Introducere

Obiectul fiziopatologiei
• Studiază modificările funcţiilor celulelor,
ţesuturilor şi organelor care se produc în condiţii
de boală. De asemenea, studiază efectele pe
care aceste tulburări le au asupra întregului
organism.
• Cunoaşterea mecanismelor care stau la baza
bolilor permite prevenirea şi tratarea acestora.
 Conceptele de sănătate,
normal şi boală
• Definiţia sănătăţii

– OMS: “starea de bine fizic, psihic şi social”

– Hipocrate: “Sănătatea este o stare de
echilibru între corp, minte şi mediu”

Sănătatea = rezultatul relaţiilor armonioase

care se stabilesc între organism şi mediu.
 Cum este menţinută sănătatea?

Sanatatea ca o stare de adaptare

• Sănătatea depinde de abilitatea organismului de
a se adapta la diferitele solicitări din mediu
• Echilibrul şi colaborarea armonioasă dintre
diferitele aparate şi organe, în vederea adaptării
organismului la condiţiile foarte schimbătoare ale
mediului înconjurător, se face prin intermediul
unor procese de reglare.
 Ce este reglarea?

• Reglarea şi autoreglarea contribuie la

menţinerea ordinii caracteristice sistemelor
biologice.
 Organismul uman – un sistem
cibernetic
• Reglarea necesită:
– O anumită organizare a elementelor din care
este format sistemul respectiv (fig.1)
– Un aport de substanţă
– Un aport de energie
– Un aport de informaţie, care să indice modul
în care trebuie folosită substanţa şi energia în
vederea realizării mecanismelor de reglare.
Organizarea elementelor unui
organism viu

Fig.1. Organismul uman – un sistem cibernetic

 Reglarea prin mecanismul de
feedback

Fig.2. Între enzima (E) şi

substratul (S) apare un
- circuit de feedback
pozitiv, deoarece enzima
S E P
stimulează substratul.
Între enzimă şi produsul
+
final (P) apare un circuit
de feedback negativ,
deoarece produsul final
inhibă enzima.
 Reglarea prin mecanismul de
feedbefore
• Mecanismul de feedbefore acţionează
înainte de a se produce erorile
• Mecanismul de feedbefore trebuie informat
anticipat despre erorile care s-ar putea produce
• Mecanismul de feedbefore trebuie să aibe cât
mai multe intrări, pentru a primi cât mai multe
informaţii, şi cât mai multe ieşiri pentru a
recţiona cât mai adecvat la diferite situaţii
 Mecanismele de reglare menţin
homeostazia organismului

Fig.3. Echilibrul dinamic de reglare a homeostazei

Prin mecanisme de feedback, care corectează

erorile, şi prin mecanisme de feedbefore, care previn
tulburările, organismul uman îşi menţine constant
mediul intern (homeostazia).
 Noţiunea de normal
• Normalitatea nu indică întotdeauna sănătatea, ci este un indicator al frecvenţei unei condiţii date într-o
populaţie.
• Termenul de “valoare normală” pentru un test de laborator se stabileşte statistic pe baza măsurătorilor într-o
populaţie selectată.
• “Valoarea normală” se referă la distribuţia a 95% (media+2DS) a rezultatelor măsurătorii în populaţia de
referinţă.
Distribuţia unui parametru în
populaţie
 De ce există un domeniu de
normalitate?
• Indivizii se deosebesc între ei din punct de vedere
genetic
• Indivizii diferă în ceea ce priveşte experienţa lor de viaţă
în interacţiunea cu mediul
• La fiecare persoană există variaţii ale parametrilor
fiziologici, ca urmare a modului de funcţionare a
mecanismelor de control
• Există variaţii semnificative ale valorilor măsurate ca
urmare a erorilor sau impreciziei metodei utilizate.
• Noţiunea de normalitate este influenţată de valorile
culturale sau de realităţile biologice.
 Boala – condiţie inevitabilă a vieţii
Definiţia bolii
• Reprezintă o deviere de la funcţia sau structura normală
a unei părţi a organismului
• Incapacitatea organismului de a se adapta la solicitările
de mediu
Boala ca o stare de adaptare
• Capacitatea de adaptare poate fi tulburată prin
reducerea disponibilităţii de răspunsuri adaptative
(bătrâni, imaturi, stări de boală).
• Adaptarea se produce dificil dacă agresiunea este
foarte intensă şi se produce brusc
 Caracteristicile bolii

Boala:

1. Este consecinţa unei agresiuni patogene

2. Apare prin tulburarea reglării mecanismelor
neuro-umorale
3. Prezintă reacţii de răspuns la agresiune
4. Afectează organismul în ansamblul său
5. Diminuă capacitatea de munca
 Evoluţia generală a bolilor

• Evoluţia bolii poate fi acută,

subacută sau cronică.
• Boala acută este relativ Etapele bolii:
severă, dar autolimitată.
1. Latenţă
• Boala cronică implică un
2. Prodromală
proces continuu, de lungă
durată. 3. Stare
• Boala subacută fie nu este 4. Convalescenţă
atât de severă ca cea acută,
fie nu are o durată atât de
lungă ca o boală cronică.
 Evoluţia generală a bolilor

1. Latenţa (incubaţie)
• Durată variabilă - secunde (traumatismele
majore şi intoxicaţiile acute cu cianură de
potasiu) sau ani (lepra, SIDA).
• Reprezintă timpul scurs între momentul
acţiunii agentului patogen şi producerea
stării de boală.
• Nu există semne clinice de boală.
 Evoluţia generală a bolilor

2. Prodromală (invazie)
• Simptomele clinice sunt nespecifice: febră,
astenie, anorexie, rinoree, etc. Ele
semnifică îmbolnăvirea în general.
• Diagnosticul de certitudine nu poate fi
precizat.
• Durata este de 1-3 zile.
 Evoluţia generală a bolilor

3. Stare
• Apariţia simptomelor caracteristice bolii
respective, pe baza cărora se poate preciza
diagnosticul (culoarea icterică din hepatită,
erupţia pustuloasă din varicelă, raşul
tegumentar din scarlatină, junghiul toracic
din pneumonie etc).
• Durata acestei etape depinde de agentul
etiologic.
 Evoluţia generală a bolilor

4. Convalescenţa
• Perioadă de timp în care se recâştigă
capacitatea completă de adaptare la
mediu în caz de vindecare.
• În această etapă predomină procesele
anabolice, organismul suprasolicitat
devine vulnerabil la alte boli sau
complicaţii ale bolii iniţiale.
 Terminarea bolii

1. Vindecarea
• Vindecare cu restitutio ad integrum
– restabilirea integrităţii funcţionale şi
morfologice, a tuturor ţesuturilor şi organelor.
• Vindecarea cu sechelă
– se poate face cu formarea unor leziuni
neevolutive, a unor sechele (atrofii musculare,
vicii valvulare cardiace, scleroză pulmonară,
cicatrici).  
 Terminarea bolii

2. Moartea
• Moarte clinica (3-5 minute)
– Primele minute de la oprirea circulaţiei, respiraţiei şi
activităţii sistemului nervos.
– Poate fi reversibilă dacă nu a durat mai mult de 5
minute.
• Moartea biologică
– Absenţa resuscitării cardiorespiratorii sau de eşecul
menţinerii resuscitării.
– Este diagnosticată prin moartea cerebrală.
 Etiologia generală a bolilor
Definiţie
• Etiologia studiază cauzele şi condiţiile de apariţie a
bolilor, termenul provine din cuvintele greceşti aitia =
cauză, logos = învăţătură.
Ce este un complex etiologic?
• factor determinant
• factori favorizanţi
Ex. Tuberculoza
• Factor determinant: bacilului Koch
• Factori favorizanti: malnutriţia, oboseala, frigul, unele
afecţiuni care scad rezistenţa organismului (rujeola,
tusea convulsivă), factorii ereditari
Complexul etiologic
 Factorii etiologici
1. Factorii cauzali determinanţi pot fi unici sau multipli
• Boli monocauzale: febra tifoidă, poliomielita
• Boli pluricauzale: ateroscleroza
2. Acelaşi agent poate determina stări de boală
diferite în funcţie de reactivitatea organismului
• Ex. Virusul hepatitei B
3. Acelaşi agent poate determina boli diferite
• Ex. streptococul (angina, erizipel, reumatism articular
acut, scarlatina, septicemie)
4. Aceeaşi boală poate fi determinată de agenţi
cauzali variaţi
• Ex. meningite, pneumonii, anemii
5. Unii agenţi sunt inofensivi prin ei înşişi, dar devin
nocivi pentru anumiţi indivizi cu atopie
 Factori endogeni

Clasificarea bolilor genetice

• Boli cromozomiale
• Boli genetice simple
• Boli multifactoriale
• Boli genetice mitocondriale
• Boli ale celulelor somatice
 Factori exogeni
Clasificarea factorilor exogeni:
• fizici
• chimici
• infecţioşi
• imunologici
• psiho-sociali
 Factori exogeni
1. Factorii fizici
a) Agenţii mecanici (traumatisme, tăieri,
înţepări etc.)
b) Agenţii termici
c) Electricitatea
d) Energia radiantă
e) Agenţi meteorologici
f) Factorii de mişcare
 Factori exogeni
2. Factorii chimici
a) Factorii alimentari
– Bolile carenţiale
– Bolile datorate tulburărilor de aport
proteino-caloric
» Malnutriţia
» Obezitatea
 Factori exogeni
2. Factorii chimici
b) Factorii terapeutici
– Efecte secundare ale medicamentelor
– Reacţiile secundare previzibile
– Reacţiile secundare imprevizibile
– Lezarea embrionului sau fătului produsă de
medicamente
– Rezistenţa la medicamente
– Dependenţa medicamentoasă
c) Factorii toxici
– Intoxicaţia cu plumb
– Intoxicaţia cu monoxid de carbon (CO)
 Factori exogeni
2. Factorii chimici
d) Alcoolul, tutunul şi drogurile
– Dependenţa psihică reprezintă o perpetuare
condiţionată a unui comportament atâta timp cât
abuzul de substanţă este recompensat printr-o
plăcere aşteptată şi este întărit prin utilizarea
ulterioară.
– Dependenţa fizică este rezultatul dezvoltării
toleranţei la substanţă ca urmare a tulburărilor
metabolice şi a rezistenţei fiziologice la o cantitate
dată de substanţă.
 Factori exogeni
3. Factorii infecţioşi
– De-a lungul istoriei, bolile infecţioase au fost cauza majoră de
moarte în lume.
– Spectrul bolilor infecţioase este carcteristic fiecărei perioade
istorice. Unele boli infecţioase, altă dată frecvente au devenit
rare (difteria, poliomielita), iar boli infecţioase noi sunt tot mai
frecvente (SIDA).
– Printre factorii care au participat la scăderea frecvenţei sau
dispariţia unor boli infecţioase se numără: îmbunătăţirea igienei,
nutriţiei şi condiţiilor de locuit, imunizarea profilactică şi
chimioterapia antibacteriană.
– În ciuda acestor avantaje majore, bolile infecţioase sunt încă de
o considerabilă importanţă. Ele rămân principala cauză de
moarte în multe ţări tropicale şi subtropicale.
 Factori exogeni
4. Factorii imunologici
• Reactiile de hipersensibilitate
– Ex. febra de fân, astmul, urticaria,

• Bolile autoimune
– Ex. tiroidite, anemii hemolitice

• Sindromul deficientei imune

– Ex. SIDA
 Factori exogeni
5. Factorii pshiho-sociali
• Boli mintale
– Ex. depresia
• Boli psihosomatice
– 3 conditii: anxietatea, suprasolicitarea şi frustarea
– Ex. ulcerul peptic, hipertensiunea, boala
coronariană ischemică
• Boli de adicţie
– sunt datorate alcoolului, drogurilor şi fumatului
 Clasificarea bolilor in functie de
interrelatia dintre factorii etiologici
 Clasificarea bolilor in functie de
interrelatia dintre factorii etiologici
• Boli cu determinism genetic pur
– În cadrul acestor boli genotipul singur este răspunzător de tabloul
clinic (ex. boli cromozomiale, mutaţii genetice cu efecte majore –
hemofilia, acondroplazia).
• Boli cu determinism genetic predominant
– Acestea devin evidente în anumite condiţii de mediu (ex. deficitul de
G-6-PD eritrocitară, deficitul de colinesterază).
• Boli cu etiologie mixtă
– Aceste boli au un determinism multifactorial (ex. psihozele majore,
coronaropatiile cu debut precoce, bolile reumatismale degenerative,
diabetul, hipertensiunea).
• Boli cu determinism ecologic predominant
– Evoluţia acestor boli este influenţată de genotip (ex. bolile
infecţioase).
• Boli cu determinism ecologic pur
– Asemenea boli (ex. intoxicaţii, traumatisme) rezultă prin acţiunea
factorului de mediu şi nu sunt influenţate de genotip.