IASE 1/5 Cap 1.

Introducere în IA

1
Inteligenţa artificială

1.1. Introducere

Termenul de inteligenţă artificială a fost folosit pentru prima dată în 1956 de omul de ştiinţă
american John McCarthy. Până atunci, inteligenţa artificială îşi făcuse simţită prezenţa în unele domenii
de investigaţie, cum ar fi:
1. Raţionamentul automat: poate un calculator demonstra o teoremă dintr-un anumit
domeniu, cum ar fi Geometria?
2. Procesarea limbajelor naturale: poate un calculator să comunice cu utilizatorul într-un
limbaj de toate zilele, de exemplu, limba Engleză?
3. Sistemele expert: poate un calculator să întreprindă o expertiză într-un anumit domeniu, să
zicem, medicina? Dacă calculatorului i se dau simptomele pacientului, poate acesta să
stabilească diagnosticul şi să prescrie tratamentul medicamentos adecvat?
4. Jocuri: un calculator poate juca competitiv un joc, cum ar fi şah-ul?
5. Vederea artificială: poate un calculator "privind" imaginea unei scene, de exemplu, o
bucătărie cu un robinet deschis, să interpreteze scena respectivă? Dacă da, un robot dirijat
de un astfel de controller este capabil să localizeze robinetul şi să închidă apa?
6. Învăţare: Poate un calculator, care operează într-un domeniu de tipul celor de mai sus, să-
şi îmbunătăţească performanţele în timp? Învăţând din experienţă, poate deveni, de
exemplu, un mai bun jucător de şah?
Se ştie că un calculator face numai ceea ce un program îi spune să facă. Deci, studiul inteligenţei
artificiale presupune studierea unor tehnici specifice de programare a calculatoarelor, astfel încât acestea
să devină capabile să îndeplinească, într-un anumit domeniu, task-uri considerate ca ţinând de domeniul
inteligenţei.
Nu există o definiţie riguroasă a inteligenţei artificiale. Definiţiile existente în diverse lucrări
poartă amprenta domeniului particular în care aceasta este aplicată. O încercare de definiţie ar putea fi
următoarea:

Inteligenţa artificială (IA) poate fi definită ca acea ramură a "computer science" care se ocupă
cu automatizarea comportamentului inteligent.

Obiectivul major al IA este de a construi maşini inteligente (în IA termenii de maşină şi calculator
sunt sinonimi). Inteligenţa artificială trebuie privită ca o completare sau prelungire a inteligenţei umane şi
nu ca o înlocuire a acesteia, aşa cum invenţia automobilului nu a desfiinţat mersul pe jos. Automobilul a
fost conceput în ideea de a sluji omul. La fel şi IA.
IASE 2/5 Cap 1. Introducere în IA

Deoarece obiectivul inteligenţei artificiale este de a construi maşini care afişează inteligenţă, ne
punem întrebarea dacă putem defini precis această inteligenţă. Inteligenţa are multe aspecte: abilitatea de
a raţiona, de a învăţa din experienţă, de a se adapta la situaţii noi etc. Încercarea de a da o definiţie
riguroasă inteligenţei ne-ar introduce într-un domeniu de speculaţii psihologice şi filozofice.
Unul dintre scopurile fundamentale ale cercetărilor în domeniul IA este reproducerea, de către
calculator, a raţionamentelor umane.
Pentru a stabili dacă o maşină dată este inteligentă, matematicianul britanic Alan Turing
(1912-1954) a propus un test, cunoscut azi sub numele de testul Turing. În esenţă testul Turing poate fi
descris astfel:

O persoană, denumită interogator, conversează prin intermediul unui terminal cu doi

interlocutori, invizibili din punctul lui de vedere. Unul dintre aceştia este o maşină, iar celălalt
este un interlocutor uman. Maşina încearcă să răspundă la întrebările interogatorului ca şi cum
ar fi un interlocutor uman. Persoana, desigur, răspunde normal ca un interlocutor uman. Dacă,
după conversaţia pentru o perioadă de timp cu cei doi interlocutori, interogatorul nu este capabil
să-i distingă pe cei doi interlocutori, atunci se poate spune că maşina este inteligentă.

Testul Turing a fost deseori criticat în literatură, reproşându-i-se că decizia depinde de modul în
mare măsură de interogatorul respectiv. Acest reproş poate fi contracarat prin desfăşurarea testului cu mai
mulţi interogatori, fiecare dintre ei lucrând independent de ceilalţi. Rezultatul testului va fi în acest caz
decizia celor mai mulţi dintre interogatori.
Analizând literatura de specialitate, se pot distinge două direcţii fundamentale în care se
desfăşoară cercetările în acest domeniu:
1. Reţele neuronale - maşina este modelată ca reţea neuronală, imitând modelul anatomic al
creierului uman;
2. Calculul simbolic - Newell şi Simon a demonstrat că activitatea inteligentă se desfăşoară prin
operaţii logico-matematice asupra unor simboluri (model fiziologic al creierului uman).

1.2. Definiţii ale inteligenţei artificiale (IA)

• IA este ştiinţa care permite realizarea de maşini care au competenţa de a fi inteligente (M. Minsky,
1975);
• IA este disciplina care are ca obiect înţelegerea naturii şi construirea de programe pe calculator
imitând inteligenţa umană (A. Bonnet, 1984);
• IA este studiul facultăţilor mentale în vederea utilizării lor ca modele pentru calculator, ca depozite de
inteligenţă pentru maşinile construite de om.
• IA este încercarea de conversie a datelor analogice furnizate de simţurile umane în date logice utile
maşinilor construite de om.

1.2. Scurt istoric al IA

Preocupările privind inteligenţa artificială îşi au începutul în anii 50, odată cu apariţia unui articol al
IASE 3/5 Cap 1. Introducere în IA

lui Turin care afirma că maşinile pot deveni inteligente (Les machines savent-elles penser?). Turin
demonstrează că un automat poate face ceea ce face omul, cu condiţia de a avea un program adecvat de
comandă.
O altă serie de cercetători îşi puneau aceeaşi întrebare: se pot concepe programe de calculator
inteligente?
În 1956, disciplina numită Tratarea informaţiei complexe sau Programare euristică devine
Inteligenţă artificială. În conferinţa de la Darmouth College, un grup de cercetători de renume (John Mc
Carthy, Marvin Minsky, Herbert Simon, Allan Newell, Claude Shennon) au adoptat termenul de IA. Anii
care au urmat lui 1956 au făcut să apară primele programe de demonstrare a teoremelor bazate pe logica
propoziţiilor (General Problem Solver, autori Newell, Shaw şi Simon).
Una din ideile cheie care a dus la dezvoltarea IA, „Lumea este rezultatul calculelor lui Dumnezeu”
(Leibnitz), s-a repercutat în 4 discipline importante: filosofia, matematica, logica şi tehnica. Această idee
a parcurs secole şi artă că matematica este calea regală de cunoaştere a realului. Galilei afirma în 1633
„Cartea naturii este scrisă cu caractere matematice”.
Platon credea intr-o lume a Ideilor, formată din realităţi inteligibile care sunt ca nişte modele de
lucruri sensibile. Fiinţele matematice sunt intermediare între lumea inteligenţei şi ce a aparenţelor
sensibile.
Inteligenţa este facultatea omului de a recunoaşte calculul – baza universului. Descartes afirma că
gândirea este determinată de reguli, de raţionamente şi postulează că spiritul, ca şi matematica, posedă un
sistem de coduri sau de notaţii simple şi universale. Dacă cunoaştem acest sistem de coduri, se poate
pune gândirea în ecuaţie şi, prin formalizare, ea poate fi reprodusă.
Leibniz declara că a găsit un sistem de notaţii universal şi exact – o algebră cu care noi putem să
asociem un număr caracteristic fiecărui obiect şi apoi să-l determinăm.
Boole (La notation de la pensée, 1854) vroia să construiască, pe baza logicii moderne,
matematicile intelectului uman. Mai târziu, cibernetica (fuziune dintre matematică, electronică şi
mecanică) încearcă să explice, utilizând uneltele matematice, mecanismele care stau la baza tratării
informaţiei. Astfel, la baza ciberneticii stă tratarea matematică a comportamentului uman. Teoria
informaţiei arată că un calculator tratează informaţia în aceeaşi manieră ca şi spiritul uman. Dacă
calculatorul se poate compara cu spiritul uman, oare, prin IA, se poate elabora un model informatic al
spiritului uman?
În 1971, Earl Hunt se întreba: „Ce fel de calculator este omul”?
În istoria IA au existat două categorii de maşini: maşinile de calcul şi automatele.
Maşini de calcul
De la abac la calculator, s-au parcurs mai multe etape:
• Pascal – 1641 (la 18 ani) inventează o maşină pentru calcule aritmetice;
• Babbage – 1832 prezintă maşina diferenţială, numită de curioşi maşina de gândit;
• În 1842 – apare maşina analitică;
• Hollerich – 1890 construieşte o maşină clasificatoare;
• Burroughs – 1892 construieşte o maşină cu adiţie;
• Turing – 1936 construieşte o maşină universală;
IASE 4/5 Cap 1. Introducere în IA

• Von Neumann – 1945 construieşte o maşină de calcul cu o structură apropiată de cea a

calculatoarelor actuale.
Automate şi roboţi
• Automatele sunt maşini care imită mişcarea, funcţiile sau acţiunile efectuate de un corp în
mişcare;
• Pe baza conceptelor dezvoltate de neurologul Gray Walter, în 1950 se construieşte o broască
mecanică, capabilă să se cupleze la priză atunci când bateriile de alimentare se descărcau sub o
anumită limită;
• În anul 1953, inginerul francez Dicqricq a construit o serie de animale cibernetice, capabile să
înveţe;
• În 1967, o echipă de la Stanford Research Institute au construit o serie de automate cibernetice,
cărora le-au dat numele de roboţi. Noţiunea de robot fusese introdusă în 1920 de Karel Capek;
• Roboţii din a treia generaţie, consideraţi inteligenţi, incorporează tehnicile IA.

Etape de dezvoltare a IA
• În perioada 1956-1965, în SUA s-au experimentat programe pe calculator: jocuri, demonstrarea
teoremelor, traducerile automate (cuvânt cu cuvânt). O direcţie importantă a fost cea a jocului
de şah. În 1959,, A. Samuel construieşte un program de şah capabil de a învăţa (performanţele
lui se ameliorau în funcţie de condiţiile jocului). Este începutul maşinii care gândeşte (de a
învăţa şi de a crea). Analiza imaginilor este un domeniu nou de implementare a IA, fiind
construit, pe baza modelului neuronilor creierului uman, perceptronul (de către R. Rosenblatt,
1958).
• Se produce maturizarea IA în perioada 1965-1975. Se generalizează conceptul de expert (a
pune un diagnostic într-un domeniu al cunoaşterii) şi de sistem expert, ca parte esenţială a IA.
Un sistem expert este un ansamblu de elemente specifice IA, care imită comportamentul unui
expert uman, într-un domeniu dat de cunoştinţe. Primul sistem expert, numit Dendral, a fost
conceput de B. Buchanan, E. Feinenbaum şi J. Ledenberg în 1967, pentru stabilirea structurii
moleculare.Un alt sistem expert renumit este Mycin, elaborat la Universitatea Stanford de către
Shortliffe, pentru diagnosticare medicală.
• În 1959, McCarthy elaborează limbajul LISP, limbaj care a stat la baza elaborării sistemelor
expert Dendral şi Mycin.
• În 1969 are loc la Washington prima Conferinţă de IA.
• În 1970 apare prima revistă Artificial Intelligence.
• Apariţia unor noi limbaje de IA: Micro-planner (1971), Planner (1972), Conniver (1972).
• Apare PROLOG (1970-1975), limbaj bazat pe logica predicatelor de ordinul I.
• Apar tot mai multe sisteme expert în medicină, geologie, chimie, economie etc.
• În 1984 Comunitatea Europeană finanţează programul „Spirit” în domeniul IA. În prezent se
află în a 3 etapă de derulare.
• Japonia lansează un mare proiect: IMS – Intelligent Manufacturing System. Tehnologiile
mileniului 3 vor deveni, oare, sisteme inteligente?
IASE 5/5 Cap 1. Introducere în IA