Obiectul psihologiei

Care este pentru voi semnificatia termenului psihologie?

Termenul este folosit din secolul al XVI-lea cand desemna cunoastere sufletului.
Etimologic: psykhê – suflet
logos – studiu, cuvant despre
psihologie – stiinta sufletului
Termenul a fost utilizat de Christian Wolf in titlurile a doua lucrari: Psychologia
empirica (1732) si Psycholoia rationalis (1734).
Primul tratat de psihologie poate fi considerat tratatul lui Aristolel Despre suflet,
in care discuta despre afecte – stari afective, senzatii, perceptii si intelect. La aceasta data
inca nu se intemeiase psihologia ca stiinta. De suflet se ocupau filosofia, teologia,
metafizica, medicina, literatura, magia si cultura poporului constand din cunostinte naïve
despre suflet si caracteristicile lui. Aceste cunostinte se exprima mai ales sub forma de
proverbe si zicatori care surprindeau tipologii, caractere, stiluri comportamentale.
Exemple: Chipul omului e oglinda sufletului.
Cine defaimă pe altul înaintea ta, el şi pe tine o să te defaime înaintea altora.
Când te-a înşelat cineva odată, e de vină el; când te-a înşelat a doua oară, eşti de vină
tu.
Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mânânci tot.
Fericit omul care se mulţumeşte cu ceva mai puţin decât are.
Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă.
Nu e învăţat cel ce ceteşte cărţi, ci cel ce ştie ce ceteşte.
Dati si voi exemple!
Aparitia psihologiei stiintifice este legata de fondarea primului laborator de
psihologie experimentala la Leipzig in 1879 de care Wilhelm Wundt. In laborator
conditiile de experimentare erau „provocate” pentru a observa variatiile de conduita a
subiectilor. La distanta de zece ani de la aceasta data un laborator de psihologie
experimentala este creat si in Romania, la Iasi, de catre Eduard Gruber, care si-a luat
doctoratul la Wundt.
 La inceputul secolului XX studiile psihologice si-au orientat atentia spre
observarea si masurarea comportamentului uman in diverse situatii, considerand ca doar
comportamentul uman este observabil, iar mintea umana nu poate fi descrisa, masurata.
De la englezescul behavior pentru comportament, acest curent al psihologiei s-a numit
behaviorism. El s-a bazat pe scurte proceduri experimentale care permiteau obsevarea,
discriminarea si masurarea comportamentului exterior. Behaviorismul a aparut ca reactie
la psihologia reflexiva, filosofica, ce apela doar la introspectie (observarea interna) pentru
studierea variatiilor comportamentului, metoda considerata prea subiectiva pentru a
obtine cunostinte cu caracter stiintific. Insa reactia behavioristilor a fost extrema ei
negand total alte metode decat studiul raspunsurilor R unui subiect la stimuli S. Schema
S―›R simplifica prea mult comportamentul si a fost ulterior abandonata. Evolutia
psihologiei a alternat intre schematizarea comportamentului obtinuta in cadrul
experimentelor si descrierea detaliata si comprehensiva din cadrul introspectiei dau a
altor metode descriptive, intre studierea faptelor psihice izolate si intelegerea psihicului
ca o structura coerenta. S-a facut astfel trecerea de la studierea comportamentului care
este activitatea observabila ce apare in interactiunea cu mediul la studierea conduitei
umane constituita din „reactii” complexe, integrate, organizate ierarhic, in functie
de caracteristicile ansamblului de stimuli. Conduita integreaza factori psihofiziologici,
factori culturali, caracteristici ale contextului social care constituie variabile intermediare
ce se interpun intre stimul si reactia comportamentala.
Concluzionand la ceea ce am discutat deja, putem spune ca psihologia este stiinta
care se ocupa cu descrierea, cu explicarea fenomenelor si insusirilor psihice
verificabile si cu predictia comportamentului uman.
( Filosofia este o componentă a culturii.)
Ce califica psihologia ca stiinta? Exista trei reguli ce trebuie indeplinite pentru a
valida o stiinta:
• Sa aiba obiect propriu;
• Sa aiba un set de metode;
• Sa ajunga la concluzii cu caracter general (concluzii cu caracter de lege).
Sa analizam aceste trei conditii pe rand cu referire la psihologie.
 Conditia de obiect propriu este indeplinita de psihologie prin aceea ca studiaza
modul de comportare a persoanei sau conduita umana, actiunile si cauzele care se
traduc direct sau indirect in comportare. Termenul conduita cuprinde atat
comportamentul exterior, cat si cel interior. O anumita reactie, cum ar fi inrosirea
fetei, privita in raport cu organismul este obiectul fiziologiei ori al medicinei, aceeasi
reactie in raport cu intreaga conduita si cu ambianta, este obiect al psihologiei care ii
va stabili sensul sau psihologic, lamurindu-ne importanta ei pentru comportamentul
viitor al persoanei.

In privinta metodelor psihologia beneficiaza de o larga varietate. Cele mai

importante si mai de folosite sunt: observatia, studiul de caz, experimentul,
chestionarul si testul psihologic. Metoda (methodos – drum, cale de urmat)
desemneaza o serie de demersuri, proceduri sau reguli pe care le adoptam in vederea
atingerii unui scop.
• Observatia este studierea sistematica si intentionata a comportamentului
in conditii naturale, in absenta interventiei observatorului si in scopul
unei descrieri detaliate.
Din definitie putem trage concluzia ca observatia intamplatoare si incompleta nu
este o metoda stiintifica. Pentru a fi intr-adevar eficienta, observatia trebuie sa
indeplineasca anumite conditii:
1. stabilirea clara a scopului observatiei (in fisa de observatie se noteaza
un cap de tabel cu toate manifestarile comportamentale pe care ne
asteptam sa la observam la subiect);
2. elaborarea unui plan de observatie (se stabilesc momentele si conditiile
in care se va realiza observatia);
3. inregistrarea imediata a faptelor, nu a interpretarilor (in foaia de
observatie se noteaza de cate ori a aparut o anumita manifestare
comportamentala in acelasi moment cand ea s-a produs);
4. efectuare unui numar optim de observatii in conditii cat mai variate;
5. discretia observatorului (oamenii nu se mai comporta natural daca stiu
ca sunt observati).
 O forma a observatiei este introspectia – autoobservatia – studiul sistematic al
propriilor reactii in diferite situatii.
Avantaj: permite accesul direct la gandurile unei persoane.
Dezavantaje: uneori nu ne putem exprima in cuvinte gandurile sau trairile;
uneori nu suntem constienti de felul in care am ajuns la o decizie sau de cauza
starilor afective.
Exercitiu: Realizati si voi o observatie timp de 30 de minute! Va puteti alege orice
subiect si orice situatie. Puteti folosi modelul de fisa de observatie dat. Pentru a inregistra
toate reactiile comportamentale puteti folosi inregistrarea audio pentru limbajul verbal, in
felul acesta veti avea libertatea sa va concentrati numai pe limbajul paraverbal si
nonverbal in momentul observatiei. Corelati cele trei aspecte ale limbajului din punctul
de vedere al momentului producerii pentru o mai mare acuratete a observatiei.
• Studiul de caz consta in investigarea foarte detaliata a unui singur individ
sau grup in scopul de a generaliza rezultatele la intreaga populatie.
Avantaje: volum mare de informatii obtinute; se pot studia fenomene unice,
singulare.
Dezavantaj: dificultate in generalizarea rezultatelor obtinute.
Exercitiu: Dati exemple de situatii in care este utila metoda studiului de caz!
• Experimentul presupune provocarea unui fenomen psihic in conditii bine
determinate, cu scopul verificarii unei ipoteze, a unei relatii cauzale.
Psihologul modifica sistematic un factor care actioneaza asupra participantilor la
experiment pastrand constante toate celelalte aspecte ale situatiei.
Avantaj: este provocat, cercetatorul nu asteapta producerea evenimentului.
Dezavantaje: necesita respectarea cu strictete a conditiilor experimentale; unele
fenomene nu pot fi provocate in laborator in conditii foarte bine controlate; situatiile
controlate din laborator sunt artificiale si nu seamana cu cele naturale.
Exercitiu: Cautati pe internet sau la biblioteca un exemplu de experiment, descrieti
conditiile de experimentare, desfasurarea experimentului si concluziile obtinute. Sau
urmariti filmul Das experiment si faceti o recenzie a acestuia urmarind aceleasi aspecte
de mai sus, daca concluziile nu vi se par evidente incercati sa realizati voi o serie de
concluzii pentru experimentul din film.
 • Chestionarul este metoda prin care un grup selectat de persoane
(esantion) isi exprima opiniile, atitudinile sau parerile despre
comportamentele din anumite circumstante.
Itemii unui chestionar sunt alesi cu grija pentru a nu fi ambigui sau contradictorii,
pentru a trimite un mesaj clar si inteligibil, intrebarile si instructiunile sunt standardizate
si reprezinta rezultatul unei pretestari.
Avantaj: fiecare respondent isi exprima opinia in acelasi mod, creste gradul de
generalizare a rezultatelor.
Dezavantaj: nu stim daca respondentul da raspunsul adevarat la intrebare, sunt
necesare masuri aditionale de control al tendintei de fatada.
Exercitiu: Care credeti ca sunt defectele unui chestionar dintr-o revista de popularizare?
• Testul psihologic este o situatie standardizata in care raspunsurile
subiectilor sunt masurate folosind etaloane specifice populatiei din care
fac parte.
Diferenta dintre teste si chestionare consta in faptul ca testele sunt orientate la
nivelul comportamentelor, al reactiilor comportamentale, in timp ce chestionarele sunt
situate la nivel declarativ, ele nu pun oamenii sa actioneze. Exemplu: testul arborelui.

Nu exista o metoda perfecta. Fiecare are avantaje si dezavantaje si se aplica in

situatii bine precizate. De multe ori in cercetarea psihologica sunt folosite demersuri
plurimetodologice pentru a acoperi dezavantajele unei metode specifice.

Conditia de lege este mentionata chiar in definitia psihologiei: psihologia se ocupa cu

explicarea fenomenelor si insusirilor psihice verificabile adica cu identificarea relatiilor
cauzale care determina fenomenele si insusirile psihice. A explica un fapt inseamna a
identifica cauza care il produce, a identifica originea sau modalitatea de aparitie a acestui
fapt. Orice stiinta tinde sa realizeze judecati cu caracter maxim de generalitate (pentru
orice x atunci y). Orice lege surprinde o relatie cauzala caracterizata prin mare stabilitate
si repetabilitate. Concluziile studiilor psihologice intra in categoria de judecati cu caracter
mare de generalitate. Ele nu sunt intotdeauna valabile dupa modelul – pentru orice x
atunci y, dar au un caracter de adevar bine controlat, marja de eroare acceptata in
realizarea generalizarii fiind 0,05 cand consecintele generalizarii nu sunt grave in caz de
greseala si 0,01 cand consecintele generalizarii sunt grave in caz de greseala. Astfel
concluziile realizate in urma studiilor psihologice au un caracter probabilist si exista
posibilitatea ca 1 caz din 100 sa nu se comporte conform concluziilor sau 5 cazuri din
100 sa nu se comporte conform concluziilor in functie de marja de eroare acceptata. De
observat faptul ca uneori nici in medicina nu exista marje de eroare atat de mici, uneori
pacientii avand sanse mult mai reduse de a raspunde la tratament sau la operatie asa cum
medicii se asteapta.

Pentru a putea caracteriza ceea ce intelegem prin fenomen psihic trebuie sa

intelegem mai intai problema naturii psihicului. Viata psihica rezulta din raportul dintre
suflet si creier, in legatura cu acest raport exista trei teorii.

O prima teorie considera ca spiritul este o substanta cu proprietati net diferite

de cele ale creierului si comanda creierului, aflandu-se in interactiune cu acesta. Desi se
afla in subordine, creierul poate actiona la radul sau asupra psihicului. Exemplu: in
timpul betiei alcoolul influenteaza activitatea creierului si aceasta duce la tulburari ale
constiintei. (Pozitia interactionista). Un argument in favoarea acestei teorii este faptu;l
ca neurofiziologia actuala nu poate explica inca sinteza proceselor nervoase ce face
posibile perceptia, vointa.

A doua teorie considera deasemenea ca spiritul si materia sunt realitati diferite,

dar care nu interactioneaza. Aceasta este teoria paralelismului conform careia oricarei
modificari in spirit ii corespunde o modificare a materiei. Problema este cum s-a asigurat
aceasta permanenta potrivire. Unii sustin ca intervine vointa divina, altii considera ca
biologii, studiind misterele evolutiei materiei vii vor clarifica si aceasta problema.
Exemplu: proiectia unui punct pe o dreapta.

A treia teorie, teoria identitatii, afirma ca spiritul si creierul sunt acelasi lucru.
Activitatea creierului explica fenomenele psihice. Activitatea creierului poate fi privita
din doua puncte de vedere. Cand observam activitatea nervoasa din exterior, vorbim de
materie, guvernata de legi. Privita din interiorul fiecaruia vedem alte aspecte si ne referim
la psihic, la spirit. Exemplu: aspectul unui submarin din exterior si din interior.
Care din aceste trei teorii este mai verosimila? Folositi argumente in explicarea
alegerii pe care ati facut-o!

Psihicul este forma pe care o imbraca pentru noi succesiunea proceselor nervoase
din creier. Forma apare din relatiile dintre componente. Imaginea perceputa de noi intr-o
fotografie consta se fapt din puncte de culoare. Pentru ca aceste puncte de culoare
respecta raporturile petelor de culoare ale peisajului fotografiat, chiar daca dimensiunea
difera recunoastem imaginea acestiu peisaj. Imaginea reprezinta un sistem precizat de
raporturi. Aceasta imagine este un fenomen psihic, ea are o semnificatie pentru noi, dar
rezulta din procesele nervoase ale creierului intre care se stabilesc numeroase si variate
raporturi care reflecta raporturi existente intre obiectele percepute din exterior. Creierul
realizeaza transferul de informatie din exterior in interior, converteste informatia in
semnale cu care psihicul poate opera. Facand o comparatie cu un computer, ceea ce este
softul pentru calculator este psihicul pentru om, pentru organism. Putem privi omul insa
ca pe un calculator care se autoprogrameaza mereu in functie de experienta.