Sunteți pe pagina 1din 5

REFERAT

La disciplina: ‘Etica in afaceri’


Tema analizata: ‘Problematica moralei’

Nume: Vanciu Natania


Grupa: 2
Problematica moralei

Intelegerea conceptului de moralitate necesita reexaminarea atenta a tezelor


elaborate pana in present despre fiinta umana. Fiinta umana nu este nici o fiinta
rationala, nici o fiinta irationala, ci ea poate sa devina rezonabila. Moralitatea la fel ca
si limbajul este o opera spontana si colectiva. Este un fapt care nu poate fi dedus, nici
demonstrat. Ea caracterizeaza experienta traita, substratul afectiv originar si original
al acesteia precum si relatiile interpersonala de recunoastere reciproca.
Dupa cum releva G. Batiste, “constituirea moralitatii nu poate fi decat o opera
comuna care implica prezenta tuturor pentru fiecare si a fiecaruia dintre toti”. Este o
ecuatie falsa sa identifici moralitatea cu moravurile sau obiceiurile societatii, adica cu
orice cod adoptat de un grup sau cu sistemul legal al unei societati. Este un crez fals
sa consideri ca nu exista o moralitate comuna sau universala, ci doar moralitatea
acestui grup sau a unei din societatile care s-au perindat pe scena istoriei.
“Este necesar sa traim in societate , si aceasta este o nevoie innascuta, nu doar
o necesitate tehnologica- si daca traim in societate, anumite consiatii morale sunt
implicate de vietile noastre”. In aceasta ordine de idei distingem intre moralitate si
teoria morala care o expliciteaza, si care, dupa posibilitati, justifica moralitatea.
Dupa cum in mod pertinent remarca J.Habermas, “Cunoasterea practica,
spre deosebire de cunoasterea empirica este legata de natura insasi a actiunii”.
Suntem , indiferent ca recunoastem sau nu, ceea ce ne-a facut trecutul, si nu putem
extirpa acea parte care e formata din relatia cu fiecare stadiu formativ al istoriei
noastre.
Dispozitiile noastre spontane stau la baza moralitatii. Procesul lor de formare
este determinat de socializarea treptata a fiintei umane la fel ca si limbajul. Orice este
virtual in fiinta umana se actualizeaza si se cunoaste datorita limbajului ca si produs
cultural. Viata morala nu a fost si nu este ceva unitar, coagulat intr-o stare definitiva
odata pentru totdeauna. Ea contine diferite posibilitati, conventii si valori pentru
regenerarea comunitara si de ordin personal, pentru deciziz sociala si educatie.
Moralitatea nu poate fi inteleasa decat din perspectiva intregului , adica a
“sistemului moral”. Unele elemente ale moralitatii au aparut in marile religii ale
lumii. Ele au constituit “embriogeneza” moralitatii. Acest fapt nu poate fi
desconsiderat nici neglijat. Mai mult decat atat, constiyuie un merit nepieritor al
crestinismului de a fi descoperit si identificat dimensiunea interioara a moralitatii-
elanul afectiv bazat pe iubire. Dar aceasta situatie nu trebuie sa ne impeidice sa
constatam ca anumite judecati morale gresite au decurs din identificarea incorecta a
moralitatii si religiei.
“Sunt multe religii, insa doar o morala” , orice trasatura a moralitatii odata
cunoscuta poate fi aleasa de orice persoana, pecand orice religie are unele trasaturi
care nu pot fi alese de orice persoana rezonabile. Misticul invinuieste moralitatea
existenta ca fiind plina de imperfectiuni , ca fiind perversa, degradanta si umilitoare.
Fanaticul considera ca numai el detine monopolul adevarului despre ceea ce este bine,
fiind intolerant fata de alte cai de intelegere, alte mijloace de actiuni, decat cele pe
care le poseda el in mod exclusiv.
In procesul de lamurire a conceptului de moralitate suntem pbligati sa
raspundem la trei intrebari: ce este moralitatea ca si cunoastere? Cum se poate actiona
in mod normal? Care este specificul judecatilor morale? Daca uni au considerat ca
moralitatea depinde de religie si\sau teologie , in schimb, au fost altii care au plecat
de la ideea ca “Moralitatea a fost conceputa pentru oameni si nu oamenii pentru
moralitate!”. Astfel, orientarea filosofica initial, a considerat ca moralitatea decurge
din natura lucrurilor sau din natura umana.

Morala antica reprezinta un asemenea punct de plecare. Dupa Aristotel ,


virtutile sunt generate de dorinti si urmaresc o viata de bunastare. Dar nu toate
dorintele se circumscriu in orizontul limitat al pornirilor egoiste. Ele pot fi
binevoitoare , altruiste , putand da curs inclinatiileor perfectioniste. Comform pozitiei
aristotelice atunci cand agentul reflecteaza asupra consecintelor actelor sale , precum
si la toate nevoile si capacitatile sale, el nu intampina conflicte referitoare la
dispozitiile morale.
In morala modern Kant contrazice eudemonismul aristotelic. Orice apetit
nu este bun. Este necesar sa ne esliberam de determinarile cauzale si inclinatii si sa
actionam pornind de la recunoasterea suveranitatii principiilor morale autonome.
Vointa lui Kant este este identica cu ratiune practica ce actioneaza liber in mod
neconditionat, fapt care ii permite sa elaboreze legi prin care sa se
armonizezeinteresele tuturor agentilor rationali. Prin reflectie, trecand peste
simtaminte si inclinatii, peste indoieli, se poate ajunge la un crez moral, numai
reflectia permite deliberarea partiala.
I.Kant trece direct de la moral la etic , de la ceea ce suntem cu traire si
conditionare concreta, la ceea ce ar trebui sa faca cineva, cum ar trebui sa traiasca, ;a
ceea ce este si ce inseamna valoarea in absolut. Tocmai de aici necesitatea de a
clarifica conceptual termenii de baza ai cugetarii filosofice morale: moralitatea ,
morala si etica. Una este substanta concreta a moralitatii, care poate fi testata si
analizata in primul rand de morala provizorie in cauza si altceva continutul si natura
eticilor. “Scopul gandirii estice este de a ne ajuta sa construim o lume care sa fie
lumea noastra, una in care sa avem o viata sociala, culturala si persaonala”. ( B.
Wiliams)
La randul sau, Nietzsche incearca sa submimeze kantismul pornind de la
vulnerabilitatea fiintei umane , fara sa realizeze ca orice fiinta umana e vulnerabila. El
contrazice pe Kant , care considera ca moralitatea nu se poate intemeia nici pe dorinti
nici pe credinte religioase. El rastoarna orice proiect iluminist de redresare moral –
educationala a fiintei umane. Nietzsche ia in deradere demersul kantian de a intemeia
moralitatea pe imperativul categoric si universalizare precum si pe sentimente sau
constiinta. Astfel, isi face los in epoca moderna, eliberata de terologie si ierarhii ,
csutsrile morsle bazate pe drepturi pozitive, proteste si demascari. La adapostul
acestora apare si se constituie masca morala a modernitatii.
“ Orice incercare, actuala sau din trecut de a oferi o justificare rationala a
unei moralitati obiective a fost un esec” (A. Macintayre). Tinand cont de cele doua
linii esentiale in ce priveste analiza conceptului de moralitate, precum si dezvoltarea
si aportul stiintelor socio-umane din sec. Douazeci , indeosebi a psihanalizei si
lingvisticii, teza principala pe care o avansam in analiza conceptului de mkoralitate
este urmatoarea: fiinta umana nu este nici rationala, nici irationala, ci ea poate deveni
rezonabila.
Resortul profund al oricarei vieti morale autentice este tensiunea care
provoaca interiorizarea conflictelor si crontradictiilor vietii. Nu existanmoralitate
statica. Acesta decade prin automatismul obisnuintelor. Dimensiunea afectiva si
sovairile acesteia preced in mod genetic reflecia careia ii ofera materia prizei de
constiinta. Afectivitatea misca , deschide si aprofundeaza rationalul si irationalul la
randul sau, lumineaza si imbogateste activitatea.
Actiunea morala nu poate fi dedusa nici din cosmologie nici din ontologie
nici din axiologie nici din mersul istoriei. Ea izvoraste din centrul intimitatii noastre
persinale si capata consistenta valorica prin tesatura relatiilor inter-personale. Fara
experienta lumii inconjuratoare , aceea a nedreptatii si a relelor mai mari sau mai mici
, aceea a bunurilor primare, exterioare si intrinseci, adica fara valorile existentiale,
constiinta ar fi ca o lumina care nu lumineaza nimic.
Ciclul reflexiv moral se deschide prin luarea la constiinta a conditiilor
empirice date de actiuni. Experienta care genereaza starea de moralitate nu se reduce
nici la experienta traita, nici la cea experimentala, ci ea reprezinta efortul de realizare
a unui ideal.

Acest efort solicita in primul rand conditiile interne ale realitatii: libertatea,
vointa si constiinta.
Nu poti sa existi ca persoana morala fara experienta libertatii. Libertatea nu
se contesta ci se exercita. Experienta libertatii parcurge mai multe faze , de la
spontaneitatea vietii psihice sau rationale pana la cunoasterea, unificarea, identificare
si stapanire de sine. Libertatea este dimensiunea constituanta a actului moral. Caci,
dupa cum remarca Nietzsche, ceea ce importa, nu este de ce esti liber, ci pentru ce
esti.
Vointa si constiinta reprezinta dimensiuni constitutive, intrisecoi ale actului
moral. Vointa nu este o insusire sau facultate psihica precum memoria sau atentia, ci
ea reprezinta o rezultanta. In cazul ei , distingem intre voitor : voire si voit. Voitorul
este fiinta umana concreta cu slabiciunile si calitatile ei; voirea este interpatrunderea
intima in interiorul fiintei umane a pulsiunilor, impulsiunilor, a motibelor, adica este
vorba de implicarea intregului psihism uman la nivel inconstient, subconstient si
preconstient; voitul se refera la scopurile pe care le urmarim.
Prin activitatea convergenta a cunoasterii de sine , a functiei de
autodeterminare si automodelare, constiinta morala duce la 2 cupluri axiologice:
bogatie si unitate , claritate si profunzime- cupluri care asigura manifestarea propriu-
zisa a autonomiei pernoanei morale , omul nu este om decat in lime, printre oameni si
pentru oameni: ‘intelegerea este fructul dialogului; ea este fructul unui schimb de
vederi’ (Georges Batisde). Bogatia si unitatea, claritatea si profunzimea cresc
impreuna cu intelegera. Cunoasterea practica, cunoasterea moralitatii pe langa ca se
refera la natura actiunii insasi, mai inseamna si evaluare sau daca e cazut reevaluare.
Ca o categorie abstracta, conceptul de sistem moral este un artefact al
nostru si al unui numar mic de traditii similare. Prezenta notiunilor de ‘bine’ si ‘rau’
poate fi un indiciu al existentei unui sistem moral, dar continutul acesta nu este
neaparat o entitate unitara. Antropologul care impartaseste o viziune relativa din
punct de vedere cultural are misiunea de a sorta ceea ce cunoaste si se intelege din
inventarul de valori , principii si reguli care reglementeaza tiparele de comportament
obisnuite, pentru a selecta echivalantele functionale a ceea ce filosoful moral ar
include in domenuil sau.
Bibliografie: “ Orientari si mize ale gandirii etice contemporane” – Teodor Vidam

“Introducere in filosofia moralei”- Teodor Vidam

“Idealul etic si personalitatea”- Dimitrie Gusti

“ Tratat de morala” – Alsadair Macintyre