[...]“cum poţi şti care e puterea ta?.

Părerea mea e că puterea noastră stă în puterea unui

gând care se naşte în noi şi care trebuie să rămână atât de ascuns încât nimic să nu-l
smulgă de-acolo chiar dacă am muri, vreau să spun dacă am întânli moartea în faţă. Îmi
pare rău că noi doi nu suntem prieteni şi eu să-ţi spun gândul meu şi tu pe-al tău…Când
ne-am speria că suntem singuri pe lume şi nimeni nu ştie de noi, ne-am aduce aminte…”
(pag. 45)
— Ce este o lacrimă ? reluă imediat fata.
— Un cântar în aşteptarea greutăţilor, răspunse Adrian după o ezitare generală.
Adică? Lacrimile n-au semnificaţie dacă nu sunt cântărite?sau ele sunt doar fondul durerii
şi abia înţelesul lor le dă greutate?
— Ce este beţia ? reluă fata
Tăcere. Tocmai la un lucru atât de obişnuit se poticniseră.
— O filă albă între altele colorate, răspunse Sebi într-un târziu.
— Prea simbolic! strigă cineva slab…
— Ba nu, e foarte bun…beţia e o uitare, ca o filă albă, excelent…
— Ce este uitarea? zise atunci poeta auzind cuvantul uitare.
— Un măr copt în care s-a înfipt o suliţă, zise Lazarovici, şi urmară exclamaţii:
formidabil, să-ţi vină atât de repede un răspuns atât de sugestiv…
— Ce este întoarcerea? Reluă poeta cu sinceritatea ei pătimaşă.
— Aproape nimic, zise Niki, dar ar putea să fie un fulg de zăpadă.
Bravo!frumos! Întoarcerea e o iarnă care vine!Bravo, Niki.
— Ce este ultima seară înainte de plecare?
Ştefan tresări. Ar fi vrut să răspundă el la această întrebare dar nu-i venea în minte nimic.
Înţelesese: trebuia totdeauna o metaforă cât mai criptică, dar în acelaşi timp cât mai
adevărată şi mai expresivă.
— Ce este un an nou ?reluă poeta nemaiaştepând răspunsul.
— O poveste de dragoste care se sfârşeşte
Slab, deşi anul comparat cu o femeie iubită nu era prea rău…
— Ce este o tristeţe?
— Un drum care se împotmoleşte înainte de a ajunge la liman, răspunse doctorul
Spurcaciu stârnind strigăte de admiraţie. (pag.219)
Marin Preda , Delirul, Ed. Biblioteca pentru toţi, 2009