Sunteți pe pagina 1din 14

2.

3 Banii în economia de piaţă


2.3.1 Natura, geneza şi evoluţia banilor
Banii reprezintă o marfă spcială care, într-un îndelungat
proces istoric, de dezvoltare a schimbului, s-a separat în
mod constant de lumea mărfurilor pentru a îndeplini rolul
de echivalent general şi de instrument general al
schimbului.
Banii au apărut cu mult timp în urmă, din necesitatea facilitării
schimbului, realizat iniţial sub formă de troc – schimbul direct
dintre două bunuri.
În evoluţia istorică a banilor se disting trei etape importante:

1. perioada banilor-marfă – primele forme concrete de bani


au fost anumite bunuri, animale, blănuri, bucăţi de metal
etc. Care aveau rol de:

• intermediar;

• etalon pentru măsurarea celorlalte bunuri;

2. perioada banilor monedă, treptat rolul de bani s-a


restâns la metale preţioase (aur, argint) datorită unor
proprietăţi intrinseci:

• valoare mare într-un volum mic;

• sunt omogene şi perfect indivizibile;

3. perioada banilor de hârtie (fiduciari - bazaţi exclusiv pe


încredere), aceşti bani nu mai au valoare intrinsecă,
valoarea rezultând doar din semnul valoric imprimat pe
ei. Monedelor metalice li s-au adăugat bancnotele,
semne băneşti emise de bănci care:
• certificau prezenţa aurului în păstrarea băncii;

• exprimau angajamentul băncii de a le preschimba, la


cerere, în aur (până la primul război mondial).
Dreptul de a emite bancnote a fost, treptat, restrâns şi rezervat
unei singure bănci – Banca de Emisiune sau Centrală. Dacă până la
primul război mondial bancnotele circulau paralel cu monedele de
aur şi argint, după această dată emisiunile de monede din metale
preţioase au devenit excepţii, convertibilitatea bancotelor în aur şi
argint restrângându-se treptat, ele devenind simple intrumente
utilizate în tranzacţii economice.
Trăsăturile esenţiale care pun în evidenţă natura banilor din
economiile de piaţă contemporane sunt:

- banii reprezintă un instrument obiectiv-necesar,


indispensabil pentru societate;

- banii reprezintă un instrument social al economiei de


schimb, natura banilor nu depinde de corpul material al
acestora ci de funcţiile sociale îndeplinite;

- raţiunea de a fi a banilor o constituie rolul lor de a facilita


schimbul mărfurilor şi derularea normală a fluxurilor
economice;

- realizarea rolului şi funcţiilor banilor are loc numai pe baza


încrederii pe care o au faţă de instrumentul monetar
posesorii efectivi sau potenţiali ai banilor;

- banii au caracter:

• nedeterminat – permit transformarea lor în orice


marfă şi achitarea oricărei datorii;

• general – sunt acceptaţi în orice moment şi orice loc al


unei comunicaţii monetare;

• imediat – permit reglarea instantanee şi definitivă a


actelor de vânzare-cumpărare şi stingerea unei datorii.
2.3.2 Rolul şi funcţiile banilor în economia de piaţă
Rolul banilor în cadrul economiei de piaţă se concretizează în
funcţiile pe care aceştia le îndeplinesc distingându-se astfel două
mari direcţii:

1. Teoria clasică ce consideră că banii îndeplinesc următoarele


funcţii:
- măsură a valorii;

- mijloc de circulaţie;

- mijloc de plată;

- mijloc de tezaurizare;

- bani universali.

2. Teoria contemporană care consideră că funcţiile banilor


sunt următoarele:

- mijloc de schimb şi stimulare a activităţii economice;

- instrument al circulaţiei mărfurilor şi mijloc de comparaţie;

- de rezervă ca valoare, care se desfăşoară în timp şi îmbracă


două aspecte:

• banii sunt instrument de economisire;

• banii permit realizarea valorilor viitoare;

- mijlocitor al schimburilor de mărfuri şi măsură a valorii cu două


funcţii conexe:

• mijloc de tezaurizare,
• mijloc de plată.
Dacă în ceea ce priveşte rolul covârşitor al banilor în economia de
piaţă, precum şi funcţiile pe care ei le îndeplinesc, diferitele şcoli şi
teorii economice sunt de accord, că nu s-a ajuns încă la o definiţie
larg acceptată a banilor, capabilă să surprindă sintetic esenţa şi
semnificaţia acestora.
Astăzi banii sunt expresia generică pentru bancnote,
monedă metalică, monedă scripturală şi alte instrumente
recunoscute ca monedă, existente în posesia agenţilor
economici, având forme şi denumiri diferite de la o ţară la
alta (dolar, liră, euro, leu, etc.) acceptate pentru schimburi
şi plăţi într-un spaţiu economic dat. Ei sunt un simbol al
avuţiei conferind putere economică deţinătorului lor.
Funcţiile banilor sunt în esenţă următoarele:

1) mijloc de măsură a valorii (etalon de calcul) permit


măsurarea şi compararea în timp şi spaţiu a cheltuielilor şi
rezultatelor. Moneda naţională reprezintă etalonul general
de măsură pentru întreaga activitate economică, singurul
mijloc capabil să comensureze şi să compare bunuri
economice şi activităţi diferite din punct de vedere:

o cantitativ,

o calitativ,

o structural.

2) mijloc de circulaţie (de schimb) constă în aceea că


moneda este mijlocitorul schimbului, banii putând trece de
la un deţinător la altul;

3) mijloc de plată - orice obligaţie economică este evaluată în


bani şi încetează prin achitarea sumei corespunzătoare;

4) mijloc de rezervă (de economisire) are la bază


caracterul impersonal al monedei care poate fi folosită de
oricine, pentru orice marfă şi în orice moment. Banii sunt
lichiditate prin excelenţă, adică sunt acceptaţi în tranzacţii
în condiţii de risc şi pierderi minime pentru deţinători;

5) bani universali – reprezintă capacitatea banilor de a servi


pentru circulaţie sau stingerea obligaţiilor pe plan
internaţional.

Moneda reprezintă resursa macroeconomică la care se raportează


toţi agenţii economici ai unui stat. Moneda face posibilă derularea
tranzacţiilor căruia este transmisă averea averea de la o persoană
la alta, de la un agent economic la altul. Atributele monedei
sunt:

1. acceptabilitate - pentru ca moneda să fie mijloc general


de schimb, ea trebuie să fie acceptată de toate
persoanele unui stat ca mijloc de plată;

2. convertibilitate – moneda trebuie să fie folosită cu uşurinţă;

3. divizibilitate – capacitatea monedei de a fi folosită la orice


tip de tranzacţie;

4. uniformitate – toate instrumentele acceptate ca mijloc de


plată trebuie să posede aceleaşi calităţi şi funcţii;

5. greutatea falsificării – imposibilitatea reproducerii ei;

6. stabilitatea valorii – menţinerea puterii de cumpărare o


perioadă de timp cât mai mare.

Etalon – serveşte ca unitate de măsură sub diferite forme şi în


diferite scopuri. Etalonul monetar este cantitatea de metal (aur,
argint) corespunzătoare unei unităţi monetare.
Paritate – raportul de schimb dintre valorile a două monede care,
teoretic, reflectă raportul dintre puterea lor de cumpărare în ţările
respective.
Prodfactori – bunuri care servesc obţinerii satisfactorilor; factori
de producţie (utilaje, instalaţii etc.).
Satisfactori – bunurile utilizate pentru consumul personal al
membrilor societăţii, destinate satisfacerii nemijlocite a
trebuinţelor (alimente, îmbrăcăminte etc.).
Intrinsec – ceea ce constituie partea lăuntrică, esenţială a unui
lucru. Un bun are o valoare intrinsecă, adică prin el însuşi,
nelegat de altceva.

Fixing – operaţiune de stabilire a cursurilor valutare sau a preţului


aurului la bursă. O valută poate avea două cursuri:

- un curs oficial, stabilit de autoritatea monetară – Banca


Centrală;

- un curs liber – stabilit pe piaţă, în funcţie de fluctuaţia


cererii şi a ofertei pentru valuta respectivă. Tehnica de
stabilire a cursului după metoda fixingului constă în
determinarea punctului la care cererea şi oferta pentru o
valută se egalizează sau se apropie cel mai mult.

Banii repr un bun acceptat de toata lumea in calitate de mijloc de schimb,


mijloc de tezaurizare si unitate de masura.

In stiinta contemporana predomina opinia potrivit careia banii au aparut in


urma evolutiei schimbului de marfuri. Initial o marfa se schimba pe o alta
marfa(barter, troc). P/u a facilita schimbul pe fiecare piata se impune treptat
o marfa cautata de toata lumea si care incepe sa joace rolul de marfa-bani
sau de echialent general. Aceasta functie a fost indeplinita, de la o tara la
alta si de la o epoca la alta, de cele mai diverse marfuri: sarea, ceaiul,
tutunul, blanurile. Cu timpul functia de intermediar incepe a fi indeplinita
pretutindeni de metale pretioase, in primul rind de aur si de argint. Cu
scopul usurarii transportarii si p/u a scapa de necesitatea cintaririi au fost
batute monede. Incepind cu sec XVII-lea au aparut banii de hirtie, dupa
primul razboi mondial este suspendata circulatia banilor de aur si de argint
in favoare banilor de hirtie.

Functiile banilor:
1) Banii ca unitate de masura – mai este numita etalon al preturilor,
instrument de masura a valorii.

2) Banii ca mijloc e schimb sau mijloc de circulatie. Aceasta functie


banii o indeplinesc prin intermedierea schimbului, eliminind astfel
trocul.

3) De conservare a valorii – mai este numita de tezaurizare, de mijloc


de economisire.

4) Instrument important de gestiune strategica a economiei,


manevrind cu masa monetara si cu rata dobinzii, guvernele
contemporane influenteaza in mod nemijlocit activitatea economica;

5) Instrument eficient de depasire a crizelor economice, de incurajare


a exporturilor, de redistribuire a venitului national.

Formele banilor:

a) Moneda metalica(divizionara) – consta din piese metalice de nichel,


cupru, aluminiu si diferite aliaje de o valoare mica. Pina in sex XIX-lea
era din aur si argint.

b) Moneda de hirtie sau biletele de banca. Moneda metalica si banii de


hirtie sunt numiti bani in numerar sau “cash”.

c) Moneda scriturala sau moneda de cont a aparut ca raspuns la o


cerere crescinda de moneda. Cu o pondere mereu in crestere in
structura masei monetare, moneda scripturala a devenit principala
forma de moneda in economiile contemporane. Ea inlocuieste
moneda de hirtie atiti in relatiile dintre banci cit si in cele dintre ag ec.

Instrumentele de circulatie a monedei scripturale:

 Cecul – un document banesc, ce contine un ordin scris al


titularului unui cont catre banca sa de a plati persoanei care
detine cecul o anumita suma de bani;

 Viramentele – constituie un transfer bancar al banilor de la un


cont la altul, fie in cadrul aceleiasi banci, fie catre alta institutie
financiara;
 Cardul – este instrument bancar multifunctional, emis de o
insititutie financiara, scris pe numele unei persoane care detine
cont in banca.

Legea circulatiei banilor – cantitatea de bani necesara p/u circulatie este


direct proportionala cu cantitatea marfurilor in circulatie, cu nivelul preturilor
marfurilor si invers proportionala cu nivelul dezvoltarii creditului, cu nivelul
platilor fara bani in numerar, cu viteza de rotatie a banilor.

In diferite epoci, din diferite motive, diferitele popoare si civilizatii au acceptat diferiti mijlocitori
ai schimbului, acestea fiind primele forme de bani cunoscute de societatea omeneasca. De
exemplu: argila si ceramica, carapacea de broasca testoasa, dintii de delfin, vite, porci, tutun,
lana, sare etc. In cele din urma a fost preferat aurul, datorita calitatilor lui ( inalterabil,
omogenitate fizica naturala, divizibilitate fara pierdere de valoare, usor prelucrabil, avand o
valoare mare intr-un volum mic, fiind relativ usor si ieftin de transportat). La inceput, aurul a
circulat in calitate de bani sub forma de bucati brute, apoi de lingouri si bare de greutati egale.
Principalul neajuns al acestei situatii consta in necesitatea cantaririi si verificarii puritatii aurului
la fiecare act de vanzare-cumparare. Acest neajuns a fost inlaturat prin marcarea lingourilor si
barelor, mai inati de catre negustori, apoi de capetenii feudale, orese si state. Astfel au aparut
monedele de aur.

Pe teritoriul Romaniei, primele monede autohtone au fost drahmele din argint, batute in
orasul pontic Histria in sec. V- IV i.e.n. Omenirea a folosit monede metalice cu valoare
intrinseca, mai intai din aur si din argint, apoi din diferite aliaje, timp de peste 26 de secole.

Monedele de aur din epoca moderna erau perfect rotunde, echilibrate, bine reliefate, cu
inscriptii clare, zimtate pe margini, emise unor legi monetare precise. Acestea au inceput sa fie
batute in Europa aproximativ din sec. al XVIII- lea. In primul deceniu al secolului al XX-lea,
toate statele europene aveau moneda de aur proprie. Statul stabilea prin lege numele, greutatea,
titlul si capacitatea monedei de a circula si stinge obligatii. In functie de titlu si greutate se
stabileau raporturi de schimb intre diferitele monede de aur.

Deoarece pentru cumparatorii de valoare mica ar fi fost necesare monede foarte mici de aur, care
nu se puteau confectiona, alturi de monedele de aur au circulat si monede divizionare din argint,
arama si alte metale. Aparitia monedelor divizionare din alte metale decat aurul nu inseamna
decat separarea functiei banilor de valoarea lor, fapt demonstrat practic ca in calitate de bani pot
functiona si alte licruri lipsite de valore, dar care sunt insemne ale valorii, astfel ca incepand cu
sec al X-lea in China, respectiv sec XVI- XVII in Europa, apar si alte mijloace de schimb,
respectiv bancnotele sau banii de credit.

Bancnotele au fost semne ale valorii care certificau ca posesorul lor este creditorul bancii
emitente pentru suma de bani specificata pe bancnota. Aceste au circulat ca monede-hartie, fiind
convertibile , la cerere, in moneda metalica cu valoare deplina. Monedele au inlocuit la inceput
cambiile ( emise de particulari) depuse la bancile comerciale pentru scontare.
Faptul ca banii nu pot fi creati, la dorinta, de catre persoane private sau agenti economici si
ca exista in cantitati limitate ii incadreaza in categoria bunurilor economice rare.

In zilele noastre, banii se prezinta sub urmatoarele forme:

· Hartia- moneda de diferite cupiuri ( valori nominale)

· Moneda divizionara metalica ( pentru operatiuni de mica dimensiune);

· Banii de depozit sau de cont, adica disponibilitatile

aflate in conturile bancare ale diferitelor persoane sau agenti economici. Aceste disponibilitati
apar prin depunerea de catre anumite persoane sau firme a unor bunuri, devize, numerar la banci
sau alte institutii financiare. Depozitele respective pot fi:

1. la vedere, in situatia in care proprietarul depozitului il poate retrage ( partial sau total) in
orice moment;

2. la tremen, in situatia in care retragerea depozitului este conditionata de scurgerea unei


perioade determinate de timp.

In schimbul acestor depozite, banca poate elibera creditorilor cecuri, cartele speciale, cartele
magnetice, etc. care servesc ca mijlocirea schimbului sau la stingerea unor obligatii. De
asemenea, pe baza depozitelor existente, banca face decontarile prin virament ( transfer dintr-un
cont in altul) intre agentii economici (conditionate si de prezentarea unor documente doveditoare
ale realizarii operatiunii ce atrage decontarea), si deschide credite pentru diferiti agenti
economici.

Banii sunt orice bun cu destinatia speciala de a servi ca instrument de schimb si etalon de
masurare, evluare penrtu toate celelalte bunuri.

Functiile banilor
In desfasurarea vietii economice, banii indeplinesc urmatoarele functii: de evaluare,
mijloc de schimb, mijloc de plata, mijloc de stocare a valorii si bani universali.

1. Functia de evaluare, denumita de altfel si functia de masura a valorii, consta in


aceea ca toate marfurile sau activitatile isi gasesc valoarea masurata si exprimata in bani. Pentru
aceasta, se alege un etalon in fiecare tara, etalon ce cuprinde o cantitate din marfa bani, cu
denumiri diferite ( $, euro, leu etc). Pentru indeplinirea acestei functii nu este necesara prezenta
efectiva a banilor, aceasta fiind o operatie abstracta.

Exprimarea in bani a valorii marfurilor se numeste pret In prezent, renuntarea la etalonul aur
conduce la stabilirea valorii banilor astfel:

- pe piata interna, in functie de puterea de cumparare ( cantitatea de bunuri si servicii care


poate fi procurata cu ajutorul lor);

- pe piata externa, de raportul cu alte valute, in functie de cererea si oferta valutei de


referinta.

2. Functia de mijloc de schimb, este considerata in prezent cea mai importanta functie a banilor;
prin aceasta functie ei intermediaza schimbul de bunuri economice si il separa in doua acte,
asigurand fluiditatea poeratiilor intre vanzator si cumparator. Pentru exercitarea acestei functii
prezenta banilor este obligatorie.

3. Ca mijloc de plata, banii servesc pentru achitarea unor datorii, pentru plata
impozitelor, a taxelor si altor obligatii. Aceasta functie a determinat aparitia banilor de credit.
Semnul ei distinctiv consta in faptul ca marfa sau serviciul incep sa fie consumate inainte de
achitarea pretului ( se lucreaza o jumatate de luna si apoi se plateste chenzina, se cumpara un bun
de folosinta indelingata si apoi se achita ratele, se contracteaza un imprumut si ulterior se plateste
diurna).

4. Functia de mijloc de stocare a valorii si de rezerva baneasca se mai numeste si


functia de economisire. Tezaurizarea clasica devenita inutila, ascundea banii in depozite sterile.
Astfel, cantitatea mare de metale pretioase iesea din circulatie, pierzandu-si functia principala de
mijlocitor al schimbului. In prezent, aurul fiind demonetizat, hartia sau moneda nu mai are sens
sa fie tezaurizata, neavand valoare in sine. Ea poate fi economisita prin depunere la banci, care o
pun in circulatie, existand oricand posibilitatea transformarii in bunuri sau servicii. Intensitatea
manifestarii acestei functii de economisire depinde de mentinerea puterii, de cumpararea banilor
si de increderea celor care ii detin ca acestia isi mentin valoarea in viitor.
5. Functia de bani universali se refera la circulatia banilor in afara tarii pentru plati,
transferuri internationale, schimburi de marfuri. Initial, aceasta functie a fost indeplinita numai de
metale pretioase, deoarece garantiile oferite de fiecare stat nu puteau depasi garantiile nationale.
Ca urmare a intensificarii schimburilor internationale, in prezent si banii de hartie indeplinesc
aceasta functie, in masura in care sunt recunoscuti de Comunitatea Internationala ($, euro, yen,
franc).

Banii sunt una dintre cele mai sofisticate si ingenioase inventii ale societatii umane. Ei sunt
simbolul avutiei, al puterii economice. Insa banii nu trebuie fetisizati pentru ca nevoile umane nu
se satisfac in mod direct cu banii, ci cu bunurile si serviciile procurate cu ajutorul lor. Aristotel
afirmaca “a fi bogat in bani si sarac in hrana este o aberatie”.

Originea banilor se afla în schimb care la început s-a desfasurat ca troc. Trocul îngreuia însa
schimburile si, treptat, oamenii au cautat un etalon mai general care sa le înlesneasca. Astfel s-au
folosit scoici, piei, blanuri, bucati de metal s.a. Pâna la urma s-a ajuns la utilizarea metalelor
pretioase (aur, argint) dar si utilizarea acestora era greoaie deorece, în momentul schimbului,
trebuiau sa fie verificate sub aspectul puritatii si al greutatii. S-a ajuns, în sfârsit, printr-o inovatie,
la baterea de monede pe care figurau anumite înscrisuri ca semne distinctive folosite pentru a fi
recunoscute. În China circulau monezi metalice înca din secolul al XI-lea. Herodot scrie ca prima
moneda de metal din Europa dateaza din secolele VII sau VI î. Hr. Lexicograful Pollux
precizeaza ca regele Gyges al Lidiei si-a pus pecetea pe bucati ovoidale de electrum, aliaj de aur
si argint. Dar este recunoscut faptul ca parintele monezii metalice a fost Phidon, regele din Argos
care a trait înaintea lui Gyges. În Moneda. Mica enciclopedie (1982) Costin Kiritescu afirma ca
din cele 27 de secole de existenta a monedei timp de 26 de secole, adica pâna la începutul
primului razboi mondial, omenirea a folosit monezi metalice, de aur si argint. Având însa în
vedere ca în secolul al XVII-lea au aparut bancnotele si ca pâna la primul razboi mondial acestea
au circulat împreuna cu monezile metalice, se poate afirma ca timp de 3 secole (1600 - 1914) a
existat o etapa de tranzitie, în care omenirea a folosit deopotriva monezi cu valoare proprie, de
aur si argint, si semne banesti fara valoare proprie, bancnotele, care reprezentau în circulatie aurul
si argintul si care, din aceasta cauza, erau deplin convertibile în aur sau argint. Începând cu
primul razboi mondial si pâna astazi s-a desfasurat subperioada circulatiei exclusive a
bancnotelor convertibile si neconvertibile si a banilor de cont. Convertibilitatea bancnotelor în
aur a fost suspendata în 1971, orice relatie între aur si bani disparând.
Asadar, moneda a aparut de timpuriu în istoria societatii omenesti, fiind prezenta în tranzactii sub
forma unor marfuri obisnuite si foarte variate. Exteriorizarea valorii se realizeaza o data cu
schimbul, prin raportarea marfurilor la marfa care îndeplinea rolul de moneda. De la sfârsitul
preistoriei, în Europa, vitele se utilizau ca moneda. În Africa Neagra, etnologii au observat în
societatile traditionale folosirea monetara a sarii si a scoicilor rare care serveau, de obicei, ca
podoabe. Acelasi lucru s-a întâmplat mult timp în Tibet cu ceaiul.
O data ce omul utilizeaza o marfa unica drept intermediar în tranzactii, el iese din sfera trocului
primitiv pentru a intra în cea a economiei de schimb; marfa aleasa permitea vânzarea si
cumpararea bunurilor obisnuite, masurarea precisa a valorii si economisirea. Deci locul trocului
este luat de o marfa care, pe lânga utilizarea sa normala (ca bun de consum sau de productie),
servea drept instrument de schimb.
Masurarea valorii marfurilor obisnuite va fi posibila prin stabilirea unui bun în calitate de etalon
monetar. Bunul moneda-etalon trebuia sa fie durabil, pentru a conserva puterea de cumparare.
Era necesar, de asemenea, sa fie divizibil pentru a permite efectuarea platilor si sa prezinte o
valoare proprie, intrinseca, suficient de mare si stabila.

Problema naturii banilor nu a fost inca pe deplin rezolvata. Discutiile intre specialisti continua,
dar important este faptul ca toti subliniaza importanta banilor in societate:" noi identificam banii
ca un element cheie pentru provocarea eficientei in productia si schimbul de produse si servicii.
Banii ajuta la rezolvarea acestor probleme din cauza ca sunt un bun care are acceptarea generala
ca mijloc de schimb" (Lloyd Atkinson ).

Rolul banilor in economie este pus in evidenta de functiile pe care acestia le indeplinesc in cadrul
vietii economice. Conform teoriei obiective a valorii, banii indeplinesc urmatoarele functii:

• masura a valorii;
• mijloc de circulatie;
• mijloc de plata;
• mijloc de tezaurizare;
• bani universali.

Alti economisti extind sau comprima aceste functii.

Astfel, Virgil Madgearu arata ca moneda (banii) au urmatoarele functii: mijloc general de
schimb, masuratoare de valoare, transmisiune de valoare, transmisiune de capital, in circulatia de
credit, mijloc de economisire in doua forme ( de tezaurizare sau de capitalizare)

Profesorul George Strat arata ca banii indeplinesc functiile de: intermediar al schimburilor, de
masura a valorilor de etalon, de economisire si tezaurizare.

Aparitia lor a reprezentat una din cele mai ingenioase creatii ale omenirii, ea fiind o consecinta
directa a dezvoltarii societatii, respective a schimbului de marfuri. Ei au facilitate functionarea
economiei, au contribuit la dezvoltarea civilizatiei economice si la progresul societatii.
Schimbul de bunuri si servicii în societatile timpurii se desfasura pe baza unei întelegeri mutuale,
de obicei între vecini.În decursul timpului, el se concentra în locuri special amenajate, denumite
piete. Chiar si azi utilizam notiunea de economie de piata pentru a ne referi la o societate în care
indivizii sunt specializati în activitati productive si îsi îndeplinesc cea mai mare parte a dorintelor
prin schimb voluntar acceptat de partile contractante.

1.2. Evolutia banilor

Monedele de aur din epoca moderna erau perfect rotunde, echilibrate, bine reliefatecu inscriptii
clare, zimtate pe margini, emise ca urmare a unor legi foarte precise. Acestea au început sa fie
batute în Europa aproximativ din secolul al XVIII-lea. În primul deceniu al secolului al XX-lea,
toate statele europene aveau moneda de aur proprie. Statul stabilea prin lege numele ,greutatea
,titlul si capacitatea monedei de a circula si stinge obligatiile. În functie de titlu si greutate se
stabileau raporturi de schimb între diferitele monede de aur. Deoarece pentru cumparaturi de
valoare mica ar fi fost necesare monede foarte mici de aur, care nu se puteau confectiona, alaturi
de onedele de aur au circulat si monede divizionare din argint, arama si alte metale. Aaritia
monedelor divizionare din alte metale decât aurul nu înseamna decât separarea functei banilorde
valoarea lor fapt demonsrat practice ca în calitate debani ot functiona si alte lucruri lipsite de
valoare, dar care sunt însemne ale valorii, astfel ca începând cu secolul al X-lea în China,
respective secolele XVI-XVII în Europa ,apar si alte mijloace de schimb, respective bancnotele si
banii de credit.
Banii au fost semne ale valorii care certificau ca posesorul lor este creditorul bancii emitente
pentru suma de bani specificata pe bancnota. Acestea au circulat ca monede-hârtie, fiind
convertibile la cerere, în moneda metalica cu valoare deplina. Faptul ca banii nu pot fi creati, la
dorinta, de catre personae private sau agenti economici si ca exista în cantitate limitata îi
încadreaza în categoria bunurilor economice rare. În zilele noastre, banii se prezinta sub
urmatoarele forme:
- hârtia-moneda de diferite cupiuri;
- moneda divizionara metalica pentru operatiuni de mica dimensiune;
- banii de depozit sau cont, adica disponibilitate.
Aceste disponibilitati apar prin depunerea de catre anumite personane sau firme a unor bunuri,
devize, numerar la banci sau alte institutii financiare. Depozitele respective pot fi: la vedere, în
situatia în care proprietarul depozitului îl poate retrage partial sau total în orice moment; la
termen, în situatia în care retragerea depozitului este conditionata de scurgerea unei perioade
determinate de timp.
În schimbul acestor depozite, banca poate elibera creditorilor cecului, cartele speciale, cartele
magnetice care servesc ca mijlocirea schimbului sau stingerea unor obligatii. De asemenea, pe
baza depozitelor existente, banca face decontarile prinvirament între agentii economici si
deschide credite pentru diferiti agenti economici.
Banii sunt orice bun cu destinatie speciala de a servi ca instrument de schimb si etalon de
masurare, evaluare pentru toate celelalte bunuri. Banii fac ca schimbul de marfuri sa fie mult mai
simplu prin eliminarea necazurilor si costului trocului. În stiinta economica moderna banii nu
sunt niciodata definiti numai ca moneda, deoarece moneda si depozitele economisite au acelasi
rol, adica servesc pentru plata marfurilor si serviciilor. Atâta timp cât moneda si depozitele
înregistrate în cecuri au acelasi rol si atâta timp cât suntem interesati de ceea ce putem face cu
banii, trebuie sa includem în definitia banilor depozitele economisibile exprimate cu ajutorul
monedei. În timp ce definitia populara data banilor de„moneda“ este foarte îngusta pentru a fi
utilizata în stiinta economica, exista o alta definitie populara a banilor care este prea larga.
Aceasta definitie trateaza banii ca sinonim al „avutiei“. Daca aceasta utilizare particulara era
urmata de stiinta economica amestecând banii cu statut real, stocurile de capital, actiunile si toate
celelalte tipuri de avutie, am fi ignorat trasaturile distincte ale banilor. A treia definitie populara a
banilor este de „venit“. Dar definind banii ca venit putem face o mare confuzie pentru ca
modificarile ofertei de bani determina schimbari echivalente ale venitului. Banii reprezinta un
stoc ceea ce înseamna ca exista o anumita cantitate în orice moment, în timp ce venitul este o
curgere în timp.
În ciuda definirii banilor fie în sens îngust ca moneda, fie în sens larg incluzând toate formele de
avutie, economistii definesc banii prin intermediul functiilor lor. Banii nu sunt considerati altceva
decât mijloc de schimb, masura a valorii, mijloc de plati întârziate sau de stoc al avutiei.
Economia de schimb în conditiile contemporane este de necunoscut fara existenta banilor.
Acestia fac parte din viata de zi cu zi a omului, reprezentând poate cel mai interesant instrument
economic asupra caruia omul s-a aplecat pentru a-l întelege, pentru a-i descoperi natura, rolul si
fuctiile lui. Principala întrebare care si-o pun specialisti este legata de natura banilor. Ei se
intreaba ce sunt banii? Acestei întrebari i s-au dat mai multe raspunsuri. Clasicii economiei
politice au demonstrat ca banii nu sunt altceva decât o marfa. Aceasta deoarece banii nu fac
altceva decât sa îndeplineasca un rol, respectiv ei sunt un echivalent general al valorii tuturor
marfurilor si un instrument de schimb. Ei au aparut spontan în urma unui lung proces istoric de
dezvoltare a schimbului. Alti specialisti considera banii a fi rodul unei conventii la care oamenii
ar fi ajuns pentru a usura schimbul, sau ar fi o fictiune juridica, respectiv o creatie a ordinii de
drept.
Din alte puncte de vedere banii mai sunt considerati ca fiind un produs al schimb