc bucati de vene de la picior (vena
safena) sau artere care iriga teritorii mai putin importante (artere mamare, artere radiale).
Acestea ocolesc (by-passeaza) zonele stenozate sau ocluzionate ale arterelor coronare.
Tulburari de ritm si de conducere
Ritmul normal al inimii se numestre ritm sinusal. Este un ritm regulat cu frecventa intre 60-
100 batai/min, in functie de conditiile in care se afla organismul( odihna, efort, emotii,etc).
Centrul care determina ritmul sinusal se numeste nod sinusal si se afla in atriul drept. Acest
centru are proprietatea de automatism : descarca fara incetare, pe tot parcursul vietii impulsuri
electrice care sunt conduse pe cai specifice la intregul muschi al inimii si comanda contractia
acestuia.
Un rol important pe acest traseu are nodul atrio-ventricular: acesta face legatura dintre
miocardul atrial si cel ventricular si are rolul de a conduce impulsurile electrice la miocardul
ventricular, care este cel mai important pentru functia de contractie. Tot nodul atrio-ventricular are
rolul de a determina o anumita intarziere in conducerea impulsului pentru a permite miocardului
ventricular sa se relaxeze, sa se destinda si sa permita alimentarea ventriculilor cu sange care este
pompat apoi spre organe. Ventriculii se umplu cu sange in diastola si pompeaza sange in sistola.
La un rim de 60 batai/min inseamna ca sunt 60 de contractii (sistole) dar si 60 de perioade de
umplere (diastole). La 100 batai/ min vor fi 100 de sistole si 100 diastole, dar mai scurte. Cresterea
ritmului cardiac permite cresterea debitului cardiac numai pana la o anumita limita, dincolo de care
diastolele devin atat de scurte incat ventriculii nu mai au timp sa se umple si debitul cardiac va
scadea.
Ritmurile rapide se numesc tahicardii. Ritmurile lente se numesc bradicardii.
Tulburarile de ritm pot avea punctul de pornire la nivelul atriilor si se numesc aritmii
supraventriculare sau la nivelul ventriculilor si se numesc aritmii ventriculare.

Aritmii supraventriculare:

- Bradicardia sinusala - scaderea frecventei cardiace sub 60/min.


- este fiziologica in multe situatii sau poate reprezenta un scop terapeutic- scaderea ritmului
cardiac lungeste diastola, permite o umplere mai buna a ventriculilor si scade consumul de oxigen.

- Extrasistole supraventriculare - batai izolate sau mai multe la rand care sunt produse de un alt
focar decat nodul sinusal.
- sunt descrise ca palpitatii; pot apare la o inima normala in conditii de suprasolicitare-
emotii,oboseala,exces de cafea, etc. sau in diverse boli cardiace sau ale altor organe ( de exemplu
dupa mese la pacientii cu hernie hiatala).

- Tahicardia sinusala - cresterea frecventei cardiace peste 100batai/min. este un mecanism


adaptativ de cate ori este necesara cresterea debitului cardiac
- Tahicardia paroxistica supraventriculara este o tulburare de ritm cu frecventa de 160-
180batai/min.
- de obicei pacientul resimte palpitatii cu ritm regulat si ameteli; dar mai poate provoca
angina, dispnee (sufocare), atunci cand complica o alta boala cardiaca.

- Fibrilatia atriala este o tulburare de ritm care de obicei complica o alta boala cardiovasculara:
HTA, boli valvulare,etc; poate apare insa si la varstnici, fara alta afectiune cardiaca sau chiar in
plina stare de sanatate in conditiile unor excese (consum de alcool).
- este o tulburare de ritm in care atriile au o frecventa foarte mare: 600/min; aceasta frecventa
este incompatibila cu supravietuirea, dar nodul atrio-ventricular blocheaza un numar foarte mare de
impulsuri, astfel incat frecventa ventriculara este de doar 150-180/min.
- pacientul resimte palpitatii cu ritm rapid si neregulat, ameteli, dispnee,
oboseala,slabiciune,angina etc.
- fibrilaria atriala persistenta favorizeaza staza sangelui in atrii si formarea de cheaguri dec
sange, care pot migra dand embolii periferice; cea mai redutabila complicatie este embolia cerebrala
(accident vascular cerebral embolic sau ischemic).

- Flutterul atrial apare in aceleasi conditii ca si fibrilatia atriala; frecventa atriala este ceva mai
scazuta si fixa - 300/min; frecventa ventriculara este de obicei 150/min

Aritmii ventriculare

- Extrasistole ventriculare - batai precoce izolate sau sistematizate, descrise de pacient ca


palpitatii; pot apare la o inima sanatoasa sau pot insoti foarte multe boli cardiace ( cardiopatie
ischemica, valvulopatii, HTA, etc.) sau ale altor organe.
- Tahicardia ventriculara - batai cu frecventa mare ( peste 100/min); apar in foarte multe boli
cardiace (cardiopatie ischemica, valvulopatii, HTA, boli cardiace congenitale etc.)
- Poate fi uneori bine tolerata, pacientul acuzand doar palpitatii.
- Alteori tahicardia ventriculara poate produce deteriorare hemodinamica - hipotensiune,
dispnee (sufocare), sincopa ( pierdere de cunostinta) sau chiar deces
- Fibrilatia si flutterul ventricular - sunt tulburari maligne de ritm; ele reprezinta o modalitate de
stop cardiac; in aceste tulburari, practic cei doi ventriculi au doar activitate electrica dar nu se mai
contracta; in absenta manevrelor de resuscitare, urmeaza asistola (absenta activitatii electrice si
mecanice)

Tratament

Tratamentul tulburarilor de ritm este abordat la fiecare pacient in functie de cauza, afectiuni
asociate, severitatea aritmiei.
Unele aritmii nu necesita niciun tratament.
Alte aritmii necesita tratament de urgenta, in spital
Modalitatile de tratament cronic sunt de asemenea variate in functie de cauza si de severitatea
aritmiei:
1. Medicamente antiaritmice
2. Tratament interventional de ablatie a focarelor care intretin aritmia
3. Implantare de dispositive antiaritmice ( defibrilator intern)
4. Tratament chirurgical
Tulburari de conducere

Tulburarile de conducere constau in intarzierea sau blocarea transmiterii impulsurilor electrice


de la nodul sinusal la ventriculi.
Cel mai sever este blocul atrioventricular de grad III ( blocul atrioventricular total) . In aceasta
situatie niciun impuls nu mai este transmis la ventriculi. Stimularea ventriculillor va fi preluata de
un focar de inlocuire situat in ventriculi, care are un ritm foarte lent, de 20-30 batai/min. Acest ritm
nu asigura un debit cardiac suficient si pot apare diverse simptome, din care cel mai important este
sincopa ( pierderea de cunostinta).
Blocul atrio-ventricular total simptomatic se trateaza prin implantare de cardiostimulator.
Valvulopatii
Inima are 4 valve ( aortica, mitrala, pulmonara si transcupidiana ), care functioneaza ca niste
supape : se deschid pentru a permite curgerea sangelui intr-o directie si apoi se inchid pentru a
impiedica refluxul acestuia. Din punct de vedere al mecanismului de producere exista doua tipuri de
afectare valvulara:
- Stenoza valvulara - consta in diminuarea deschiderii valvei respective si ingustarea orificiului
prin care trece sangele (de exemplu - stenoza aortica).
- Insuficienta valvulara - consta in inchiderea incompleta a valvei respective si refluarea
(regurgitarea) sangelui (de exemplu - insuficienta aortica).

De multe ori aceeasi valva poate avea ambele leziuni : stenoza si insuficienta, situatie in care
vorbim de boala valvulara ( de exemplu - boala aortica).
De asemenea un pacient poate avea simultan mai multe valve afectate.

Stenoza aortica

Stenoza aortica poate avea cauze diverse - poate fi congenitala la copii si tineri, reumatismala
la adulti, degenerativa la varstnici.

Simptomele principale sunt:


- Sincopa (pierderea cunostintei) de efort
- Dispneea (sufocarea) de efort
- Angina ( durere in piept) de efort
Tratamentul cu medicamente ajuta doar la ameliorarea simptomelor.
Pentru a opri evolutia bolii, tratamentul este chirurgical.
In absenta operatiei stenoza aortica determina insuficienta cardiaca si deces. Deasemenea, pacientii
cu stenoza aortica au risc de moarte subita prin aritmii ventriculare.

Insuficienta aortica

Insuficienta aortica poate avea multe cauze si poate fi prezenta la toate categoriile de varsta.
Mult timp insuficienta aortica poate fi asimptomatica, dar refluxul sangelui din aorta in ventriculul
stang determina dilatarea acestuia si alterarea ireversibila a functiei de contractie. De aceea operatia
poate fi necesara, chiar in absenta simptomelor, cand ventriculul stang se dilata peste o anumita
limita.

Semnele si simptomele cele mai frecvente sunt: dispneea, angina, palpitatiile, cresterea tensiunii
arteriale, etc.

Tratamentul cu medicamente este necesar pentru a intarzia evolutia bolii.


Cand boala are un anumit grad de severitate indicat atat de simptome, cat si de anumiti parametri
masurati prin ecocardiografie, tratamentul este chirurgical.

Stenoza mitrala
Cea mai frecventa cauza este reumatismul articular acut; incidenta este mai mare la femei.

Simptomele principale sunt:


- Dispneea
- Palpitatiile- stenoza mitrala determina dilatarea atriului stang si din aceasta cauza ritmul
sinusal eate inlocuit pe parcursul evolutiei bolii cu fibrilatia atriala
- Emboliile periferice- din cauza dilatarii atriului stang si a fibrilatiei atriale sangele stagneaza
in atriul stang si se formeaza cheaguri care pot migra in diverse teritorii
- Hemoptizii

Tratament
Tratamentul medical are rolul de a ameliora simptomele si de a preveni emboliile la pacientii
cu stenoza mitrala si fibrilatie atriala.
Cand stenoza mitrala intruneste anumite criterii de gravitate, evaluate atat pe baza simptomelor cat
si a unor parametri ecocardiografici, se impune tratamentul chirurgical.
In absenta rezolvarii chirurgicale, stenoza mitrala va determina afectarea ireversibila a plamanului
(hipertensiune pulmonara), a inimii ( insuficienta ventriculara dreapta), a ficatului ( insuficienta
hepatica) si deces.

Insuficienta mitrala

Poate avea multiple cauze: ischemica, degenerativa, congenitala, etc.


Determina dilatarea si suprasolicitarea ventricului stang si instalarea insuficientei cardiace.

Simptomele principale sunt : dispneea, oboseala, palpitatiile.


Tratamentul curativ este chirurgical.

Stenoza pulmonara
Cel mai adesea este congenitala. Poate determina insuficienta cardiaca sau sincope. Se trateaza
medicamentos si chirurgical.

Insuficienta pulmonara
De obicei insuficienta pulmonara este secundara unor boli care determina dilatarea arterei
pulmonare si nu necesita tratament.

Stenoza tricuspidiana
Are o incidenta scazuta; de obicei nu apare izolat, ci in asociere cu stenoza mitrala
reumatismala. Determina insuficienta cardiaca dreapta si afectarea ficatului prin staza sangelui la
acest nivel.
Se trateaza chirurgical.

Insuficienta tricuspidiana
De obicei este secundara maririi ventriculului drept. Ventriculul drept se dilata tardiv in
evolutia tuturor celorlalte boli valvulare. Odata cu rezolvarea valvulopatiei respective, insuficienta
tricuspidiana se amelioreaza. In stadii avansate este necesara insa operatia si pentru insuficienta
tricuspidiana.

Diagnostic
Diagnosticul valvulopatiilor se bazeaza atat pe simptomele relatate de pacient, cat si pe
examenul clinic si investigatiile paraclinice:
- Ecg de repaus - Citeste mai mult...
- Ecocardiografie - Citeste mai mult...
- radiografie toracica in anumite situatii,
- cateterism cardiac si coronarografie - doar in anumite situatii.
Toti pacientii cu leziuni valvulare trebuie sa fie riguros urmariti, chiar si cand sunt
asimptomatici, pentru a nu depasi momentul optim pentru interventia chirurgicala. Un rol important
in urmarire il are examinarea ecocardiografica investigatie ce trebuie facuta periodic.

Complicatii
Pacientii cu valvulopatii au riscul unor complicatii. Intre acestea trebuie subliniat riscul de
endocardita infectioasa. Endocardita infectioasa apare in urma unor manevre care produc
bacteriemii, adica patrunderea de germeni in sange. Acestia se fixeaza pe valva afectata si determina
agravarea leziunii valvulare preexistente. Endocardita infectioasa, in afara agravarii afectiunii
cardiace, afecteaza si alte organe, si , in absenta unui tratament corect, poate produce decesul
pacientului.

N.B. - Toate leziunile valvulare, cand au o anumita severitate, suprasolicita inima si, in
absenta unui tratament adecvat, duc la instalarea sindromului de insuficienta cardiaca si deces.

- Corectia chirurgicala se poate face fie prin reconstructia valvei, fie prin montarea unor
proteze mecanice sau biologice.

- Pacientii operati, purtatori de proteze, trebuie urmariti riguros pe tot parcursul vietii, pentru
ca exista si complicatii legate de prezenta acestor proteze.
INSUFICIENTA CARDIACA
Insuficienta cardiaca este un sindrom in care inima nu mai poate asigura un debit cardiac
adecvat necesitatilor organismului.
Cauzele insuficientei cardiace :
1. Boala coronariana
2. Boli ale muschiului inimii ( cardiomiopatii, miocardite)
3. Valvulopatii
4. HTA
5. Boli ale pericardului
6. Tulburari de ritm si de conducere, etc.
Insuficienta cardiaca poate fi clasificata dupa mai multe criterii:
1. dupa partea cardiaca afectata in mod dominant:
a. insuficienta cardiaca stanga - simptomatologia este dominata de dispnee ( sufocare),
fatigabilitate
b. insuficienta cardiaca dreapta - simptomatologia este dominata de staza sangelui in
ficat
( marirea ficatului- hepatomegalie) si la nivelul membrelor inferioare ( edeme )
c. insuficienta cardiaca globala
2. dupa modul de debut:
a. insuficienta cardiaca acuta - edem pulmonar acut
b. insuficienta cardiaca cronica
3. dupa mecanismul de producere:
a. insuficienta cardiaca sistolica - este afectata in primul rand functia de pompa,
de ejectie a sangelui din inima
b. insuficienta cardiaca diastolica - este afectata in primul rand umplerea cardiaca
4. dupa severitate - exista o clasificare functionala - clasificarea NYHA:
a. clasa I NYHA - dispnee la eforturi mari
b. clasa II NYHA - dispnee la eforturi medii
c. clasa III NYHA - dispnee la eforturi mici
d. clasa IV NYHA - dispnee de repaus

Tratament

Tratamentul insuficientei cardiace cuprinde:


- Tratamentul specific al bolii de baza
- Masuri generale: regim alimentar hiposodat, reducerea eforturilor, evitarea factorilor
precipitanti
- Tratament medicamentos :
- medicamente care stimuleaza contractilitatea - digoxin, etc
- medicamente care diminueaza staza ( congestia) - diuretice: furosemid,
spironolactona.
- medicamente vasodilatatoare - inhibitori ai enzimei de conversie ( Prestarium,
Enalapril),
sartani ( valsartan, telmisartan).
- Beta blocante
- Proceduri speciale in anumite situatii ( interventii chirurgicale, cardiostimulare,
resincronizare, etc) in functie de etiologia sindromului si de complicatiile aparute.
BOLILE VENELOR
Venele membrelor inferioare si superioare sunt dispuse in doua sisteme:
1. Sistemul venos superficial situat imediat sub piele
2. Sistemul venos profund situat la nivelul muschilor
Venele superficiale sunt legate de cele profunde prin vene comunicante. Acestea sunt
prevazute cu valvule care permit trecerea sangelui intr-un singur sens: dinspre venele superficiale
spre cele profunde. De asemenea si venele profunde sunt prevazute cu valvule, care directioneaza
sangele spre inima si nu permit refluxul acestuia.

BOALA VARICOASA

Boala varicoasa are o predispozitie genetica, la care se adauga factori favorizanti, dintre care
un rol important il au ortostatismul prelungit si obezitatea.
Din cauza modificarilor in structura peretilor venosi si a functionarii valvulelor se produc dilatatii
localizate pe traseul unei vene superficiale, de obicei vena safena interna, in care stagneaza sangele.
Aceste "pungi" cu sange se numesc varice. Ele cresc progresiv in dimensiuni si in stadii tardive
produc leziuni trofice ale pielii - ulcer varicos. Din cauza stazei sangelui, acesta se vindeca foarte
greu si se poate suprainfecta.
Varicele se diagnosticheaza clinic. Examenul ecografic are un rol important in localizarea venelor
comunicante suferinde si in stabilirea mecanismului de producere a varicelor : varice primare sau
varice secundare din sindromul posttrombotic. Aceasta diferentiere este extrem de importanta
pentru ca numai varicele primare din boala varicoasa au indicatie de rezolvare chirurgicala.
Tratamentul este medical - scadere in greutate, evitarea ortostatismului prelungit, ciorap elastic - si
chirurgical.

TROMBOZA VENOASA PROFUNDA ( TROMBOFLEBITA PROFUNDA)

Tromboza venoasa profunda este favorizata de staza sangelui la nivelul venelor,


hipercoagulabilitate si leziuni ale peretelui venos. Tromboza venoasa profunda este localizata in
mod obisnuit la nivelul membrelor inferioare. Doar in situatii deosebite (de exemplu la cei cu
catetere venoase ) poate avea alta localizare.
Staza sangelui la nivelul membrelor inferioare apare in multe situatii : imobilizare la pat,
postoperator, imobilizare in aparat ghipsat, insuficienta cardiaca, etc. Dintre interventiile
chirurgicale, in special cele urologice, ginecologice si ortopedice au risc crescut de a se complica cu
tromboza venoasa profunda a membrului inferior.
De asemenea, la pacientii cu tumori maligne se produc modificari de coagulabilitate ale sangelui
care favorizeaza tromboza venoasa profunda.
Tromboza venoasa profunda se manifesta prin :
1. durere
2. crestere de volum a gambei sau a intregului membru afectat
3. uneori cresterea temperaturii si roseata membrului inferior.
Diagnostic
Diagnosticul se face pe baza
- examenului clinic Citeste mai mult...
- ecografia Doppler vasculara. Citeste mai mult...
Ecografia este extrem de importanta. Este foarte sensibila si diagnosticheaza sau confirma o
tromboza venoasa profunda, chiar atunci cand semnele clinice nu sunt clare. In plus ecografia
venoasa ofera date foarte utile despre vechimea trombozei, intinderea acesteia, evolutia sub
tratament. De aceea se recomanda periodic.

Tratament

Tratamentul trombozei venoase profunde trebuie instituit cat mai rapid si consta in
administarea de anticoagulante injectabil si repaus la pat pe durata procesului acut. Durata
tratamentului cu anticoagulante injectabile este de cateva zile ( 5-7 zile, uneori mai mult) si se
continua cu tratament anticogulant oral minimum 3 luni sau chiar toata viata, daca conditiile care au
determinat tromboza venoasa profunda, persista.

Complicatii
Tromboza venoasa profunda are doua complicatii majore:
1. Embolia pulmonara
2. Sindromul posttrombotic
N.B. Uneori manifestarile clinice enumerate mai sus lipsesc sau sint discrete, iar tromboza venoasa
profunda este descoperita tardiv, cand apar complicatiile.

EMBOLIA PULMONARA

Embolia pulmonara consta in migrarea unei portiuni din cheagul din vena prin cordul drept
pana in circulatia pulmonara. Consecintele depind de marimea arterei pulmonare ocluzionate.
Cand trombul este mic, ocluzioneaza o artera pulmonara mica, periferica ( segmentara). Se produce
un infarct pulmonar.Tabloul clinic este dominat de junghi toracic, tuse, dispnee, dar prognosticul
este bun.
Cand trombul este mare va ocluziona o artera pulmonara mare, iar consecintele hemodinamice sunt
extrem de importante : sincopa, sindrom de debit cardiac scazut si chiar deces.
Embolia pulmonara este o urgenta medicala.

Diagnostic
Diagnosticarea se bazeaza pe :
- semne clinice, - Citeste mai mult...
- electrocardiograma, Citeste mai mult...
- ecocardiografie, Citeste mai mult...
- radiografie,
- examinare computer tomografica sau rezonanta magnetica nucleara.

Tratament
In functie de severitate, tratamentul este anticogulant, trombolitic, de sustinere a functiilor
vitale si uneori chirurgical sau interventional.

SINDROMUL POSTTROMBOTIC

In multe situatii, dupa vindecarea trombozei profunde, repermeabilizarea venei nu este


completa sau, chiar daca este completa, sunt deteriorate valvulele care impiedica refluxul sangelui.
Din acest motiv se produce staza sangelui in sistemul venos profund si superficial. Membrul
inferior se umfla, in special in cursul zilei, este dureros si apar varice secundare.

Tratament
Tratamentul este medical : gimnastica, ciorap elastic, tratament antigoagulant pentru a
preveni un nou episod de tromboza venoasa profunda. Varicele secundare nu au indicatie de
operatie, pentru ca nu rezolva problema.

N.B. Din cauza riscului de embolie pulmonara masiva si deces, care poate complica o tromboza
venoasa profunda, se recomanda profilaxia acestei boli in toate situatiile cu risc, si in special dupa
interventiile chirurgicale ginecologice, urologice si imobilizarea cu aparat ghipsat.

TROMBOFLEBITA SUPERFICIALA

Este inflamatia si tromboza a venelor din sistemul venos superficial. Se manifesta prin
durere, tumefactie si roseata.
Tratamentul este doar antiinflamator. Doar cand este afectata vena safena interna se
recomanda si tratament anticogulant, pentru ca exista riscul ca trombul din vena safena sa patrunda
in vena femurala comuna si sa migreze spre circulatia pulmonara. In celelalte situatii nu este
necesar tratamentul anticogulant.
ARTERIOPATII
SINDROMUL DE ISCHEMIE PERIFERICA CRONICA

Arteriopatiile sunt provocate in primul rand de ateroscleroza, iar principalul factor de risc
pentru arteriopatia aterosclerotica il constituie fumatul.
Arteriopatia aterosclerotica afecteaza in primul rand arterele mari ale membrelor inferioare - artere
iliace, artere femurale. Se produce ingustarea ( stenoza) sau ocluzia acestor artere.
Simptomul dominant este durerea la nivelul muschilor, care apare la mers si cedeaza la repaus.
Acest tip de durere se numeste claudicatie intermitenta. Sediul claudicatiei depinde de sediul
leziunii arteriale: poate apare la nivelul gambei, al coapsei sau al fesei.
In stadiile avansate durerea apare la distante foarte mici de mers si apoi chiar in repaus, devenind
permanenta. Ulterior se produc asa numitele modificari trofice la nivelul membrelor - modificari de
culoare ale pielii, reducerea pilozitatii, aparitia ulceratiilor si necroza.

Diagnostic
Arteriopatiile se diagnosticheaza prin
- Examen clinic - Citeste mai mult...
- Ecografie Doppler vascular Citeste mai mult...
- Arteriografie.

Tratament
Tratamentul consta in stadiile precoce in corectarea factorilor de risc si in oprirea fumatului.
In plus se recomanda mersul pe jos care determina dezvoltarea circulatiei colaterale si intarzie
evolutia bolii.
In stadiile avansate tratamentul este chirurgical sau interventional - angioplastie. Metoda de
rezolvare a leziunii depinde de anatomia acesteia ( stenoza/ocluzie, lungime, calcificari, etc.) .
Daca nu se intervine la timp, se poate ajunge la amputatie.
Atunci cand leziunea aterosclerotica este situata la nivelul aortei terminale, inainte de
bifurcatia acesteia in cele doua artere iliace, vorbim de sindrom Leriche. In sindromul Leriche
claudicatia apare la ambele fese, iar la barbati apare si impotenta.
Tratamentul este chirurgical.

TROMBANGEITA OBLITERANTA

Este o forma particulara de afectare arteriala nonaterosclerotica, care apare in special la


barbatii tineri, fumatori. Sunt afectate arterele mici de la nivelul gambei. Se poate asocia si
tromboflebita superficiala.

Tratament
De obicei tratamentul este medical : oprirea fumatului (esentiala), medicamente
vasodilatatoare si antiagregante, gimnastica si exercitii de mers.
Tratamentul chirurgical sau interventional de corectie, deseori nu este aplicabil din cauza
afectarii vaselor de calibru mic, situate distal.
Se poate practica simpatectomie lombara (extirparea unor ganglioni nervosi situati lombar) -
operatie cu rol paleativ, de calmare a durerilor si favorizare a vasodilatatiei arterelor.
In stadiile tardive se ajunge la amputatie.

SINDROMUL DE ISCHEMIE PERIFERICA ACUTA

Consta in ocluzia brusca a unei artere provocata de un cheag de sange. Se poate produce prin
doua mecanisme:
1. Tromboza locala, de obicei pe o artera care are deja stenoze aterosclerotice; este precipitata
de deshidratare, efort, etc.
2. Embolia periferica: apare pe artere normale, prin migrarea unor cheaguri de sange, care de
regula se formeaza in atriul sau in ventriculul stang in diverse afectiuni cardiace: fibrilatie
atriala, anevrism de ventricul stang; in endocardita infectioasa se poate produce embolie
periferica cu vegetatii.
Tabloul clinic este dominat de durere intensa la nivelul membrului afectat, la care se adauga
paloare si racirea tegumentelor; ulterior se instaleaza si tulburarile de sensibilitate si motilitate
( pacientul nu mai simte si nu mai poate misca degetele).

Tratament
Sindromul de ischemie periferica acuta trebuie tratat de urgenta.
Daca ocluzia este la nivelul arterelor de deasupra genunchiului, tratamentul este chirurgical :
de obicei consta in embolectomie ( scoaterea cheagului de sange)
Daca ocluzia este la nivelul arterelor gambei, tratamentul este medical : tratament
anticoagulant cu heparina.

Complicatii
In absenta unui tratament corect, aplicat inca din primele ore de la debut, se produce necroza
musculaturii si se ajunge la amputatie.
BOLILE AORTEI
ANEVRISMELE DE AORTA

Anevrismul aortic reprezinta o dilatare a aortei pe o portiune limitata. Cel mai adesea
anevrismul de aorta este situat la nivelul aortei abdominale si este produs de procesul de
ateroscleroza.
Anevrismul de aorta este asimptomatic initial si poate fi descoperit intamplator cu ocazia unei
ecografii abdominale. Cand dimensiunea sa creste apare pulsatilitate abdominala. Riscul cel mai
important este de ruptura si hemoragie cataclismica. Iminenta rupturii este anuntata de durere
abdominala. Din cauza acestei complicatii fatale, anevrismul de aorta abdominala are indicatie de
operatie atunci cand diametrul sau este mai mare de 5 cm, chiar daca este asimptomatic.
Anevrismul de aorta toracica este mai putin frecvent si poate avea cauze mult mai diverse
( ateroscleroza, anomalii congenitale - sindrom Marfan, bicuspidia aortica, coarctatia de aorta ). Are
aceleasi riscuri ca si anevrismul de aorta abdominala si de aceea se indica operatia cand diametrul
sau este mai mare de 5 cm.

DISECTIA DE AORTA

Peretele aortei este format din 3 straturi - dinspre interior spre exterior, acestea se numesc:
intima, medie si adventice.
Disectia de aorta este o complicatie care apare la pacientii cu HTA sau la cei care au deja un
anevrism de aorta.
Disectia de aorta consta in desprinderea intimei de celelate straturi si formarea in interiorul aortei a
doua cai de circulatie pentru sange, numite lumen adevarat si lumen fals. Sangele patrunde in
lumenul fals si nu va mai ajunge la celelate organe. In acest fel apar complicatii care pot determina
decesul : accident vascular si coma, infarct miocardic, ischemie mezenterica, insuficienta renala,
ischemie periferica. In plus exista riscul de ruptura a aortei si deces.
Daca disectia de aorta afecteaza numai portiunea descendenta a aortei, nu sunt implicate inima si
creierul si atunci poate fi suficient numai tratamentul medical. Tratamentul chirurgical este rezervat
in aceasta situatie cazurilor cu complicatii digestive, renale sau periferice.

In schimb, disectia de aorta ascendenta este o urgenta chirurgicala din cauza riscului de
ruptura si a afectarii cardiace si cerebrale. In absenta tratamentului chirurgical mortalitatea este
foarte mare.
Principalul simptom este durerea de intensitate foarte mare si care isi schimba sediul odata
cu avansarea disectiei : in piept, in spate, in abdomen.
Diagnosticul se face pe baza examenului clinic si a investigatiilor paraclinice, din care cea
mai importanta este ecografia si in special ecografia transesofagiana. In anumite situatii pot fi utile
pentru diagnostic examenul computer tomografic, rezonanta magnetica nucleara (RMN) si
aortografia.

N.B. Diagnosticul si interventia chirurgicala trebuie urgentate la maximum, intrucat majoritatea


pacientilor netratati mor in primele 24 de ore de la debut.

SINDROMUL MARFAN

Sindromul Marfan este o boala genetica, mostenita, in care tesutul conjunctiv are o structura
anormala, cu rezistenta scazuta. Tesutul conjunctiv intra in structura multor organe printre care si a
peretilor aortei, a scheletului, a ochilor.
Pacientii cu sindrom Marfan sunt inalti, cu brate lungi, cu degete lungi si foarte elastice. Pot avea
anomalii oculare (subluxatie de cristalin). O importanta deosebita o prezinta insa anomaliile
cardiovasculare.
Acesti pacienti dezvolta la varste tinere (chiar sub 20 de ani) anevrism de aorta ascendenta si
au risc crescut de disectie de aorta. De aceea, toti pacientii cu sindrom Marfan trebuie urmariti
periodic ecocardiografic, iar indicatia de operatie este pusa chiar la dimensiuni mai mici ale
diametrului anevrismului de aorta ascendenta ( 45mm).
In majoritatea cazurilor dilatarea aortei este chiar de la originea acesteia si se insoteste de
insuficienta valvei aortice.
Operatia este complexa si consta in inlocuirea aortei ascendente, a valvei aortice si in
reimplantarea arterelor coronare in conductul care inlocuieste aorta ascendenta.

N.B. Avand in vedre caracterul genetic al acestei boli, toate rudele si mai ales copiii celor cu
sindrom Marfan trebuie examinati clinic si ecocardiografic pentru a diagnostica si trata la timp
aceasta complicatie potential letala
CARDIOPATII CONGENITALE
Cardiopatiile congenitale sunt anomalii ale cordului si ale marilor vase care apar pe parcursul
vietii intrauterine in procesul de formare a organelor ( organogeneza).
Ele pot fi izolate sau pot fi asociate cu malformatii ale altor organe asa cum se intampla de pilda in
anomaliie cromozomiale ( de exemplu in sindromul Down sau trisomia 21).
Etiologia lor este plurifactoriala - genetica, virala, substante toxice, etc.
Exista un mare numar de boli cardiace congenitale de complexitate si severitate variabila. Unele
necesita corectie imediata in primele ore sau zile de la aparitie, in timp ce altele pot fi
asimptomatice pana la varsta adulta.

O categorie importanta de cardiopatii congenitale sunt cele care determina un sunt stanga -
dreapta. Este vorba despre o comunicare anormala, la diferite niveluri, intre circulatia sanguina
sistemica (stanga) si cea pulmonara (dreapta) Pentru ca presiunea in circulatia sistemica este mai
mare decat in cea pulmonara, directia suntului este dinspre stanga spre dreapta. Acest sunt
determina o suprasolicitare a cordului drept si a circulatiei pulmonare. In timp se produc modificari
ireversibile ale circulatiei pulmonare, presiunea la acest nivel creste peste nivelul presiunii sistemice
si directia suntului se inverseaza. Aceasta situatie se numeste sindrom Eisenmenger.
Instalarea sindromului Eisenmenger indica un stadiu tardiv al bolii in care nu se mai poate face
corectia chirurgicala, pentru ca leziunile pulmonare sunt ireversibile.
Aparitia sindromului Eisenmenger este diagnosticata clinic prin aparitia cianozei ( coloratie
violacee a mucoaselor si tegumentelor data de trecerea prin artere de sange neoxigenat, provenit din
cordul drept).

N.B. In toate cardiopatiile cu sunt stanga dreapta interventia chirurgicala trebuie efectuata inainte de
instalarea sindromului Eisenmenger.

Cele mai frecvente cardiopatii congenitale cu sunt stanga - dreapta sunt :


1. Defectul septal interatrial (DSA)
2. Defectul septal interventricular (DSV)
3. Persistenta de canal arterial (PCA)

DEFECTUL SEPTAL INTERATRIAL (DSA)

Defectul septal interatrial este un orificiu in peretele care separa cele doua atrii, perete numit
sept interatrial. Exista mai multe tipuri de defecte septale interatriale, in functie de localizarea lor,
dar cel mai frecvent este defectul septal interatrial tip ostium secundum situat in portiunea mijlocie
a septului.
Este o anomalie usor de corectat chirugical. Are grade diferite de severitate in functie de
marimea orificiului. Cu cat defectul este mai mare, cu atat suntul stanga - dreapta este mai mare si
consecintele functionale apar mai rapid. Defectele mici sunt compatibile cu o supravietuire normala.
Defectele mari necesita corectie chirurgicala, de obicei inainte de varsta scolara.
Simptomele apar tardiv si de aceea este necesar ca diagnosticul sa fie facut la timp.

Diagnostic
Suspiciunea de DSA este data insa de auscultatie, modificari electrocardiografice, ecografice
si radiologice .
Diagnosticul defectului septal interatrial si al severitatii sale se face prin
- ecocardiografie Citeste mai mult...
- Examen clinic
- Electrocardiograma - Ecg Citeste mai mult...

Complicatii
In formele necorectate la timp se instaleaza insuficienta cardiaca dreapta si sindromul
Eisenmenger. De asemenea DSA favorizeaza aparitia aritmiilor supraventriculare : flutter atrial,
fibrilatie atriala.

DEFECTUL SEPTAL VENTRICULAR


Este un orificiu in septul interventricular, peretele care separa ventriculul stang de ventriculul
drept. Defectul septal ventricular mic este foarte "zgomotos" - determina un suflu sistolic de
intensitate foarte mare, usor de auscultat cu stetoscopul, dar are consecinte hemodinamice mici si nu
necesita corectie chirurgicala.
Defectul septal ventricular mare este tacut, dar are consecinte hemodinamice importante, producand
sindrom Eisenmenger si insuficienta cardiaca. Tratamentul este chirurgical.

Precautii
Pacientii cu un asemenea defect au insa risc de endocardita infectioasa si trebuie avertizati sa
faca profilaxia acestei boli redutabile la manevrele cu risc ( extractii dentare, interventii
chirurgicale).

PERSISTENTA DE CANAL ARTERIAL


Este vorba de persistenta dupa nastere a unui vas care in viata intrauterina, cand plamanii nu
functioneaza, leaga aorta de artera pulmonara. In mod normal acest vas se inchide dupa nastere si se
transforma intr-un ligament fibros. Persistenta lui dupa nastere este patologica si determina ?unt
stanga-dreapta de aceasta data extracardiac, intre aorta si artera pulmonara. Are aceleasi consecinte
ca si celelalte boli cu sunt stanga - dreapta si trebuie operat in copilarie. Interventia chirurgicala
consta in ligatura si/sau rezectia canalului si este o interventie usoara.

ALTE CARDIOPATII CONGENITALE

COARCTATIA DE AORTA
Este o ingustare a aortei descendente toracice. Se creaza astfel un obstacol in propagarea
sangelui catre organele din abdomen si catre membrele inferioare, care vor fi irigate
necorespunzator. In schimb presiunea sangelui la nivelul extremitatii cefalice si a membrelor
superioare va fi crescuta. Coarctatia de aorta detemina suprasolicitarea si hipertrofia ventriculului
stang. Coarctatia de aorta determina o forma particulara de hipertensiune arteriala : tensiunea
arteriala este mult crescuta la nivelul membrelor superioare si este mica la nivelul membrelor
inferioare.
Boala are insa toate riscurile pe care le da HTA si in special risc de accident vascular
cerebral, de dilatare si disectie a aortei ascendente.

Tratament
Tratamentul este chirurgical in primul rand si tratament adjuvant medicamentos, de scadere a
tensiunii arteriale.
Coarctatia de aorta se poate asocia si cu alte anomalii cardiace: bicuspidie aortica ( anomalie a
valvei aortice care determina stenoza si/sau insuficienta aortica), defect septal interatrial,etc.

TETRALOGIA FALLOT
Este o anomalie complexa care asociaza:
1. Defect septal interventricular
2. Aorta calare ( adica aorta, in loc sa porneasca numai din ventriculul stang, porneste din
ambii ventriculi - este calare pe cei doi ventriculi)
3. Stenoza pulmonara
4. Hipertrofie de ventricul drept
Boala detemina cianoza, sincope, aritmii ventriculare, insuficienta cardiaca,etc
Este o cardiopatie severa si trebuie operata in copilarie.

TRANSPOZITIA COMPLETA DE VASE MARI


Este o anomalie complexa in care se schimba conexiunile normale dintre ventriculi si vasele
mari: aorta porneste din ventriculul drept si artera pulmonara din ventriculul stang. In acest fel nu ar
mai exista nicio legatura intre circulatia sistemica si cea pulmonara si nu ar mai ajunge sange
oxigenat la organe. Pentru a permite supravietuirea trebuie sa existe o astfel de comunicare. De
aceea transpozitia de vase mari se asociaza cu una sau mai multe anomalii care dau ?unt stanga-
dreapta : DSA, DSV, PCA.
Boala este extrem de severa si se poate rezolva printr-o operatie de corectie de mare complexitate
care trebuie efectuata cat mai curand dupa nastere (in prima luna de viata).

Numarul de cardiopatii congenitale este mult mai mare.


Stadiul actual al medicinei permite diagnosticarea acestora inca din viata intrauterina, iar progresele
chirurgiei cardiace au permis ameliorarea prognosticului si a supravietuirii pentru multe malformatii
care inainte nu aveau tratament.
TUMORI CARDIACE
Tumorile cardiace au o incidenta scazuta.
Pot fi benigne sau maligne.
Tumorile benigne sunt mai frecvente, iar intre acestea cea mai intalnita este mixomul.

MIXOMUL CARDIAC

Mixomul cardiac este o tumora benigna care se dezvolta de obicei in atriul stang. Pe masura
ce creste ocupa cavitatea atriului stang si poate prolaba prin valva mitrala pana in ventriculul stang.
Simptomele sunt determinate de acesta obstructie intermitenta a orificiului mitral - sincopa, vertij,
dispnee. Acesta tumora mobila are un risc crescut de embolizare (de migrare) in circulatia arteriala.
Cel mai grav sediu de embolizare este circulatia cerebrala, pentru ca prin embolizare cerebrala se
produce accident vascular cerebral.
Din acest motiv, odata diagnosticat, mixomul trebuie tratat de urgenta.

Diagnostic
Diagnosticul se face prin :
- Ecocardiografie transtoracica - Citeste mai mult...
- Ecografie transesofagiana - Citeste mai mult...

Tratament
Tratamentul este medical si chirurgical ( consta in excizia mixomului ).
Urmarire periodica
Aceasta tumora are risc de recidiva si de aceea pacientii operati de mixom trebuie evaluati
ecocardiografic periodic. - ecocardiografie - Citeste mai mult...

Tumorile maligne primitive la nivelul cordului sunt foarte rare.


Mult mai frecvente sunt metastazele, care afecteaza de obicei pericardul. Cancerele care dau
metastaze pericardice sunt : mamar, pulmonar, limfoamele, etc
BOLILE PERICARDULUI
Pericardul este un invelis elastic al inimii, ca un sac, cu rol de protectie.
Cele mai frecvente afectiuni ale pericardului sunt pericarditele. Pericardita este inflamatia
pericardului si poate avea diverse cauze: virala, bacteriana, tuberculoasa, autoimuna, etc.
Din punct de vedere anatomo- clinic pericarditele pot fi :
1. Uscata (fibrinoasa)
2. Lichidiana
3. Constrictiva
Pericardita uscata
De obicei este de cauza virala
In pericardita uscata inflamatia pericardului determina durere toracica si la auscultatie aparitia unui
sunet caracteristic numit frecatura pericardica.
Celelalte simptome sunt similare cu ale unei viroze - febra, tuse, dureri musculare, etc.
De asemenea pot apare modificari electrocardiografice caracteristice.
Boala este autolimitata, se vindeca in 7-14 zile si are doar tratament simptomatic, ca si alte
viroze: repaus la pat, calmarea durerii, tratament antiinflamator.

Pericardita lichidiana
In aceasta forma de boala inflamatia duce la acumularea de lichid in sacul pericardic din
jurul inimii. Volumul acestuia creste si se produce compresia organelor adiacente ( plaman, trahee,
bronhii, esofag).

Simptome
Simptomele sunt determinate de aceasta compresie : dispnee, tuse, plenitudine abdominala prin
coborarea diafragmului, etc. Cand acumularea de lichid in sacul pericardic se face foarte repede sau
cantitatea de lichid este prea mare se produce si compresia inimii. In aceasta situatie vorbim despre
tamponada cardiaca.
Tamponada cardiaca este o urgenta pentru ca prin compresie este impiedicata umplerea
inimii cu sange si in consecinta scade debitul cardiac (insuficienta cardiaca diastolica).
Simptomele sund cele determinate de debitul cardiac scazut : ameteli, hipotensiune, tahicardie si in
final, in absenta tratamentului, deces.

Tratament
Tratamentul in pericardita lichidiana consta in evacuarea lichidului prin punctie pericardica
sau prin drenaj chirurgical si tratarea bolii de baza.
In tamponada cardiaca evacuarea lichidului trebuie facuta de urgenta.
Pericardita lichidiana poate avea de asemenea multe cauze : tuberculoza, tumori de san, tumori
pulmonare, insuficienta renala, infectii bacteriene, etc

Pericardita constrictiva
Este o forma particulara de pericardita. Apare la multi ani distanta de la o pericardita acuta in
care procesul inflamator determina o vindecare vicioasa, cu modificarea structurii pericardului.
Acesta se calcifica si se transforma intr-un perete rigid, care impiedica distensia cordului si
umplerea acestuia cu sange. Se produce insuficienta cardiaca diastolica.
Simptomatologia este dominata de insuficienta cardiaca dreapta: congestie, hepatica, edeme, ascita (
acumulare de lichid in abdomen). Deseori acesti pacienti au si fibrilatie atriala.

N.B. Pericardita constrictiva se caracterizeaza prin aparitia precoce a ascitei si de aceea poate fi
confundata cu ciroza hepatica.

Tratamentul consta in excizia chirurgicala a pericardului ( pericardectomie)


CARDIOMIOPATII
Cardiomiopatiile sunt boli ale muschiului cardiac ( boli ale miocardului). In aceste boli este
modificata structura miocardului si din acest motiv este afectata functionarea sa. Poate fi alterata
atat functia de contractie si ejectia sangelui, cat si relaxarea miocardului si umplerea inimii. In final
acest lucru determina insuficienta cardiaca.

CLASIFICARE
Exista 3 tipuri de cardiomiopatii:
1. Dilatativa
2. Hipertrofica
3. Restrictiva
Cardiomiopatia dilatativa
Poate avea cauze multiple: virala, etanolica ( la consumatorii de alcool), ischemica, uneori la
femei dupa nastere ( postpartum) etc.
In structura miocardului, tesutul muscular este inlocuit cu tesut fibros, care nu se poate contracta
pentru a pompa sangele. Din acest motiv cavitatile inimii se dilata, sangele stagneaza si se
instaleaza insuficienta cardiaca stanga si apoi insuficienta cardiaca globala.

Simptome
Tabloul clinic este dominat de dispnee, oboseala, congestia ficatului si edeme.

Complicatii
Aceasta boala poate produce o serie de complicatii:embolii arteriale, embolie pulmonara, tulburari
de ritm atriale si ventriculare etc.

Tratament
1. Tratamentul clasic al insuficientei cardiace
- Regim hiposodat, reducerea efortului
- Tratament medicamentos cu asocierea mai multor clase terapeutice, in functie de
severitate si toleranta : tonicardiace, diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, sartani,
beta blocante, antiaritmice, anticoagulante
2. Proceduri speciale in anumite situatii
- Resincronizare: la pacientii care au si bloc de ramura stanga cei doi ventriculi nu se
mai contracta simultan si scade si mai mult debitul cardiac; se poate implanta un stimulator
cardiac care sa determine contractia simultana a celor doi ventriculi ( resincronizare)
- Defibrilator implantabil la pacientii cu tahicardii ventriculare si risc de moarte
subita
- Transplant cardiac
Cardiomiopatia hipertrofica

Este o boala determinata genetic, deci poate fi transmisa de la parinti la copii.


Consta in hipertrofia ( ingrosarea) miocardului si modificarea structurii lui. Acesta isi pierde in
primul rand distensibilitatea impiedicand umplerea adecvata a inimii, dar si functia contractila
normala. Hipertrofia poate fi limitata la o anumita portiune a miocardului sau poate cuprinde
intregul miocard. O forma aparte o reprezinta cardiomiopatia hipertrofica obstructiva. In
cardiomiopatia hipertrofica obstructiva se produce hipertrofia miocardului in calea de iesire a
ventriculului stang spre aorta ( in tractul de ejectie). Din acest motiv este impiedicata ejectia
sangelui din inima, pentru ca in sistola miocardul hipertrofiat se contracta si ingusteaza tractul de
ejectie.

N.B. Din cauza modificarii structurii miocardului, cardiomiopatia hipertrofica este o boala cu risc
mare de aritmii ventriculare si moarte subita.
Simptome: palpitatii, ameteli, sincopa, dispnee, angina, etc.

Tratament:
1. Medicamente
1. pentru scaderea obstructiei si profilaxia aritmiilor : beta blocante, blocanti de calciu,
amiodarona
2. pentru tratarea insuficientei cardiace
2. Cardiostimulare permanenta : aceasta procedura este indicata pentru scaderea obstructiei;
prin cardiostimulare se schimba secventa contractiei miocardului ventricular si scade
ingustarea tractului de ejectie in sistola.
3. Defibrilator implantabil la cei cu risc mare de moarte subita prin aritmii ventriculare
maligne ( tahicardie sau fibrilatie ventriculara
4. Ablatia septala - este o procedura de cardiologie interventionala pentru diminuarea
obstructiei; in laboratorul de cateterism este inchisa o ramura din artera coronara stanga,
care iriga portiunea de miocard hipertrofiat; in acest mod se produce un mic infarct controlat
care duce la scadera hipertrofiei si, implicit, a obstructiei
5. Interventie chirurgicala de miomectomie - se rezeca o portiune din miocardul hipertrofiat
pentru a scadea obstructia
6. Transplant cardiac, in formele severe, la care celelate optiuni terapeutice sunt depasite
N.B. In cazul in care un pacient este diagnosticat cu cardiomiopatie hipertrofica se recomanda si
examinarea rudelor sale, avand in vedere riscul agregarii familiale a acestei boli.

Cardiomiopatia restrictiva

Este produsa de infiltrarea miocardului cu diferite substante in boli care afecteaza prin
acelasi mecanism si alte organe (rinichi,ficat, etc). Astfel de boli sunt amiloidoza si hemocromatoza.
La fel ca si cardiomiopatia hipertrofica aceasta modificare de structura a miocardului ii afecteaza
atat relaxarea cat si functia contractila.

Simptome
Simptomele sunt de insuficienta cardiaca globala: dispnee,oboseala, congestie hepatica, edeme
gambiere.

Diagnostic
Diagnosticul tuturor cardiomiopatiilor se bazeza pe
- Examn clinic, anamneza ( simptomele istorisite de pacient) consultatie - Citeste mai mult...
- Electrocardiograma de repaus - Citeste mai mult...
- Ecocardiografia - Citeste mai mult...

Tratament
Tratamentul este cel al bolii de baza si tratamentul insuficientei cardiace