Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arhetipurile Si Iconstientul Colectiv
Arhetipurile Si Iconstientul Colectiv
ARHETIPURILE
ŞI INCONŞTIENTUL
COLECTIV
2
C AR L G U S T AV J U N G (1875 - 1961)
„În pieptul tău se află stelele destinului tău”, îi spune Illo lui Wallenstein
(Friedrich Schiller (1759-1825) – Cei doi Piccolomini, actul al II-lea, scena VI),
ceea ce ar putea satisface orice astrologie, daca s-ar şti câte ceva despre acest
secret al inimii. Însă până nu demult el nu fusese dezlegat şi n-aş îndrăzni să afirm
că astăzi situaţia este principial diferită.
Învăţătura tribală este sacru-periculoasă. Orice învăţătură ezoterică încearcă
sa surprindă fata invizibila a sufletului şi fiecare pretinde pentru sine autoritatea
suprema. Aceleaşi trăsături le regăsim amplificate la religiile mondiale dominante.
Iniţial ele conţin o cunoaştere provenita din revelaţia secreta şi exprima tainele
sufletului în imagini minunate. Templele şi scrierile lor sfinte transmit prin cuvânt
şi imagine străvechea învăţătură sfântă, accesibila oricărei credinţe, oricărei
priviri sensibile, oricărei minţi exigente. Cu cât imaginea transmisa este mai
frumoasa, mai măreaţa, mai cuprinzătoare, cu atât se îndepărtează mai mult de
experienţa individuala. Experienţa originara fiind pierduta, noi putem încerca doar
s-o aproximam prin intermediul imaginii pe care a produs-o. [...]
3
suportam cunoaşterea ei, atunci abia am rezolvat o mica parte a sarcinii : am
suprimat cel puţin inconştientul personal. [...]
Pentru Nietzsche, Zarathustra este mai mult decât o figura poetica, este o
mărturisire involuntara. Viata sa a fost o rătăcire în întunecimile îndepărtării de
Dumnezeu, ale decreştinării şi de aceea i-a apărut revelatorul şi iluminatorul ca
4
izvor al sufletului sau. De aici provine limba hieratica din Aşa grăit-a Zarathustra,
căci acesta este stilul arhetipului spiritului.
Prin trăirea acestui arhetip modernul face experienţa modalităţii străvechi a
gândirii ca activitate autonoma al cărei obiect suntem. Hermes Trismegistos sau
Thoth din literatura ermetica, Orfeu, Poiandres şi înruditul cu acesta Poimen al lui
Hermas constituie alte formulări ale aceleiaşi experienţe. Daca numele de Lucifer
nu ar avea o încărcătură peiorativă, el ar fi foarte potrivit pentru acest arhetip. De
aceea m-am mulţumit sa-l denumesc arhetipul bătrânului înţelept sau arhetipul
sensului. Asemenea tuturor arhetipurilor, şi acesta are un aspect pozitiv şi unul
negativ. [...] (46)
DESPRE RENAŞTERE
6
Totalitatea umana consta dintr-o unire a personalităţii conştiente şi
inconştiente. Aşa cum fiecare individ rezulta din gene atât masculine cât şi
feminine şi fiecare sex e determinat de predominanta genelor corespunzătoare, la
fel în psihicul bărbatului numai conştiinţa este masculina, iar inconştientul este
feminin. La femeie lucrurile stau invers. Am redescoperit şi reformulat acest fapt
în teoria mea asupra animei. Dar ea era cunoscuta de mult timp.
Ideea unei coniunctio a masculinului şi femininului, care a ajuns concept
aşa-zis tehnic în filosofia hermetica, apare ca mysterium iniquitatis deja în
gnosticism, probabil influenţat de veterotestamentara „căsătorie divină”, aşa cum,
de ex., a realizat-o Hosea. Aceasta e indicata nu numai de anumite obiceiuri
transmise, ci şi de citatul din Evanghelie în a doua scrisoare către Clemens :
„Când cei 2 vor fi unul, şi ceea ce e afara ca ceea ce e înăuntru, şi masculinul cu
femininul, nici masculin, nici feminin.” [...]
7
pustiirii cresc nemăsurat. Şi cine este autorul tuturor acestor lucruri ? Tocmai
spiritul uman considerat inofensiv, dotat, inventiv, care din păcate nu este
conştient de demonia sa. Mai mult, acest spirit face totul pentru a nu fi silit sa se
privească în faţă, fiecare ajutându-l după puteri în această privinţă. Orice numai
psihologie nu, căci aceasta necuviinţa ar putea conduce la autocunoaştere ! Mai
bine războaie, de care este vinovat întotdeauna celalalt ; şi nimeni nu vede ca toata
lumea este posedata de dorinţa de a face ceea ce evita şi-i provoacă frica.
Mi se pare - o mărturisesc deschis – ca epocile trecute n-au exagerat, ca
spiritul nu s-a lepădat de demonia sa şi ca oamenii sunt mai expuşi, datorita
ştiinţei şi tehnicii, pericolului de a cădea prada posedării. [...]
De ce nenorocire mai avem nevoie, pentru ca cel puţin conducătorii
responsabili ai umanitarii sa deschidă larg ochii şi sa se elibereze de eroare ? (257)
8
La fel cum corpul reprezintă un fel de muzeu al istoriei sale filogenetice,
aşa face şi psihicul. Nu avem nici un motiv sa presupunem ca structura speciala a
psihicului este unica în lume, ca nu are nici o istorie dincolo de manifestarea sa
individuala. Nici conştiinţei noastre nu i se poate nega o istorie care cuprinde 5
000 de ani. Numai conştiinţa eului are mereu un nou început şi un sfârşit prematur.
Dar psihicul inconştient nu este numai nesfârşit de bătrân, ci are şi posibilitatea sa
crească într-un viitor la fel de nesfârşit. El formează species humana şi este o
parte componenta a ei, la fel ca şi corpul, care e trecător d.p.d.v. individual, dar
d.p.d.v. colectiv are o vârsta imposibil de măsurat.
Anima şi animus trăiesc într-o lume foarte diferita de cea exterioara, într-o
lume în care pulsul timpului bate foarte încet, în care naşterea şi viata indivizilor
contează foarte puţin. Nu e de mirare ca existenţa lor e stranie, atât de stranie
încât intruziunea ei în conştiinţa înseamnă deseori psihoza. Anima şi animus
aparţin fără îndoiala acelui material care se manifesta în schizofrenie. [...]
9
(ca in alchimia greaca), de un proces de transformare împărţit în 4 faze de 3,
analog celor 12 transformări ale zodiacului şi împărţirii acestuia in 4. Numărul 12,
aşa cum se întâmpla nu rareori, nu are doar o semnificaţie individuala (ca în cazul
de fata ca zi de naştere), ci şi o semnificaţie condiţionata temporal, căci eonul
contemporan al peştelui se apropie de sfârşitul critic si reprezintă în acelaşi timp a
douăsprezecea casa a zodiacului. [...]
Matrix este la el (la Böhme) conditio sine qua non a tuturor diferenţierilor,
adică realizărilor, fără de care spiritul rămâne plutind, suspendat, si nu intra
niciodată în realitate. Ciocnirea principiului patern (spirit) cu cel matern (natura)
acţionează ca un soc. [...]
(Matei 6, 22) : „De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.” [...]
Fără a intra în detaliile terapiei, vreau doar sa spun că este vorba de o noua
ordonare a personalităţii, într-o anumita măsura de o noua centrare. Din acest
motiv, mandalele apar mai ales în legătura cu dezorientări, panica sau stări psihice
haotice. Ele au scopul de a aduce o ordine în rătăcire, fără că aceasta intenţie sa le
fie vreodată conştienta pacienţilor. În orice caz, ele exprima ordine, echilibru şi
totalitate. De aceea, deseori este subliniat de către pacienţi efectul binefăcător sau
liniştitor al unei asemenea imagini. Prin mandale se exprima mai ales reprezentări
şi idei religioase, adică luminoase, sau – în locul lor - idei filosofice. [...]
MANDALE
11
În budismul tibetan figurii ii revine semnificaţia unui instrument de cult
(yantra), care trebuie sa sprijine meditaţia şi concentrarea. Ceva asemănător
semnifica ea şi în alchimie, căci acolo reprezintă compunerea a 4 elemente
separate. Apariţia ei spontana la indivizi moderni permite cercetării psihologice
explorarea sensului sau funcţional. De regula, mandala apare în stări de disociaţie
sau dezorientare psihica, de ex. la copii între 8 şi 11 ani, ai căror părinţi se afla în
divorţ, sau la adulţi care sunt confruntaţi, ca o consecinţa a nevrozei şi
tratamentului ei, cu problematica contrariilor naturii umane, şi astfel sunt
dezorientaţi, sau la schizofreni, a căror imagine despre lume a ajuns haotica din
cauza intruziunii conţinuturilor inconştiente neînţelese. În astfel de cazuri se vede
clar cum ordinea severa a unui asemenea cerc compensează dezordinea şi rătăcirea
stării psihice, şi anume prin faptul ca se construieşte un punct central, spre care se
ordonează totul, sau o ordonare concentrica a multiplului neordonat, a opusului şi
a ceea ce e de neunit. Este vorba aici evident de o încercare de autovindecare a
naturii, care provine nu dintr-o consideraţie conştienta, ci dintr-un impuls
instinctiv. [...]
12