Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană
Uniunea Europeană (UE) este o entitate politică, socială și economică,
dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state. Este considerată a fi o
construcție sui generis, fiind o confederație. Începând cu 1 decembrie 2009,
Uniunea Europeană are personalitate juridică internațională.
Instituții
Sub prevederile Tratatului de la Lisabona, principalele instituții comunitare [1] sunt:
Parlamentul European, care este ales direct de către cetățenii statelor membre ale
Uniunii Europene pentru a le reprezenta interesele.
Consiliul European, care reprezintă guvernele statelor membre. Stabilește politicile
principale ale UE.
Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniștrii), este alcătuit din 27 de miniștrii
ai guvernelor reprezentând fiecare stat membru. Are atribuții legislative și bugetare
împreună cu Parlamentul European.
Comisia Europeană, care reprezintă în mod independent interesele Uniunii în
ansamblu.
Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă și securitate al Un
iunii Europene
, care coordonează politica externă și de securitate comună.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care se îngrijește de respectarea legilor
europene.
Banca Centrală Europeană, coordonează politica nonetară europeană.
Curtea Europeană de Conturi, care verifică finanțarea activităților UE.
Sistem politic
Sistemul politic al Uniunii
Europene este definit într-o serie de
tratate. Ultimul dintre aceste
tratate este Tratatul de la Lisabona.
Tratatul actual și viitoare stabilesc
pentru politica Uniunii Europene o
serie de instituții. Sistemul politic
rezultat din aceste acte reflectă prin
structura sa principiul democratic
al separării puterilor în stat în
puterea legislativă, executivă și
juridică, iar în ce privește procesul
legislativ urmărește principiile
subsidiarității și proporționalității.
Istorie
Tentative de unificare a națiunilor europene au existat încă dinaintea apariției statelor naționale
moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celți, iar mai târziu a fost cucerită și
condusă de Imperiul Roman, centrat în Mediterană. Aceste uniuni timpurii au fost create cu
forța. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare și Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o
singură administrație pentru sute de ani. Uniunea vamală a lui Napoleon și mai recentele
cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existență tranzitorie.
Dată fiind diversitatea lingvistică și culturală a Europei, aceste încercări au implicat, de obicei,
ocupația militară a națiunilor, conducând la instabilitate; unele încercări, însă, au durat mii de
ani și au fost însoțite de progrese economice și tehnologice, așa cum s-a întâmplat cu
Imperiul Roman în timpul așa-numitei Pax Romana. Una dintre primele propuneri pentru o
unificare pașnică prin cooperare și egalitatea statutului de membru a fost făcută de Victor Hugo
în 1851. În urma catastrofelor provocate de Primul și Al Doilea Război Mondial, necesitatea
formării unei (ce a devenit mai târziu) Uniuni Europene a crescut, din cauza voinței de a
reconstrui Europa și de a elimina posibilitatea unui nou război. Acest sentiment a dus, în cele
din urmă, la formarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului de către
Germania (de vest), Franța, Italia și țările din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea,
în aprilie 1951, a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.
Pr
ima un
i
Comun une vamală to
it ta
chiar și atea Econom lă, denumită i
Pi ic niț
Tratatu ața Comună), ă Europeană ial drept
ld a fost c (
1 ianuar e la Roma, în reată pr informal
ie 1958. 1957, și in
Comun Aceasta im
itatea din urm plementată la
"primu Europe ă s-a tra
l pilon" ană, ca
dintr-u al Uniu re este, nsformat în
n organ nii Euro în prez
econom c omerci p e ne. UE en t ,
ic și po a a
Europe litic. De l într-un parte evoluat
ne fin ner
ansamb s-a f ăcut prin itivarea Uniun iat
lu ra ii
Europe l țărilor memb tificarea de că
ne re ale C tr
pe 7 feb a Tratatului d omunit e
ru el ății
Conven arie 1993. Ca p a Maastricht (
ție re Olanda
președi i pentru Viito ședinte al ),
nte fran rul Eur
propus ce op
schimb z Valéry Gisca ei, fostul
Europa are rd
Unită, d a numelui Un d'Estaing a
aproba ar aceas iu
tă. tă moți nii Europene
une nu în
a fost
Integrarea României în Uniunea Europeană
România a fost prima țară din Europa Centrală și de Est care a avut relații oficiale cu
Comunitatea Europeană. În 1974, o înțelegere a inclus România în Sistem Generalizat de
Preferințe al Comunității iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat în 1980.
Ceremonia de semnare a Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria şi României s-a
desfășurat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg.
Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în
1991 să fie semnat un Acord de Comerț și Cooperare. Acordul european a intrat în
funcțiune în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din
1993 printr-un "Acord Interimar". România a trimis solicitarea de a deveni membru pe
22 iunie 1995. În iulie 1997, Comisia și-a publicat "Opinia asupra solicitării României de a
deveni membră a Uniunii Europene". În anul următor, a fost întocmit un "Raport privind
progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport,
publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu
România (cu condiția îmbunătățirii situației copiilor instituționalizați și pregătirea unei
strategii economice pe termen mediu). După decizia Consiliului European de la Helsinki
din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.
Obiectivul României a fost de a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2007.
La summit-ul de la Salonic (Thessaloniki) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană
sprijină acest obiectiv.
În Raportul de țară din 2003, întocmit de baroana
Emma Nicholson, parlamentară europeană în grupul
popularilor creștin-democrați, se menționează că
"Finalizarea negocierilor de aderare la sfârșitul lui 2004
și integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu
rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea
corupției și punerea în aplicare a reformei".
Recomandările destinate autorităților române privesc:
măsurile anticorupție, independența și funcționarea
sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor
politiei.
Amendamentul 19 al aceluiași raport a dat cele mai
multe emoții la București, deoarece în acesta se
propunea, inițial, suspendarea negocierilor cu România.
"Parlamentul European cere Comisiei o analiză detaliată
și o monitorizare permanentă a problemelor menționate
în raport și raportarea acestora către parlament. Prin
urmare, recomandă Comisiei și Consiliului să
reorienteze strategia de aderare a României, pentru a
îndruma această țară către un stat de drept. (...) Cere
Comisiei să stabilească de urgență un plan pentru o
monitorizare mai bună și mai eficientă a implementării
acelei părți a legislației europene deja adoptate de
România, în special în ceea ce privește justiția și afacerile
interne", se arată în amendament.
După dezbaterea din Parlamentul
European, raportului i s-a dat câștig de
cauză, însă s-au realizat câteva schimbări
care au moderat tonul acestuia. România a
reacționat imediat prin realizarea unui plan
de acțiune pentru anii dinaintea aderării.
Până la sfârșitul anului și pe parcursul
anului 2004, Uniunea Europeană a dat
semnale bune în privința României iar la
summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul
al uniunii lărgite, România a primit
asigurări că face parte din primul val al
extinderii alături de Bulgaria și celelalte 10
state care au aderat la 1 mai la Uniune și că
Uniunea Europeană are în vedere integrarea
acesteia la 1 ianuarie 2007, conform
planului.
România a încheiat negocierile de aderare
în cadrul summitului UE de iarnă de la
Bruxelles din 18 decembrie 2004.
Tratatul de aderare a României și Bulgariei l
a Uniunea Europeană
a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la
Abația Neumünster din Luxemburg, iar cele
două țări au aderat la 1 ianuarie 2007.
Al doilea pilon (interguvernamental-
Primul pilon(supranațional-federație) confederație)
Comunitățile Europene (CE) Politica externă și de securitate comună (PESC)
Politica agricolă comună Politica externă:
Uniune vamală și Piața internă Cooperare
Politica în domeniul conncurenței , Menținerea păcii
Subvenții de stat Observatorii electorali și
Politică structurală Trupele comune de intervenție
Politică comercială Drepturile omului
Uniunea Economică și Monetară Democrație
Cetățenia europeană Asistența acordată statelor terțe
Educație și Cultură Politica de securitate:
Cercetare și Mediul înconjurător Politica europeană de securitate și apărar
Rețele transeuropene e
Sănătate Dezarmarea
Protecția consumatorului Aspectele economice ale dezarmării
Politică socială Sistemul european de securitate
Politica comună de imigrație
Politica în domeniul azilului
Protecția frontierelor
Al treilea pilon (interguvernamental-confederație)
Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (JAI)
Trafic de droguri și Trafic de arme
Trafic de carne vie
Terorismul
Infracțiuni împotriva minorilor
Crimă organizată
Corupție, coruptibilitate și înșelăciune
Parlamentul European
Sectorul energetic
Rusia furnizează 40% din gazul importat de UE, iar 80% din acesta
tranzitează Ucraina
Forța de muncă
Restricţii de lucru impuse cetăţenilor români şi bulgari
Milioane de est-europeni au emigrat în ultimii ani spre Occident, iar această
situație a condus la limitarea dezvoltării economice a țărilor lor. Aproximativ
1,5 milioane de persoane au părăsit Polonia după aderarea la UE în 2004, iar
Lituania a pierdut 350.000 de persoane, zece la sută din populație.
Imigrația
În anul 2008, Franța,
Marea Britanie și Germania
au acordat, în această
ordine, cel mai mare număr
de cetățenii, în special
imigranților africani -
137.000, 129.000 și, respectiv,
90.000
Consiliul Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene, denumit și Consiliul de
Miniștri, reprezintă, împreună cu Parlamentul European,
ramura legislativă a Uniunii Europene. Consiliul Uniunii
Europene este principalul organ legislativ al Uniunii.
Consiliul Uniunii Europene nu este același lucru cu
Consiliul Europei, care este o organizație internațională,
complet independentă de UE. De asemenea nu trebuie să
fie confundat cu Consiliul European, care este o instituție
diferită a Uniunii Europene, chiar dacă foarte apropiată de
aceasta.
Consiliul Uniunii Europene își are ca prim loc de întâlnire
sediul de la Bruxelles, iar ca al doilea loc, Strasbourg.
La 19 noiembrie 2009, corespunzător
Tratatului de la Lisabona, a fost desemnat drept primul
Președinte (permanent) al Consiliului Uniunii Europene
belgianul Herman Van Rompuy. El a preluat noua poziție
în ziua intrării în vigoare a Tratatului, la 1 decembrie 2009,
pentru o durată de 2 ani și jumătate. Sefia diplomatiei
europene (corespunde unui ministru de externe al UE) o
deține Catherine Ashton (Marea Britanie).
Parlamentul European
Parlamentul European este unul din organele
Comunităților Europene. Începând cu anul 1979 este ales
direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere și secrete. În
perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau
numiți de către parlamentele statelor membre. Parlamentul
European este reprezentantul democratic al intereselor celor
50 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Parlamentul
European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles și Luxemburg.
Structurile politice existente în țările membre se oglindesc în
rândul fracțiunilor politice de la nivelul Parlamentului
European. În acest parlament există șapte fracțiuni și o serie
de deputați independenți. Deputații din Parlamentul
European provin din circa 160 de partide politice diferite, în
care aceștia sunt membri în țările lor de origine.
Parlamentului European numără acum 736 de deputați.
Parlamentul European este așa-numita cameră a
reprezentanților cetățenilor din UE, în timp ce
Consiliul Uniunii Europene este organismul reprezentativ al
statelor din UE.
Regulamentul de funcționare al Parlamentului European
conține și alte reglementări privind modul său de organizare.
Consiliul European
Consiliul European este forul politic suprem al Uniunii Europene. În cadrul UE acesta este
instituția care a promovat în mod decisiv procesul de integrare europeană.
Consiliul European NU este instituție comunitară, cum sunt Comisia, Consiliul UE,
Parlamentul, Curtea de Justiție și Curtea de Conturi, și nici organ comunitar cu activitate
permanentă sau deliberativă, cum sunt COREPER, Comitetul Regiunilor, etc.
Consiliul European NU deține putere publică la nivelul UE. Influența sa se manifestă cu
pregnanță la nivel informal, deoarece șefii de stat și de guverne sunt cei care stabilesc liniile
directoare în politica Uniunii, urmând ca instituțiile comunitare, în frunte cu Consiliul și
Comisia, să pună in aplicare, prin acte comunitare, hotărârile luate.
SURSA: Managementul Afacerilor Publice Europene, Instituții și mecanisme ale UE, Lect.
Dr. Dacian C. Dragoș - curs an univ. 2005-2006, Universitatea Babeș - Bolyai Cluj-Napoca,
Facultatea de Științe Politice și Administrative
Comisia Europeană
Comisia europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi proiecte de legi și de
a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunităților Europene, independent de statele
membre, având deci un caracter cu adevărat supranațional. Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles. Comisarii
acționează exclusiv la dispoziția Uniunii și nu a țărilor de origine.
Cei trei piloni
Pilonul I: Comunitățile Europene Pilonul II: Politica externă și de securitate comună Pilonul III:
Cooperarea poliției și cea judiciară în materie penală [1] Instituții politice
Consiliul European Comisia Președintele (José Barroso) Comisia Barroso Consiliul Uniunii Europene
Președinția (Suedia) Parlamentul Președintele (Jerzy Buzek) Membru al Parlamentului European
Circumscripții electorale Alegerile (2004 / După stat) Grupuri parlamentare Comitete Justiție
Curtea de Justiție Tribunalul de Primă Instanță Tribunalul Funcției Publice Tribunalul de Patente Organe
consultative
Comitetul Economic și Social Comitetul Regiunilor Organe financiare
Banca Centrală Europeană Banca Europeană de Investiții Fondul European de Investiții Organe decentralizate
Agențiile UE Drept
Acquis comunitar Procedura Tratatele Regulament - Directive - Decizii Recomandări - Opinii
Subiecte legate de UE
Uniunea Economică și Monetară Extinderea Relațiile externe Partide politice pan-europene
Tabel cu partide afiliate după stat
România
Anul aderării la UE: 2007
Sistem politic: republică
Capitala: Bucureşti Membri
Suprafaţa totală: 237 500 km²
Populaţia: 21,5 milioane
Moneda: leu românesc
Ascultaţi limba oficială a UE vorbită în această ţară: română
Hartă detaliată - faceţi clic pe hartă
Situată în sud-estul Europei, România are un relief muntos în partea centrală şi nordică, în timp vasta luncă a Dunării
domină sudul ţării. La vărsarea în Marea Neagră, fluviul formează o deltă, care este în prezent o rezervaţie naturală cu
nenumărate specii de păsări migratoare şi sedentare.
Parlamentul bicameral al României este format din Senat şi Camera Deputaţilor , ai căror membri sunt aleşi o dată la
patru ani.
Populaţia este în proporţie de 90% de naţionalitate română, cea mai importantă minoritate fiind cea maghiară (7%).
Limba română provine direct din latină, deşi, din punct de vedere geografic, România este separată de ţările vorbitoare
de limbi romanice de către state ale căror limbi sunt slavice. Resursele naturale ale României sunt bogate - petrol, gaze
naturale, cărbuni, fier, cupru şi bauxită. Principalele ramuri industriale sunt siderurgia, petrochimia şi producţia de
utilaje mecanice.
Printre specialităţile culinare româneşti se numără micii, sarmalele, friptura de porc cu ceapă şi usturoi, precum şi
gogoşile cu brânză şi smântână.
Poveştile de groază despre Dracula au fost inspirate de contele român Vlad Dracul, din secolul al XV-lea, al cărui fiu era
cunoscut, pe timp de război, pentru faptul că îşi trăgea în ţeapă duşmanii capturaţi. Printre personalităţile române se
numără scriitorul Eugen Ionescu, gimnasta Nadia Comăneci şi compozitorul George Enescu.
Belgia
Anul aderării la UE: membru fondator
Sistem politic: monarhie constituţională
Capitala: Bruxelles
Suprafaţa totală: 30 528 km²
Populaţia: 10,7 milioane
Moneda: euro
Ascultaţi limbile oficiale ale UE vorbite în această ţară: germană , franceză , neerlandeza
Hartă detaliată - faceţi clic pe hartă
Belgia este un stat federal, format din trei regiuni: Flandra (comunitatea flamandă) în nord, Valonia (comunitatea
francofonă) în sud şi Bruxelles (capitala bilingvă, în care atât franceza, cât şi neerlandeza, au statut de limbă
oficială). De asemenea, există o comunitate germană (de circa 70 000 de persoane) în estul ţării.
Relieful Belgiei este variat: 67 de kilometri de coastă şi câmpii de-a lungul ţărmului Mării Nordului, un podiş
central şi dealuri şi păduri în sud-estul ţării, în regiunea Ardenilor.
Printre organizaţiile internaţionale care îşi au sediul în Bruxelles se numără cea mai mare parte a instituţiilor
europene şi NATO.
Independentă din 1830, Belgia este monarhie constituţională. Parlamentul bicameral cuprinde Camera
Reprezentanţilor, ai cărei membri sunt aleşi pe o perioadă de maxim patru ani şi Senatul, sau Camera Superioară,
ai cărui membri sunt aleşi sau cooptaţi. Având în vedere structura sa politică, Belgia este de obicei condusă de
guverne de coaliţie.
Printre cele mai cunoscute personalităţi belgiene se numără Georges Rémi (Hergé), creatorul lui Tintin, erou al
benzilor desenate , scriitorii Georges Simeon şi Hugo Claus, compozitorul şi interpretul Jacques Brel, ciclistul
Eddy Merckx, precum şi pictorii James Ensor, Paul Delvaux şi René Magritte, succesori ai lui Rubens şi ai altor
maeştri flamanzi de odinioară.
Belgia este renumită pentru produsele sale din ciocolată apreciate peste tot în lume. Scoicile cu cartofi prăjiţi
reprezintă una dintre mâncărurile preferate şi sunt, conform legendei, o invenţie belgiană. Nu mai puţin faimoase
sunt cele peste 1000 de mărci de bere produse în Belgia.
Germania
Anul aderării la UE: membru fondator
Sistem politic: republică federală
Capitala: Berlin
Suprafaţa totală: 356 854 km²
Populaţia: 82 milioane
Moneda: euro
Ascultaţi limba oficială a UE vorbită în această ţară: germană
Hartă detaliată - faceţi clic pe hartă
Germania este ţara cu cea mai numeroasă populaţie din Uniunea Europeană. Teritoriul său se întinde de la
Marea Nordului şi Marea Baltică, în nord, până la Munţii Alpi, în sud, fiind traversat de câteva dintre cele
mai mari fluvii europene, precum Rinul, Dunărea şi Elba.
Germania este republică federală. Puterea legislativă este deţinută de Bundestag , organism ai cărui membri
sunt aleşi o dată la patru ani prin vot popular şi de Bundesrat , organism format din 69 de reprezentanţi ai
celor 16 state (Bundesländer).
După cel de-al doilea război mondial, Germania a fost divizată în două părţi: vestul democratic şi estul
comunist (Republica Democrată Germană). Zidul Berlinului a devenit un simbol al acestei diviziuni. La un
an după căderea acestuia, în 1989, Germania a fost reunificată.
Germana este limba maternă cea mai vorbită în spaţiul Uniunii Europene. A treia putere economică a
lumii, Germania produce autovehicule, echipamente de înaltă precizie, echipamente electronice şi de
comunicaţii, produse chimice şi farmaceutice şi multe altele. Companiile germane au făcut investiţii
importante în ţările central şi est-europene care au aderat la Uniune în 2004.
Contribuţia acestei ţări la dezvoltarea patrimoniul muzicii clasice europene este remarcabilă – este
suficient să amintim numele Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Johannes Brahms şi Richard
Wagner. Nu mai puţin copleşitoare este contribuţia scriitorilor şi gânditorilor germani precum Luther,
Goethe, Schiller, Nietzsche, Kant, Brecht şi Thomas Mann.
Germania se situează pe locul doi în lume la producţia de hamei, fiind renumită pentru calitatea berii pe
care o produce. La fel de faimoase sunt şi vinurile din văile râurilor Moselle şi Rin.
Franţa
Anul aderării la UE: Membru fondator
Sistem politic: republică
Capitala: Paris
Suprafaţa totală: 550 000 km²
Populaţia: 64,3 milioane
Moneda: euro
Ascultaţi limba oficială a UE vorbită în această ţară: franceză
Hartă detaliată - faceţi clic pe hartă
Franţa, cea mai mare ţară a Uniunii Europene, se întinde de la Marea Nordului până la Marea Mediterană.
Peisajul său este foarte variat. Zonele de est şi de sud se caracterizează printr-un relief muntos, incluzând Mont
Blanc, cel mai înalt vârf din Alpi şi din Europa de vest (4810m). Ţinuturile de câmpie se desfăşoară de-a lungul a
patru bazine hidrografice: Sena în nord, Loara şi Garonne, care curg înspre vest şi Rhône, care izvorăşte din
lacul Geneva şi se varsă în Marea Mediterană.
Preşedintele republicii are un rol politic important. El conduce reuniunile Consiliului de Miniştri (cabinetul) şi
răspunde integral de domenii esenţiale cum ar fi afacerile externe şi apărarea. Guvernarea de zi cu zi a ţării intră
în competenţa primului ministru. Preşedintele este ales prin vot popular direct, pe o perioadă de cinci ani.
Parlamentul cuprinde Adunarea Naţională, ai cărei membri sunt aleşi prin vot direct o dată la cinci ani, şi
Senatul, ai cărui membri sunt desemnaţi de către un colegiu electoral.
Franţa are o economie industrială avansată şi un sector agricol eficient. Principalele activităţi economice sunt:
producţia de automobile, industria aeronautică, tehnologia informaţiei, electronica, industria chimică şi
farmaceutică şi moda.
Unii din cei mai influenţi scriitori şi gânditori ai Europei sunt francezi: Descartes şi Pascal (sec. al XVII-lea),
Rousseau şi Voltaire (sec. al XVIII-lea), Balzac, Baudelaire şi Flaubert (sec. al IX-lea), Sartre şi Camus (sec. al
XX-lea). Lumea artistică a fost îmbogăţită, în ultimele două secole, cu operele pictorilor Renoir, Monet,
Cezanne, Gauguin, Matisse şi Braque - pentru a menţiona doar câteva dintre numele importante.
Gastronomia franceză este una dintre cele mai rafinate din Europa; arta de a găti şi mânca face parte din cultura
şi stilul de viaţă al francezilor.
Italia
Anul aderării la UE: membru fondator
Sistem politic: republică
Capitala: Roma
Suprafaţa totală: 301 263 km²
Populaţia: 60 milioane
Moneda: euro
Ascultaţi limba oficială a UE vorbită în această ţară: italiană
Hartă detaliată - faceţi clic pe hartă
Italia este o ţară predominant muntoasă (cu excepţia Câmpiei Po, în nord), situată între Munţii Alpi şi centrul
Mării Mediterane. Teritoriul său cuprinde şi insulele Sicilia, Sardinia şi Elba, precum şi alte 70 de insule mai
mici. Peninsula Italică înglobează şi două mici state independente: Vaticanul, în Roma şi Republica San Marino.
Parlamentul bicameral este format din Senat (Senato della Repubblica) sau Camera Superioară şi Camera
Deputaţilor (Camera dei Deputati). Alegerile au loc o dată la cinci ani.
Principalele sectoare economice ale ţării sunt turismul, moda, industria tehnologică, industria chimică,
construcţiile de autovehicule şi industria alimentară. Regiunile din nordul Italiei se situează printre cele mai
bogate zone ale Europei.
Ca centru al vastului Imperiu Roman, peninsula italică a moştenit un patrimoniu arheologic, cultural şi literar
uriaş. Mai mult decât atât, a fost leagănul Umanismului medieval şi al Renaşterii. Gândirea politică, filosofia şi
arta europeană s-au dezvoltat considerabil datorită contribuţiei unor personalităţi marcante precum
Machiavelli, Dante, Leonardo da Vinci şi Galilei.
Lista artiştilor italieni celebri este vastă, cuprinzând nume ca Giotto, Botticelli, Leonardo, Michelangelo,
Tintoretto şi Caravaggio. Acestora li se adaugă compozitorii de operă, precum Verdi şi Puccini şi regizorul
Federico Fellini.
Arta culinară italiană este printre cele mai rafinate şi variate din Europa – de la aromele picante din zona Napoli
şi Calabria şi mâncărurile cu sos pesto din Liguria, până la brânzeturile şi risotto-urile din Alpii italieni.
Regatul Unit
Anul aderării la UE: 1973
Sistem politic: monarhie constituţională
Capitala: Londra
Suprafaţa totală: 244 820 km²
Populaţia: 61,7 milioane
Moneda: liră sterlină
Limba oficială în cadrul UE (cu sonor): engleză
Hartă detaliată - faceţi clic pe hartă
Regatul Unit cuprinde Anglia, Ţara Galilor, Scoţia (acestea formând Marea Britanie) şi Irlanda de Nord. Relieful ţării este variat,
incluzând stânci de-a lungul coastelor, munţi, câmpii şi numeroase insule în largul Scoţiei. Cel mai înalt munte este Ben Nevis,
din Scoţia, cu o altitudine de 1.344m.
Regatul Unit este monarhie constituţională şi democraţie parlamentară. Principala cameră a Parlamentului este cea Inferioară
(Camera Comunelor). Aceasta are 646 de membri, aleşi prin sufragiu universal. Camera Superioară (a Lorzilor) poate avea până
la 700 de membri - lorzi pe viaţă, lorzi cu calitatea de membru moştenită şi episcopi. Parlamentul scoţian, cu sediul în
Edinburgh, deţine puterea în numeroase domenii, în timp ce Adunarea Naţională a Ţării Galilor are prerogative limitate, dar
poate elabora legi în anumite sectoare.
Populaţia este formată din englezi (80%), scoţieni (aproape 10%), galezi şi nord-irlandezi. Ţara are, de asemenea, numeroase
comunităţi imigrante - în special din fostele colonii din Indiile de Vest, India, Pakistan, Bangladesh şi Africa.
Economia Regatului Unit este una dintre cele mai puternice din UE. Bazată din ce în ce mai mult pe servicii, aceasta păstrează o
capacitate industrială considerabilă, cu precădere în sectorul tehnologiilor de vârf. Londra este unul dintre centrele
internaţionale ale serviciilor financiare.
Locul de naştere al revoluţiei industriale, Regatul Unit este reprezentat în lumea ştiinţifică de nume ilustre precum Isaac
Newton sau Charles Darwin. Părintele economiei moderne, Adam Smith, este scoţian. Literatura engleză a dat lumii opere
nenumărate, care poartă semnătura unor poeţi, dramaturgi, eseişti şi romancieri celebri, pornind de la Geoffrey Chauser,
Shakespeare şi contemporanii săi, şi continuând până la scriitori moderni precum J.K Rowling şi Doris Lessing, câştigătoare a
Premiului Nobel pentru literatură.
Din punct vedere culinar, insulele Regatului Unit au multe tentaţii pentru vizitatori. Puteţi încerca de exemplu „Arbroath
smokies” (egrefin afumat) din Scoţia, sau micul dejun nord-irlandez „Ulster fry” (şuncă prăjită, ouă, cârnaţi, turte cu bicarbonat
de sodiu şi pâine din cartofi). Una dintre specialităţile din Ţara Galilor este „laverbread” - turtiţe prăjite, făcute din alge marine
şi fulgi de ovăz, care se servesc cu ouă, şuncă şi moluşte comestibile. Specialitatea „Lancashire”, tradiţională în nordul Angliei,
se prepară din carne de miel sau de vită, cartofi şi ceapă.
Danemarca
Anul aderării la UE: 1973
Sistem politic: monarhie constituţională
Capitala: Copenhaga
Suprafaţa totală: 43 094 km²
Populaţia: 5,5 milioane
Moneda: coroana daneză
Ascultaţi limba oficială a UE vorbită în această ţară: daneză
Hartă detaliată - faceţi clic pe hartă
Teritoriul Danemarcei cuprinde peninsula Iutlanda (Jylland) şi aproape 400 de insule, dintre care 82 sunt
locuite. Cele mai mari sunt Funen (Fyn) şi Zealand (Sjælland).
Danemarca are o puternică industrie a pescuitului şi deţine o flotă comercială de dimensiuni considerabile.
Industria prelucrătoare se axează pe produse alimentare, chimice şi metalice, utilaje, echipamente electronice
şi de transport, bere, hârtie şi produse din lemn. Turismul reprezintă, de asemenea, o activitate economică
importantă.
Între secolele al VIII-lea şi al XI-lea, danezii erau cunoscuţi sub numele de vikingi. Împreună cu norvegienii şi
suedezii, aceştia au colonizat teritorii, au condus expediţii şi au fãcut comerţ peste tot în Europa. Danezii
zilelor noastre sunt mândri de bunăstarea ţării lor, precum şi de gradul ridicat de protecţie socială de care
beneficiază toţi cetăţenii.
Danemarca este monarhie constituţională, guvernată în baza constituţiei din 1953. Parlamentul unicameral
(Folketing) are 179 de membri aleşi.
Printre personalităţile ţării se numără scriitorul Hans Christian Andersen, creatorul unor poveşti celebre,
autoarea Karen Blixen şi designer-ul Arne Jacobsen. În lumea cinematografiei, danezii şi-au câştigat
renumele în mare parte datorită lui Lars von Trier, realizator de filme experimentale.
Specialităţile culinare tipic daneze includ smørrebrød (sandvişuri), cartofii fierţi sau caramelizaţi, varza roşie
fiartă şi friptura din carne de porc sau de raţă.
SFARSIT