Sunteți pe pagina 1din 3

Floare Laura Ioana,gr.

I Ion Minulescu

Ion Minulescu
Ion Minulescu (n.6 Ianuarie 1881,Bucuresti- d. 11 aprilie 1944,Bucuresti.) a fost un poet și
prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. Ion Minulescu este
numit director general al artelor în 1922.

BIOGRAFIE

Născut la București, a copilărit la Slatina, de unde este


originară mama sa. A urmat școala primară și
gimnaziul la Pitești; a făcut bacalaureat în 1899 la un
pension particular din București, "Brânză și
Arghirescu". În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan
apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu,
atunci încă elev la Pitești, în revista "Povestea vorbei".
În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul
poet publică în "Foaia pentru toți", doi ani mai târziu
poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeții
francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de
scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie
si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista
"Viața nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În
1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanțele pentru mai
târziu" in revista "Viata Literară si artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu
Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille,
H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanța,
ecourile acestei șederi pe țărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romante
pentru mai târziu" (1908) și în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).

În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961),
poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri "Garoafe rosii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră"
(1923), "Întregire" (1936), precum și a unor piese de teatru, între care drama "Vreau să trăiesc" (1937).
Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică inzestrată, care s-a
consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Urmează anii razboiului, 1916 - 1918 când
soții Minulescu se refugiază la Iași. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu:
"Măști de bronz și lampioane de porțelan" (1920).
Floare Laura Ioana,gr.I Ion Minulescu
Un an mai târziu, Minulescu își face debutul ca autor dramatic pe scena Nationalului se joacă piesa
"Pleacă berzele" și comedia într-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie).

În 1924 apare romanul "Roșu, galben și albastru", unul din marile succese literare ale vremii, după ce
fusese în prealabil publicat în paginile "Vieții românești". Se reprezintă Omul care trebuie să moară
"grotescă tragică în trei acte", publicată mai târziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai
târziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toată lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le
noaptea.

La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viață la București și este
înmormântat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus
publicațiile simboliste "Revista celorlați" și "Insula". A debutat cu versuri în "Povestirea vorbii". S-a
format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a
simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice.

De vorbă cu mine însumi (1913)


Opera
1. Romanţa soarelui

Romanţe pentru mai târziu (1908) 2. Romanţa ultimei seri


3. Romanţă policromă
1. Romanţa cheii 4. Ecce homo
2. Romanţa noastră 5. Alea jacta est
3. Romanţa noului-venit 6. Glasul morilor
4. Romanţa celor trei romanţe 7. Pastel mecanic
5. Romanţa zilelor de ieri 8. Prin gările cu firme-albastre
6. Romanţa celor ce se vând 9. Litanii pentru miezul nopţii
7. Romanţa celui ce s-a-ntors 10. Într-un bazar sentimental
8. Celei mai aproape 11. Va fi...
9. Celei care pleacă 12. Celei din urmă
10. Celei care minte 13. Cântec de leagăn
11. Multaşteptatei 14. De vorbă cu mine însumi
12. Trei lacrimi reci de călătoare
13. Odeletă (În cinstea ta)
14. Romanţă fără muzică (Că ne iubim ştie Strofe pentru faptele diverse (1930)

lumea toată)
1. Acuarelă
2. Vesperală
3. Nihil
4. Pianissimo
Floare Laura Ioana,gr.I Ion Minulescu
5. Romanţa ei 2. Romanţă meschină
6. Amiază rurală 3. Romanţa tinereţii
7. Seară rurală 4. Romanţa ultimului sărut
8. Elegie domestică 5. Romanţa răspunsului mut
9. Plastică medievală 6. Rânduri pentru cuvintele "nu" şi "da"
10. Romanţă fără ecou 7. Rânduri pentru un necredincios
8. Rânduri pentru întregirea mea
Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
9. În loc de prefaţă
10. Povestea mea şi a lor
1. Primăvară inutilă
11. Epilog sentimental
2. Vara în capitală
12. Quiproquo
3. Cu toamna în odaie
13. Turism
4. De vorbă cu iarna
14. Fapt divers
15. De ce-ai plecat?
16. Specific românesc
17. Cântecul nebunului
18. A XI-a poruncă
19. Drum crucial
20. Poveste scurtă
21. Pe malul Oltului
Nu sunt ce par a fi (1936) 22. În cinstea celei care a plecat
23. În oraşul cu trei sute de biserici
1. Romanţă negativă
24. Nu sunt ce par a fi