GeoUtility RO

I GeoUtility
GeoUtility
Parte I GeoUtility 2010 1
1 Blocuri................................................................................................................................... 1
2 Taylor ................................................................................................................................... 4
3 Puturi ................................................................................................................................... 4
Pânzã freaticã .......................................................................................................................................................... 5
Pânzã artezianã.......................................................................................................................................................... 6
4 Ancoraje
................................................................................................................................... 7
5 Seismic...................................................................................................................................
Spectrum 7
6 Împingere
................................................................................................................................... 14
7 Pãmânturi
...................................................................................................................................
armate 14
8 Sarcina
...................................................................................................................................
limitã 16
9 Calcul...................................................................................................................................
piloti 16
10 Clasificarea
...................................................................................................................................
solurilor 16
11 Calculul
...................................................................................................................................
Kh 17
12 Bariere
...................................................................................................................................
pentru stânci 18
13 Converter
................................................................................................................................... 22
14 DrawSection
...................................................................................................................................
pentru Autocad 23
15 Tasãri................................................................................................................................... 25
16 SMC (Soil
...................................................................................................................................
material Classification) 27
Parte II Contact 30
© 2009 Geostru Software
I
1 GeoUtility
1 GeoUtility 2010
GeoUtility 2010
Colectie software suport pentru profesionistii din sectorul geologic si geotehnic.
1.1 Blocuri
Blocuri

GeoUtility 2010 2
Aceste verificãri au fost realizate în ipoteza de echilibru limitã si în particular referindu-se

la formularea de mai jos, care presupune prezenta împingerii hidrostatice, în fractura ce
delimiteazã amonte volumul de rocã, si prezenta fortei seismice.
Mai jos sunt descrise semnificatiile parametrilor si a mãrimilor ce intervin în scrierea
ecuatiilor utilizate pentru rezolvarea problemei:
Aria=f (y e,y i, s, h, l, a,d )
a'=f (y e,y i, s, h, l, a,d )
g = Greutatea volumicã a rocii

y e= Înclinatia fetei externe
y i = Înclinatia fetei interne
d = Înclinatia la capãtul blocului
s = Grosimea blocului
h = Înãltimea blocului
l = Lãtimea blocului
k = Coeficientul de intensitate seismicã
a= Înclinatia bazei blocului
Rq= Rezultantã ancoraj
b = Înclinatie rezultantã ancoraj
j = Unghi de frecare de bazã a discontinuitãtilor
Sw= Împingerea apei pe discontinuitatea amonte
x g = Abscisã baricentru bloc
yg = Ordonatã baricentru bloc
x t = Abscisã punct de aplicatie rezultantã ancoraj
yt = Ordonatã punct de aplicatie rezultantã ancoraj
yw= Ordinata punto di applicazione spinta acqua
gw= Greutatea volumicã a apei
Hw= Înãltimea apei în fisura de tensiune
JRC= Parametru adimensional reprezentativ al rugozitãtii
JCS= Indicã rezistenta la compresiune a fisurii
sn = Tensiunea normalã la baza blocului
Scriind ecuatiile de echilibru si luând pentru rezistenta la forfecare pe discontinuitatea de

bazã relatia Mohr-Coulomb, cu indicatiile de mai sus, putem ajunge la relatiile care exprimã
factorul de sigurantã la alunecare, forta externã stabilizantã necesarã pentru a asigura o
valoare asignatã a factorului de sigurantã la alunecare, factorul de sigurantã la rãsturnare.
1a) Fatctor de sigurantã la alunecare
2a) Forta externã stabilizantã necesarã pentru asigurarea unui factor de sigurantã
la alunecare (Fs) asignat.

3 GeoUtility
3a) Factor de sigurantã la rãsturnare
Come già precisato nelle verifiche, tenuto conto nel particolare contesto in cui si colloca
l’intervento, si è ritenuto opportuno assumere, cautelativamente, condizioni che in
generale risultano sicuramente gravose (frattura di monte completamente riempita
d’acqua, presenza di forza dovuta ad azioni sismiche), ma che non è opportuno escludere.
La procedura utilizza una fase preliminare di progetto sviluppata imponendo un assegnato
valore al fattore di sicurezza allo scorrimento e calcolando il valore totale della forza
esterna necessaria.
Calcolato lo sforzo nel tirante di progetto viene definito il numero di tiranti e stabilita la
posizione degli stessi.
A questo punto, riferendosi alla configurazione finale di progetto, sono di nuovo calcolati i
fattori di sicurezza allo scorrimento ed al ribaltamento.
Per il calcolo dello sforzo nel tirante di progetto si è seguita la procedura di seguito
riportata.
Riferendosi alla seguente notazione:
D= Diametro della fondazione

lf= Lunghezza della fondazione
g= Peso unità di volume della roccia di ancoraggio
K= Coefficiente funzione dell'angolo di attrito roccia di ancoraggio
t= Profondità media tirante
d= Diametro del tirante
sys= Tensione corrispondente al limite elastico convenzionale dell'acciaio
tc0= Tensione tangenziale ammissibile per elementi non armati a taglio
Procedura foloseste o fazã preliminarã de proiect dezvoltatã impunând o valoare asignatã

factorului de sigurantã la alunecare si calculând valoarea totalã a fortei externe necesare.
O datã calculat efortul în ancorajul de proiect este definit numãrul de ancoraje si stabilitã
pozitia acestora.
În acest punct, referindu-se la configuratia finalã a priectului, sunt din nou calculati
factorii de sigurantã la alunecare si rãsturnare.
Pentru calculul efortului în ancorajul de proiect s-a urmãrit procedura de mai jos.
Se face referire la urmãtoarele notatii:
D= Diametrul fundatiei
lf= Lungimea fundatiei
g= Greutatea volumicã a rocii de ancoraj
K= Coeficient functie de unghiul de frecare rocã de ancoraj
t= Adâncime medie ancoraj
d= Diametru ancoraj
sys= Tensiune corespunzãtoare limitei elastice conventionale a otelului
tc0= Tensiune tangentialã admisibilã pentru elemente nearmate la forfecare
Se calculeazã eforturile furnizate de urmãtoarele relatii:
1b) Tesiune limitã ultimã ancoraj în terenuri necoezive

GeoUtility 2010 4
2b) Aderenta otel - beton
tad =3×tc0
3b) Resistentã armãturã
Se presupune ca Efort de Proiect:

minimul dintre eforturile Nfu, Nad e Nyf care este aplicat un factor de sigurantã gf
unde în general coeficientul de sigurantã gf:
gf= 2.0 ancoraje temporare
gf= 2.5 ancoraje permanente
1.2 Taylor
Taylor
Metoda lui Taylor permite calcularea pentru anumite valori a unghiului de rezistentã la
forfecare si de înclinatie a taluzului, înãltimea criticã, Hc, pentru un cerc de rupturã
trecând prin piciorul taluzului.
Hc = (c/(gamma))*Ns
fiind indicat cu:
Ns Factor de stabilitate
c Coeziune
gamma Greutate volumicã
Ns a fost calculat din diagrama lui Taylor
Verificarea a fost efectuatã cu formula: Fs = Ns * c / (gamma * Hc)
1.3 Puturi
Puturi
Program puturi încercãri de drenaj

5 GeoUtility
ÎNCERCÃRILE DE DRENAJ sunt utilizate pentru a calcula proprietãtile hidraulice ale unui
acvifer freatic sau artezian care sunt definite ca transmisivitate si coeficien de
înmagazinare.
Transmisivitatea T defineste printr-o valoare - parametru conditiile permeabilitãtii verticale
a coloanei lotologice-stratigrafice si este definitã ca produs al grosimii acviferului si
permeabilitatea materialelor constitutive ale acviferului.
Coeficientul de înmagazinare CI este volumul de apã care poate fi disponibil într-un acvifer
si eliberat sub influenta gravitãtii de acest acvifer.
Acesta este dependent de tipul de pânza de apã (freaticã sau artezianã), de
permeabilitatea mediului.
Pentru pânze freatice CI = 30 - 40 % pentru aluviuni nisipoase cu pietris si uneori

prãfoase.
Pentru pânze arteziene în presiune CI este foarte scãzut = 10-3 - 10-6
Probele de curgere pot fi realizate pe puturi singulare sau puturi cu piezometre radiale.
Datele probelor de curgere sunt reprezentate în general pe grafice la scarã logaritmicã si
servesc pentru a defini proprietãtile hidraulice si hidrogeologia subteranã a unui acvifer.
1.3.1 Pânzã freaticã
PUT ÎN PÂNZÃ FREATICÃ FÃRÃ PIEZOMETRE
Date de intrare:
Scurgere maximã drenatã (l/sec) = 45 l/sec

Nivel static de la niv. solului = 5 m (cota stabilã a pânzei)
Nivel dinamic de la niv. solului = 11 m (cota dinamicã la curgere)
Grosimea acviferului = 10 m
Date de iesire:
Transmisivitate (mp/sec) = 0,0107142900
Permeabilitate (m/sec) = 0,0010714290
PUT ÎN PÂNZÃ FREATICÃ CU DOUÃ PIEZOMETRE
Date de intrare:
Scurgere maximã drenatã (l/sec) = 2,5 l/sec

Nivel piezometru N. 1 =0,80 m

GeoUtility 2010 6
Nivel piezometru N. 2 = 0,25 m

Distanta Put-Piezometru1 =9 m
Distanta Put-Piezometru2 = 18 m
Date de iesire:
Transmisivitate (mp/sec) = 0,0005289029
Permeabilitate (m/sec) = 0,0000528903
1.3.2 Pânzã artezianã
PUT ÎN PÂNZÃ ARTEZIANÃ CU PIEZOMETRU
Date de intrare:
Scurgere maximã drenatã (l/sec) = 39 l/sec

Coborâre ciclicã = 3,2 m
Timp t 0 în sec. = 15200 sec (timp de pompare)
Raza de actiune dupã 1 zi (m) = 834
Timp (ani) Coborâre în m
1 10,61
2 11,57
3 12,14
4 12,54
5 12,85
6 13,10
7 13,31
8 13,50
9 13,66
10 13,81
Raza de actiune în timp (m)
1 15942
2 22545
3 27612
4 31884
5 35647
6 39050
7 42179
8 45091
9 47826
10 50413

7 GeoUtility
1.4 Ancoraje
Calculul lungimii fundatiei
Lungimea fundatiei este maximul dintre:

Lungimea necesarã pentru a garanta echilibrul dintre efortul aplicat ancorajului si
rezistenta lateralã a terenului. Lungimea necesarã pentru a garanta aderenta mortar teren
Pentru echilibru între sarcina aplicatã si rezistenta terenului, se poate scrie:
Lf = Nfu/ (π·D·τmedia)
τmedia= γ·t·Ks·tg(δ) + ca
Nfu= Ne·Fs
Nfu Efort normal ultim al terenului de fundare

Ne Tensiunea proiectului
Fs Factor de sigurantã la tensiunea ultimã a ancorajului
D Diametrul fundatiei
t Adâncime medie fundatie
Ks Coeficient de împingere
δ Unghi de frecare teren ancoraj
ca Adeziune
Pentru conditiile de aderentã mortar teren
Lf=Ne/(π·d·τc)
d suma diametrelor toroanelor

τc tensiunea admisibilã de aderentã
1.5 Seismic Spectrum
Cenni teorici
Il programma si rifà alla Ordinanza n. 3274 del 20/03/03 della Presidenza del Consiglio dei Ministri
– Primi elementi in materia di criteri generali per la classificazione sismica del territorio nazionale e di

GeoUtility 2010 8
normative tecniche per le costruzioni in zona sismica.

Queste norme disciplinano la progettazione e la costruzione di nuovi edifici soggetti ad azioni sismiche,
nonché la valutazione della sicurezza e gli interventi di adeguamento su edifici esistenti soggetti alle
stesse sollecitazioni.
Per poter definire l'azione sismica di progetto le norme stabiliscono 5 categorie di profilo stratigrafico del
suolo di fondazione (le profondità sono riferite al piano di posa delle fondazioni):
A- Formazioni litoidi o suoli omogenei molto rigidi caratterizzati da valori di VS30 superiori a 800 m/
s, comprendenti eventuali strati di alterazione superficiale di spessore massimo pari a 5 m.
B- Depositi di sabbie o ghiaie molto addensate o argille molto consistenti, con spessori di diverse
decine di metri, caratterizzati da un graduale miglioramento delle proprietà meccaniche con la
profondità e da valori di VS30 compresi tra 360 m/s e 800 m/s (ovvero resistenza penetrometrica
NSPT > 50, o coesione non drenata cu > 250 KPa).
C- Depositi di sabbie e ghiaie mediamente addensate o argille di media consistenza, con spessori
variabili di diverse decine fino a centinaia di metri, caratterizzati da valori di VS30 compresi tra 180
m/s e 360 m/s (15 < NSPT > 50, 70 < cu > 250 KPa).
D- Depositi di terreni granulari da sciolti a poco addensati oppure coesivi da poco a mediamente
consistenti, con spessori variabili di diverse decine fino a centinaia di metri, caratterizzati da valori
di VS30 < 180 m/s (NSPT < 15, cu < 70 KPa).
E- Profili di terreno costituiti da strati superficiali alluvionali, con valori di VS30 simili a quelli dei tipi
C o D e spessore compreso tra 5 e 20 m, giacenti su di un substrato di materiale più rigido con
VS30 > 800 m/s.
Per l'applicazione delle stesse norme, inoltre, il territorio nazionale viene suddiviso in zone sismiche,
ciascuna contrassegnata da un diverso valore dell’accelerazione orizzontale massima (ag) su suolo di
categoria A. Questi valori da adottare in ciascuna delle zone sismiche, espressi come frazione della
gravità g, sono:
Zona Valori di ag
1 0,35g
2 0,25g
3 0,15g
4 0,05g
Lo spettro di risposta elastico è costituito da una forma spettrale (spettro normalizzato), considerata

9 GeoUtility
indipendente dal livello di sismicità, moltiplicata per il valore dell'accelerazione massima (amax = agS)
del terreno che caratterizza il sito.
Le espressioni che definiscono lo spettro di risposta elastico della componente orizzontale è definito
dalle espressioni seguenti:
é T ù
S e (T ) = a g × S × ê1 + (h × 2,5 - 1)ú
0 < T < TB ë TB û
S e (T ) = a g × S × h × 2,5
TB = T < TC
æT ö
S e (T ) = a g × S × h × 2,5ç C ÷
TC = T < TD èT ø
æ T ×T ö
S e (T ) = a g × S × h × 2,5ç C 2 D ÷
TD = T è T ø
dove:
S fattore che tiene conto del profilo stratigrafico del suolo di fondazione;
fattore che tiene conto di un coefficiente di smorzamento viscoso equivalente ,
espresso in punti percentuali, diverso da 5 ( = 1 per = 5%):
10
h= ³ 0,55
5+x
T periodo di vibrazione dell'oscillatore semplice;
TB, TC, TD periodi che separano i diversi rami dello spettro, dipendenti dal profilo stratigrafico del
suolo di fondazione.
I valori di TB, TC, TD per le componenti orizzontali del moto e per le categorie del suolo di fondazione
sono i seguenti:
Categoria di suolo S TB TC TD
A 1,00 0,15 0,40 2,0
B, C, E 1,25 0,15 0,50 2,0
D 1,35 0,20 0,80 2,0

GeoUtility 2010 10
Lo spettro di risposta elastico della componente verticale è definito dalle espressioni seguenti:
é T ù
S ve (T ) = 0,9a g × S × ê1 + (h × 3,0 - 1)ú
0 < T < TB ë TB û
S ve (T ) = 0,9a g × S × h × 3,0
TB = T < TC
æT ö
S ve (T ) = 0,9a g × S × h × 3,0ç C ÷
TC = T < TD èT ø
æ T ×T ö
S ve (T ) = 0,9a g × S × h × 3,0ç C 2 D ÷
TD = T è T ø
con i valori dei parametri che definiscono la forma spettrale riportati di seguito:
Categoria di suolo S TB TC TD
A, B, C, D, E 1,00 0,15 0,40 2,0
Lo spettro di risposta elastico dello spostamento si può ottenere per trasformazione diretta dello spettro
di risposta elastico delle accelerazioni:
2
æ T ö
S De (T ) = S e (T )ç ÷
è 2p ø
Ai fini del progetto, le capacità dissipative delle strutture possono essere messe in conto attraverso un
fattore riduttivo delle forze elastiche, denominato fattore di struttura q. Lo spettro di progetto per lo stato
limite ultimo per le componenti orizzontali, pertanto, viene definito dalle seguenti espressioni:
é T æ 2,5 öù
S d (T ) = a g × S × ê1 + çç - 1÷÷ú
0 < T < TB ë TB è q øû

11 GeoUtility
2,5
S d (T ) = a g × S ×
TB = T < TC
q
2,5 æ TC ö
S d (T ) = a g × S × ç ÷
q èT ø
TC = T < TD
2,5 æ TC × TD ö
S d (T ) = a g × S × ç ÷
q è T2 ø
TD = T
Invece lo spettro di progetto per lo stato limite ultimo per la componente verticale è dato dalle seguenti
espressioni, dove q assume il valore di 1,5 per qualunque tipologia strutturale e di materiale:
é T æ 3,0 öù
S vd (T ) = 0,9a g × S × ê1 + çç - 1÷÷ú
0 < T < TB ë TB è q øû
3,0
S vd (T ) = 0,9a g × S ×
TB = T < TC
q
3,0 æ TC ö
S vd (T ) = 0,9a g × S × ç ÷
q èT ø
TC = T < TD
3,0 æ TC × TD ö
S vd (T ) = 0,9a g × S × ç ÷
q è T2 ø
TD = T
Lo spettro di progetto per lo stato limite di danno può essere ottenuto riducendo lo spettro di risposta
elastico secondo un fattore pari a 2,5.
Per gli edifici in cemento armato il fattore di struttura q è dato dalla seguente espressione:
q = qoKDKR
dove: qo è legato alla tipologia strutturale, KD è un fattore che dipende dalla classe di duttilità e KR è un
fattore che dipende dalle caratteristiche di regolarità dell'edificio.

GeoUtility 2010 12
I valori di qo sono i seguenti:
Tipologia qo
Strutture a telaio 4,5a u/a 1
Strutture a pareti 4,0a u/a 1
Strutture miste telaio-pareti 4,0a u/a 1
Strutture a nucleo 3,0
Il fattore KD vale:
CD”A” (Classe di duttilità alta) KD = 1,0
CD”B” (Classe di duttilità bassa) KD = 0,7
Il fattore KR vale:
Edifici regolari in altezza KR = 1,0
Edifici non regolari in altezza KR = 0,8
a1 è il moltiplicatore della forza sismica orizzontale per il quale il primo elemento strutturale
raggiunge la sua resistenza flessionale
au è il moltiplicatore della forza sismica orizzontale per il quale si verifica la formazione di un
numero di cerniere plastiche tali da rendere la struttura labile.
Procedendo ad un'analisi non lineare, il valore di u/ 1 è il seguente:
edifici a telaio di un piano a u/a 1 = 1,1

edifici a telaio a più piani, con una sola campata a u/a 1 = 1,2
edifici a telaio con più piani e più campate a u/a 1 = 1,3
edifici a pareti non accoppiate a u/a 1 = 1,1
edifici a pareti accoppiate o miste telaio pareti a u/a 1 = 1,2
Per gli edifici in acciaio il fattore di struttura q è dato dalla seguente espressione:
q = YRqo

13 GeoUtility
dove qo è il valore di riferimento di q dipendente dalla tipologia strutturale e dai criteri di dimensio-
namento adottati (classe di duttilità), R è un coefficiente di riduzione che tiene conto delle risorse di
duttilità locale delle membrature impiegate.
qo viene riportato nella seguente tabella:
TIPOLOGIA STRUTTURALE CLASSE DI DUTTILITA'
BASSA ALTA
Strutture intelaiate 4 5 a u/a 1

Controverti reticolari concentrici 4 4
Controverti eccentrici 4 5 a u/a 1
Strutture a mensola o a pendolo invertito 2 -----
Per una analisi non lineare il valore di a u/a 1 è il seguente:
edifici a telaio di un piano a u/a 1 = 1,1

edifici a telaio a più piani, con una sola campata a u/a 1 = 1,2
edifici a telaio con più piani e più campate a u/a 1 = 1,3
edifici con controventi eccentrici a u/a 1 = 1,2
In accordo con la categoria delle membrature in cui sono collocate le zone dissipative, YR ha il valore
seguente:
duttili YR = 1,00
plastiche YR = 0,75
snelle YR = 0,50
Per gli edifici con strutture miste acciaio-cemento armato per il calcolo del fattore di struttura q si
applicano le prescrizioni precedenti.
Per gli edifici in muratura, infine, il fattore di struttura q è calcolato in base al tipo di tecnica costruttiva
utilizzata:

GeoUtility 2010 14
edifici in muratura ordinaria q = 1,5

edifici in muratura armata q = 2,0 – 3,0.
1.6 Împingere
Împingere
Calcularea împingerii acrive în conditii seismice
Împingerea activã în conditii seismice se calculeazã dupã teoria Mononobe & Okabe
(1926-1929) pe baza unei analize pseudo-statice ca extensie a teoriei lui Coulomb pentru
un teren nesaturat în absenta coeziunii.
Pe lângã fortele existente în conditii statice, asupra panei de rupturã actioneazã fortele
pseudo-statice orizontale si verticale, legate de masa panei acceleratiilor ah = khg si av =
kvg.
Datele cerute pentru determinarea împingerii si a dimensiunii panei de rupturã fatã de

orizontalã sunt:
- H înãltimea peretelui;
- g greutatea volumicã;
- f unghi de rezistentã la forfecare;
- q unghi de înclinatiea al fetei interne fatã de verticalã;
- d unghi de frecare teren-zid;
- kh si kv coeficienti seismici orizontal si vertical.
1.7 Pãmânturi armate
Ziduri din pãmânt armat
Zidurile din pãmânt armat folosesc tehnica de a pune ranforsãri, constituite în principal din bare, fâsii
metalice, folii de geotextile sau geogrile, în pãmântul de umplere cu care se realizeazã zidul.
Pãmântul de umplere este constituit de obicei din materiale granulare iar ranforsãrile, fie cã sunt bare,
fâsii metalice sau folii de geotextile, sunt legate de învelis sau fac parte din acesta, ca si în cazul
geogrilelor care de obicei sunt împãturate pentru a constitui învelisul. Acesta este important pentru cã,
pe lângã faptul cã reprezintã un element de impact vizual mai mult sau mai putin plãcut, acesta
constituie un impediment pentru eroziunea ranforsãrilor.
Proiectul unui pãmânt armat pleacã de la consideratia cã ranforsãrile trebuie sã reziste la împingere

15 GeoUtility
activã a lui Rankine sau Coulomb prin intermediul rezistentei care se dezvoltã la o adâncime z de la
terasament prin prezenta frecãrii d dintre renforsare si teren si prin prezenta presiunii verticale g z care
actioneazã pe aceasta.
Se presupune cã tensiunile de întindere/tractiune induse asupra ranforsãrii prin efectul împingerii
actioneazã pânã dincolo de extensia penei de rupturã.
Pe fiecare fâsie i va actiona un efort de tractione/întindere egal cu
T i = Ac qi
unde:
Ac = aria fâsiei, calculul este referit la un metru adâncime tinând cont de spatiul s dintre ranforsãri
(bare sau fâsii metalice)
qi = presiunea lateralã indusã de împingere si de eventuale suprasarcini pe terasament.
Evident trebuie verificatã urmãtoarea egalitate:
cu Pah împingerea activã orizontalã.

Lungimea Le ranforsãrilor, de calculat pe lângã dimensiunea penei corespunzãtoare fiecãrei ranforsãri, va
fi în asa fel încât se va dezvolta o rezistentã la frecare F, egalã cu T i .
Aceastã lungime depinde de coeficientul de frecare f = tangd dintre sol si ranforsare, cu d cota unghiului
de rezistentã la forfecare a terenului.
Pentru fâsiile metalice si foliile de geotextile rezistenta se dezvoltã pe cele douã fete la contactul cu
terenul, în timp ce pentru bare pe suprafata lateralã, iar aceasta este egalã cu presiunea normalã pe
ranforsare g z multiplicatã cu coeficientul de frecare f . Vom avea:
Pentru fâsii Fr = 2(g z) tangd (b×Le) ³ T i

Pentru bare Fr = pD(g z) tangd (Le) ³ T i
Pentru folii Fr = 2(g z) tangd (1×Le) ³ T i
Unde b reprezintã lãtimea fâsiilor metalice de grosime t, în timp ce D este diametrul barelor.
În general cu s este notatã distanta dintre fâsii sau bare metalice iar calculul este efectuat pentru
numãrul de bare sau fâsii care se încadreazã într-un metru.
Din conditia de egalitate cu T i se determinã lungimea Le, efectivã la smulgerea ranforsãrii, eventual
incrementatã cu un coeficient de sigurantã Fs.
Pentru fiecare tipologie de ranforsare, o datã determinat efortul de treaciune/întindere, este efectuatã
verificarea la tensiunea maximã de tractiune care nu trebuie sã depãseascã valoarea admisibilã sau
ultimã de rezistentã a materialului din care este constituitã ranforsarea. În cazul depãsirii acestei valori,
va trebui incrementatã sectiunea ranforsãrii sau rezistenta acesteia si repetat calculul.
Lungimea totalã L0, necesarã pentru a depãsi pana de rupturã si pentru a dezvolta rezistenta la frecare,
va fi datã de:
L0 = Lr + Le
Cu Lr lãtimea penei de împingere activã, calculatã, în general, în functie de prima ranforsare, unde
dimensiunea penei este cea mai mare.
Acum sunt efectuate verificãrile de rupturã pentru sarcina limitã a terenului de fundare pe care se

GeoUtility 2010 16
pãmântul armat, precum si verificarea la alunecare de-a lungul bazei.
1.8 Sarcina limitã
Sarcina limitã fundatii
Calcularea sarcinii limitã pentru fundatii de suprafatã si a coeficientului de subzidãrie cu

metodele:
Terzaghi
Meyerhof
Hansen
Eurocod 7
1.9 Calcul piloti
Calcul piloti de fundatie
Calcul metric piloti de fundatie, programul este foarte detaliat în efectuarea calculului.
Prevede cercuri de rigidizare si etrier cu pas variabil, segmente fãrã etriere, etc.
1.10 Clasificarea solurilor
Clasificarea solurilor

17 GeoUtility
Ordonanta 3274 din 20/03/03 a Presedintelui Consiliului Ministrilor (Italia) a introdus noua
normativã tehnicã în privinta proiectãrii antiseismice.
Dintre noutãtile importante relative metodologiilor de calcul a structurilor a fost introdusã
folosirea coeficientilor pentru determinarea spectrului elastic de rãspuns care depind de
clasificarea solurilor, pentru definirea actiunii seismice de proiect, în 5 categorii principale
(de la A la E) la care se adaugã alte 2 (S1 si S2 pentru care se cer studii speciale pentru
definirea actiunii seismice de considerat), diferentiate pe baza parametrului Vs30, a NSPT
sau cu (tabelul 1).
TIP DE TEREN PROFIL STRATIGRAFIC PARAMETRII

Vs30m/s NSPT cu kPa
Formationi litoide sau soluri
A > 800
foarte rigide
B Depozite de nisip si pietris < 800
> 50 > 250
cu îndesare ridicatã… > 360
C Depozite de nisip si pietris < 360 < 50 < 250
cu îndesare medie… > 180 > 15 > 70
D Depozite de terenuri
< 180 < 15 < 70
granulare de la afânate...
E Profiluri de teren constituite
din strate superficiale…
S1 Terenuri cu cel putin 10 m < 20
< 100
de argile/mâluri…. > 10
S2 Terenuri supuse
lichefierii----
tabelul 1: categoria solurilor de fundare (O.PC.M. 3274; D.M. 14.09.05); cu evidentierea
parametrului Vs30
Parametrul Vs30 reprezintã viteza medie de propagare a undelor S în 30 de m adâncime

(sub planul de fundare) si este calculat cu ajutorul urmãtoarei expresii:
Vs30=30/Σi=1,N h1/V1
unde h1 si V1 indicã grosimea în metri respectiv viteza undelor de forfecare (pentru

deformari de forfecare γ <10-6) a stratului i dintr-un total de N straturi prezente in cei 30
de metri.
Programul efectueazã clasificarea pe baza Vs30 introdus.
1.11 Calculul Kh
KH
Pentru analiza pilotilor supusi fortelor orizontale si în verificare la încovoiere trebuie

cunoscut coeficientul de reactiune orizontalã.
În programul urmãtor modulul este determinat de formula lui Chiarugi Maia conform cãreia

GeoUtility 2010 18
Kh se determinã în functie de: modulul edometric, modulul elastic al pilotului, diametrul

pilotului, coeficientul lui Poisson.
Metoda Chiarugi Maia
kh = Edom / (D * (1 - Ni * Ni)) * (((Edom * D * D * D * D) / (Ep * j)) ^ (1 / 12))
Edom: Modulul edometric

Ni: Coeficientul lui Poisson
Ep: Modulul elastic al sectiunii, dacã din beton armat {Ep= 18000 * Sqr(Rck)}
D: Diametrul pilotului
J: Momentul de inertie al sectiune dacã este circularã {j = pi * D ^ 4 / 64}
Module elastice în kg/cm²; lungimi în cm
Dacã variazã cu adâncimea în mod liniar (terenuri normal consolidate)
kh = kh * z / D
z: Adâncimea (calculatã la jumãtatea stratului)
1.12 Bariere pentru stânci

Bariere pentru blocarea cãderilor de stânci, rigide sau elastice
Barierele pentru stânci cu retea sunt, în general, compuse dintr-o structurã de

interceptare, o structurã de sustinere, o structurã de legãturã si o structurã de fundatie.
Acest bariere se împart în douã categorii:
1. bariere cu deformabilitate limitatã (rigide), proiectate pentru a opri stânca în
spatii reduse;
2. bariere cu deformabilitate crescutã (flexibile), proiectate pentru a opri stâncile
cu energii ridicate
Barierele cu retea oferã un impact ambiental limitat, cu o invadare limitatã a ambientului în

faza de lucrãri, rapiditate de executie a lucrãrii, posibilitatea de amplasare a barierei la
orice înãltime, o scãdere considerabilã a riscului la amplasarea pe mai multe rânduri,
adaptare la profilul terenului, întretinere facilã.
Lucrarea de apãrare trebuie sã fie în mãsurã sã reziste impactului si sã disipeze energia

cineticã a blocului.
1) Bariere cu deformabilitate limitatã

În cea mai mare parte a cazurilor stânca loveste reteaua care, deformându-se, disipeazã
energia cineticã a impactului.
Energia disipatã se poate calcula folosind urmãtoarea relatie:

19 GeoUtility
é1 2ù
ê 2 ´ M ´ A f ´ Al ú
1) E d (kgcm ) = ê ú ´ Nf
ê L ú
ëê ûú
unde:
M = modulul elastic al corzilor, în general luat ca 220.000 kg/cmq;
Af (cm2) = p x (Df / 2)2, aria transversalã a corzilor;
Df (cm) = diametrul corzilor;
Al (cm) = (ap / 100) x L, alungirea maximã a corzilor;
ap (%) = alungirea maximã a coardei, de obicei egalã cu 8;
L (cm) = lungimea totalã a unei coarde;
Nf = numãr de corzi implicate în impact;
2) Bariere cu deformabilitate ridicatã

Când energia disipabilã de retea este mai micã decât cea prevãzutã pentru impactul cel
mai violent (Ed < Ecmax), se utilizeazã barierele elastice în care intrã în functiune
disipatorii de energie. Un disipator constã dintr-un nod de coardã de otel închis într-un
bloc de frictiune. Când are loc impactul dintre stâncã si retea, nodul tinde sã alunece în
interiorul blocului de frictiune, disipând prin frecare o fractiune din energia cineticã a
stânci de impact.
Energia dispersatã de disipatori este datã de formula:
E cmax - E d
2 ) E f (kgcm ) =
Lc ´ Nd
unde:
Ecmax – Ed = fractiune din energia cineticã nedisipatã de deformarea retelei;
Lc = lungimea nodului, în general 90 cm;
Nd = numãr de disipatori care intrã în functiune.
Presiunea exercitatã de blocuri în strãngre este datã de:
Ef
3) Ps (kg/cm 2 ) =
Ca ´ Sc
unde:
Ca (cm) = coeficientul de frecare otel-otel, egal cu 0,2;
Sc (cm2) = suprfata de contact coardã-bloc, egalã cu [2 / 3 (p Df) – (0,2 x
0,2)] x l
l (cm) = lungimea de contact coardã-bloc.
3) Impactul este absorbit de contrafise

Dacã stânca face impact o contrafisã de otel care sustine reteaua, trebuie verificatã
cantitatea de energie care poate fi disipatã în impact si necesitatea eventualelor
ancoraje.
Energia cineticã disipatã este datã de:

GeoUtility 2010 20
1 é H3 ù
4 ) E dp (kgcm ) = ´ F2 ´ ê ú
2 ëê 3 Ma Ja ûú
unde:
F (kg) = Mra x Sa / H, forta maximã absorbitã de contrafisã în faza
elasticã;
Mra (cm3) = modulul de rezistentã al otelului;
Sa (kg/cm2) = rezistenta la întindere a otelului;
H (cm) = înãltimea suprateranã a contrafisei;
Ma (kg/cm2) = modulul elastic al otelului;
Ja (cm4) = momentul de inertie al otelului.
Deformatia corespondentã maximã a otelului este datã de:
é H3 ù
4 ) D max (cm ) = F ´ ê ú
ëê 3 Ma Ja úû
În cazul în care deformarea contrafiselor rãmâne în fazã elasticã, energia cineticã

absorbitã de ancoraje este datã de:
æ 1 2 ö
ç ´ M f ´ A f ´ D ef ÷
4 ) E da (kgcm ) = ç 2 ÷ ´ Na
ç H ÷
ç ÷
è ø
unde:
Mf (kg/cm2) = modulul elastic al coardei;
Def (cm) = Dmax/cos2q, alungirea coardei relativã maximei deformãri elastice
a contrafisei;
q (°) = Unghiul dintre ancoraj si contrafisã;
Na = numãrul de ancoraje solicitate.
Dacã este luatã în considerare deformarea maximã care poate fi absorbitã de corzi se
obtine:
æ 1 2 ö
ç ´ M f ´ A f ´ D efmax ÷
4 ) E da (kgcm ) = ç 2 ÷ ´ Na
ç H ÷
ç ÷
è ø
unde:
Defmax (cm) = (Almax/100) x Lt, alungirea maximã suportabilã de coarda de otel;
Almax (%) = alungirea procentualã maximã a coardei;
Lt (cm) = lungimea totalã a coardei.
Taluzuri si ziduri pentru blocarea cãderilor de stânci
Braierele pentru blocuri de stânci din pãmânt armat, cu structurã trapezoidalã, constituite

21 GeoUtility
din material grosier eventual armate cu geogrile, servesc pentru a proteja infrastructuri cu
extindere notabilã, având în vedere faptul cã dezvoltarea longitudinalã a lucrãrii poate
depãsii 100 de m, cu înãltimi de 6, 8 m si lãtimi de 10, 12 m la bazã si 4, 5 m la vârf.
În completarea lucrãrii, în zona amonte imediatã, un sant, o sãpãturã modelatã, care
serveste pentru a încetini blocurile de roci în cãdere si pentru a le aduna. Zidurile rigide,
folosite pentru a crea un obstacol pentru stânci de pânã la 2m3 sunt dimensionate ca un
zid de greutate supus actiunii dinamice a stâncii. În general si acestea au un sant amonte.
Existã si structuri mixte în care taluzul este sustinut amonte de un zid sau o gabionadã.
În cazul taluzurilor, adâncimea de penetrare poate fi calculatã cu urmãtoarea formulã a lui

Kar (1979). Se calculeazã mai întâi variabila Z cu formula:
1,25 1,25
æ 27183 ö æE ö æ P ö æ V ö
5) Z = çç ÷÷ ´ N ´ çç m ÷
÷ ´ ç 2,31 ÷ ´ ç ÷
è s ø è Ea ø èd ø è 1000 ø
unde:
s (kPa) = rezistenta la compresiunea simplã a structurii;;
N = factor de formã egal cu 1 pentru stânci ascutite sau cu 0,72
pentru stânci cu formã platã;
Em (kPa) = modulul de elasticitate al stâncii;
Ea (kPa) = modulul de elasticitate al structurii (folositi modulul de elasticitate
al otelului);
P (kg) = greutatea stâncii;
d (m) = diametrul maxim al stâncii;
V (m/s) = viteza de impact a stâncii.
Se calculeazã adâncimea de penetrare folosind:
z
6 ) z (cm ) = 2 d Z se £2
d
z
7 ) z (cm ) = d (Z + 1) se >2
d
Având în vedere faptul cã sunt posibile ambele solutii, se procedeazã luând în considerare
valoarea cea mai mare si verificând satisfacrea conditiei z/d, altfel se va lua ca rezultat
cealaltã valoare calculatã a lui z.
În cazul unei structuri din zidãrie sau din beton, se foloseste:
1,25 1,8
æ 120328 ö æE ö æ P ö æ V ö
8) Z = çç ÷÷ ´ N ´ çç m ÷
÷ ´ ç 2,8 ÷´ç ÷
è s ø è Ea ø èd ø è 1000 ø
Forta de impact a unei stânci asupra unei structuri poate fi calculatã plecând de la
experientele lui McCarty & Carden (1962), Karr (1979), Knight (1980):
m´V
9 ) F = 2,022
T

GeoUtility 2010 22
unde:
m (kgf) = masa blocului stâncos egalã cu P/g;
g (m/s2) = accelerati gravitationalã;
T (s) = durata impactului.
Valoarea lui T este datã de:
z
10 ) T = 33,35 ´
V
unde z este dat în m iar V în m/s.
Solicitarea maximã asupra structurii, fie aceasta un taluz sau un zid, va fi:
1000 F
( )
11) s s kg/cm 2 =
d2
Uneori, amonte, taluzurile sunt sustinute de un zid din beton sau de o structurã din
zidãrie, drept pentru care în calcul se foloseste fomula 5) de mai sus. Dacã rezultã cã
stânca penetreazã o adâncime mai mare decât grosimea zidului, trebuie calculatã viteza
rezidualã:
12 ) Vr (m s ) = V1,25 - Vm
1,25
unde Vm (m/s) este viteza minimã necesarã pentru a traversa zidul.

Vm se calculeazã luând valoarea grosimii zidului în locul parametrului z de la formula 6) sau
7), conform raportului (grosime zid/d), deci se determinã Z si se calculeazã Vm din formula
8).
Penetrarea stâncii, cu viteza rezidualã Vr, în taluz, se calculeazã cu formula 5).
1.13 Converter
Converter
Software pentru conversia unitãtilor de mãsurã, forte, presiuni, greutãti, lungimi,

suprafete, volume, unghiuri, Euro si coordonate cartografice
De la Gauss-Boaga la geografice - De la geografice la Gauss-Boaga).
Note pentru transformarea coordonatelor cartografice:
Formulele implementate în program se referã la Cartografia Oficialã Italianã.

Coordonatele Nord au origine în ecuator (ca si sistemul de referintã european U.T.M.), în
timp ce pentru coordonatele Est sunt valabile urmãtoarele conventii, în functie de fusul
(fiecare de 6°) unde se gãseste punctul.

23 GeoUtility
1) Fus I: Meridian central la 9° de meridianul Greenwich. Originea conventionalã a

coordonatelor Est: 1500 km la VEST de Meridianul central.
2) Fus II: Meridian central la 15° de meridianul Greenwich. Originea conventionalã a

coordonatelor Est: 2500 km la VEST de Meridianul central.
1.14 DrawSection pentru Autocad
GEOSTRU DrawSection pentru Autocad

Programul este o utilitate pentru Autocad care permite producerea, în mod automat, a
sectiunilor de teren plecând de la o planimetrie la curbe de nivel.
Pentru ca programul sã restituie o sectiune, curbele de nivel trebuie obligatoriu sã fie linii
frânte a cãror elevatie sã corespundã cotei.
INSTALARE
1) Copiati în fisierul de Autocad documentul acad.dvb. Puteti gãsi fisierul de Autocad
facând click dreapta > Proprietãti > Find destination
2) Din meniul Tools din Autocad selectionati Macro, iar apoi Macro (Alt+F8)
Veti vizualiza fereastra de mai jos:

GeoUtility 2010 24
Gãsiti modulul acad.dvb!Modulo1.aggiungi_menu si executati-l cu comanda Run
Aceastã operatiune va fi executatã la prima utilizare.
SETÃRI
Pentru folosirea modulului Geostru DrawSection Autocad se cer:
Autocad versiunea 2002 sau succesivã (nu Light)
Separator ale cifrelor zecimale conform setãrilor internationale "."
Pentru a trasa o sectiune procedati dupã cum urmeazã:
Din meniul Geostru, pe bara de instrumente a Autocad, selectionati Sectiune, programul

cere punctul de început si apoi punctul final al sectiunii. Începutul si sfârsitul liniei de
sectiune poate fi pus la orice distantã fatã de curbele de nivel.

25 GeoUtility
Apoi programul cere locul de desenare a sectiunii. Punctul care se indicã reprezintã
punctul din stânga jos a desenului sectiunii.
Din meniul Geostru se poate personaliza desenul sectiunii prin intermediul optiunilor.
EXPORTUL SECTIUNILOR PENTRU ALTE PROGRAME GEOSTRU

Slope Stability si GeoRock cer introducerea sectiunii topografice.
Din meniul Geostru > Exportã se poate exporta sectiunea desenatã în Autocad în formatul
cerut de programele respective (.edp)
1.15 Tasãri
Fundatii de suprafatã
Tasãri elastice
Tasãrile unei fundatii dreptunghiulare de dimensiuni BxL asezatã pe suprafata unui

semispatiu elastic pot fi calculate pe baza unei ecuatii bazate pe teoria elasticitãtii
(Timoshenko si Goodier (1951)):

GeoUtility 2010 26
(1-2)
unde:
q0 - intensitatea presiunii de contact;

B' - dimensiunea minimã a ariei de reactiune;
E si m - parametrii elastici ai terenului;
Ii - coeficientii de influentã dependenti de : L'/B', grosimea stratului H, coeficientul
lui Poisson m , adâncimea planului de fundare D.
Coeficientii I1 si I2 se pot calcula folosind ecuatiile furnizate de Steinbrenner (1934) (V.

Bowles), în functie de raportul L'/B' si H/B, folosind B'=B/2 e L'=L/2 pentru coeficientii
relativi centrului si B'=B e L'=L pentru coeficientii relativi marginii.
Coeficientul de influentã IF derivã din ecuatiile lui Fox (1948), care aratã cã tasarea se
reduce cu adâncimea în functie de coeficientul lui Poisson si de raportul L/B.
Pentru a simplifica ecuatia (1-2) se introduce coeficientul IS:
Tasarea stratului de grosime H este:
Pentru o mai bunã aproximare a tasãrilor se subdivide baza de sustinere astfel încât
punctul sã fie în corespondentã cu un vârf extern comun mai multor dreptunghiuri. În
practicã se multiplicã cu un factor egal cu 4 pentru calculul tasãrilor la centru si cu
un factor egal cu 1 pentru tasãrile la margine. În calculul tasãrilor se considerã o
adâncime a bulbului tensiunilor egalã cu 5B, dacã substratul este stâncossi se aflã la
o adâncime mare. Este considerat substrat stâncos stratul care are o valoare a E
egalã cu de 10 ori cea a stratului de deasupra sa.
Modulul elastic pentru terenuri stratificate este calculat ca medie ponderatã a
modulelor elastice ale stratelor.
FUNDATII DE ADÂNCIME
Tasarea verticalã a fost calculatãcu metoda Davis-Poulos, conform cãreia pilotul

este considerat rigid (nedeformabil) imers într-un mediu elastic, semispatiu sau strat
cu grosime definitã.
Se presupune cã interactiunea pilot-teren este constantã pe segmente de-a lungul
a n suprafete cilindrice în care este divizatã suprafata lateralã a pilotului.
Tasarea suprafetei generice i datoratã încãrcãrii transmise de pilot de-a lungul
suprafetei jpoate fi exprimatã:

27 GeoUtility
având indicat cu:
tj = Incrementul de tensiune relativ punctului mediu al fâsiei.

E = Modulul elastic al terenului.
B = Diametrul pilotului.
Ii,j = Coeficientul de influentã.
Tasarea totalã se obtine însumând W i,j pentru toate cele j suprafete.
1.16 SMC (Soil material Classification)

Un terreno è un aggregato naturale di grani minerali che possono essere allontanati con
una semplice agitazione meccanica o con una agitazione in acqua.
I termini più frequenti per descrivere un terreno sono: ghiaia, sabbia, limo, argilla.
Allo stato naturale i terreni sono costituiti da una miscela di due o più di questi
costituenti. Le ghiaie e le sabbie sono conosciute come terreni a grana grossa, i limi e le
argille come terreni a grana fine.
Un'altra distinzione che si può fare è quella fra terreni coerenti e terreni incoerenti: i primi
presentano una resistenza non trascurabile alla trazione, quando sono asciutti, mentre
perdono ogni consistenza dopo impregnazione in acqua; i secondi presentano resistenza e
trazione sempre nulle.
I terreni a grana grossa vengono riconosciuti basandosi principalmente sulle dimensioni dei
grani; la ghiaia ha grani di diametro maggiore di 2 mm, mentre la sabbia da grani di
diametro compreso tra 2 e 0,063 mm.
Fra i terreni a grana fine sono i limi a rappresentare la parte più grossa e a possedere poca
o nulla plasticità e coesione. I limi, dal punto di vista granulometrico, sono quelli compresi
tra il limite inferiore delle sabbie e 0,002 mm.
Le argille invece sono un aggregato di particelle minerali lamellari microscopiche e
submicroscopiche, caratterizzate dalle tipiche capacità colloidali della plasticità, coesione
e capacità di assorbire ioni. Distinguere un limo da un'argilla basandosi solo sulle dimensioni
delle particelle non è possibile dato che le proprietà fisiche significative dei due materiali
sono legate solo indirettamente alle dimensioni delle particelle stesse, perciò in posto
generalmente si utilizzano altri criteri.
Per poter dare una descrizione adeguata dei terreni si utilizzano alcune prove di
classificazione che portano a definire le proprietà indici.
PARTI COSTITUENTI IL TERRENO

Le caratteristiche dei terreni dipendono sostanzialmente dalle fasi che li costituiscono.
Infatti la struttura di un terreno è la conseguenza di processi di interazione tra le stesse
particelle e l'ambiente circostante.
Le fasi (figura 1) di cui è costituito un terreno sono:

GeoUtility 2010 28
· fase solida, rappresentata dalle particelle minerali

· fase liquida, rappresentata dall'acqua interstiziale
· fase gassosa, rappresentata dall'aria
Figura 1 - Sezione schematica di un campione di terreno
La fase gassosa generalmente si ritiene priva di peso a differenza della fase solida e della
fase liquida che sono dotate di peso. Di solito la densità dell'acqua (gw) viene assunta pari
a 1 g/cm3 anche se questo valore è corretto alla temperatura di 4°C.
GRANDEZZE INDICE
Le proprietà indici stabiliscono importanti caratteristiche dei terreni ed esprimono relazioni
esistenti tra le varie fasi e i rispettivi pesi e volumi.
Proprietà indici fondamentali sono le seguenti:
– Indice dei vuoti e = volume dei vuoti riferito al volume della fase solida.
Risulta maggiore di 1 quando il volume dei vuoti è maggiore del volume delle particelle
solide ed è una misura di densità è quindi una delle caratteristiche più importanti per la
definizione di un terreno.
– Porosità n = volume dei vuoti riferito al volume totale.

Come l'indice dei vuoti, la porosità è una misura della densità del terreno, però trova
maggiore applicazione nei problemi di filtrazione. Di solito è espresso in percentuale.
– Peso di volume secco gd = rapporto tra peso dell'intero campione e volume totale.
– Peso di volume saturo gsat = rapporto tra peso dell'intero campione e volume totale.
– Peso specifico dei grani G = rapporto tra peso di volume della parte solida e peso di
volume dell'acqua.

29 GeoUtility
– Contenuto d'acqua w = rapporto fra peso della fase liquida e peso della fase solida.
Solitamente è espresso in percentuale e viene talvolta indicato come percentuale di
umidità. Questo indice è significativo per i terreni poichè può stabilire correlazioni con il
comportamento meccanico.
RELAZIONI ESISTENTI FRA LE PROPRIETA'

Tra le varie proprietà indici esistono varie correlazioni riportate nella seguente tabella:

Contact 30
2 Contact
GeoStru Corporation
Web: www.geostru.com
E-mail: romania@geostru.com

GeoUtility RO

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GeoUtility RO

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I GeoUtility

© 2009 Geostru Software

© 2009 Geostru Software

Aceste verificãri au fost realizate în ipoteza de echilibru limitã si în particular referindu-se

Aria=f (y e,y i, s, h, l, a,d )

a'=f (y e,y i, s, h, l, a,d )

g = Greutatea volumicã a rocii

Scriind ecuatiile de echilibru si luând pentru rezistenta la forfecare pe discontinuitatea de

1a) Fatctor de sigurantã la alunecare

© 2009 Geostru Software

3a) Factor de sigurantã la rãsturnare

D= Diametro della fondazione

Procedura foloseste o fazã preliminarã de proiect dezvoltatã impunând o valoare asignatã

Se calculeazã eforturile furnizate de urmãtoarele relatii:

1b) Tesiune limitã ultimã ancoraj în terenuri necoezive

© 2009 Geostru Software

2b) Aderenta otel - beton

3b) Resistentã armãturã

Se presupune ca Efort de Proiect:

fiind indicat cu:

Ns a fost calculat din diagrama lui Taylor

Verificarea a fost efectuatã cu formula: Fs = Ns * c / (gamma * Hc)

Program puturi încercãri de drenaj

© 2009 Geostru Software

Pentru pânze freatice CI = 30 - 40 % pentru aluviuni nisipoase cu pietris si uneori

1.3.1 Pânzã freaticã

PUT ÎN PÂNZÃ FREATICÃ FÃRÃ PIEZOMETRE

Scurgere maximã drenatã (l/sec) = 45 l/sec

PUT ÎN PÂNZÃ FREATICÃ CU DOUÃ PIEZOMETRE

Scurgere maximã drenatã (l/sec) = 2,5 l/sec

© 2009 Geostru Software

Nivel piezometru N. 2 = 0,25 m

1.3.2 Pânzã artezianã

PUT ÎN PÂNZÃ ARTEZIANÃ CU PIEZOMETRU

Scurgere maximã drenatã (l/sec) = 39 l/sec

Timp (ani) Coborâre în m

Raza de actiune în timp (m)

© 2009 Geostru Software

Calculul lungimii fundatiei

Lungimea fundatiei este maximul dintre:

Nfu Efort normal ultim al terenului de fundare

Pentru conditiile de aderentã mortar teren

d suma diametrelor toroanelor

1.5 Seismic Spectrum

© 2009 Geostru Software

normative tecniche per le costruzioni in zona sismica.

© 2009 Geostru Software

© 2009 Geostru Software

© 2009 Geostru Software

© 2009 Geostru Software

I valori di qo sono i seguenti:

Procedendo ad un'analisi non lineare, il valore di u/ 1 è il seguente:

edifici a telaio di un piano a u/a 1 = 1,1

© 2009 Geostru Software

TIPOLOGIA STRUTTURALE CLASSE DI DUTTILITA'

Strutture intelaiate 4 5 a u/a 1

Per una analisi non lineare il valore di a u/a 1 è il seguente:

edifici a telaio di un piano a u/a 1 = 1,1

© 2009 Geostru Software

edifici in muratura ordinaria q = 1,5

Calcularea împingerii acrive în conditii seismice

Datele cerute pentru determinarea împingerii si a dimensiunii panei de rupturã fatã de

1.7 Pãmânturi armate