Sunteți pe pagina 1din 13

Curs 7

2.7 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI

Aşa cum s-a arătat în Cap. 1, noţiunea de răspundere juridică în sens larg:
• este proprie tuturor ramurilor de drept şi
• exprimă instituţionalizarea unui regim juridic prin care se urmăreşte ca provocatorul
unui prejudiciu adus unei părţi vătămate să fie sancţionat şi obligat să repare
prejudiciul pe care l-a cauzat.
În dreptul mediului, instituirea răspunderii juridice presupune definirea noţiunii de
prejudiciu (sau daună sau pagubă) adus mediului. Definiţia acceptată în sens larg
pentru dauna ecologică este: acea vătămare care aduce atingere ansamblului
elementelor unui sistem şi care datorită caracterului său indirect şi difuz nu permite
constituirea unui drept la reparaţie39.
Problema centrală care apare în acest sens este de a stabili cine este victima
daunei:
• omul sau
• mediul său.
În funcţie de răspunsul dat, se conturează concepţia asupra naturii daunei
ecologice. Aceasta presupune stabilirea prealabilă a statutului juridic al elementelor
naturale sau antropice care constituie mediul, pentru a stabili dacă sunt bunuri
protejate din punct de vedere juridic.
În accepţiunea modernă a dreptului mediului se recunoaşte fiecărui individ un drept
subiectiv la mediu, care permite o protecţie funcţională a componentelor acestuia. Ca
urmare, orice poluare constă într-o violare a acestui drept şi constituie o culpă. În
acest sens este importantă noţiunea de daună ecologică în sens restrâns, respectiv
prejudiciul cauzat mediului independent de leziunea directă a unui interes uman.
A doua categorie importantă o constituie pagubele suferite atât de mediu cât şi de
om.
Scopul instituirii răspunderii juridice în dreptul mediului este de a instituţionaliza
un regim juridic, prin care provocatorul unei pagube asupra mediului sau “poluatorul”
să fie sancţionat şi obligat să plătească pentru remedierea pagubei pe care a
produs-o.
39
Duţu, M., op. cit, 1996, p. 137
_________________________________________________________________________ 58
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

Necesitatea introducerii unui regim specific de răspundere juridică în dreptul


mediului este determinată de cauze concrete. Reglementările din domeniul mediului
sunt constituite de ansamblul de norme şi proceduri care au ca scop legiferarea
protecţiei mediului. Eşecul conformării cu normele şi procedurile în vigoare poate
conduce doar la sancţiuni de ordin administrativ sau juridic. În schimb, răspunderea
juridică în dreptul mediului introduce suplimentar faţă de reglementările în vigoare în
domeniu şi obligativitatea ca potenţialul poluator să plătească pentru remedierea
(până la o stare satisfăcătoare) sau compensarea pagubei provocate mediului.
Introducerea regimului de răspundere juridică în domeniul mediului prezintă o serie
de dificultăţi, legate în special de faptul că nu toate formele de pagube pot fi remediate
prin aplicarea răspunderii juridice în dreptul mediului. Suplimentar trebuie îndeplinite
următoarele condiţii:
• să existe unul sau mai mulţi poluatori identificabili;
• paguba să fie concretă şi cuantificabilă;
• să se poată stabili o legătură de cauzalitate între pagubă şi poluatorul/poluatorii
identificaţi.
Exemple:
a) de aplicare eficace, când paguba este provocată de:
• accidente industriale;
• o poluare graduală, cauzată de introducerea în mediu a unor substanţe sau
deşeuri periculoase provenite din surse identificabile.
b) în care aplicarea este dificilă, de tipul unei poluări extinse şi difuze, caz în care este
imposibilă stabilirea unei legături între efectele negative generate asupra mediului şi
anumiţi agenţi poluatori individuali:
• modificările climatice provocate de emisiile de CO2 şi celelalte gaze cu efect de
seră;
• declinul zonelor împădurite, cauzat de ploile acide;
• poluarea aerului provocată de trafic.
În România, reglementarea răspunderii juridice pentru nerespectarea normelor de
drept al mediului este realizată prin intermediul Legii protecţiei mediului nr.137/1995,
completată cu reglementările sectoriale. Categoriile de răspundere aplicabile sunt
stipulate în Art. 82:
_________________________________________________________________________ 59
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Cap. V Sancţiuni Art. 82


Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională
sau penală după caz.
completată cu reglementările sectoriale, speciale, în care sunt prevăzute acţiunile sau
inacţiunile care atrag una sau mai multe din formele răspunderii juridice.

2.7.1. Răspunderea civilă în dreptul mediului

În cadrul răspunderii civile delictuale în dreptul mediului se sancţionează40:


• o conduită reprobabilă, antisocială, a subiectelor de drept (persoane fizice sau
juridice) care prin faptele lor ilicite (comisive sau omisive) produc pagube:
- factorilor de mediu sau
- mediului în ansamblul său.
În România noua Constituţie consacră expres îndatorirea tuturor persoanelor fizice
sau juridice de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător:
CONSTITUŢIE, Titlul II, Cap. 2, Drepturile şi libertăţile fundamentale , Art. 331
(Dreptul la mediu sănătos)
….
3) Persoanele fizice sau juridice au îndatorirea de a proteja şi ameliora mediul
înconjurător.
Tot Constituţia creează cadrul juridic general pentru ocrotirea prin mijloace de drept a
victimelor acţiunilor care produc prejudicii mediului:
CONSTITUŢIE, Titlul IV, Economia şi finanţele publice Art. 134 (Economia)
2) Statul trebuie să asigure:
….
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului
ecologic.
Termenul de “refacere a mediului înconjurător” utilizat în textul constituţional se
poate interpreta în sensul:
• contribuţiei statului la remedierea sectoarelor degradate ecologic,
• intervenţiei instituţiilor civile în soluţionarea delictelor civile prin care s-au cauzat
prejudicii mediului înconjurător.
40
Marinescu, D., op. cit. p. 438
_________________________________________________________________________ 60
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

Constituţia consacră şi obligaţia specifică impusă proprietarilor pentru protecţia


mediului:
CONSTITUŢIE TITLUL II, Cap. 2, Drepturile şi libertăţile fundamentale, Art. 41
(Dreptul de proprietate privată)

6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului
şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit
legii sau obiceiului, revin proprietarului.

În lipsa unei reglementări speciale, se face apel la principiile clasice ale


răspunderii civile (pentru situaţiile în care se produc prejudicii ca urmare a
nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la conservarea, protecţia şi dezvoltarea
mediului), după cum urmează:
• norme referitoare la raporturile de vecinătate (esenţa normelor priveşte concilierea
intereselor agentului poluator cu cele ale victimei poluării, stabilindu-se atât limitele
admisibile ale poluării, cât şi obligaţia ca daunele să fie suportate de cel ce poluează);
• norme care reglementează răspunderea civilă reparatorie.

Cine este răspunzător ? (subiectele răspunderii). Prin definiţie, mediul natural nu


este subiectul victimă care să reclame reparaţia, ci o valoare fundamentală care este
ocrotită prin lege, pe plan intern şi internaţional.
În cadrul dreptului intern, subiectul poate fi:
• statul;
• o unitate administrativ teritorială sau
• o persoană fizică sau juridică, publică sau privată căreia i s-a produs un prejudiciu
printr-o faptă ilicită, ca urmare a nerespectării normelor de protecţia mediului.
În cadrul dreptului internaţional subiectul îndreptăţit de reparaţie este în principiu
titularul mediului, respectiv statul.
Cum se poate angaja răspunderea civilă delictuală în dreptul mediului?
(elementele constitutive ale atragerii răspunderii civile).

_________________________________________________________________________ 61
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

Pentru angajarea răspunderii civile trebuie să fie întrunite în mod cumulativ


următoarele condiţii41:
• să se fi săvârşit o faptă cu caracter ilicit;
• să existe un prejudiciu;
• să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;
• să existe culpa autorului faptei ilicite;
• la momentul săvârşirii faptei, autorul să fi avut capacitatea delictuală.
Aceste condiţii sunt necesare în oricare din cazurile de:
• răspundere pentru fapta proprie;
• răspundere pentru fapta altuia;
• prejudicii cauzate de lucruri sau animale.
În dreptul mediului faptele generatoare de răspundere includ42:
• conduite ilicite prin care se produc pagube mediului – fapte care atrag răspunderea
subiectivă (pe temeiul culpei);
• activităţi curente, normale, licite, dar care pot constitui uneori cauze ale vătămărilor
produse mediului - fapte care atrag răspunderea obiectivă (pe temeiul riscului), în
afara oricărei culpe.
În dreptul mediului prejudiciul cuprinde:
• pagubele suferite de mediul natural prin poluare;
• pagubele suportate de om sau de bunuri.
Prejudiciul trebuie evaluat, prin estimarea cheltuielilor necesare pentru refacere. În
legătură cu raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, trebuie să se ţină
seama de împrejurarea că orice faptă se desfăşoară într-o infinită serie de relaţii cu alte
fapte ori cu o serie de factori exteriori.

Formele răspunderii civile delictuale, particularitate în domeniul dreptului


mediului înconjurător:
• Răspunderea subiectivă pentru pagubele produse mediului se aplică rar,
reclamantul (victima) trebuind să dovedească că i s-a cauzat un prejudiciu real, direct
şi personal, precum şi culpa autorului faptei, cuantumul prejudiciului şi raportul de

41
Duţu, M., op. cit., 1996, p. 136
42
Marinescu, D., op. cit. p. 440
_________________________________________________________________________ 62
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Proba culpei este greu de făcut în cazul
prejudiciilor cauzate prin poluare (datorită naturii diverse a poluanţilor). Elementul
subiectiv al răspunderii civile este culpa. Caracterul ilicit şi cel culpabil al faptei
cauzatoare de prejudicii sunt condiţii distincte fără de care nu există răspundere
civilă43. Aşa cum s-a arătat în Cap. 1, pentru ca fapta ilicită să devină culpabilă
trebuie să se fi produs un anumit ecou pe plan psihologic (în aspectul intelectiv şi
mai ales volitiv), adică să capete un contur subiectiv.
• Răspunderea obiectivă se aplică în cazul reglementării generale a răspunderii
pentru prejudiciile cauzate mediului înconjurător. Răspunderea obiectivă este
fundamentată pe ideea de risc în sensul că activitatea care crează pentru altul un
risc, independent de culpă, face pe autorul său responsabil pentru prejudiciul pe care
îl poate cauza44.

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Cap. IV Atribuţii şi răspunderi Art. 81


Răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul
pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.
În cazul activităţilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este
obligatorie.

2.7.2. Răspunderea contravenţională în dreptul mediului


Răspunderea contravenţională are un rol economic şi se instituie ca un instrument
utilizat pentru prevenirea poluării.
În România, regimul juridic al contravenţiilor este stabilit prin O. G. nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor45 , aprobată cu modificări prin Legea 180/200246
O. G. nr. 2/2001, Art. 1
Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.
Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege,
ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al
comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului
judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

43
Marinescu, D., op. cit., p. 447
44
ibidem, p. 449
45
M.Of. nr. 410/25.07.2001
46
M.Of. nr. 268/22.04.2002
_________________________________________________________________________ 63
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

Aşa cum s-a arătat în Cap. 1, contravenţia reprezintă o încălcare a legii săvârşită
cu vinovăţie, având un pericol social mai redus decât infracţiunea. Răspunderea
contravenţională este bazată pe culpă nefiind o răspundere obiectivă.
Fapta ilicită se constituie când subiectul (agentul uman) a avut în mod obiectiv
libertatea de a alege o conduită care contravine ordinii de drept (normele dreptului
mediului) şi poate consta dintr-o:
• acţiune sau
• inacţiune
legată de o anumită atitudine psihică a autorului faptei faţă de consecinţele sale
negative.
Reglementarea cadru privind regimul juridic al contravenţiilor prevede două mari
categorii de sancţiuni contravenţionale47:
• principale: avertismentul, amenda contravenţională, obligarea contravenientului la
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii şi închisoarea contravenţională (dacă nu
există consimţământul contravenientului pentru aplicarea sancţiunii anterioare)
• complementare: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din
contravenţii, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau
autorizaţiei de exercitare a unei activităţi (cu referire la mediu este vorba de acordul
sau autorizaţia de mediu), închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea
activităţii agentului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite
operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv, desfiinţarea
lucrărilor şi aducerea terenului la starea iniţială.
Contravenţiile la normele pentru protecţia mediului sunt stabilite în cadrul:
• Legii protecţiei mediului;
• altor legi speciale privind protecţia diferiţilor factori mediului (Legea apelor, Codul
silvic, etc).
• altor tipuri de acte normative care au legătură cu protecţia mediului.
Prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru încălcarea obligaţiilor care vizează
protecţia mediului se urmăreşte realizarea următoarelor scopuri48:
• determinarea agentului poluator să respecte prevederile legale, respectiv să
promoveze tehnologii şi tehnici care protejează mediul, evitând în acest fel poluarea
sau reducând pe cât de mult posibil consecinţele poluării;
47
Duţu, M., op. cit. 2003, p. 428
48
Marinescu, D., op. cit., p.462
_________________________________________________________________________ 64
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

• colectarea sumelor plătite cu titlu de amendă contravenţională în fonduri speciale,


distincte, utilizate pentru finanţarea unor investiţii antipoluante, sprijinirea cerectării
ştiinţifice, acordarea de stimulente întreprinzătorilor care fac investiţii în acest
domeniu sau pentru activităţi de reconstrucţie ecologică;
• realizarea unui echilibru economic între agenţii poluatori şi cei care nu poluează
mediul.
Legea protecţiei mediului instituie mai multe categorii de contravenţii pentru
încălcarea de către persoane fizice şi juridice, precum şi de către autorităţi, a unui
număr de obligaţii explicit exprimate în textul de lege. Pentru fiecare dintre contravenţiile
enumerate, legea stabileşte cuantumul amenzilor aplicabile, precum şi condiţiile de
reactualizare a acestora:
LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Cap. V Sancţiuni Art. 83
Constituie contravenţii încălcarea următoarelor prevederi din lege:…
Contravenţiile menţionate la alin. 1 se sancţionează după cum urmează:…
Cuantumul amenzilor contravenţionale se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Legea 137/1995 a protecţiei mediului instituie trei categorii de contravenţii sancţionate
prin amenzi:
• cu cuantum mai redus, pentru încălcarea unor prevederi legale cum sunt: obligaţia
persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a avizului, acordului şi autorizaţiei
de mediu, obligaţia efectuării evaluării impactului asupra mediului, obligaţia efectuării
bilnţului de mediu, obligaţia persoanelor fizice şi juridice privind mediatizarea
proiectelor şi activităţilor pentru care se solicită aviz, acord sau autorizaţie ş.a (Art. 83
lit. a - h);
• cu cuantum mai ridicat, pentru nerespectarea obligaţiilor administraţiei publice
locale privind: supravegherea aplicării prevederilor din planurile de urbanism şi
amenajare a teritoriului, supravegherea agenţilor economici din subordine pentru
prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau a depozitării necontrolate de
deşeuri, ş.a (Art. 83 lit. i - q);
• cu cuantum substanţial, pentru încălcarea obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice
de a se conforma dispoziţiilor autorităţilor pentru protecţia mediului prevăzute de lege,
de respectare a normelor, tehnologiilor şi biotehnologiilor, a normelor de
radioprotecţie şi de securitate, ş.a (Art. 83 lit. r - u).

_________________________________________________________________________ 65
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

Legea protecţiei mediului stabileşte de asemenea autorităţile abilitate cu


constatatrea şi aplicarea contravenţiilor:
LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Cap. V Sancţiuni Art. 84
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 83 se fac de către
personalul împuternicit din cadrul autorităţilor publice centrale şi teritoriale pentru
protecţia mediului, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, de
către ofiţerii de poliţie şi de personalul Ministerului Apărării Naţionale, împuternicit în
domeniile sale de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
Prezenta lege se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

2.7.3. Răspunderea penală în dreptul mediului

Diferenţa principală între infracţiunile ecologice şi contravenţiile ecologice constă


în periculozitatea socială a încălcărilor normelor de protecţie a mediului.
Răspunderea penală pentru încălcarea normelor privind protecţia mediului se înscrie
în principiile răspunderii infracţionale, adică49:
• abaterea trebuie să aibă un pericol social ridicat
• abaterea trebuie să reprezinte o serioasă ameninţare a intereselor societăţii:
- în domeniul ocrotirii mediului;
- în domeniul folosirii resurselor naturale;
- să ameninţe viaţa sau sănătatea oamenilor.
Analiza legislaţiei penale româneşti în domeniul mediului relevă caracterul incomplet
şi parţial al reglementărilor care vizează protecţia mediului şi conservarea naturii50. Se
citează cazurile infracţiunilor contra sănătăţii publice cuprinse în Art. 308-313 din
actualul Cod penal, al infracţiunilor silvice cuprinse în Codul silvic ş.a.
Proiectul noului Cod penal51 introduce în Partea specială, Titlul VIII “Crime şi delicte
de pericol public” un capitol special, respectiv Cap. V “Crime şi delicte contra
mediului înconjurător”, în care sunt cuprinse infracţiuni referitoare la:

49
Marinescu, D., op. cit. p.465
50
Duţu, M., op. cit. 2003, p. 437-438
51
www.just.ro
_________________________________________________________________________ 66
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

• încălcarea regulilor privind protecţia atmosferei (Art. 390);

• încălcarea regulilor privind protecţia apei (Art. 391);

• încălcarea regulilor de gospodărire a apelor (Art. 392);

• încălcarea regulilor privind utilizarea apei potabile (Art. 393);

• distrugerea lucrărilor de protecţie a apelor (Art. 394);

• încălcarea regulilor privind protecţia fondului forestier (Art. 395-398);

• poluarea fonică şi poluarea accidentală

Proiectul prevede de asemenea sancţionarea persoanei juridice pentru toate


infracţiunile prevăzute în Cap. V.

Legea protecţiei mediului prevede un număr de fapte care constituie infracţiuni şi se


pedepsesc dacă acestea au fost de natură să pună în pericol viaţa sau sănătatea
umană, animală sau vegetală.

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Cap. V Sancţiuni Art. 85


Constituie infracţiuni următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol
viaţa sau sănătatea umană, animală sau vegetală:

Infracţiunile menţionate la alin. 1 se pedepsesc după cum urmează:
a) cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă de la 40.000.000 lei la 60.000.000
lei, dacă faptele săvârşite au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea
umană, animală sau vegetală, pentru cele prevăzute la lit. a)-d);
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000.000 lei la 75.000.000
lei pentru cele prevăzute la lit. e)-j);
c) cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru cele prevăzute la lit. k)-t);
d) cu închisoare de la 2 la 7 ani pentru cele prevăzute la lit. u)-x).
Dacă infracţiunile pedepsite conform alin. 2 lit. c) şi d) au pus în pericol sănătatea
sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna dintre
urmările prevăzute în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o pagubă materială
importantă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar
în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube

_________________________________________________________________________ 67
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

importante economiei naţionale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi


interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.

Infracţiunile prevăzute în legea protecţiei mediului sunt clasificate în patru categorii, în


funcţie de pedepsele aplicabile. La rândul lor, acestea pot fi dispuse în două mari grupe:

• infracţiuni de pericol “calificat” (spre exemplu, nerespectarea restricţiilor sau


interdicţiilor stabilite pentru protecţia apei şi a atmosferei, potrivit unor prevederi
explicit precizate în legea protecţiei mediului ), incriminate şi sancţionate indiferent de
faptul că acest pericol s-a materializat sau nu (Art. 85, alin. 1, lit. a-d);

• infracţiuni de rezultat (spre exemplu, provocarea contaminări mediului) şi de


pericol (spre exemplu, continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia),
(Art. 85, alin. 1, lit. e-x).

Legea protecţiei mediului stabileşte de asemenea autorităţile abilitate cu constatatrea


şi cercetarea infracţiunilor:

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Art. 86

Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire


penală, conform competenţei legale.

Descoperirea, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, de către personalul


împuternicit din cadrul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, a
săvârşirii oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la art. 85 se aduce de îndată la
cunoştinţă organului de urmărire penală competent, potrivit legii de procedură
penală.

2.7.4. Garda Naţională de Mediu

Prin HG. 297/200352 s-a înfiinţat Garda Naţională de Mediu, instituţie publică cu
personalitate juridică, reprezentând un corp specializat de control şi inspecţie, cu

52
M.Of. nr. 495/9.07.2003
_________________________________________________________________________ 68
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

statut specific şi cu atribuţii în urmărirea respectării prevederilor legale în domeniul


protecţiei mediului, silviculturii şi cinegetic.
Garda Naţională de Mediu are următoarea structură organizatorică:
• Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu, cu sediul în municipiul Bucureşti;
• Comisariatul Municipiului Bucureşti al Gărzii Naţionale de Mediu;
• comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu;
• Comisariatul de Mediu al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
Prin intermediul structurilor sale, Garda Naţională de Mediu desfăşoară activităţi de
sancţionare a contravenţiilor, de sesizare a organelor de urmărire penală în cazul
infracţiunilor din domeniul protecţiei mediului, precum şi de colaborare cu unităţile de
poliţie şi/sau de jandarmerie la constatarea infracţiunilor:

HG 297/ 2003, Art. 7


Garda Naţională de Mediu are următoarele atribuţii principale în domeniul protecţiei
mediului, silviculturii şi cinegetic:
a) controlează activităţile cu impact major asupra mediului înconjurător, constată
încălcările prevederilor actelor normative în domeniul protecţiei mediului şi aplică
sancţiunile contravenţionale prevăzute de acestea;
b) participă la intervenţiile pentru eliminarea sau diminuarea efectelor majore ale
poluărilor asupra factorilor de mediu, stabileşte cauza acestora şi aplică sancţiunile
contravenţionale prevăzute de lege, inclusiv oprirea unor instalaţii şi/sau
suspendarea unor activităţi pe perioade determinate, atunci când este pusă în
pericol sănătatea cetăţenilor sau când poluările depăşesc limitele admise de
legislaţia de mediu;
c) sesizează organele de urmărire penală şi colaborează cu unităţile de poliţie şi/sau de
jandarmerie la constatarea faptelor care, potrivit legislaţiei de mediu, constituie
infracţiuni;
d) cooperează, pe bază de protocoale, cu toate autorităţile cărora le-au fost stabilite,
potrivit legii, atribuţii referitoare la protecţia mediului;
e) controlează investiţiile în domeniul mediului în toate fazele de execuţie şi are acces
la întreaga documentaţie;
f) constată încălcările privind implementarea prevederilor amenajamentelor silvice în
_________________________________________________________________________ 69
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”
Curs 7

domeniul mediului şi aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege;


g) constată şi sancţionează faptele de natură contravenţională prevăzute de legislaţia
din domeniul silvic cu privire la exploatarea şi comercializarea materialului lemnos;
h) constată şi sancţionează contravenţiile la legislaţia cinegetică cu privire la
gestionarea fondurilor de vânătoare, evaluarea efectivelor de vânat şi exercitarea
vânătorii;
i) constată şi sancţionează actele de braconaj, precum şi alte fapte care constituie
contravenţii la legislaţia în vigoare în domeniul cinegetic.

Garda Naţională de Mediu desfăşoară atât activităţi de supraveghere şi control pentru


a asigura reducerea efectelor poluării asupra mediului şi a bunei gestionări a investiţiilor
de mediu, cât şi de “ poliţie de mediu.”

_________________________________________________________________________ 70
Cristina Ionescu - Curs “Drept şi legislaţie în energie şi mediu”, 2003-2004.
Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializări: „Ingineria mediului” şi
„Hidroenergetică”