P. 1
Identitatea culturala in context cotidian (Dezbatere)

Identitatea culturala in context cotidian (Dezbatere)

|Views: 1,309|Likes:

More info:

Published by: Coman Andreea-Mihaela on Nov 15, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX or read online from Scribd
See more
See less

03/10/2013

COORDONAN ELE TEMEI 1.

Formularea mo iunii: Asumarea identita ii cultural în context European a României începe în secolul al XIX-lea, când se contureaz clar orientarea spre valorile occidentale, i se continu în secolul al XX-lea, prin asumarea necondi ionat sau prin negarea acestei identita i. 2.Epoci culturale vizate: y Sec. al XIX-lea: pasoptism, junimism. y Sec. al XX-lea : perioada interbelic (modernism, tradi ionalism ). 3.Termeni-cheie: y Identitatea cultural , specific na ional; y Modernism, sincronism, europenism; tradi ionalism, protocronism. 4. Abordarea temei: y Raportarea culturii române la Europa occidental / Etape ale recept rii culturii occidentale:  Umanism , iluminism;  Sec. al XIX-lea . Pa optismul. Construirea identita ii culturale române ti;  Sec. al XX-lea. Modernismul. Atitudini fa a de ideea specificului na ional. y Identitatea cultural in context european la sfâr itul secolului al XIX-lea i începutul secolului al XX-lea (Titu Maiorescu vs. Eugen Lovinescu ) y Identitatea cultural în context european in primele decenii ale secolului al XX-lea (tradi ionalismul în raport cu modernismul ) 5.Sugestii bibliografice:  Eugen Lovinescu , Istoria literaturii române contemporane ;  Eugen Lovinescu, Istoria civiliza iei române moderne;  Titu Maiorescu, În contra direc iei de ast zi in cultura român ;  Ioana Pârvulescu,Întoarcerea în Bucure tiul interbelic. SUGESTII DE REDACTARE Raportarea culturii române la Europa Occidentala/ Etape ale receptarii culturii occidentale: Texte-suport pentru punerea în tem : [...] dac poezia, când e foarte national , e expresia sufletului unui popor, proza, când e talentat , e i expresia sufletului unui popor, i oglinda vie ii acestui popor. E, înca o dat , mai bogat în realit i na ionale, subiective i obiective. Comparând proza moldoveneasc cu cea munteneasc din alte puncte de vedere decât cel cantitativ, vom g si mai întai c în Moldova câmpul observa iei e mai întins, realit ile transportate în literatur sunt mai diverse, aduse din medii mai variate caracter care apare ca intr-o sintez , chiar i în opera unui singur scriitor, dl. Sadoveanu, care ne-a zugr vit atâtea aspecte ale vie ii na ionale, din vremurile aproape legendare pân în zilele noastre, de la arani pân la protipendad , de la via a tihnit din mahalaua moldoveneasc pân la tumultul de pe câmpul de bataie [...] Vom mai g si apoi c influen a excesiv a literaturilor str ine a redus importan a unor însemna i scriitori munteni i mai ales a lui Bolintineanu, ale c rui romane ar umplea astfel un gol in proza munteneasc din epoca respectiv , dar care, nu numai din cauza lipsei de for creatoare a acestui scriitor, ci i din cauza influen ei romantismului francez de mâna a cincea asupra lui, sunt s race ca document. [...] Deosebirea de con inut dintre cele dou literaturi, cea moldoveneasc ( i ardelean ) i cea munteneasc , este i una de valoare? Desigur. Am ar tat în articolul trecut c poezia munteneasc e mai influen at de literaturile str ine decât cea moldoveneasc . E aproape îns de mintea oricui c un lucru

imitat e o imita ie i c în art imita ia e tot o imita ie. i dac s-ar pune scriitorii români pe doua coloane într-o coloan dup talent i în alta dup gradul în care au imitat sau nu credem c cei mai talenta i ar coincide de cele mai multe ori cu cei mai na ionali ti. [...] A adar, valoarea extetic a unei opere literare e strâns legat de originalitatea ei specific de fond i form . Se poate spune c dintre doi scriitori cu un egal talent nativ, acela va fi mai mare, in opera c ruia se va sim i mai puternic sufletul poporului i se vor oglindi mai bogdat în mai bine rela iile vie ii na ionale. (Garabet Ibraileanu, Caracterul specific na ional în literatura român , În revista Via a romaneasc , nr. 11, 1922) Sufletul românesc e o extrem de interesant contopire de insu iri i cusururi dintre cele mai diverse... Toat minunea st în des vâr irea acestei contopiri, în propria con tiin a a unita ii ei. [...] Exista cert, o formul etnic , o formul a sufletului românesc. Este un produs al timpului i al împrejur rilor de tot soiul. Obiceiuri, tradi ii, costum, muzic i chiar o bun parte din vocabular nu sunt decât manifest ri exterioare ale acestui tot psiho-social. Ele urmeaz legile etnice i sociale, cum le-a urmat timp de aproape dou mii de ani, chiar fara apostoli tradi ionali ti. Calit ile de sentiment, voint , sensibilitate i inteligen sunt cele care ne deosebesc de bulgari, de sârbi sau de unguri, mai mult decât folclorul. Ni se va r spunde poate c tocmai faptul c poporul nostru i-a pastrat tradi iile, folclorul, a contribuit la rezisten a lui pe aceste meleaguri. (desi poate c ar fi de obiectat c a împrumutat destul din toate p r ile.) Adevarul e c i-a p strat tradi iile, c a rezistat i e cum nu se poate mai logic s fie tocmai [...] din cauza prestigiului pe care l-a exercitat acest suflet asupra celorlalte neamuri cu care venea in atingere. (Camil Petrscu, Sufletul na ional. Analiza descriptiv a termenului, 1936) Un secol XIX str b tut de o uria voin de crea ie: crea ie de stat românesc, de cultur româneasc <<grandioas >> (având modelele în Rena tere sau în Antichitatea clasic ; se scriau epopei, se imita Leonardo da Vinci). Fire te,încerc rile acelea <<grandioase>> arareori erau justificate de geniul sau m car de talent. [...] O voin a de crea ie nebuneasc , însp imânt toare, singura jum tate de secol când au fost i românii megalomani, când se credeau centrul aten iei universale i voiau s fac în dou zeci de ani ceea ce alte state norocoase i bogate f cuser in trei sute de ani. Ceea ce caracterizeaz întreag aceast epoc este setea de monumental, de grandios: orientarea arti tilor i a scriitorilor c tre cei mai mari mae tri (de-a dreptul la Biblie, la Homer, la Cervantes, la Shakespeare i la Rafael). Apoi, un sincer sentiment de colaborare, de solidarizare în crea ie; oricine era chemat i erau to i ale i (<<Scrie i, baie i!>>), pentru c întreg poporul românesc este un popor ales (românul e viteaz, e bun, e <<poet>>). Nu i se cerea decât s colaborezi : geniul i virtu iile sunt în tine, întrucât i tu faci parte dintr-un popor excep ional. Optimism civic, mesianism românesc. Fiecare român avea o datorie : s fac marele bine pe care participarea sa la un popor ales îi ing duia sa-l fac . i câte nu putea face românul din prima jumatate a secolului XIX? Putea s fac un stat ( i l-a f cut), putea s fac reforme sociale care s << înm rmureasc Europa>>, putea s fac o nou limb româneasc . <<Maimu real >> a Europei, s-a spus mai tarziu. Cred c e o judecat pripit : oamenii no tri voiau s întreac Europa, ei se sim eau <<zorii unei noi umanita i>>, incepeau o <<nou istorie>>. Oamenii Rena terii nu voiau s maimu reasc Antichitatea; cons iinta demnita ii lor umane le spune, ins , c o pot ajunge i chiar întrece. << Rena terea>> noastr a fost ins mult mai putin norocoas : umanismul nostru s-a transformat prea devreme în filologie i istorie, ca s ne ap r m latinitatea i drepturile; orice valoare grevo-latin pe care o descopeream, o tratam în instrument de lupt i de

afirmare , niciodat în obiect de contempla ie. Cu toate acestea, con tiin a demnit ii umane, mesianism românesc. <<Dumnezeu era cu noi>>. Aceast ner bdare a crea iei caracterizeaz pe to i marii români ai secolului XIX: B lcescu, Heliade, Ha deu, Eminescu. (Mircea Eliade, Cele dou Românii, 1936) DEZVOLTAREA TEMEI Asumarea identita ii culturale în context european a României începe în secolul al XIX-lea, când se contureaz clar orientarea spre valorile occidentale, i se continu în secolul al XX-lea, prin asumarea necondi ionat sau prin negarea acestei identita i. Umanismul Problema identita ii culturale este pus în discu ie incepând cu secolul al XVII-lea. Cronicarii, c rturari umani ti, care fac parte din elita cultural a epocii i care vin în contact cu Occidentul, aduc în prim-plan ideea apartenen ei la romanitate. Argumentele lingvistice, arheologice, etnologice, aduse pe rând de reprezentan ii umanismului românesc (Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Nicolae Minulescu s.a ) sunt menite s afirme orgoliul apartenen ei la centrul cultural i spiritual al epocii. Identitatea cultural cu Europa occidental nu antreneaz dup sine alterarea specificului na ional. Secolul al XVII-lea românesc nu- i pune înc problema specificului na ional. În eopc , factorul definitoriu al unei na ii este cel religios (cre tin). Limba roman mai pastreaz i ast zi (folosit foarte rar, este adevarat) termenul pagan , care desemna adversarul, adic pe cel care nu era cre tin. Iluminismul A doua etap în care se ia in discu ie aspectul identita ii culturale în raport cu Europa Occidental este Iluminismul. Acum îns , este vorba despre emanciparea national , cultural , social , politic . Apartenen a la civiliza ia occidental este circumscris în Transilvania din punct de vedere religios. Biserica Unit cu Roma devine calea prin care intelectualii transilv neni vor lua contact cu Occidentul. Afirma ia latinit ii se face acum prin lucr ri erudite, istorice i lingvistice, care furnizeaz argumente în lupta pentru emanciparea na ional a romanilor din Transilvania, tema generat de factorul politic. Iluminismul din ara Româneasc i Moldova nu are dimensiunea na ional a colii Ardelene, ci se orienteaz spre modele culturale, literare i sociale. Pa optismul Despre specificul na ional în context european se poate vorbi începand din primele decenii ale secolului XIX-lea, sub influen a romantismului. Este perioada formarii satelor na ionale în Europa. Tinerii scoli i în Occident, în special în Fran a, se întorc în ar i aduc cu ei idei social-politice si culturale ale vremii. Mihail Kogalniceanu poate fi considerat mentorul cultural al epocii pa optiste. Programul revistei Dacia literar se contureaz în jurul specificului na ional. Ceea ce trebuie remarcat aici este faptul c specificul na ional nu este înteles în epoc drept o contrapunere la Europa occidental , ci, dimpotriv , ca o sincronizare cu aceasta. Sincronizarea este mai degrab dorit decât realizat . Pa opti tii v r epoca lor cu un spirit foarte critic ( Vasile Alecsandri va face dovada acestui spirit critic, de exemplu, în comediile din ciclul Chiri elor ). Imaginea despre români oscileaz de la ironie indurerat : Strada român , Teatrul român, Ateneul român, Academia român , O elul Crâ mar român, Ca caval român, tot român, to i români i înc în veci români, în prezent acestui nume de român care a ajuns a fi o masc pus i pe institu ii, i pe dughene etc. Cu o profusie [risip ] ridicul , fiecine este drept a se intreba dac nu cumva românii se tem s nu fie confunda i cu chinezii în ara lor? (Vasile Alecsandri, Dic ionar grotesc), la distinc ii tran ante între români i str ini, distinc ii care privesc dimensiunea moral în mod deosebit: Din natura lui, românul este modest, chiar sfiicios, a

putea zice; i de i se poate imputa ceva, ar fi c nu are destul încredere intr-insul. El pre uie te mai mult decât pare; nu este nici l ud ros, nici preten ios. Ori de c te ori am v zut la noi în ar un fanfaron, un om care se crede mai mult decât este, un om care s pretinz c le tie pe toate, am avut ocazia s m conving c era de vi de neam strein . (Ion Ghica, Scrisori c tre V. Alecsandri ). Ambele opinii au ceva exagerat în ele. Opinia lui Vasile Alecsandri nu ia în seam faptul c , de i folosit în exces, cuvântul român desemneaz bucuria redescoperirii de sine a unui neam. Pe de alt pate, i Ion Ghica comite o eroare atunci când atribuie virtu ile morale în exces pentru a contura un profil na ional specific. Modernismul Începutul secolului al XX-lea va aduce în prim-plan opozi ia între specificul na ional i modelul european. Secven ele de text citate sunt elocvente în acest sens. Ap rute la 12 ani distan a unul de altul (respectiv, Garabet Ibr ileanu, în 1922 i Camil Petrescu , în 1936), cele dou texte ilustreaz dou atitudini constante în secolul al XX-lea. Garabet Ibr ileanu consider c specificul na ional al literaturii române este dat de imitarea valorilor na ionale. Aceste valori constituie fondul oric rei opere literare i le confer acestora valoarea estetic . Paralela între textele literare ale moldovenilor i ale muntenilor, operat de Garabet Ibr ileanu, face dovada undei atitudini orientate spre regionalizarea specificului na ional. O astfel de atitudine poate fi considerat retrograd dac este privit în paralel cu articolul-program Introduc ie la Dacia literar . Mihail Kogalniceanu deschidea paginile revistei scriitorilor români din toate provinciile tocmai pentru a stimula formarea constiin ei na ionale. Garabet Ibr ileanu afirm , dup aproape opt secole, c aceast constiint nu este vizibil din moment ce scriitorii accept influen ele literaturii occidentale. Concluzia autorului: ...valoarea estetic a unei opere literare e strâns legat de originalitatea ei specific de fond i form . Se poate spune c dintre doi scriitori cu un egal talent nativ, acela va fi mai mare ,in opera c ruia se va sim i mai puternic sufletul poporului i se vor oglindi mai bogat i mai bine rela iile vie ii na ionale impune specificul na ional drept criteriu estetic. Astefel, Garabet Ibr ileanu arondeaz esteticul unor criterii improprii acestuia, respectiv socialul, politicul etc. O atitudine mult mai nuan at are Camil Petrescu. El porne te de la teza c exist cert, o form etnic , o formul a sufletului românesc . Formula sufletului românesc este , îns , circumscris contextual ca un produs al timpului i al împrejur rilor de tot soiul . În acest caz, specificul na ional se manifest ca un fenomen de asimilare a unor modele i apoi de convertire într-o formul proprie a modelelor asimilate. Spre deosebire de Garabet Ibr ileanu, Camil Petrescu l rge te sfera specificului na ional de la literatur spre dimensiunea psiho-social . O astel de abordare, care nu asociaz specificul na ional valorilor estetice, este mult mai apropiat de realitate i, indirect opereaz o deschidere a esteticului spre modelele exterioare, respectiv, cele occidentale. De altfel, toat opera literar a lui Camil Petrescu reflect ideea deschiderii spre Occident. Faptul c secolul al XIX-lea este începutul modernizarii culturii române printr-un dublu proces, de sincronizare i de creare, este afirmat i de Mircea Eliade. Elogiul intelectualilor din epoc eviden iaz orgoliul nedisimulat. O voint de crea ie nebuneasc , însp imânt toare, singura jum tate de secol când au fost i românii megalomani, când se credeau centrul aten iei universale i voiau s fac în dou zeci de ani ceea ce alte state norocoase i bogate facuser in trei sute de ani. Afirma ia este cu atât mai pre ioas cu cât se ia în considerare contextul istoric în care este facut , anul 1936. Este vorba despre perioada în care noua elit întelectual nutrea un puternic complex de inferioritate în raport cu Europa Occidental ; este vorba despre apartenen a la o cultur mic , dezavantajul de a scrie intr-o limb far deschidere european , despre confruntarea eu elita consacrat , tradi ionalist în mare parte. Adjectivele care consemneaz tr s turile epocii: monumental , grandios , precum i adjectivul care îi desemneaz pe români : megalomani descriu o stare de spirit dorit de mare parte din intelectualitatea interbelic . Atitudinea lui Mircea Eliade fat de secolul al XIX-lea este elocvent i din perspectiva recept rii fenomenului moderniz rii de c tre urma i în raport cu înfaptuirile deschizatorilor de drum: <<Maimu real >> a Europei, s-a spus mai târziu. Cred c e o judecat pripit ; oamenii no tri

voiau s întreac Europa, ei se sim eau <<zorii unei noi umanita i>>, incepeau o <<nou istorie>>. Oamenii Rena terii nu voiau s maimut reasc Antichitatea; constiin a demnita ii lor umane le spunea, ins , c o pot ajunge i chiar întrece. În acest sens, merit citat Mihail Kogalniceanu: Voi, românii, care v socoti i nici mai mult, nici mai pu in decât fra ii Rasaritului, i carii în fapta nu sunte i la cele rele decat maimu ele [n.n imitatorii] ei, iar la cele bune nu sun eti decât chinezii Europei. Voi a i vazut Viena i Parisul? Spune i-mi dar cat deosebire este între na iile str ine, atat de aprinse în a întrebuin a toate talentele spre fala i puterea patriei, i între voi, care l sa i s piar si s se risipeasc in zadar geniul vostru... (Mihail Kogalniceanu , Tainele inimii). Puse fat în fat cele doua texte dezvolt dou atitudini opuse care m rturisesc faptul c atunci când cineva se afla în mijlocul evenimentelor nu poate avea o privire obiectiv . Posterioritatea care elogiaz d intreaga masur a valorii trecutului. Romania, ca zon a latinit ii târzii, despar it foarte devreme de celelalte spa ii ale latinit ii, legat de religia ortodox i de cei mai mult de Orient decat de Occident, s-a zb tut s intre în con tiin a european mai întâi ca modalitate de cucerire a centrului , apoi ca form de emancipare na ional i, în secolul al XIX-lea, prin dorin a nedisimulat de sincronizare . În istoria evolu iei formelor culturale hibridizarea culturii tradi ionale române ti cu formele occidentale, produs dup 1850, este deosebit de important , fiind primul pas c tre reg sirea spiritului european. Identitatea cultural în context european la sfar itul secolului al XIX-lea i începutul secolului al XX-lea Texte-suport pentru formularea argumentelor: ...s-au imitat i s-au falsificat toate formele civiliza iunii moderne. Înainte de a avea partid politic, care s simt trebuin a unui organ, i public iubitor de stiin , care s aib nevoie de lectur , noi am fundat jurnale politice i reviste literare i am falsificat i dispre uit jurnalistica. Înainte de a avea înva arori s te ti, am facut coli prin sate, i înate de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii i universita i i am falsificat instruc iunea politic . Înainte de a avea o cultur crescut peste marginile coalilor, am facut atenee române i asocia iuni de cultur i am depreciat spiritul de societa i literare. Înainte de a avea o umbr m car de activitate stiin ific original , am facut Societatea Academic Român , cu sec iunea filologic , cu sec iunea istorico-archeologic i cu sec iunea tiin elor naturale, i am falsificat ideea academiei. Înainte de a avea arti ti trebuincio i, am facut conservatorul de muzic ; înainte de a avea un singur pictor de valoare, am facut coala de bele-arte; înainte de a avea o singur pies dramatic de merit, am fundat teatrul na ional [...]. În aparen , dup statistica formelor dinafar , românii posed ast zi aproape întreaga civiliza ie occidental . (Titu Maiorescu, In contra direc iei de ast zi în cultura român ) Literatura român n-a refacut fazele dezvolt rii literaturii universale, ci s-a dezvoltat, revolutionar, pe baza sincronismului; far s fi avut un clasicism, am avut un romantism, pentru c aceast miscare european a coincidat cu insu i momentul forma iei noastre literare. De un veac, mai ales, toate curentele ideologice, toate formele de art ,într-un cuvant, întreaga via spiritual se dezvolt pretutindeni sincronic, într-un ritm unic. Pornite de la unele popoare evolutiv, adic dintr-o inven ie la baza careia erau totu i imita ii acumulate i fecundate de un element nou, ele s-au impr tiat peste toata Europa, cu necesitatea unei legi indefectibile. Fara a mai reface evolu ia, imita ia a fost brusc i integral . (Eugen Lovinescu, Istoria civiliza iei române moderne) Civiliza ia noastr actual s-a format prin importa ie integral , fara refacerea treptelor de evolu ie ale civiliza iei popoarelor dezvoltate pe cale de crestere organic . Se poate spune c la popoarele tinere imita ia este prima form a originalita ii. Nimeni nu recomand , fireste, principial imita ia. Prin interdependen a material i moral a vie ii moderne ea exist îns ca fenomen

incontenabil. Dac ar r mâne sub forma ei brut , imita ia n-ar fi un element de progres [...]. num rul <<inven iilor>> sau al <<ideilor originale>> al fiecarui popor în parte fiind foarte limitat, originalitatea oric rei civiliza ii st mai mult în capacitatea de adaptare i prelucrare, decât în elabora ie proprie i aceasta mai ales la popoarele tinere. (Eugen Lovinescu, despre teoria imita iei în Istoria literaturii române contemporane) Sincronismul, dup cum am ar tat în Istoria civiliza iei române moderne, nu se refer numai la una din categoriile preocup rilor omene ti, ci stabile te in totalitatea lor, fie ele sociale, estetice sau economice, o interdependen , ce le-a dat un stil i un ritm. Omul nu este o fiin abstract sau izolat ; actiunea lui spiritual sufer presiunea atmosferei morale a veacului, dupa cum suprafa a trupului suport presiunea atmosferei fizice. Sincronismul reprezint , în adevar, o fort de coeziune cu atat mai pronun at cu cât mijloacele de transmitere a oricarei forme de activitate sufleteasca devin mai instantanee; teoretic i de n-am ine seam de diferen ele etnice, la cap tul revolutiei lui, n-am putea vedea decât uniformitatea; trecute prin medii cu indice de refrac ie variabil, ideiile se na ionalizeaza i totu i si, în acest sens, se poate vorbi de un vechi stil arhitectural românesc sau chiar de o poezie tradi ionalist român actual .[...] Dar dac sincronismul este doar o lege de existe a legii sociale, considerat în toate manifest rile ei, printre care intr i esteticul, nici <<diferen ierea>> nu trebuie privit decât ca o replic necesar dezvolt rii i progresului aceleia i vie i sociale. Nu se poate deci vorbi de valori estetice ca de valori exclusiv de diferentiere, pe când celelalte valori omene ti ar fi valori de coeziune. (Eugen lovinescu, Istoria literaturii române contemporane) Identitatea cultural în context european este asumat cu o privire critic . A doua jum tate a secolului al XIX-lea aduce atitudine critic fat de parcursul occidentaliz rii României, prin Junimea i prin vocea lui Titu Maiorescu. Titu Maiorescu apartine unei perioade culturale în care romantismul i clasicismul persista si în care literatura original este bine reprezentat . Dac prin recomand rile lui Mihail Kogalniceanu, literatra na ionala primea contur, prin Titu Maiorescu ea primeste un criteriu autentic de valorizare. Nu se mai pune accentul pe etnic, ci pe estetic. În studiul In contra direc iei de ast zi în cultura român Titu Maiorescu se revolt împotriva viciului existent în epoc , de a împrumuta forme ale culturii apusene, fara a le adapta condi iilor existente. Contextual, studiul face dovada optiunilor conservatoare ale criticului, fapt pentru care el le numeste Forme far fond. Lipsa fondului sau a experien ei în domeniile cultural, politic i chiar artistic, pe care s se aseze aceste forme(istitu ii), face nul încercarea de a contemporaneiza cultura român cu aceea occidental . Neadev rul este cauza superficialita ii fatale de la noi afirma Titu Maiorescu. Exista sanse de corectare a acestei tendin e numai dac se iau masuri împotriva ei: descurajarea mediocrita ii i a formelor far fond. Enumerarea formelor imitate creeaz imaginea unei societa i imature la toate nivelurile sociale: jurnalul politic , reviste literare , coli , gimnazii i universita i , atenee , asocia iuni de cultur , academie , consevator de muzic , scoala de belle-arte . Teoria formelor far fond define te sintetic starea culturii din epoca: în aparent , dup statistica formelor dinafar , românii posed ast zi aproape întreaga civilizare occidental . Dac în perioada pa optist se punea problema întemeierii unei literaturi na ionale, acum, c aceasta exist , sunt necesare criterii estetice de apreciere, pentru decantarea valorilor autentice. În fond, Maiorescu nu se împotrive te prelu rii formelor culturale din exterior. Dar acestea trebuie preluate în esenta lor, nu doar superficial. Mai mult, ele trebuie adaptate la specificul na ional. Maiorescu pune accentul pe estetic in art , dar aminteste de fiecare dat i elementul na ional, care confer originalitate operei de art . În fond, între teoria lui Maiorescu i cea a lui Lovinescu, sunt leg turi strânse.

Concluzie 1 Maiorescu reac ioneaz la artificialitatea lumii române ti de la 1868, f r s ia în considerare faptul c în istoria evolu iei formelor culturale hibridizarea culturii tradi ionale române ti cu formele occidentale, produs dupa 1850, este deosebit de important , fiind primul pas c tre reg sirea spiritului european. Schimbarea de genera ii de la jumatatea secolului al XIX-lea, pe lâng formele caricaturale surprinse atat de bine în comediile lui Caragiale, a dus i la restructurarea institu iilor române ti la toate nivelurile. Identitatea cultural în context european se face prin sincronism i imita ie. Eugen Lovinescu este teoreticianul modernismului în cultura român . Ideile sale sunt sistematizate în lucr rile: Istoria literaturii române contemporane i Istoria civiliza tiei române moderne. De i continuator al liniei maioresciene, Eugen Lovinescu are opinii diferite în legatur cu procesul descoperirii identita ii culturii române ti în contextul european. Ceea ce Titu Maiorescu definea ca stric cios pentru cultur , imitarea formelor înainte de a exista o baz , un fond în cultur , Eugen Lovinescu defineste în termeni laudativi. Teoria sincronismului cu dimensiunea culturii occidentale promoveaz ideea c , prin împrumutarea formelor, se creeaz cu timpul i fondul. Teoreticianul încadreaz teoria sincronismului într-o arie mai larg , a ideologiei literare. În opinia lui, sincronismul se produce involuntar, atâta timp cât fiecare epoc literar are o anumit ideologie general valabil . Asumarea modelului de cultur i civiliza ie se face în doi timpi, un timp al simul rii sau al imita iei, în care apar doar formele exterioare i f ra fond ale civiliza iei, i unui al sincroniz rii reale la pulsul acesteia: cu mijloacele de r spândire instantanee ale timprilor moderne, puterea de difuziune a imita iei a devenit aproape nelimitat . Iat pentru ce caracteristic epocei noastre e tendinta de generalizare i de uniformizare a obiceiurilor i a institu iilor. Acest proces de unificare e, negresit, ireversibil. (E. Lovinescu, Istoria civiliza iei române moderne) Diferen ierea , cea care ofer originalitate, este de ordin geografic, rasial i particular. Apartenen a la un anumit grup etnic, existen a intr-un anumit spa iu geografic ofer , involuntar, elementul de originalitate. Dar elementul cel mai important pentru conferirea originalita ii este coeficientul talentului individual. Astfel, E. Lovinescu este cel care aduce corectivul necesar teoriei formelor f r fond al lui Titu Maiorescu, prin promovarea unei literaturi moderne, care s se desprind de etnic. Acuzat de cosmopolitism, va intra în polemic cu tradi ionali tii. E. Lovinescu a condus revista i cenaclul Sburatorul , cenaclul care promoveaz literatura modern , pledeaz pentru integrarea culturii române ti în cultura european . Concluzie 2 Spiritul lucid manifestat de critic in problemele culturale din perioada interbelic poate fi primit drept punctul culminant al apropierii spiritului românesc de cel european. Modernismul lovinescian sus ine sincronizarea cu experien ele apusene i stimuleaza apari ia unei generatii de scriitori valorosi, clasici ai modernismului , cum sunt poe ii I. Barbu, T. Arghezi, Ilarie Volonca s.a. , prozatorii Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu s.a. , critici literari Vl. Streinu, Felix Aderca, Serban Cioculescu, generatie comparabil , tipologic i valoric, cu reprezentan ii literaturii universale a timpului: P. Valery, T.S. Eliot, M. Proust etc.

Identitate cultural în context european în primele decenii ale secolului al XX-lea. Texte suport pentru formularea argumentelor: Ce aveau [românii în perioada interbelic ]: Burse Rockefeller i Humboldt, recens mânt la zi , cafea filtru, desene animate, premii literare i jurii cu nume proeminente, costume de baie din dou piese, metroul în proiect, conflict între generatii i

între partide, reduceri la bilete de tren, cuvântul fripturist i superlativul super fripturist, automobile Ford i acuma, prezervative, cinefili, parfumuri fran uzesti, str zi stropite de dou ori pe zi, reviste str ine la chiosc, amprente la poli ie, sic în vestimenta ie i vorbe de spirit, lame de ras Gillette, car i americane despre efecte terapeutice ale gândirii pozitive, condic de reclama ii la po t , nelini ti în legatur cu topirea calotei de ghea a la Polul Nord, bere <<far rival>> de la Pilsner, copyright, cinematograf <<de cas >> cu film de 16 mm, floricele de porunb, c s torii sub ap cu miri si preot ascun i sub masca de oxigen, balul presei, masini de scris portabile, crem Nivea de zi si de noapte, f ina cu trei nule, <<neîntrecut pentru cozonac>>, Miss România si Miss Europa, cursa inarm rii, ma ini de salubritate, horoscop zilnic, lunar si anual, tratate de pace, Kodak, c ti de uscat parul << i permanent>>, la coafor, curse de pl cere cu avionul pentru doritorii de excursii aeriene, la Baneas , curse de cai si Jockey-Club, saloane de înfrumuse are <<amenajate elegant i prevazute cu cele mai noi aparate>>, benzin Shell, magazin <<automat>> pe Bulevardul Elisabeta, aspirin Bayer, Ciclop, reprezentan e straine de automobile, aparate de taxat automate in taxiuri, camer de gard la spitale, teleshi la munte, crem epilatoare Eva, farmacii cu program de noapte, magazin de icre negre, institut de fizioterapie, sens unic, denti ti membri în Asocia ia Denti tilor germani, trenuri aerodinamice de la uzinele Malaxa, baloane cu muzicu a, aplauze de b t i din picioare în Parlament, abonamente lunare pe o linie, dou , trei si pe toate liniile de transport i bilete de coresponden e valabile 1 or , coresponden i de pres , s li i scoli de gimnastic , ciocolat suchard, meciuri de hochei interna ionale. Aveau de toate. Pan si fulgi de ovaz Knorr u or de digerat. (Ioana Parvulescu, Intoarcere în Bucure tiul interbelic) Peste p mântul, pe care am înv t s -l iubim din <<S m n torul>>, noi vedem aruncându-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe. Noi vedem substan a acestei biserici amestecat pretutindeni cu substan a etnic . Pentru noi i pentru cei carii vor venii dupa noi, sensul istoriei noastre i al vie ii i artei populare, r mâne pecetluit dac nu inem seam de factorul cre tin. El e tradi ia etern a Spiritului care, în ordinea omeneasc se suprapune tradi iei autohtone. [...] Tradi ia etnic , permanent i vie în limitele autohtonismului, se elibereaz i se spiritualizeaz , odat absorbit în puterea tradi iei eterne a Bisericii. [...] Bazat pe aceeasi credin , pe aceea i speran i pe aceea i dragoste, comunitatea na ional se reg se te transfigurat în comunitatea Bisericii. Oridnea ei local i temporal se transpune în ordinea universal i vesnic . Ce perspective adânci cap t , bun oara, cultul str mo ilor prin cultul sfin ilor, cultul solidarita ii na ionale prin cultul dragostei crestine, credinta în vitalitatea noastr prin credin a in înviere i nemurire, sensul culturii prin sensul spiritualist al culturii! Dac biserica este precum este indiscutabil legat de popor, autohtonismul nostru creator, întemeiat de adevarurile vii ale poporului, cuprinde în sine posibilitatea unei transfigur ri i spiritualizari. Directivele viitorului nostru n-avem s le caut m aiurea; ele sunt date - ca ni te fragmente de infinit- în substan a intraistoric a traditiei noastre. De aceea metoda artei i culturii noastre nu poate fi lep darea de popor pe care o predic tân rul nihilim inconstient, ci demofilia cre tin prin care vom ajunge la întelegerea adâncului misterios al poporului. (Nichifor Crainic, Sensul tradi iei, în revista Gândirea, nr.1, 1921) Am numit, dup cum se tie, sincronism actiunea uniformizat a timpului în elabora iile spiritului omenesc i am f cut din el cheia de bolt a explic rii forma iei civiliza iei române. [...] Sincronismul înseamn , dup cum am spus, ac iunea uniformizatoare a timpului asupra vie ii sociale i culturale a diferitelor popoare legate între dânsele printr-o independen material i moral . Exist , cu alte cuvinte,un spirit al veacului sau ceea ce numea Tacit un saeculum , adic o totalitate de condi ii configuratoare a vie ii omenirii. Spiritul Evului Mediu, de exemplu, se manisfest sub dou forme: credi a religioas , care îi determin întreaga activitate sufleteasc (literatura, arta, filosofia etc) si provoac în domeniul politic cruciadele, adic expansiunea Occidentului spre Orient; iar , pe de alt parte, în

domeniul social, forma specific a feudalita ii de origine germanic sau nu, în orice caz, expresie a individualismului social.[...] La întrebarea unde se dezvolt cu mai mult intensitate spiritul veacului, nu ne punem la ad postul lipsei de perspectiv în judecarea fenomenelor contemporane, legitim de altfel, ci r spundem cu fermitate: pretutindeni. Spiritul veacului se f ureste i se consolideaz azi prin facilitatea de leg turi i de penetra ie între popoare, care nu a fost întotdeauna identic , ci a evoluat cu însu i sensul civiliza iei române ti; dac el a existat cu caractere evidente în timpul Evului Mediu, când mijloacele de comunica ie erau atât de reduse, se întelege de la sine c exist i azi; rapiditatea fulgeratoare, instantaneitatea, am putea spune, de propagare a tuturor fenomenelor culturale în întreaga omenire civilizat a început s nimiceasc caracterul de determinare în spa iu a spiritului veacului. (Eugen Lovinescu, Muta ia valorilor estetice) La inceputul secolului al XX-lea., România se afla într-un proces de mari i importante prefaceri. Restructurarea institu iilor, începur în sec. al XIX-lea este un proces continuu care s-a accelerat considerabil în ultima treime a secolului trecut, când domnia lui Carol I i dinastia liberala a Br tienilor au pus bazele României moderne. Procesul de restructurare al institu iilor s-a des vâr it dup Primul Razboi Mondial, când, ie ind victorioas al turi de puterile Antantei, ara noastr a devenit cea mai mare putere politic i economic din zon i i-a extins teritoriul pân la cea mai mare cuprindere din istoria sa.(este vorba despre Unirea de la 1918, cand teritoriul românesc cuprindea toat Transilvania, Basarabia i Bucovina). Perioada interbelic devine astfel epoca de referin a integr rii europene. România este un stat capitalist, modern, cu o guvernare democratic (pân în 1938) bazat pe una dintre cele mai liberale constitu ii ale vremii. Aceasta este perioada în care, în plan cultural, se produce efortul de asimilare a valorilor modernita ii. Fragmentul citat din cartea Întoarcerea în Bucureltiul interbelic de Ioana Pârvulescu este elocvent în acest sens. Lunga insiruire asezat sub titlul Ce aveau arat o perioad modern în toate privin ele. La nivel economic, social, cultural. Mai mult, este vorba despre o societate rafinata ( parfumuri fran uzesti ) si cu un acut sim al umorului ( cuvântul fripturist cu superlativul super fripturist ). Este de la sinte înteles ca într-o asemenea societate arta sa doreasc s se contemporaneizeze cu Occidentul. Primele decenii ale sec. al XX-lea se caracterizeaz prin coexisten a modernismului i a tradi ionalismului. Modernismul i tradio ionalismul sunt dou curente culturale care se deosebesc fundamental în ceea ce priveste modul în care este în eleas rela ia individului cu grupul. Astfel identitatea eu-noi circumscrie paradigma tradi ionalist . Este vorba aici despre o subordonare a individului la valorile grupului. Grupul este factorul de coeziune care confera un set de valori comportamentale, sociale, estetice etc. Tradi ionalismul este orientarea ideologic i literara dealungul a doua genera ii. În primii ani ai sec. al XX-lea sunt cele doua orientari: S m n torismul, în jurul revistei bucure tene S m n torul (principalul ideolog N. Iorga) i Poporanismul, în jurul revistei iesene Viata româneasc (teoretician G. Ibr ileanu). În perioada interbelic , gruparea tradi ionalist este constituit în jurul revistei Gândirea , care apare la Cluj n 1921, sub direc ia lui Cezar Petrescu i D. I. Cucu, se mut la Bucure ti în 1922, sub conducea lui Nichifor Crainic(pricipalul ideolog) i î i înceteaz activitatea în 1944. Ceea ce une te cele trei grup ri este tendin a de orientarea a literaturii spre lumea rural , în eleas ca depozitar al valorilor etice, estetice i religioase. Toate cele trei grup ri au în comun respingerea înfluentelor exterioare, refuzul europenizarii. Ele condamna izolarea elitei culturale de popor, din cauza optiunii intelectualilor pentru modelele straine,

parasind cultura populara ca unica sursa de inspira ie. Influen a Occidentului ar provoca absen a spiritualita ii în cultura romaneasc , o degradare a literaturii (care adopt modele str ine) si chiar a profilului psihologic al etniei. Revista cu orientarea cea mai radical ramane Gândirea. În primul num r al revistei, Cezar Petrescu afirm , în linie tradi ional , c revista i i propune s apere romanismul, adica ceea ce e specific sufletului na ional , în fata spiritului interna ionalist . Dupa primii zece ani, în care e deschis spre formule cultivate în literatura european (simbolism, expresionism) revista se orienteaz spre absolutizarea autohtonismului, ortodoxismului i primitivismului rural . Programul revistei Gândirea a oscilat între doua directii, putin deosebite în elementele lor de baza: Revolta fondului nostru nelatin de L. Blaga i Sensul tradi iei de N. Crainic. Punctul de plecare este lucrarea filozofului Oswald Spengler, Declinul Occidentului, potrivit c reia Occidentul este o civiliza ie aflat într-un stadiu avansat de declin. Se face o disociere între civiliza ie, care anun declinul, i care anun declinul, i cultura, adica momentul de avânt al unui popor, expresia valorilor spirituale. De aceea Blaga recomand redescoperirea elementelor de cultur dacic pe care civiliza ia latin nu le-a putut înabusi, iar N. Crainic militeaz pentru ortodoxism, pentru etnicizarea credintei. Articolul program Sensul Tradi iei (1929) de N. Crainic, impune crestinul ortodox ca model de valorizare estetic i ca drum spre universalizare. Legea istoriei de factor cre tin: El e tradi ia etern a Spiritului care, în ordinea omeneasc , se suprapune tradi iei autohtone trasnforma valorile religioase în element supraordonat al existen ei fiin ei i al existen ei unui neam. Biserica devine sinonima cu un gen de eternitate profund spiritualizat: ordinea ei local i temporal se transpune în ordinea universal i ve nic . În acest context, individul nu mai exist ca fiin de sine st t atoare. Elocven a în acest sens, este folosirea pronumelui personal i a verbelor la persoana I plural, într-o serie de enun uri cu caracter senten ios: Peste p mântul, pe care am înva at s -l iubim din <<S m n torul>>, noi vedem aruncandu-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe. Noi vedem substan a acestei biserici amestecat pretutindeni cu substan a etnic . Pentru noi i pentru cei carii vor venii dup noi, sensul istoriei noastre i al vie ii i artei populare, ramane pecetluit dac nu tinem seam de factorul cre tin. Sinonimia între biseric i etnic poate fi considerat ca o dovad de intolerant de cei care nu sunt ortodoc i. Dar ceea ce este mai important, in cazul de fa , se refer la sursele artei: tradi ia etnic , permanent i vie în limitele autohtonismului, se elibereaz i se spiritualizeaz odat absorbit în puterea tradi iei eterne a Bisericii . Arondarea artei unor domenii exterioare exteticului, precum etnicul, autohtonismul i cre tinismul ortodox, are ca efect regionalizarea, inchiderea în sine. Doctrina gândirist (autohtonist-ortodoxist ) împusa de N. Crainic a avut drept consecin o perspectiv deformatoare asupra literaturii supuse analizei critice, dar i refuzul oric rei alte orient ri literare sau culturale. Majoritatea colaboratorilor revistei nu ader la doctrina promovat . De i tradi ionalismul este mai degrab un program decât o sensibilitate reala ( N. Manolescu ), valoarea lui r mâne în zona sensibilita ii metafizice/ a spiritualiz rii ortodoxiste (L. Blaga, V. Voiculescu) i în cea a elementului rural, a exalt rii vitaliste (Aron Cotrus si Radu Gyr). De asemenea a revitalizat teme romantice, precum folclorul, mitul, abordate cu note moderniste de scriitori care n-au avut constiin a apartenen ei la aceast orientare (de exemplu T. Arghezi ). În a doua jumatate a sec. al XX-lea, ideile tradi ionali tilor vor fi reluate de Edgar Papu, care propune conceptul de protocronism (din gr. Protos primul, înainte i chronos timp ). În volumul Clasicii nostri (1977), autorul eviden iaza faptul c scriitorii români (D. Cantemir, C. Negruzzi, I. H. Radulescu,V. Alecsandri, I. Creanga, M. Eminescu etc.)sunt anticipatorii unor curente literare i culturale universale. Curentul protocronist este generat ideologic si nu a avut un ecou notabil în epoc . Dup cum am mai afirmat, distinc ia între modernism i tradi ionalism const în modeul în care este în eleas rela ia individului cu grupul. Modernismul este concentrat pe rela ia eu-individul.În acest sens individul nu se mai subordoneaz în totalitate valorilor grupului din care face parte. Identita ile se

stabilesc pe criterii de apartenen (social , politic , economic , cultural , de gen etc.). pornind de aici, criteriile de valorizare ale unei opere literare se cantoneaza în estetic. În Mutatia valorilor estetice, Eugen Lovinescu neag capacitatea unui popor de a produce valori estetice unice. Asumarea unor valori tipice pentru o anumit epoc de c tre culturile mici este esen ial pentru dezvoltarea acestora: Am numit, dupa cum se tie, sincronism ac iunea uniformizata a timpului în elabora iile spiritului omenesc i am facut din el cheia de bolt a explic rii forma iei civilizatiei romane. [...] Sincronismul inseamn , dup cum am spus, actiunea uniformizatoare a timpului asupra vietii sociale i culturale a diferitelor popoare legate între dânsele printr-o independen material i moral . Modelul valorizant al unei epoci este numit de E. Lovinescu spiritul veacului (saeculul). A fi modern, a evolua, a comunica cu lumea, este sinonim cu a cunoa te spiritul veacului i de al asuma. Concluzie 3 Tradi ionalismul pune accentul pe grup, pe colectivitate; autenticitatea individului (ca i autenticitatea unei opere de art ) exist numai în masura în care se revendic de la autenticitatea grupului; mentalitatea individual trebuie s se suprapuna mentalit ii colective. Spre deosebire de tradi ionali ti, moderni tii pun accentul pe individ. El este cel care promoveaz valorile, care imprim modele de comportament. Privit sub acest aspect, distinc ia dintre cele doua tendin e corespunde opozi iei între specificul na ional i occidentalizare, între o comunicare limitat la nivelul unei etnii si o comunicare contemporaneizat cu spiritul veacului. Asumarea identita ii culturale în context european a României începe în sec. al XIX-lea, când se contureaz clar orientarea spre valorile Occidentale. Acum identitatea cultural este resimtit atât la nivelul de comunicare, cat i la nivelul de structuri (universitate, teatre, jurnale, partide etc.). Ceea ce trebuie notat este faptul c raportarea la contextul european se face cu o privire critic . Secolul al XX-lea pare a fi cel al extremelor. Acum identitatea culturala este asumat neconditionat sau negat f r nuant ri. Meritul incontestabil al perioadei în discutie este acela c prin intermediul unor spirite excep ionale (M. Kogalniceanu, T. Maiorescu, Carol I,fam. Br tianu s.a.), s-a infaptuit modernizarea României într-un timp scurt.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->