POLUAREA URBANĂ ÎN CONDIłIILE ÎNCĂLZIRII GLOBALE

ARDELEAN FLORINELA
U.T.C.B., Facultatea de InstalaŃii, e-mail ardelean@333.org

Abstract - The article starts by presenting the phenomenon of global warming in strong
relationship with the dynamics of natural variability of the climate. The most recent
predictions regarding the global climate change are emphasized. In this paper a study has been
done that will track the variation tendencies of different categories of pollutant concentrations
and of the primary weather parameters in an urban congestion. Weather factors influence
variation, and the forming or disappearance of pollutant species. The necessary database is
obtained by recent measurements done with the help of equipment found in the station’s
endowment, stations that form the air quality monitoring network existent in Bucharest’s
territory.

Key-Words: global warming, urban pollution, climate change, air pollutants, weather
parameters, environmental monitoring, air quality Bucharest

1. Introducere

Încălzirea globală este fenomenul de creştere a temperaturilor medii înregistrate la nivelul

troposferei joase, în imediata apropiere a solului, precum şi a apei oceanelor.
Între începutul şi sfârşitul secolului XX s-a înregistrat o creştere a temperaturii suprafeŃei
terestre cu 0,74 ± 0,18 °C. Fenomenul de încălzire globală a început cu adevărat să îngrijoreze
începând cu a doua jumătate a secolului trecut.
ConştienŃi de problema gravă a schimbărilor climatice la scară planetară, OrganizaŃia
Meteorologică Mondială (OMM) şi Programul NaŃiunilor Unite pentru mediu (PNUE) au
creat în anul 1988 Grupul de experŃi interguvernamentali asupra evoluŃiei climatului (GIEC-în
franceză şi IPCC – în engleză), din care pot să facă parte toŃi membrii ONU şi ai OMM.
Concluziile studiului se bazează pe activitatea a mai mult de 40 societăŃi ştiinŃifice şi academii
de ştiinŃe din majoritatea Ńărilor industrializate [1].
IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) a evidenŃiat faptul că sursa cea mai
probabilă a acestei perturbaŃii este de natură antropică şi este reprezentată de creşterea
concentraŃiei gazelor cu efect de seră, ca efect al intensificării arderilor combustibililor fosili,
puternicei industrializări şi nu în ultimul rând defrişărilor masive. Acelaşi grup de experŃi
contestă varianta preponderent naturală a încălzirii planetare înregistrată după anul 1950 şi
care s-ar datora în principal variaŃiei radiaŃiei solare şi vulcanismului.
Protocolul de la Kyoto (ce are ca obiectiv limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră) a fost
deschis ratificării pe data de 16 martie 1998 şi a intrat în vigoare în februarie 2005. El a fost
ratificat de 172 de Ńări, cu excepŃia notabilă a S.U.A. Acesta cuprinde angajamente absolute
de reducere a emisiilor pentru 38 de Ńări industrializate, cu o reducere globală de 5,2 % a
emisiilor de dioxid de carbon până în anul 2012, în raport cu emisiile corespunzătoare anului
1990.
Statele Unite ale Americii, ca unul dintre cei mai importanŃi participanŃi la creşterea emisiilor
de gaze cu efect de seră (GES), au început să ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea
schimbărilor climatice. În acest sens se intenŃionează înfiinŃarea unei noi agenŃii
guvernamentale consacrată exclusiv acestei probleme. Noua agenŃie climatică va începe să
funcŃioneze în anul 2011. Este vorba despre cea mai recentă iniŃiativă a administraŃiei Obama
în domeniul combaterii încălzirii climatice, un subiect faŃă de care există o opoziŃie politică
puternică. Camera ReprezentanŃilor a adoptat anul trecut măsuri care prevăd pentru prima
oară plafoane pentru emisiile de dioxid de carbon la nivel naŃional, dar acest text legislativ a
fost blocat în Senat.

2. Efectele încălzirii globale prognozate cu ajutorul modelelor climatice

Modelele climatice elaborate de specialiştii în domeniu estimează că temperatura medie

globală va creşte cu 1,1 - 6,4°C în cursul secolului al XXI-lea. PredicŃiile variază din cauza
faptului că nu poate fi prevăzută evoluŃia emisiilor de gaze care cauzează efectul de seră.
Foarte îngrijorător este însă faptul că aceste scenarii climatice arată că zonele polare se vor
încălzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea consecinŃe dramatice.
Cauza principală a încălzirii globale este creşterea concentraŃiei de CO2 înregistrată în
troposferă, în ultimele secole. Valoarea acesteia a fost de 280 ppm înainte de revoluŃia
industrială, fiind acum de 430 ppm, adică aproape dublă, iar în anul 2035 ar putea fi de 550
ppm, dacă fluxul emisiilor actuale de gaze cu efect de seră (GES) s-ar menŃine peste
capacitatea naturală de absorbŃie (asimilaŃie clorofiliană - fotosinteză şi dizolvare CO2 în apă).
Aceasta este probabil să se întâmple dacă Ńinem seama de dezvoltarea continuă a economiilor
din China, India, Brazilia, Australia, Asia de Sud-Est sau în Europa răsăriteană şi a faptului că
SUA nu a ratificat încă Protocolul de la Kyoto, în timp ce utilizarea surselor înlocuitoare,
regenerabile, curate, de energie şi reŃinerea CO2 la centralele ce funcŃionează cu combustibili
fosili avansează greu.

Raportul IPCC [2] a atras atenŃia că mediul urban, preferat din ce în ce mai mult de populaŃia
lumii, va fi cel mai afectat dacă nu se iau măsuri riguroase de eficientizare a resurselor de apă,
igienizare şi aprovizionare. În linii generale, în Europa se vor agrava diferenŃele între regiuni
privind resursele naturale, mai ales apa. InundaŃiile, eroziunile coastelor maritime, incendiile
vor devasta arii întinse .

Zonele de munte vor fi afectate de retragerea gheŃarilor, de reducerea stratului de zăpadă şi de

dispariŃia unor specii. Conform scenariului cel mai sumbru, 60% din speciile existente în
unele zone vor dispărea până în 2080. Sudul Europei se va confrunta cu temperaturi estivale
foarte mari, secete, reducerea debitelor de apă, a potenŃialului hidroenergetic, incendii şi
scăderea dramatică a arealului agricol. Din punctul de vedere al sănătăŃii, se vor înmulŃi
cazurile de alergii, afecŃiuni gastrointestinale şi boli cardiovasculare.

În America Latină, pădurile tropicale vor deveni savane până în 2050, iar multe din terenurile
agricole vor deveni aride, ceea ce va duce la foamete. Schimbarea regimului de precipitaŃii şi
dispariŃia gheŃarilor vor afecta bazinele de apă potabilă, agricultura şi producŃia de energie.

America de Nord va fi afectată de incendii vaste, de scăderea debitului de apă în unele regiuni
şi de inundaŃii în altele, de tornade şi uragane foarte puternice, iar zonele de coastă vor suferi
cel mai mult.

În Africa, până în 2020, între 75 şi 250 milioane de oameni vor fi afectaŃi de lipsa apei. În
unele Ńări africane, terenurile agricole se vor reduce cu până la 50%. MalnutriŃia şi bolile
tropicale vor face ravagii. Regiunile de coastă maritimă vor deveni riscant de locuit din cauza
creşterii nivelului mării şi a eroziunilor, până în 2100.

Asia va fi afectată de scăderea debitului apelor. Bazinele râurilor mari din centrul, sudul, estul
şi sud-estul Asiei îşi vor reduce dramatic volumul până în 2050. Regiunile de coastă şi deltele,
foarte populate, vor deveni riscant de locuit din cauza inundaŃiilor şi a furtunilor. Mortalitatea
din cauza afecŃiunilor gastrointestinale va deveni foarte ridicată în estul, sudul şi sud-estul
Asiei.

Australia şi Noua Zeelandă vor pierde mult din biodiversitate, iar Bariera de Corali va fi grav
afectată. Furtunile vor mătura coastele maritime, zone extrem de populate.

Un sfert din speciile de plante şi de vertebrate vor dispărea până în 2037.

Raportul IPCC nu este deloc liniştitor. Efectele încălzirii globale sunt treptate şi există
posibilitatea ca guvernele lumii să ia măsurile necesare pentru ca populaŃia să se adapteze
noilor condiŃii, dar aceste măsuri Ńin de strategie, finanŃe, educaŃie, ajutor, elemente care nici
în prezent nu sunt uşor manevrabile.

• 2020. InundaŃiile vor afecta întreaga Europă, pe de o parte, dar unele zone se vor
confrunta cu lipsa precipitaŃiilor. Aceste zone îşi vor pierde calitatea solului necesară
agriculturii, reducându-se dramatic suprafaŃa terenurilor agricole. La nivel global,
IPCC estimează că suprafaŃa terenurilor agricole se va reduce cu 50%, iar populaŃia
Globului va ajunge la 7,6 miliarde de locuitori.
• 2030. IncidenŃa bolilor digestive va creşte cu 5% în regiunile din lumea a treia, iar
această “categorie” va include toate Ńările care nu au implementat un sistem de
alimentaŃie sănătoasă. PopulaŃia Globului va număra 8,3 miliarde de locuitori.
Încălzirea globală va distruge gheŃarii din zonele temperate, din munŃii ecuatoriali,
conform raportului lui Richard Taylor, de la University College din Londra. În Ńările
în curs de dezvoltare, populaŃia urbană se va dubla şi se va ajunge la aproape 4
miliarde de orăşeni, iar în Ńările dezvoltate, populaŃia urbană va creşte cu 20%. Toată
această goană după habitatul urban va deregla întreg ecosistemul şi va înmulŃi
necesităŃile energetice, care nu vor putea fi acoperite.
• 2040. Marea Arctică nu va mai avea sloiuri de gheaŃă pe timp de vară, iar iarna,
acestea se vor reduce dramatic. Specialiştii olandezi cred însă că acest lucru nu se va
întâmpla înainte de 2060.
• 2050. GheŃarii mici alpini vor dispărea cu totul, iar cei mari îşi vor reduce volumul cu
30 până la 70%. Cercetătorul Roland Psenner, de la Universitatea din Innsbruck,
estimează că gheŃarii alpini vor dispărea complet până în 2037. Australia se va
confrunta cu un număr mare de decese din cauza căldurii, între 3.000 şi 5.000 pe an.
Cei mai afectaŃi vor fi oamenii cu vârste de peste 65 de ani. Rata mortalităŃii în New
York, cauzată de probleme cardiace provocate de căldură, va fi de 1.000 pe an. În
Marea Britanie, frigul va fi cauza principală a deceselor în rândul populaŃiei. PopulaŃia
Globului va ajunge la 9,4 miliarde de locuitori, dar terenurile agricole se vor reduce cu
încă 20% în estul şi sud-estul Asiei şi cu 30% în centrul şi sudul continentului.
Biodiversitatea va fi dramatic afectată, o pătrime din speciile de plante şi de vertebrate
vor dispărea, conform specialiştilor de la Universitatea din Toronto.
• 2070. Cum gheŃarii vor dispărea, iar zonele afectate de secetă vor creşte, producŃia de
electricitate de la hidrocentrale va scădea. În Europa, puterea hidrocentralelor va
 scădea cu 6%, iar în zona bazinului mediteranean, cu 50%. Căldura, uscăciunea, vor
duce la secete prelungite şi risc crescut de incendii pe arii tot mai mari, în special în
bazinul Mediteranei, vestul SUA, sudul Africii şi nord-estul Braziliei.
• 2080. În timp ce unele zone ale Globului se vor deşertifica, altele vor fi afectate de
inundaŃii. Cercetătorii prevăd că 20% dintre locuitorii riverani vor fi afectaŃi de
inundaŃii. 100 de milioane de oameni ce locuiesc în zone de coastă marină, pe insule
mici sau în delte vor fi afectaŃi anual de furtuni tropicale şi valuri devastatoare.
PopulaŃia din aceste zone va fi atunci în jur de 5 miliarde. În 2080, între 1,1 şi 3,2
miliarde de oameni vor fi afectaŃi de lipsa apei şi peste 600 de milioane, de foamete.
• 2100. Multe ecosisteme vor ajunge în situaŃii-limită, de adaptare forŃată sau distrugere.
Nivelul dioxidului de carbon din atmosferă va fi mai mare decât a fost vreodată în
ultimii 650.000 de ani. PH-ul oceanului va descreşte cu până la 0,5 unităŃi, cel mai mic
nivel din ultimele 20 de milioane de ani, ceea ce va afecta dramatic organismele
marine cu cochilie şi coralii. Stratul de permafrost al Terrei se va încălzi, emiŃând şi
mai mult dioxid de carbon. Până la 30% dintre speciile care existau în 2007 vor
dispărea.

3. România afectată de schimbările climatice

Datorită încălzirii globale, suprafaŃa României va avea de suferit transformări. Cercetări

recente au evidenŃiat faptul că ultimii 14 ani au fost cei mai calzi din 1950 încoace. România
va fi practic împărŃită în două zone influenŃate de schimbările meteorologice, jumătatea
nordică va fi afectată de ploi şi temperaturi scăzute, în timp ce sudul Ńării va avea parte de
temperaturi ridicate, care vor duce la deşertificări în unele zone. Se consideră că inundaŃiile
catastrofale înregistrate în anii 2005 şi 2006 sunt şi efectul încălzirii globale.

Înregistrările efectuate de către specialiştii AdministraŃiei NaŃionale de Meteorologie la 14

staŃii meteorologice (între 1901 şi 2000) evidenŃiază o încălzire a climei cu o medie de 0,3ºC.
Creşterea cea mai mare, de 0,8ºC – a fost înregistrată în jumătatea estică a Ńării, la staŃiile
meteo Bucureşti-Filaret, ConstanŃa şi Roman. În zona intracarpatică încălzirea a fost
nesemnificativă. ExcepŃie face zona Baia Mare, zonă industrializată, în care temperatura
medie a crescut cu 0,7ºC.

AgenŃia Europeană de Mediu [3] a realizat o simulare care demonstrează cum va fi afectat
teritoriul Ńării noastre dacă schimbările climatice vor continua. Veştile nu sunt bune: dacă
efectele încălzirii globale nu vor fi încetinite, România se va confrunta pe lângă deşertificări
cu teritorii sub ape, fenomene meteo extreme şi dispariŃia unor specii de animale şi plante.

Cercetătorii angrenaŃi în această structură au estimat că, în cazul în care procesul de încălzire
globală nu va fi redus, nivelul Mării Negre ar putea creşte în acest secol cu 3 până la 5 metri
faŃă de nivelul actual. În aceste condiŃii, Delta Dunării ar putea fi inundată total, întregul curs
al Dunării inferioare urmând să fie afectat. Malurile vor avea de suferit, în special cele
îndiguite, iar marile aglomerări urbane din zonă, precum Tulcea, GalaŃi şi Brăila, Vîlcovo,
Chilia Nouă, Izmail şi Reni ar urma să fie parŃial inundate. Simularea arată că sub ape ar putea
ajunge şi zona de sud din lunca Prutului şi Siretului, precum şi Insula Mare a Brăilei. De
asemenea, şi zona litorală a Mării Negre între Sulina şi Vama Veche este în pericol. Vestea
liniştitoare, de care mulŃi îşi agaŃă speranŃele, este aceea că prognozele arată o creştere cu
maximum trei metri a oceanului planetar în acest secol, influenŃele cele mai nefaste urmând a
fi resimŃite abia după anul 2100. Dacă nivelul oceanului planetar va creşte cu cinci metri, mai
bine de 245 de milioane de oameni vor fi nevoiŃi să se mute, mai bine de 750.000 de kilometri
pătraŃi urmând să ajungă sub ape.

În afară de anomalii meteorologice, România se va confrunta şi cu deşertificări. Cele mai

afectate zone unde această problemă deja a apărut sunt partea de vest a Olteniei şi partea de
sud-est a Banatului. Din cauza tăierilor masive a pădurilor, în judeŃul Dolj a început un proces
de deşertificare a solului. Deşi deocamdată nu se ştie cu exactitate care este suprafaŃa afectată
de acest fenomen, pentru că nu există nicio statistică în acest sens, se estimează că 4%-5% din
solul judeŃului este în prezent deşert, iar fenomenul continuă. Cele mai mari probleme au
apărut în zona comunelor Sadova, Dăbuleni, Mârşani şi Desa, unde condiŃiile pedoclimatice
din judeŃul Dolj şi fenomenul de deflaŃie eoliană (spulberarea nisipului de către vânt)
îngreunează lupta oamenilor cu deşertificarea solului. Este vorba în primul rînd de arealul
cuprins între Calafat – Poiana Mare – Sadova – Bechet – Dăbuleni şi Fluviul Dunărea, care
are o suprafaŃă de 104.600 de hectare. PrezenŃa unor soluri nisipoase, care nu reŃin apa,
imprimă cel puŃin părŃii sudice a Doljului caracterul de zonă semiaridă, cu accente de
aridizare (adâncirea nivelului freatic) şi chiar de deşertificare (dispariŃia covorului vegetal,
degradarea terenului din zonele aride, semiaride şi subumede, în special din cauza variaŃiilor
climatice şi a activitãŃilor umane). Studiile au arătat că, în Câmpia Olteniei, frecvenŃa anilor
cu recolte slabe şi foarte slabe, ca efect al secetelor, este cuprins între 36% şi 39%.

Încălzirea globală afectează stratul îngheŃat al pământului, situat sub suprafaŃă, ceea ce duce la
deformarea terenurilor, putând cauza mari probleme. Înclinarea şi curbarea terenului afectează
construcŃia caselor, instalaŃiile de tratare a apelor. Deplasările de teren afectează conductele
de apă, iar scufundările de teren afectează grav şoselele, căile ferate, chiar cursurile de apă.
VegetaŃia este cu atât mai necesară, rădăcinile viguroase fiind ca o reŃea de susŃinere a solului.
Japonezii consolidează unele terenuri şi prin injectare cu ciment. Românii trebuie să se
obişnuiască să construiască locuinŃe bine consolidate, pe fundaŃii adânci, cu acoperişuri bine
ancorate. Şi să se revină la clasicele livezi de lângă casă. În oraşe, susŃine Raportul IPCC, cea
mai mare greşeală este să se taie pomii pentru lărgirea şoselelor sau pentru amenajarea
spaŃiilor de parcare.

Referindu-se la zona temperată, din care face parte şi România, raportul IPCC recomandă
populaŃiei adaptarea la un nou stil de viaŃă. Bucătăria tradiŃională, bazată pe carne, ar trebui
folosită doar în anotimpurile mai reci, iar în verile caniculare ar trebui să se adopte bucătăria
mediteraneeană, bazată pe crudităŃi (legume şi fructe), peşte şi ulei de măsline, care fortifică
plămânii şi fereşte organismul de alergii.

4. Schimbările climatice şi poluarea în municipiul Bucureşti

4.1. Meteorologia şi climatologia zonei

Din punct de vedere climatic, municipiul Bucureşti se încadrează într-o zonă cu climat
temperat – continental cu nuanŃe de excesivitate [4], [5] şi face parte din sectorul climatic al
Câmpiei Române. Alături de factorii generali care influenŃează clima regiunii, o importanŃă
deosebită o au barajul carpatic, prezenŃa Dunării şi foehnizarea în zona de curbură. În acest
spaŃiu se resimt influenŃele caracteristice zonei de contact a maselor de aer continentale estice
cu cele vestice sau sudice, imprimând climei nuanŃe de excesivitate. Verile au un climat în
care se resimte destul de puternic caracterul arid şi continental, fiind caracterizate prin valori
termice ridicate, insolaŃie prelungită şi umiditate relativă a aerului redusă. Iernile sunt
influenŃate de prezenŃa maselor de aer rece est-continentale, caracterizate prin scăderea
apreciabilă a temperaturii aerului. În cursul anului, temperatura medie lunară a aerului
înregistrează o maximă în iulie şi o minimă în ianuarie.
În tabelele 1 şi 2 se regăsesc valorile medii, maxime şi minime anuale ale temperaturii,
înregistrate la staŃiile meteorologice amplasate atât la periferie (Bucureşti – AfumaŃi), cât şi
spre centru (Bucureşti – Filaret), în intervalul de timp 2005-2008.

Tab. 1 Temperaturi înregistrate la staŃia meteorologică Bucureşti - AfumaŃi

Temp. mun. Temp. (oC) Temp. (oC) Temp. (oC) Temp. (oC)
Bucureşti 2005 2006 2007 2008
Normală 10,5 10,5 10,5 10,5
climatologică
Medie anuală 10,5 11,0 12,5 11,8
Max. anuală +36,2 +36,9 +41,1 +38,3
(ziua 20.08.2006) (ziua 24.07.2007) (ziua16.08.2008)
Min. anuală - 22 - 18,3 - 13,7 - 18,1
(ziua 24.01.2006) (ziua 23.12.2007) (ziua 05.01.2008)

Tab. 2 Temperaturi înregistrate la staŃia meteorologică Bucureşti - Filaret

Temp. mun. Temp. (oC) Temp. (oC) Temp. (oC) Temp. (oC)
Bucureşti 2005 2006 2007 2008
Normală 11,9 11,9 11,9 11,9
climatologică
Medie anuală 11,9 13,4 12,8
Max. anuală +37,4 +41,8 +39
(ziua 20.08.2006) (ziua 23.07.2007) (ziua16.08.2008)
Min. anuală - 17 - 9,2 -13
(ziua 24.01.2006) (ziua 22.12.2007) (ziua 05.01.2008)

Analizând comparativ rezultatele măsurătorilor efectuate la cele două staŃii, se pot evidenŃia
următoarele aspecte:
• valorile corespunzătoare normalei climatologice, a temperaturilor medii, maxime şi
minime anuale sunt mai mari în cazul staŃiei amplasate în zona centrală. ExplicaŃia o
reprezintă multitudinea surselor de energie termică, care sunt în acelaşi timp şi surse
antropice de poluare (contribuŃia cea mai mare o are traficul rutier);
• se înregistrază o tendinŃă de creştere a temperaturilor medii anuale în toate staŃiile
meteorologice amplasate pe teritoriul municipiul Bucureşti.

Umiditatea relativă a aerului a înregistrat în ultimii cinci ani valori medii anuale care variază
între 73 şi 78%, acestea scăzând în timpul verii (67 - 70%).

De umiditatea ridicată a aerului este legată apariŃia ceŃii, anual producându-se 40–50 de
cazuri, cu frecvenŃă mai mare în zona lacurilor şi a cursurilor de apă. Cele mai frecvente
fenomene cu ceaŃă se semnalează în intervalul octombrie - martie (96,2%, cu maxim în luna
decembrie).
PrecipitaŃiile atmosferice reprezintă un parametru meteorologic important în evaluarea
calităŃii aerului. PrecipitaŃiile sub formă de ploaie sau ninsoare favorizează transferul din aer
la sol a poluanŃilor sub formă de gaze sau pulberi. În tabelul 3 sunt prezentate valorile
corespunzătiare cantităŃilor totale de precipitaŃii măsurate la cele trei staŃii meteorologice
(AfumaŃi – 1, Băneasa – 2, Filaret – 3).

Tab. 3 Cantitatea anuală de precipitaŃii atmosferice

Cant. anuală 2005 2006 2007 2008

precipitaŃii 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
(l/m2)
Normală 579,7 579,7 596 611,4 579,7 596 611,4 579,7 596 611,4
climatologică
Medie anuală 1053,7 413,3 545,9 504,8 494,6 530 609,9 454,3 408,3 434,8

Analizând rezultatele determinărilor efectuate la toate cele trei staŃii se pot trage următoarele
concluzii:

• Anul 2005 a fost cel mai ploios an; se observă o cantitate medie a precipitaŃiilor cu
mult peste valoarea statistică corespunzătoare intervalului studiat; în ceilalŃi ani, ce fac
obiectul analizei, s-au înregistrat valori sub normala climatologică, deci o neasigurare
a rezervei de apă din sol.
• Cele mai mari cantităŃi medii anuale de precipitaŃii cad deasupra municipiului
Bucureşti, în special în zona centrală a acestuia. ExplicaŃia se regăseşte în nivelul mai
mare de poluare cu pulberi, care se comportă ca nişte nuclee de condensare şi astfel
favorizează apariŃia produselor de condensare chiar în condiŃiile în care umiditatea
relativă a aerului înregistrează valori sub 100% (aer nesaturat).

RadiaŃia solară globală este de 125.390 cal/cm2 (87.396.830 W/m2) pe suprafaŃa orizontală,
valoarea maximă a insolaŃiei înregistrându-se în iulie, (18,330 cal/cm2 = 12.776 W/m2 - la
Bucureşti - Filaret şi 18,21 cal/cm2 = 12.692 W/m2 - la AfumaŃi), iar cea minimă în decembrie
(3,040 cal/cm2 = 2.118,88 W/m2 şi respectiv 3.04 cal/cm2 = 2.118,88 W/m2). În municipiul
Bucureşti intensitatea radiaŃiei solare scade în situaŃii de stabilitate atmosferică (nu este
favorizată dispersia poluanŃilor) cu circa 20 - 30% pentru spectrul radiaŃiilor vizibile şi cu
90% pentru radiaŃiile ultraviolete.

CirculaŃia aerului influenŃează în mod direct dispersia poluanŃilor în atmosferă. Viteza

vântului scade spre centrul municipiului Bucureşti, comparativ cu valorile înregistrate în
exteriorul acestuia. Vânturile dominante sunt cele de NE (22,4% la Băneasa, 23,2% la
AfumaŃi) şi de SV (14,8% la Băneasa, respectiv 8,1% la AfumaŃi). Un fenomen specific
climei municipiului Bucureşti, care influenŃează caracteristicile regimului eolian îl constituie
briza urbană (curenŃi de compensaŃie), fiind condiŃionată de regimul termic de zi şi de noapte,
datorită încălzirii diferenŃiate a spaŃiilor construite faŃă de câmpia limitrofă. Acest fenomen
evidenŃiază clar prezenŃa fenomenului de insulă de căldură urbană, care cuprinde o mare
parte a intravilanului municipiului Bucureşti pe orizontală, pe verticală manifestându-se ca un
clopot urban, având de 3 - 4 ori înălŃimea blocurilor oraşului (150 - 200 m). Nivelul de
poluare înregistrat în municipiul Bucureşti este direct influenŃat de existenŃa straturilor de
inversiune termică. Un astfel de strat împiedică dispersia poluanŃilor şi implicit
autopurificarea atmosferei.
4.2. Surse de poluare a aerului

Sursele de poluare ale aerului sunt sursele fixe industriale, de obicei concentrate pe mari
platforme industriale, dar şi intercalate cu zone de locuit intens populate (cu dezvoltări
preponderent pe verticală), circulaŃia autovehiculelor, în special de-a lungul marilor artere
incluzând şi traficul greu. La acestea se adaugă şantierele de construcŃie şi betonierele,
centralele electrotermice, precum şi sursele difuze de combustie (centrale termice uzinale, de
cvartal sau de bloc, combustia neautorizată, în aer liber, a unor deşeuri de tip menajer,
cauciucuri uzate, mase plastice, neîntreŃinerea salubrităŃii domeniului public, depozitarea
inadecvată a reziduurilor industriale şi a deşeurilor menajere).

Gama substanŃelor evacuate în mediu din procesele tehnologice este foarte variată: pulberi
organice şi anorganice care au şi conŃinut de metale (Pb, Zn, Al, Fe, Cu, Cr, Ni, Cd), gaze şi
vapori (SO2, NOx, NH3, HCl, CO, CO2, H2S), solvenŃi organici, funingine etc;

Principala sursă de poluare atmosferică în municipiul Bucureşti o constituie traficul rutier

(aproximativ 70%). Evaluarea impactului negativ al traficului rutier asupra aerului troposferic
se realizează prin urmărirea diferitelor categorii de poluanŃi: gazele anorganice (oxizii de azot,
dioxidul de sulf, oxidul de carbon, ozonul), pulberi (pulberi totale în suspensie, particule cu
diametrul aerodinamic mai mic de 10 µm sau decât 2,5 µm, fumul negru), componente ale
pulberilor (carbon elementar, hidrocarburi policiclice aromatice, plumb), compuşi organici
volatili (benzen, butadienă).

Prin arderea completă a combustibililor în motoarele autovehiculelor rezultă următoarele

substanŃe principale: vapori de apă (13 %), dioxid de carbon (13 %), azot (74 %). În realitate
însă, Ńinând cont de caracterul incomplet al arderilor, în funcŃie de valoarea raportului
amestecului stoechiometric aer/carburant (ideal A/C=14,5), se mai formează CO şi
hidrocarburi (HC).

4.3. Accentuarea efectului de seră

Gazele cu efect de seră (GES) sunt compuşi gazoşi ai atmosferei, atât naturali, cât şi
artificiali, care absorb şi reemit radiaŃii infraroşii: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4),
protoxid de azot (N2O), hidrofluorocarbonaŃi (HFCs), perfluorocarbonaŃi (PFCs) şi
hexafluorura de sulf (SF6). Crescând concentraŃiile gazelor, efectul de seră se intensifică,
transportul de energie şi umiditate în sistem se perturbă, fapt care determină dezechilibre în
sistemul climatic. Principalul „vinovat” al accentuării efectului de seră, considerat principala
cauză antropică a schimbărilor climatice este dioxidul de carbon.

În tabelul 4 şi figura1 se va prezenta evoluŃia emisiilor anuale de gaze cu efect de seră în

municipiul Bucureşti.

Tab. 4 VariaŃia emisiilor anuale de GES

GES 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
(mii t/an)
CO2 5737 7825 10800 10956 6990 4974 4136 4660,5 6905,4
CH4 0,136 0,147 0,165 0,370 0,611 0,165 0,205 0,183 0,806
N2 O 0,05 0,063 0,071 1,198 0,676 0,071 0,213 0,244 0,561
 Emisii anuale de GES în mun. Bucureşti

12000

10000

Emisii anuale (mii t/an)

8000
CO2
6000 CH4
N2O
4000

2000

0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
An

Fig. 1 EvoluŃia emisiilor anuale de gaze cu efect de seră în municipiul Bucureşti

Urmărind valorile corespunzătoare emisiilor anuale de GES din intervalul 2000-2008, se pot
evidenŃia următoarele aspecte:

• Alura curbelor de variaŃie ale celor trei gaze cu efect de seră este apropiată; vârful este
reprezentat de anul 2003;
• Mijlocul intervalului analizat (2003-2006) este caracterizat printr-o scădere continuă a
emisiilor totale de GES. Este rezultatul reducerii activităŃilor unor industrii energetice
intensive. În continuare, se observă că uşoara revitalizare economică înregistrată în
capitală după anul 2006, concomitent cu creşterea numărului de autovehicule echipate
cu motoare performante şi reglaje corespunzătoare au determinat o creştere a emisiilor
totale, dar mai uşoară faŃă de cea înregistrată în prima parte a intervalului ce face
obiectul prezentului studiu.

5. Concluzii

• Schimbările climatice sunt un rezultat direct sau indirect al activităŃilor umane, care
determină schimbarea compoziŃiei atmosferei globale şi care se adaugă la
variabilitatea naturală a climei.
• În deceniile următoare, creşterea demografică rapidă pe plan mondial va exercita o
presiune şi mai mare asupra climei, resurselor naturale şi biodiversităŃii; această
evoluŃie este legată de discrepanŃele, în termeni de prosperitate, între Ńările
industrializate şi Ńările în curs de dezvoltare.
• Simulările realizate cu diferite modele arată diferenŃe între diferite scenarii, însă
semnalul comun este de încălzire a climei. Institutul Met Office din Londra a publicat
estimările de temperatură pentru anul 2010, iar cercetătorii consideră că temperatura
medie globală va fi cu aproape 0,6 oC peste media din anii 1961-1990. Temperatura
estimată va fi de 14,58 oC, mai mare decât cea din 1998, 14,52oC. În ultimii zece ani,
Institutul Met Office a făcut publice astfel de estimări anuale ale temperaturii medii
globale, iar marja de eroare este de 0,06 oC.
• Pentru a ajuta companiile europene să îşi îndeplinească angajamentele în privinŃa
reducerii emisiilor, începând cu 01.01.2005 a fost creată la nivelul UE o piaŃă a
emisiilor în care se vor putea vinde şi cumpăra cotele alocate companiilor pentru
 emisiile de gaze cu efect de seră. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru anumite
instalaŃii care generează emisii de gaze cu efect de seră, operatorul trebuie să deŃină o
autorizaŃie specială de mediu.
• România a ratificat ConvenŃia-cadru a NaŃiunilor Unite privind schimbările climatice
(Legea nr. 24/1994) şi a fost prima Ńară din Anexa 1 a ConvenŃiei care a ratificat
Protocolul de la Kyoto (Legea nr. 3/2001). Prin Protocol, România s-a angajat să-şi
reducă emisiile GES cu 8 % faŃă de cele din anul 1989.
• Există un grup de climatologi care contestă ipoteza schimbărilor climatice din surse
prioritar antropice. De partea acestora sunt şi oameni politici. Un exemplu ar fi
preşedintele ceh Vaclav Klaus. Acesta consideră încălzirea globală un fenomen real,
dar care nu este cauzat de om într-o asemenea măsură încât acesta să o poată combate
eficient, iar “soluŃiile” sunt propuse nu de comunitatea oamenilor de ştiinŃă, ci de
anumite grupuri, sponsorizate de guverne, care sunt în căutare de beneficii, nu de
adevăr.
• Vulnerabilitatea oraşelor la impactul schimbărilor climatice trebuie să determine
autorităŃile centrale şi locale să regândească designul şi managementul urban. Fiecare
oraş va avea un rol important în minimizarea contribuŃiei activităŃilor proprii la
accentuarea efectului de seră.
• În municipiul Bucureşti [6], emisiile de dioxid de carbon sunt specifice proceselor de
combustie, atât în centralele electrotermice cât şi în instalaŃiile de ardere industriale
(aproximativ 90% din emisiile totale). Trebuie menŃionat faptul că asistăm în ultima
perioadă la o tăiere de arbori de aliniament pentru lărgirea şoselelor şi construirea
spaŃiilor de parcare, fapt care duce la scăderea posibilităŃii de reglare a concentraŃiei de
CO2 în troposferă.
• Totuşi, trebuie menŃionată preocuparea principalilor producători de autovehicule
pentru crearea unor modele hibrid sau numai cu acŃionare electrică, ceea ce ar aduce
un beneficiu evident şi direct calităŃii aerului în metropole.

Bibliografie

[1] Ardelean, F., Colda, I.,: Cauzele schimbărilor climatice – un subiect controversat,
ConferinŃa a XV-a EficienŃă, Confort, Conservarea Energiei şi ProtecŃia Mediului,
Facultatea de InstalaŃii, Bucureşti, 2008, ISSN 1842-6131.
[2] Bates, B.C., Z.W. Kundzewicz, S. Wu and J.P. Palutikof,: Climate Change and Water.
Technical, Paper of the Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC Secretariat,
Geneva, 210 pages, 2008, Intergovernmental Panel on Climate Change, ISBN: 978-92-
9169-123-4
[3] http://ecosapiens.ro/

[4] Ardelean, F. – Teză de doctorat – Poluarea atmosferei în mediul urban – U.T.C.B.,

Facultatea de InstalaŃii, 2005

[5] AgenŃia Regională pentru ProtecŃia Mediului Bucureşti, Rapoarte anuale privind starea
mediului, http://www.arpmb.ro/index.htm

[6] ApăscăriŃei, M., Popescu, F., Ionel, H.: Air pollution level in urban region of Bucharest
and in rural region, WSEAS International Conference on Sustainability in Science
Engineering, 2009, ISSN: 1790-2769, ISBN: 978-960-474-080-2