Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Drept

Principiul eligibilităţii

Profesor coordonator: Cătălin Bălan

Studenti: Savin Anca-Diana

Surugiu Andreea-Alexandra
Anul II, Grupa B2
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

IAŞI, 2010
Cuprins

Noțiuni introductive........................................................................................................................3

Scurt istoric al administrației publice locale ..............................................................................3

Considerații cu privire la organizarea administrației publice locale............................................6

II. Definirea și caracterizarea principiului eligibilității...............................................................7

Autoritățile deliberative comunale și orășenești – consiliile locale...............................................10

Consiliul Local. Noțiuni generale..............................................................................................10

Alegerea consiliului local..........................................................................................................11

Circumscripțiile electorale teritoriale și secțiile de votare.........................................................12

Constituirea consiliilor locale....................................................................................................13

IV. Primarul, autoritate executivă a administrației publice locale................................................16

Prezentare de ansamblu..............................................................................................................16

Alegerea, validarea și mandatul primarului...............................................................................16

V. Consiliul Județean...................................................................................................................22

Prezentare de ansamblu..............................................................................................................22

Alegerea și constituirea Consiliului Județean............................................................................24

VI. CONCLUZII ..............................................................................................................26

BIBLIOGRAFIE :........................................................................................................................28

2
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Noțiuni introductive
Înainte de a vorbi despre principiul eligibilitații care stă la baza organizării și funcționării
administrației publice locale alături de principiul autonomiei locale, al descentralizării serviciilor
publice,al legalitații și al consultării cetățenilor in soluționarea problemelor locale de interes
deosebit,este necesar să definim și să descriem pe scurt noțiunea de administrație publică locală.

Scurt istoric al administrației publice locale

Astfel primele structuri ale vieții adminstrative apar, mai întâi, pe plan local cu mult
înaintea administrației publice centrale. Analizat, fie numai din puct de vedere istoric, fenomenul
este firesc.La începuturile lor, germenii instituțiilor administrative reprezentau, in fapt,
materializarea nevoilor organizării socio-economice a colectivitaților, între care primau nevoile
de dăinuire, consolidare și, mai ales, cele de ordin militar. Administrarea instituțională a
comunităților la nivel local a precedat, așadar, ’’nașterea’’ statului și implicit, a administrației
centrale. Apoi, concomitent cu dezvoltarea si progresul societăţii, în ansamblu, instituțiile
administrației centrale, în general, dar si ale celei locale, au cunoscut o dinamică neîntreruptă,
influențându-se reciproc.
Existența acestor instituții este atestată încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, în
Muntenia, și începutul secolului al XV-lea, în Moldova, o data cu înființarea județelor, respectiv
a ocoalelor și ținuturilor. Conducerea lor era asigurată de către un ispravnic, ca reprezentant al
puterii centrale, cu atribuții administrative, fiscale și militare.
Din cele de mai sus, rezultă că, atât județele, cât și ținuturile sau ocoalele- cum li se mai
spunea- erau unități administrativ-teritoriale, fără personalitate juridică. Acest atribut deosebit de
important - personalitatea juridică, îl vor căpăta ca urmare a punerii în aplicare a Legii pentru
înființarea consiliilor județene, din 2 aprilie 1964, deci din perioada domniei lui Alexandru Ioan
Cuza. Atunci județele devin unități administrativ-teritoriale, în adevăratul înțeles al cuvântului.1
Legea din 1864 a fost modificată în 1904, prilej cu care numărul consilierilor a fost
limitat la 17, în fiecare județ. Președintele consiliului nu mai îndeplinea și funcția de prefect,
acesta din urmă fiind o persoană distinctă, care devenea comisar al Guvernului pe lângă consiliul
județean. Desemnarea prefectului revenea regelui. În aceste împrejurări, interesele statului au

1
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura All Beck, vol. I, ed. IV, București, 2002, pp. 470-477

3
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

fost separate de cele locale, prefectul (comisarul) reprezentându-le pe cele centrale, iar
consilierul județean pe celelalte.
Să mai notăm că, în virtutea reglementărilor legale, consiliile județene aveau competențe
pe trei planuri – legislativ, administrativ și judecătoresc.
Din punct de vedere legislativ, consiliile județene, în limitele legii și ale celorlalte
regulamente ale administrației publice centrale,erau îndreptațite să adopte regulamente proprii,de
interes județean și de administrație interioară.
Competența administrativă se referea și la faptul că, organul județean, respectiv
consiliul, putea să decidă în orice chestiune de importanță județeană.
În ceea ce privește competența juridică, aceasta constă in aceea că, în unele cazuri,
consiliul județean putea să rezolve unele litigii juridice. Deciziile adoptate în asemenea
împrejurări puteau fi atacate, prin apel sau recurs, fie la unitatea administrativă superioară, fie la
instanța de judecată.
Legea din 1904 va “rezida” pană în 1925 când, ca o cerință obiectivă a făuririi României
Mari, la 1 decembrie 1918, s-a impus adoptarea legii pentru unificarea administrativă.
O dată cu aplicarea noii legi, numărul consilierilor județeni era stabilit in funcție de
populația județului (județele cu peste 400.000 de locuitori – 30 de consilieri, iar celelalte județe
– 24 de consilieri). Numărul consilierilor va crește in 1929, ca urmare a intrării în vigoare a Legii
cu privire la organizarea administrației locale (de la 30, la 36 și de la 24,la 30), pentru ca, prin
Legea administrativă din 1936, numărul consilierilor județeni să fie readus la nivelul stabilit prin
Legea din 1925.
În 1936 (27 martie) a fost adoptată o nouă lege administrativă care, abrogând Legea
pentru organizarea administrației locale din 1929, a menținut totuși – cu unele modificări –
aceeași organizare a administrației publice locale. Legea a desființat directoratele ministeriale
locale.
După doi ani, în 1938, printr-o nouă lege administrativă au fost menținute
circumscripțiile anterioare, la care s-a adăugat ținutul. În conformitate cu prevederile noii legi,
numai comunele și ținuturile aveau personalitate juridică, județele fiind simple circumscripții
teritorial – administrative și de control (în cadrul județelor funcționau și plasele).

4
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Ținuturile erau conduse de un rezident regal, numit de rege prin decret, pentru o perioadă
de 6 ani. El era reprezentantul Guvernului și administratorul ținutului, având deci o dublă calitate
– de șef administrativ și de președinte al consiliului ținutului.2
Printr-un Decret – Lege din septembrie 1940, ținuturile au fost desființate, iar prefecturile
au fost reînființate în fiecare județ. Până la 30 decembrie 1947, respectiv până la reinstaurarea
Republicii, organizările administrative efectuate, în baza Constituțiilor sau a legilor ordinare, au
vizat realizarea administrației de stat pe plan local – cu accente pe diverse aspecte, care priveau
descentralizarea, desconcentrarea, autonomia și centralizarea. Menționăm că, în perioada la care
ne referim, nu s-a avut în vedere constituirea unor organe administrative de specialitate.
Caracteristic pentru această perioadă este menținerea formulei organelor colective și a celor
individuale, cu sarcina de a rezolva toate problemele unităților administrativ – teritoriale,
bazându-se, în anumite etape, pe o relativă autonomie.
Constituția din 1948 avea să introducă consiliile populare ca organe locale ale puterii de
stat, iar comitetele lor executive ca organe de “direcție și execuție”. Creată după modelul
sovietic, noile instituții aveau să fie în subordinea nemijlocită a organelor centrale. În subordine,
pe orizontală, se aflau și autoritățile centrale specializate. Unele dintre acestea purtau denumirea
de “Secțiuni pe lângă comitetele executive ale Sfaturilor populare”. În cei peste 40 de ani de
existență, organele administrației publice au cunoscut unele transformări, determinate de etapele
parcurse de societatea românească până în decembrie 1989. O bună parte a măsurilor întreprinse
se refereau la “adâncirea democratismului”, la “descentralizare”, la “creșterea autonomiei
locale”. Totul se limita doar la noțiunea de enunț fiindcă, în fapt, perfecționarea și consolidarea
regimului totalitar făceau ca principiile descentralizării, ale autonomiei locale, ale consultării
populației etc. să fie lipsite de urmări practice, rămânând în sfera unor teze cu caracter strict
formal.3
În perioada care a urmat, imediat după 22 decembrie 1989, administrația public locală a
fost reorganizată pe principii noi, democratice, specific statului de drept. În esență, actele
normative care fundamentează acest domeniu sunt Constituția României, Legea administrației
publice locale (inițial Legea nr. 69/1991, abrogată apoi prin Legea nr. 215/2001,abrogată mai
apoi și aceasta prin Legea nr.67/2004 care este și astăzi în vigoare), precum și Legea nr.70/1991
privind alegerile locale, cu modificările ulterioare.
2
Ibidem
3
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura All Beck, vol. I, ed.a-III-a, București, 2000, pp .441-520

5
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Considerații cu privire la organizarea administrației publice locale

În conținutul Constituției României din 1991 sunt prevăzute reglementările esențiale care
se referă la autoritățile comunale, orășenești și, respectiv, județene, autoritățile statale de la
nivelul județelor, precum și principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea. În aceeși
ordine de idei, să reamintim că Legile nr. 215/2001, 70/1991, respectiv 67/2004 vin să detalieze
reglementările constituționale în acest domeniu, prevederile lor fiind în consens nu numai cu
principiile și exigențele democratice ale statului de drept, ci și cu legislația din țările Comunității
Europene.
Dar în ce constă administrația publică locală? Referindu-ne la administrația publică
centrală, am definit-o ca fiind totalitatea organelor de specialitate ale administrației publice
constituite în vederea realizării, sub conducerea Guvernului, a intereselor generale ale societății,
la nivel național4. Pornind de la aceste elemente definitorii, putem afirma că administrația
publică locală se constituie din totalitatea autorităților cu competență generală sau specială,
chemate să satisfacă cerințele și interesele generale ale populației unei unități
administrativ – teritorale (județ, comună, oraș). Este de la sine înțeles că, spre deosebire de
administrația publică centrală, care are competențe și atribuții la nivelul întregii țări, cea locală
are competență numai în limitele unității administrativ – teritoriale în care funcționează, deci
numai în cazul circumscripției respective.
Întrucât teritoriul României, potrivit Constituției, este organizat, din punct de vedere
administrativ, în comune, orașe și județe, este normal ca administrația publică locală să fie
organizată și să funcționeze la nivelul acestor unitați administrativ – teritoriale.
După cum administrația publică centrală își realizează sarcinile prin servicii publice
specifice, chemate să satisfacă interesele generale ale societății la nivel național, și administrația
publică locală – în cadrul unității administrativ – teritoriale, își realizează sarcinile prin servicii
proprii sau descentralizate cu atribuții corespunzătoare la nivelul comunei, orașului și al
județului.
Ca urmare a caracterului unitar al statului, se înțelege că între cele două categorii de
administrații publice (centrală și locală) sunt legături firești, dar și unele delimitări. Elementul

4
Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, Editura C. H. Beck, vol. I, ed. a-II-a,București, 2000, pp. 256-260

6
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

determinant al acestor delimitări constă în faptul că, la baza organizării și funcționării

administrației publice locale stă, așa cum prevede Constituția, principiul autonomiei locale.
În comune și orașe, administrația publică locală se realizează prin consiliile locale și
primarii aleși conform legii, aceste instituții alcătuind autoritățile administrației publice locale,
prin care se realizează, de altfel, și autonomia locală. Având în vedere prevederile articolului 119
din Constituție, potrivit cărora administrația publică din unitățile
administrativ – teritoriale, comune, orașe și județe, sunt organizate pe principiul autonomiei
locale, rezultă că și la nivelul județelor, consiliile județene,în calitate de autorități ale
administrației publice, realizează autonomia locală în județe.
Din cele de mai sus, rezultă că prin noțiunea de administrație publică înțelegem
activitatea pe care o desfășoară autoritățile administrativ – teritoriale organizate pe baza
principiului autonomiei locale.5
Acest pricipiu fundamentează și raporturile dintre autoritățile comunale (orășenești) sau,
după caz, județene, constituite, în mod democratic, de electorat, pe de o parte, și, respectiv,
autoritățile statale – guvernamentale sau departamentale -, existente în teritoriu. Funcționând ca
servicii publice descentralizate în unitățile administrativ – teritoriale, acestea realizează, la rândul
lor, o seamă de sarcini ale administrației publice locale.

II. Definirea și caracterizarea principiului eligibilității

5
Ibidem

7
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Fără a fi formulat, în mod expres, de dispozițiile constituționale, principiul eligibilității

este inserat în Legile nr.215/2001, 70/1991 și 67/2004, care privesc administrația publică locală
și respectiv alegerile locale.
Să vedem în ce constă semnificația politică și socială a faptului că, potrivit acestui
principiu, primarii, consiliile locale și cele județene sunt autorități alese.
Dată fiind natura lor juridică, aceste autorități nu sunt ale statului și, ca urmare, nu
exercită nici una din puterile statului. Rațiunea de a fi a consiliilor locale și județene precum și a
primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile autorităților
administrativ – teritoriale în care sunt alese, de a sluji și rezolva interesele colectivităților
respective, într-un cuvânt, ale electoratului6. Așadar, puterea lor nu este determinată de puterea
statului, nu derivă din aceasta, ci din mandatul ce le-a fost încredințat de alegători, în numele
cărora acționează și pe care-i reprezintă.
Evident, pentru ca acțiunile autorităților alese să fie eficiente și să producă efecte juridice,
acestea trebuie recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii națiuni. În virtutea
recunoașterii lor de către stat, recunoaștere care este condiționată de valabilitatea scrutinului
electoral, primarii, consiliile comunale, și județene sunt încadrate în ordinea juridică a statului,
acțiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. Prin acest demers, se îmbină
interesele generale ale națiunii, reprezentate de stat, cu cele ale colectivităților componente ale
națiunii – reprezentate de autoritățile alese, statul având tot interesul ca treburile locale să fie
rezolvate în condiții cât mai bune, contribuind, astfel, la realizarea intereselor generale ale
statului.
Așa cum am văzut, în sistemul autorităților administrației publice sunt încadrate,
organizate și funcționează, mai ales la nivel județean, și alte autorități – servicii descentralizate
ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, precum și prefecții. Spre deosebire de
primari și de consiliile comunale și județene, care sunt alese, autoritățile serviciilor
descentralizate sunt numite ca reprezentante ale puterii executive, făcând parte chiar din structura
ministerelor, iar prefectul, reprezentând Guvernul în județ, este, deci, tot organ numit.
Totodată, trebuie menționat și faptul că primarul, în exercitarea atribuțiilor de ofițer de
stare civilă și de autoritate tutelară, precum și a sarcinilor ce-i revin din actele normative
privitoare la recensământ, la organizarea și desfășurarea alegerilor, la luarea măsurilor de

6
Cornelui Manda, Drept administrativ, Editura Luminalex, ed. a-IV-a, București, 2007, p. 204

8
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

protecție civilă, precum și a altor atribuții stabilite de lege, acționează și ca reprezentant al

statului, în comuna sau orașul în care a fost ales (art.69 din Legea nr.215/2001).
Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la repectivul principiu, ci doar o
responsabilitate dublă acordată de lege primarului, atât ca autoritate a administrației publice
locale, aleasă în condițiile legii, cât și ca reprezentant al statului, în cazul în care reprezintă
interese majore, care depășesc caracterul local, însă trebuie să fie aplicate la acest nivel.7
Autonomia locală este pusă în valoare și prin principiul pe care noi încercăm să-l
detaliem în cele ce urmează, și anume “principiul eligibilității administrației publice locale”, cu
competență material general în unitățile administrativ – teritoriale.
Articolul 7 din Carta Europeană “Exercițiul autonom al puterii locale” prevede că:
”statutul aleșilor locali trebuie să asigure liberal exercițiu al mandatului lor”, iar în paragraful 3
dispune că funcțiile și activitățile care sunt incompatibile cu mandatul de ales local nu pot fi
fixate decât prin lege sau pe baza principiilor fundamentale. Aceasta înseamnă că mandatul
alesului local nu poate fi intrerupt de către o parte terță, ci doar de alegătorii care i-au încredințat
această misiune, anularea mandatului de ales local trebuind să se bazeze pe criterii obiective și
legale și nu trebuie efectuată în baza unor decizii ad-hoc.
Autoritățile administrației publice locale nu mai sunt supuse puterii ierarhice a
autorităților central, ele fiind independente de acestea pentru că nu sunt numite de la centru, ci
sunt alese de cetățenii unităților administrativ-teritoriale. Principiul eligibilității este strâns legat
și implică un alt drept – cel de vot. Dreptul de vot sau a alege explică esența și legitimitatea
oricărei puteri, deoarece alegerile au un caracter multifuncțional. Ele permit electoratului să-și
exprime dreptul de a participa la administrarea treburilor publice locale prin intermediul
reprezentanților aleși și să participle nemijlocit la viața social-politică a colectivităţilor locale.
Putem spune că descentralizarea se asigură de către cetățeni prin participarea lor la
rezolvarea problemelor locale, prin alegerea reprezentanților lor care vor constitui autoritățile
administrației publice locale, ceea ce susține afirmația că descentralizarea este “democrația
aplicată la administrație”8
Autonomia locală și descentralizarea au definit principii definitorii care atrag după sine
reprezentarea locală cu ajutorul căreia colectivitățile locale administrează de sine stătător o parte
importantă a treburilor publice.
7
ibidem
8
Corneliu Manda, Știința administrației, Editura Lumina Lex, București, 2004, p. 143

9
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Având în vedere cele prezentate mai sus, în cele ce urmează vom explica, concret, în ce
constă principiul eligibilității, referindu-ne în mod expres la modalitatea de alegere a celor trei
instituții ce formează obiectul acestui principiu, și anume consiliul local, consiliul județean și
primarul.

Autoritățile deliberative comunale și orășenești – consiliile locale

Consiliul Local. Noțiuni generale

După desființarea, în Decembrie 1989, a consiliilor populare, care funcționau ca organe

locale ale puterii de stat, activitatea la nivelul comunelor și orașelor a fost preluată de către
consiliile locale ale FSN, care au fost înlocuite ulterior de primării, organizate în baza Decretului
–lege nr.8 din 7 ianuarie 1990.
Până la organizarea primelor alegeri locale, administrarea județelor, respectiv a
municipiului București, a municipiilor, orașelor și comunelor s-a realizat prin prefecturi și
primării.
Constituția din 1991, precum și dispozițiile Legii nr.215/2001, care a fost mai apoi
modificată și completată prin Legea nr.67/2004 privind administrația publică locală, stipulează
că autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia în orașe și comune
sunt consiliile locale și primarii aleși în condițiile legii.
În conformitate cu aceleași dispoziții, aceste autorități se organizează și funcționează în
comune și orașe, prin genericul “orașe” înțelegând și municipiile. Consiliile locale9 se pot
organiza și în subdiviziunile unor municipii. Astfel de subdiviziuni sunt organizate, deocamdată,
numai în București și sunt denumite sectoare.
Inițial, în prima formă a Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, numai consiliile locale
au fost alese prin vot direct. Ulterior, principiul alegerii prin vot direct a fost extins și pentru
consiliile județene. Articolul 1 al Legii nr.67/2004 pentru modificarea legii privind alegerile
locale precizează:”Consiliile locale, consiliile județene, primarii și Consiliul General al
Municipiului București se aleg prin vot universal, egal, direct, secret, și liber exprimat.
Viceprimarii se aleg prin vot indirect, de către consiliie locale”.

9
Corneliu Manda, Cezar C. Manda, Dreptul Colectivităților locale, Editura C.H.Beck, ed. a-III-a, București, 2007,
pp. 153-158 și 233-246

10
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Alegerea consiliului local

Actuala reglementare10, cu privire la alegerea consiliului local, reia tradiția (întreruptă)

dispozițiilor legale din perioada interbelică, revenind la denumirea de consilier.
Conform dispozițiilor aceluiași act normativ: “Consiliile locale […] se aleg prin vot
universal, egal, direct și liber exprimat”.
Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 67/2004, numărul membrilor fiecărui consiliu
local se stabilește prin ordin al prefectului, în funcție de populația comunei sau a orașului,
raportată de Institutul Național de Statistică și Studii Economice, la data de 1 iulie a anului care
precedă alegerile.
Astfel, în timp ce numărul minim de consilieri este de 9, pentru localitățile cu până la
1.500 de locuitori, numărul maxim al acestora este de 31 de consilieri, în cazul localităților cu
peste 400.000 de locuitori.
Pentru Consiliul General al Municipiului București este prevăzut un număr de 55 de
consilieri.
De precizat este însă faptul că Legea nr. 67/2004 prevede că până la organizarea
viitoarelor alegeri generale toate consiliile locale (ca și cele județene) vor funcționa cu actualul
număr de consilieri, iar consilierii in funcție iși vor exercita mandatul până la acea dată.
Toate instituțiile, procedurile și instrumentele juridice privind alegerile locale sunt
reglementate prin Legea alegerilor locale nr. 70/26 noiembrie 1991, publicată în M.O. nr. 239
din 23 noiembrie 1991, modificată și completată prin Legea nr.25/1996 (M.O. nr. 77 din 13
aprilie 1996) și republicată cu o nouă numerotare a articolelor, în M.O. nr.79 din 18 aprilie 1996,
modificată și completată prin Legea nr.164/1998 (M.O. nr.284/1998), O.U.G. nr.28/2000 și
63/2000 (M.O. nr.240/2000), respectiv Legea nr.67/2004 republicată în 2007 (M.O. nr.333 din
2007), O.U.G. nr.20/2008.
Condiții de eligiblitate și incompatibilități
Condiții de eligibilitate:
Potrivit Constituției și Legii nr. 67/2004 republicată, o persoană fizică trebuie să
îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții pentru a fi ales consilier:
- calitatea de alegător;
- vârsta de cel puțin 23 de ani;
10
Legea nr. 67/2004, republicată (art.1), privind alegerile locale

11
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

- domiciliul în comuna respectivă sau în respectivul oraș;

- să nu aibă funcția de magistrat (judecător sau procuror) sau să nu fie militar activ ori alt
funcționar căruia îi este interzis, potrivit art.37, alin.3 din Constituție, asocierea în partide
politice;
- dacă, candidează independent, trebuie să îndeplinească și condiția listei de susținători.

Incompatibilități:
În legislația noastră (art. 30 din Legea nr. 67/2004) este prevăzută incompatibilitatea
funcției de consilier cu alte funcții publice:
- prefect, subprefect, primar;
- senator sau deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de statși cele asimilate acestora;
- funcțioanar public în aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice
centrale și locale, al consiliului județean, al prefectului, al serviciilor publice de interes local și
județean, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte autorități ale
administrașiei publice centrale;
- angajat în cadrul autorităților administrației publice locale respective sau în cadrul aparatului
propriu al prefectului din județul respectiv;
- manager sau membru în consiliul de administrație al regiilor autonome ori conducător al
societăților comerciale înființate de consiliile locale sau de consiliile județene;
- alte incompatibilități stabilite prin lege.
Este, de asemenea, necesar, să precizăm că aceste condiții de eligibilitate trebuie
îndeplinite la data depunerii candidaturii, iar situațiile de incompatibilitate devin incidente numai
în momentul exercitării mandatului.

Circumscripțiile electorale teritoriale și secțiile de votare

a. Circumscripțiile electorale
Circumscripția electorală reprezintă delimitarea teritorială, în funcție de domiciliu, a
numărului de locuitori ce pot fi reprezentați în consiliul local și care rămâne valabilă până la
viitoarele alegeri.

12
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Legea nr. 67/2004 stabilește că, pentru alegerea consiliilor locale, fiecare comună, oraș,
municipiu, subdiviziune adminitrativ – teritorială a municipiului constituie o circumscripție
electorală.
Numerotarea circumscripțiilor în cadrul unui județ (municipiului București) se face de
către prefect, în termen de 5 zile de la stabilirea datei alegerilor, urmând ca acestea să fie aduse la
cunoștința populației, de primari, în termen de 10 zile de la stabilirea datei alegerilor.
b. Secțiile de votare
Secțiile de votare sunt delimitate în cadrul circumscripției electorale care grupează, în
principal, în funcție de domiciliu, alegătorii spre a se putea organiza și desfășura, în mod ordonat
și civilizat, alegerile.
Legislația noastră stabilește regula constituirii unei secții de votare, în localități cu peste
2000 de locuitori, la 1000 – 2000 de locuitori, iar în comunele sub 2000 de locuitori se
organizează o singură secție de votare. Două excepții sunt prevăzute de lege: organizarea unor
secții de votare în localitățile greu accesibile sau izolate, dacă distanța față de reședința comunei
este mai mare de 5 km, și organizarea unor secții de votare pe lângă unitățile militare, dacă ezistă
cel puțin 50 de alegători.
Delimitarea și numerotarea secțiilor de votare se face de către primari, prin dispoziție, în
termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor, tot primarul având și obligația de a aduce la
cunoștința alegătorilor delimitarea și numerotarea acestora, în aceeși perioadă de timp, cu
indicarea sediului secției de votare.

Constituirea consiliilor locale

Evenimentul ca atare se produce în termen de 20 de zile de la data alegerilor11.

Convocarea consilierilor pentru ședința de constituire se face de către prefectul județului. La
aceasta participă prefectul sau reprezentantul său, precum și primarul nou ales, chiar dacă
procedura de validare a sa nu a fost finalizată. Ședința este legal constituită, așa cum prevede
legea, în condițiile când consilierii aleși sunt reprezentați în proporție de 2/3. Dacă nu se
întrunește acest cvorum minim, ședința se va reorganiza, în aceleași condiții, după trei zile, la

11
În prealabil, după stabilirea rezultatului votării, respectiv după stabilirea numărului de consilieri prevăzut de lege
pentru consiliul local, sunt eliberate certificate prin care se dovedește alegerea fiecărui consilier. După împlinirea
acestei proceduri, este posibilă constituirea consiliului local, ca autoritate, format din consilieri aleși.

13
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

convocarea prefectului. În condițiile când și de această dată nu se asigură cele 2/3, ședința este
reprogramată peste alte trei zile, în aceleași condiții.
În situația în care consiliul local nu se poate reuni nici la ultima convocare datorită
absenței, fără motive temeinice, a consilierilor, prefectul va declara vacante, prin ordin, locurile
consilierilor aleși care au lipsit nemotivat la cele 3 convocări anterioare ; dacă aceștia nu pot fi
înlocuiți de supleanții inscriși pe listele de candidați respective, se vor organiza alegeri pentru
completare, în termen de 30 de zile. Ordinul prefectului, care are acest obiect, poate fi atacat de
cei în cauză, la instanța de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la comunicare,
hotărârea primei instanțe fiind definitivă și irevocabilă. Absența consilierilor de la ședința de
constituire este considerată motivată dacă se face dovada că a intervenit din cauza unei boli care
a necesitat spitalizare sau a facut imposibilă prezența acestuia, a unei deplasări în străinătate în
interes de serviciu sau a unor evenimente de forța majoră.
Atunci când ședința este legal constituită, lucrările acesteia sunt conduse de consilierul
cel mai în vârstă, asistat de doi consilieri dintre cei mai tineri. Se alege apoi o comisie de
validare, formată din 3 – 5 consilieri, care va funcționa pe întreaga durată a mandatului.
După ce verifică legalitatea alegerii fiecărui consilier, comisia de validare propune
consiliului validarea sau, eventual, invalidarea mandatelor, numai în următoarele situții:
- în cazul în care constată încălcarea condițiilor de eligibilitate;
- în cazul în care costată că alegerea consilierilor s-a făcut prin fraudă electorală, probată în
condițiile Legii privind alegerile locale.
În situația în care consilierul ales renunță la această calitate înainte de ședința de
constituire, se supune validării mandatul supleantului său.
Validarea sau invalidarea mandatelor se face în ordine alfabetică prin votul dechis al
majorității consilierilor prezenți la ședință. Să reținem că persoana al cărui mandat este supus
validării sau invalidării nu participă la vot.
Consiliul este legal constituit după validarea mandatelor a cel puțin două treimi din
numărul consilierilor.
Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor de consilieri poate fi atacată, de către
persoanele interesate, la instanța de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la adoptare
sau comunicare (în cazul celor absenți de la ședință). Instanța este obligată să se pronunțe în
termen de 30 de zile.

14
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

După validarea mandatelor, consilierii depun jurământul prevăzut de Lege 12. Cei ce
refuză depunerea jurământului sunt considerați demisionați de drept.
După depunerea jurământului, președintele de vârstă, care a condus ședința, declară
consiliul legal constituit și propune alegerea unui președinte de ședință, prin votul dechis al
majorității consilierilor în funcție, pe o perioadă de cel puțin 3 luni, care va conduce ședințele
consiliului și va semna hotărârile adoptate de acesta. Consilierul ales în aceste condiții, poate fi
schimbat din funcție la inițiativa a cel puțin 2/3 din numărul consilierilor, cu votul majorității
consilierilor în funcție.
După constituire, consiliul local iși organizează comisii de specialitate, pe principalele
domenii de activitate. Pot fi membri ai acestor comisii numai consilierii cu excepția
viceprimarului.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.67/2004, în asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor,
consilierii locali, ca și ceilalți aleși locali (primaru, consilierii județeni), îndeplinesc o funcție de
autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care ocupă o
funcție ce implică exercițiul autorității de stat. De asemenea, în exercitarea mandatului,
consilierii sunt în serviciul colectivității locale.
În consecință, consilierii, ca și titulari ai puterii publice, sunt obligați să respecte
Constituția și legile, să protejeze interesele colectivității care i-a ales, respectând interesul
național, să sprijine alegătorii în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, să acționeze pentru
prosperitatea comunității care le-a dat mandatul.
Atât consilierii locali, cei județeni cât și primarul și viceprimarii au și calitatea de
funcționari publici, fiind supuși normelor care fundamentează statutul funcționarilor publici13.
Potrivit dispozițiilor Legii administraţiei publice locale, aleșii locali – consilieri, primari,
viceprimari, președinții și vicepreședinții consiliilor județene dar și persoanele din aparatul
propriu, secretari etc., răspund, după caz, civil, administrativ sau penal pentru faptele săvârșite în
exercitarea atribuțiilor ce le revin.

12
Textul jurământului este următorul:”Jur să respect Constituția și legile țării și să fac, cu bună-credință, tot ceea ce
stă în puterile și priceperea mea, pentru binele locuitorilor comunei (orașului, județului). Așa să-mi ajute
Dumnezeu”.
13
V. I. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ, Editura “ALL”, București, 1966, p. 180

15
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

IV. Primarul, autoritate executivă a administrației publice locale

Prezentare de ansamblu

Provenită din limba latină (“primarius”), noțiunea de primar îl definește pe cel dintâi,
“primus”, pe cel care este înaintea tuturor în ceea ce privește rangul, calitățile și însemnătatea14.
În zilele noastre, primarul este șeful administrației publice locale și răspunde în fața
consiliului de buna funcționare a acesteia, precum și pentru excutarea întocmai și la termenele
stabilite, a hotărârilor consiliului. Primarul reprezintă comuna, orașul sau municipiile în relațiile
cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
În ultimii ani, instituția primarului a fost reglementată într-o nouă viziune, exprimată prin
dispozițiile Constituției din 1991 și ale Legii administrației publice locale, optându-se pentru
soluția alegerii primarului, la fel ca și a consiliului local, direct, de comunitatea locală, fie că este
vorba de unități administrativ – teritoriale cu caracter rural, fie urban.

Alegerea, validarea și mandatul primarului

Legislația actuală în materie stipulează că primarii, autorități executive, prin care se

realizează autonomia locală în commune și orașe, sunt aleși conform Legii nr.67/2004 privind
alegerile locale. Astfel, dispozițiile care privesc dreptul de a alege și de a fi ales, ale organizării
circumscripțiilor electorale și ale secțiilor de votare, listelor de alegători, birourilor electorale
locale, candidaturilor, buletinelor de vot, campaniilor electorale, desfășurării propriu-zise a
alegerilor, stabilirii rezultatelor votării, constatării rezultatului alegerilor consiliilor locale, sunt
identice și în ceea ce privește alegerea primarului.
Mandatul primarului, care este de 4 ani, poate fi prelungit, prin lege organic, pe timp de
război sau catastrofă.
Conform acestei legi, în vederea alegerii primarului se depun candidature separate de
către partide, alianțe politice, alianțe electorale ori candidaturi independente, acestea din urmă
trebuind să fie susținute de cel puțin 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în liste, dar nu
mai puțin de 150 de susținători. Propunerile se fac pe circumscripții electorale și se depun la
comisiile electorale de circumscripție, cu 30 de zile înainte de data alegerilor.

14
“Micul dicționar enciclopedic”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978

16
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Centralizarea rezultatelor votării pentru funcția de primar se face de biroul electoral de

circumscripție, candidatul care a întrunit majoritatea voturilor exprimate fiind declarat primar.
Dacă nici unul dintre candidați n-a întrunit majoritatea, în cel mult două săptămâni se
organizează un nou tur de scrutin, la care participă doar candidații clasați pe primele două locuri.
Învingător în acest tur de scrutin este declarat candidatul care a obținut cel mai mare
număr de voturi. În caz de paritate de voturi a cel puțin doi candidați la funcția de primar, se
declară balotaj și se organizeză noi alegeri, în același termen – de două săptămâni - , la care vor
participa candidații care s-au aflat în situația de balotaj.
În cazul în care unul din candidați la funcția de primar, între care trebuie să se desfășoare
turul al doilea de scrutin, decedează, renunță sau devine incompatibil să mai candideze, la al
doilea tur de scrutin va candida cel situat pe locul al treilea în primul tur. Este evident că, dacă o
asemenea situație se va ivi în caz de balotaj, nu se vor mai organiza alegeri, biroul electoral de
circumscripție urmând să-l declare primar pe celălalt candidat.
Chiar dacă alegerile pentru funcția de primar au loc concomitant cu cele pentru consiliul
local, biroul electoral de circumscripție încheie procese-verbale separate, în care consemnează
rezultatul alegerilor pentru consiliul local și, respectiv, pentru primar.15
Biroul electoral de circumscripție, în funcție de rezultatul votului, eliberează certificatul
doveditor al alegerii primarului; procesul-verbal, încheiat de același birou care consemnează
acest fapt, se înaintează pentru validare, în cel mult 48 de ore, la judecătoria în a cărei rază
teritorială se află localitatea pentru care a fost ales, iar în cazul primarului general al Capitalei,
dosarul se înaintează la Tribunalul Municipiului București. În termen de 20 de zile de la data
alegerilor se face validarea alegerii primarului,în camera de consiliu, de către un judecător
desemnat de Președintele Judecătoriei. Validarea alegerii primarului general al Capitalei se face
de către un judecător desemnat de Tribunalul Municipiului București. Invalidarea alegerii unui
primar se poate pronunța în caz de incompatibilitate sau fraudă electorală. Invalidarea
mandatului primarului ales determină organizarea de noi alegeri, în termen de cel mult 45 de zile
de la data pronunțării invalidării, conform dispozițiilor legale.
Rezultatul validării se prezintă de către un magistrat sau un delegat al prefectului, în
ședința de constituire a consiliului local sau, după caz, într-o ședință extraordinară a acestuia.

15
Iovănaș Ilie, Drept administrativ, Editura Servo-Sat, vol. I, Arad,1997, p. 237

17
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Să reținem că prezentarea rezultatului votării constituie actul final al mandatării unei

personalități într-o funcție de mare importanță, adică aceea de primar, care este șeful
administrației locale, un asemenea moment trebuind să aibă o anume solemnitate, să ”îmbrace” o
formă protocolară corespunzătoare.
Oricum, după validarea mandatului de primar și prezentarea rezultatului validării în
ședința consiliului local, urmează un alt moment obligatoriu, acela al depunerii jurământului de
către cel ales, în fața autorității deliberative. Acest act, solem de asemenea, este o condiție
fundamentală pentru ca primarul, în calitatea sa de funcționar public, să fie atestat, în mod legal,
cu atribuțiile funcției. Nu întâmplător legea prevede că refuzul primarului de a depune
jurământul este echivalent cu demisia sa de drept, aceasta fiind considerată ca o sancțiune legală.
Atât conținutul cât și forma jurământului sunt stabilite prin Legea nr.67/2004 și nu pot fi
modificate sau completate prin regulamentul Consiliului local, deoarece aceasta reprezintă o
învestire specială a legământului, învestire care nu poate fi delegată sau cedată altei autorități.
Jurământul este similar cu cel depus de consilierii locali.
Așa cum precvede legea, de regulă, primarul ales iși exercită drepturile și atribuțiile pe un
termen de 4 ani. Cum am mai menționat, primarul este șeful administrației publice locale și al
aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale pe care îl conduce
și îl controlează. El răspunde de buna funcționare a administrației publice locale. Primarul
reprezintă comuna sau orașul în care a fost ales, în relațiile cu persoanele fizice și juridice din
țară și străinătate, ca și în instanțele judecătorești.16
Semnul distinctiv al primarului, care semnifică prestigiul și autoritatea funcției pe care o
îndeplinește în cazul unor acțiuni publice, este eșarfa în culorile drapelului național. Purtarea
acestui semn distinctiv este obligatorie la solemnități, recepții, ceremonii publice, ca și la
celebrarea căsătoriilor.
Mandatul primarului poate înceta de drept și înainte de termenul stabilit de lege, în
următoarele împrejurări:
- deces;
- demisie;
- incompatibilitate;
- schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;

16
idem

18
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

- imposibilitatea de a-și exercita funcția de primar pe o perioadă mai mare de 6 luni

consecutiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege;
- constatarea, prin hotărâre judecătorească definitivă după validarea mandatului, că
alegerea s-a făcut prin fraudă electoral sau prin orice altă încălcare a legii;
- condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate;
- punere sub interdicție judecătoreacă;
- pierderea drepturilor electorale;
- atunci când, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispozițiii cu caracter
normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanța de contencios
administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
În toate aceste cazuri, prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.
În acest context, să mai reținem de exemplu, că demisia este un act de voință unilateral la
mandatul încredințat. Demisia nu trebuie să fie motivată, cu atât mai mult, cu cât prefectul nu
aprobă demisia, ci doar ia act de această inițiativă, fără să o influențeze în nici un fel. Ca urmare
cererea de demisie este înaintată la Guvern, pentru organizarea de noi alegeri pentru funcția de
primar, conform legii.
Primarul poate reveni asupra cererii sale, dar numai până la data când prefectul emite
ordinul prin care ia act de demisie. În perioada care trece până la alegerea noului primar,
atribuțiile acestuia sunt exercitate de viceprimar.
Am afirmat că apariția uneia dintre situațiile de incompatibilitate, prevăzută de lege,
determină încetarea, înainte de termen, a mandatului primarului. Așadar, este vorba de acele
situații în care primarul ar fi promovat într-o anumită funcție, de prefect sau subprefect, sau ar fi
fost ales deputat sau senator ori numit într-o altă funcție care atrage după sine incompatibilități la
funcția de primar; în astfel de situații, se înțelege că mandatul de primar va înceta.
De asemenea, calitatea de primar este incompatibilă cu orice funcție de conducere din
cadrul societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar
majoritar, ori din cadrul societăților naționale sau regiilor autonome, precum și orice alte
activități sau funcții publice, cu excepția fucțiilor didactice și a funcțiilor din cadrul unor fundații
ori organizații neguvernamentale.17

17
Cornelui Manda, Drept administrativ, Editura Luminalex, ed. a-III-a, București, 2007, pp. 204

19
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Mutarea, respectiv schimbarea domiciliului în altă localitate atrag după sine

imposiblitatea de a mai reprezenta localitatea în care a fost ales primar și, ca urmare, își va
depune mandatul.
În ceea ce privește demiterea primarului, această măsură era prevăzută în mod expres de
Legea nr. 69/1991, fiind posibilă atunci când se dovedea că primarul emitea, cu rea-credință,
dispoziții repetate, care erau anulate irevocabil de instanțele judecătorești, deoarece contraveneau
intereselor generale ale statului sau încălcau Constituția și legile țării. Această reglementare nu se
mai regăsește în Legea nr. 215/2001 și nici în Legea nr. 67/2004, întrucât se consideră că
mandatul primarului încetează de drept atunci când emite astfel de dispoziții.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 67/2004, mandatul primarului încetează, de asemenea,
înainte de termen, ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat în condițiile legii.
Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate, în acest sens prefectului de
locuitorii comunei sau ai orașului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale
ale colectivităților locale sau neexercitării atribuțiilor ce îi revin potrivit legii, inclusiv a celor pe
care le exercită ca reprezentant al statului.
Pe baza propunerii motivate a prefectului, avizată de Ministerul Administrației Publice,
Guvernul se va pronunța prin hotărâre, în termen de 60 de zile de la solicitarea prefectului.
Hotărârea Guvernului va stabili data organizării referendumului și va fi adusă la
cunoștință locuitorilor comunei sau ai orașului, prin grija prefectului. Cheltuielile necesare în
vederea desfășurării referendumului se suportă din bugetul local.
Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată de cel puțin 25% dintre locuitorii cu
drept de vot, procent ce trebuie realizat în fiecare din localitățile componente ale comunei sau
orașului.
Referendumul se organizează prin grija prefectului, cu sprijinul secretarului și al
aparatului propriu de specialitate al consiliului local respectiv. Referendumul este valabil dacă s-
au prezentat la urme cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot.
Mandatul primarului încetează inainte de termen, dacă s-a pronunțat, în acest sens, cel
puțin jumătate plus unu din numărul total al cetățenilor cu drept de vot.
Legea reglementează și posibilitatea ca, în anumite perioade și condiții, primarul să fie
suspendat din funcție. Astfel numai în cazurile în care primarul a fost arestat preventiv, mandatul
acestuia se suspendă de drept. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet

20
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

sau de către instanța de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea
mandatului. Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului. Suspendarea durează până
la încetarea situației care a determinat luarea acestei măsuri. Dacă primarul suspendat din funcție
a fost găsit vinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condițiile legii.18
În caz de vacanță a funcției de primar, precum și în caz de suspendare din funcție a
acestuia, atibuțiile sale vor fi exercitate de drept de către viceprimar sau, după caz, de unul din
viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorității consilierilor în funcție.
În perioada în care își exercită mandatul, primarului, care este salariat, potrivit legii,
contractul de muncă la unitatea sau instituția de unde provine îi este suspendat până la încetarea
mandatului, când acesta își va relua vechea funcție.
În exercitarea funcției, primarul este ocrotit de lege.
Potrivit reglementărilor legale, la comune, orașe și sectoarele municipiului București sunt
câte un viceprimar, iar la municipiile reședință de județ și la municipiul București, 2 viceprimari.
În toate situațiile, viceprimarii sunt aleși dintre consilierii locali, cu votul secret al consilierilor în
funcțiune. Să reținem că viceprimarii nu pot fi în același timp și consilieri. Mandatul acestora
este valabil pe durata mandatului consiliului local, dar poate înceta și înainte de termen, în
aceleași împrejurări ca și mandatul primarilor.19
Schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, la propunerea
motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul
a 2/3 din numărul consilierilor în funcție.
Viceprimarul exercită atribuțiile ce îi sunt delegate de primar, în condițiile legii
administrației publice locale nr.67/2004.
Răspunderea politică și juridică a viceprimarilor, ipostazele în care pot fi suspendați din
funcție ca și incompatibilități la care pot fi supuși sunt aceleași ca și cele ale primarilor.20

18
Prisăcaru Valentin, Tratat de drept administrativ român, Editura Lumina Lex, Partea Generală, ed. a-III-a,
București, 2002, p. 215
19
ibidem
20
idem

21
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

V. Consiliul Județean
Prezentare de ansamblu

Despre o administrație modernă la nivelul județului putem vorbi din 1864, când
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea pentru înființarea consiliilor județene.
Conform dispozițiilor acestei legi, județul era conceput ca o subdiviziune administrativă a
statului, cu personalitate juridică, învestită cu o anumită putere publică și cu drepturi
patrimoniale.
Județul era condus de un consiliu ales de alegătorii din județ (câte doi membri din fiecare
plasă), și era prezidat de un președinte, care, la rândul său, era ales dintre membrii consiliului. În
calitate de organ județean, consiliul se întâlnea într-o singură sesiune ordinară pe an (de regulă,
pe 15 octombrie), când se pronuța asupra tuturor problemelor care țineau de competența sa și
aproba bugetul de venituri și cheltuieli.
Pe lângă consiliu funcționa prefectul, care era reprezentantul Guvernului, numit de putere
exectivă centrală.
Pentru conducerea treburilor curente, consiliul alegea, dintre membrii săi, un comitet
permanent pe timp de 4 ani, compus din trei membri plini și trei supleanți, cu activitate continuă.
Comitetul permanent era prezidat de prefect, care avea atribuția de a rezolva problemele
curente,informând comitetul despre deciziile luate. Reglementările intervenite ulterior – fie prin
Costituții, fie prin legile referitoare la administrația publică locală și județeană – n-au adus
schimbări de esență.
Astfel, s-a perpetuat alegerea de către consiliul județean a unui organism restrâns pentru
conducerea treburilor curente, numindu-se comitet permanent, delegațiune permanentă ori
delegațiune județeană, condus de un președinte ales dintre membrii consiliului, uneori chiar de
prefect, acesta fiind considerat, de fiecare dată, “șeful administrației județene” . Doar prin ultima
lege cu caracter democratic, cea din 1936, s-a dispus ca pe lângă delegațiunea județeană să
funcționeze câte un birou al consiliului.

22
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

În fiecare an, la prima sesiune ordinară, prin vot secret, se alegea dintre membrii
consiliului biroul acestuia, format dintr-un președinte, doi vicepreședinți, doi secretari, doi
chestori, membrii comisiei de verificare, precum și delegații în comisiile instituite prin lege. În
interior, consiliul județean se organiza pe cinci comisii:
- administrativă, financiară și de control;
- de lucrări publice;
- economică;
- culte și învățământ;
- sanitară și asistență socială.
Totodată, fiecare comisie își alegea, dintre consilierii care o alcătuiau, un raportor, care
împreună formau delegațiunea permanentă. La rândul ei, delegațiunea își alegea un președinte,
învestit, de regulă, pe durata mandatului consiliului. Acest organism (delegațiunea) se întrunea la
prefectură, lucrând valabil cu minim 3 membri, prezența prefectului, respectiv a înlocuitorului
său, fiind absolut obligatorie.
Analizând strctura celor două organisme, constatăm că biroul consiliului reprezenta o
structură internă a acestuia, delegațiunea având competența de autoritate administrativă.21
Legea administrativă din 1938 prevedea ca administrația să se realizeze prin comună,
plasă, județ și ținut. Comuna și ținutul aveau personalitate juridică, pe când plasa și județul erau
considerate drept autorități administrativ-teritoriale de “descentralizare” a administrației
generale.
Ținutul, format din mai multe județe, era administrat de un rezident regal. Între anii 1940
- 1944, s-a revenit la comună și județ, ca unități cu personalitate juridică.
Județul avea un prefect, numit prin decret regal, el fiind și reprezentantul Guvernului.
Pe lângă prefect funcționa consiluil de prefectură, alcătuit din șefii serviciilor județene.
Începând din 1990 și, îndeosebi după 1991, legiuitorul reia, din sistemul nostru
tradițional, dar în forme perfecționate, unele din structurile cunoscute până în anul 1936. Astfel
delegația permanentă, aleasă pe principiile biroului consiliului, alege un președinte, reprezentând
practic o autoritate executivă.

21
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura Nemira, București, 2000, p. 156

23
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Alegerea și constituirea Consiliului Județean

Potrivit Constituției României, consiliul județean este autoriatea administrației publice

județene, organizat la nivel de județ “pentru coordonarea activității consiliilor comunale și
orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean”. În condițiile îmbunătățirii
aduse Legii nr. 215/2001 privind alegerile locale, consiliul județean se compune din consilierii
aleși prin vot direct, universal, egal, secret și liber exprimat.
Precizăm că în reglementările anterioare alegerea consilierilor județeni se făcea prin vot
indirect, de către un corp de electori format din totalitatea membrilor consiliilor locale din județ.
Această nouă modalitate de alegere este o reflectare și la acest nivel a cerințelor
democratice. Numărul consilierilor fiecărui consiliu județean se stabilește prin ordin al
prefectului, în funcție de populația județului existentă la data de 1 iulie a anului care precede
alegerile.22
La constituirea consiliului județean se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 31 –
37 din Legea nr.67/2004 privind administrația public locală, referitoare la consiliul local.
În ceea ce privește cazurile de incompatibilitate a calității de consilier al consiliului
județean cu alte funcțiii publice, sunt aceleași pe care le-am analizat atunci când ne-am referit la
consiliile locale. O persoană poate candida atât pentru consiliul local, cât și pentru cel județean23.
Dacă va fi aleasă în ambele consilii, în termen de 10 zile de la data ultimei validări va
trebui să-și exprime opțiunea pentru unul din cele două consilii.
Problemele care privesc organizarea alegerilor – circumscripțiile electorale și secțiile de
votare, listele electorale, birourile electorale, candidaturile, buletinele de vot, campania
electorală, desfășurarea alegerilor, stabilirea și constatarea rezultatului și garanțiile juridice
corespunzătoare, cu unele aspecte specific determinate de nivelul unității administrativ-
teritoriale, care au extensie mai mare, sunt asemănătoare celor care privesc alegerile consiliilor
locale.
Ca și în cazul consilierilor de la nivel local, încetarea mandatului de consilier județean,
înainte de termen, intervine în aceleași cazuri.

22
Drăganu Tudor, Actele de drept administrativ, Editura Științifică, București, 1959, p. 210
23
ibidem

24
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

Încetarea mandatului de consilier județean se constată, așa cum prevede legea, prin
hotărârea consiliului județean. În cazul demisiei, consilierul demisionar poate reveni asupra
deciziei sale, până la adoptarea hotărârii.
În legătură cu ședința propriu-zisă de constituire a consiliului județean să mai precizăm
că aceasta este convocată de prefect. De altfel, la constituirea consiliului județean se aplică, în
mod corespunzător, prevederile de lege referitoare la constituirea consiliilor locale.
Pentru alegerea președintelui și a vicepreședinților se fac propuneri și se aleg, prin vot
secret, din rândul consilierilor județeni, cu votul majorității acestora. În cazul în care la primul
tur de scrutin nu s-a obținut cvorumul legal, se organizează alt tur de scrutin, până la obținerea
majorității legale.
Drepturile și îndatoririle consilierilor județeni sunt asemănătoare cu cele ale consilierilor
locali.

25
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

VI. CONCLUZII

Consiliile locale, consiliile judeţene şi primarii se aleg prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, conform reglementărilor stabilite de Constituţia României revizuită şi
republicată şi de Legea nr. 215/2001 privind alegerile locale, republicată în Legea nr.67/2004,
modificată şi completată.
Potrivit Constituţiei, funcţiile şi demnităţile publice, civile şi militare pot fi ocupate, în
condiţiile legii de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român
garantează egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
Tot în Constituţia revizuită se stipulează că în condiţiile aderării României la Uniunea
Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a
fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
Consiliile locale şi judeţene se aleg pe circumscripţii electorale prin vot exprimat pe baza
scrutinului de listă, iar primarii comunelor şi oraşelor se aleg pe circumscripţii electorale prin vot
exprimat pe baza scrutinului uninominal.
In Legea nr. 67/2004 privind alegerile locale sunt stabilite norme specifice care
determină calitatea de alegător căt şi cea de eligibil.
Astfel, referitor la calitatea de alegător se prevede:
- Cetăţenii români, fără deosebire de naţionalitate, rasă, limbă, religie, sex, convingeri
politice sau profesie, exercită, în mod egal, drepturile electorale;
- Au dreptul de a alege cetăţenii români care au împlinit 18 ani, inclusiv cei care împlinesc
această vârstă în ziua alegerilor;
- Fiecare alegător are dreptul la un singur vot pentru alegerea consiliului local, a
primarului, a consiliului judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
- Dreptul de vot se exercită numai în comuna, oraşul, municipiul sau subdiviziunea
administrativ-teritorială a municipiului în care alegătorul îşi are domiciliul.
- Cetăţenii cu drept de vot care şi-au stabilit reşedinţa într-o altă unitate administrativ-
teritorială cu cel puţin 6 luni înaintea alegerilor, îşi vor exprima dreptul de vot în unitatea
administrativ-teritorială respectivă.

Referitor la dreptul de a fi ales consilier sau primar se precizează:

26
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

- Beneficiază de acest drept cetătenii cu drept de vot care au împlinit, până în ziua
alegerilor inclusive, vârsta de 23 de ani, dacă nu le este interzisă asocierea în partide
politice;
- Pot candida numai persoanele care au domiciliul pe teritoriul unităţii administrativ-
teritoriale în care urmează să fie aleşi.
Nu pot alege:
1. alienaţii sau debilii mintali puşi sub interdicţie;
2. persoanele lipsite de drepturile electorale pe perioada stabilită prin hotărâre
judecătorească.
Nu pot fi aleşi:
1. cetăţenii care fac parte din categoriile prevăzute la art. 40 alin 3 din Constituţie (art. 40
(3): nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii
poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, politiştii şi alte categorii de funcţionari
publici stabilite prin lege organică);
2. alienaţii sau debilii mintali puşi sub interdicţie şi persoanele lipsite de drepturile
electorale pe perioada stabilită prin hotărâre judecătorească.
Candidaturile pentru consiliile locale şi judeţene, cât şi pentru primar se propun de
partide politice sau alianţe politice constituite conform Legii partidelor politice. Se pot depune şi
candidaturi independente sau de către alianţe electorale, în condiţiile Legii nr. 67/2004.
Alianţele electorale se pot constitui între partidele politice sau alianţe politice la nivel
judeţean sau local. Partidele politice din alianţele politice sau din alianţele electorale pot
participa la alegeri numai pe listele alianţelor.
O persoană poate candida pentru un singur consiliu local şi pentru o singură funcţie de
primar.
O persoană poate candida atât pentru funcţia de consilier cât şi pentru cea de de primar.
Numărul de candidaţi de pe fiecare listă poate fi mai mare decât numărul de consilieri
stabilit potrivit Legii administraţiei publice cu până la un sfert din numărul mandatelor.

27
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

BIBLIOGRAFIE :
LITERATURĂ:

1. Drăganu Tudor, Actele de drept administrativ, Editura Științifică,

București, 1959
2. V. I. Prisacaru,Tratat de drept administrativ, Editura “ALL”, București, 1966
3. “Micul dicționar enciclopedic”, Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1978
4. Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ român, Ed.”Lumina Lex”,
Bucuresti, 1996;
5. Iovănaș Ilie, Drept administrativ, Editura Servo-Sat, vol.I, Arad ,1997
6. Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, Editura C.H.Beck, vol. I, ed. a-II-
a,București, 2000
7. Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura All Beck, vol.I, ed.a-III-
a, București, 2000
8. Zaharia Gh., Budeanu-Zaharia Odette, Budeanu Tudor, Chiuariu T. Al., Tratat de
drept administrativ român, Ed. „Junimea”, Iaşi, 2001
9. Prisăcaru Valentin, Tratat de drept administrativ român, Editura Lumina Lex,
Partea Generală, ed.a-III-a, București, 2002
10. Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura All Beck, vol. I, ed. IV,
București, 2002
11. Corneliu Manda, Știința administrației, Editura Lumina Lex, București, 2004
12. Corneliu Manda, Cezar C. Manda, Dreptul Colectivităților locale, Editura
C.H.Beck, ed. a-III-a, București, 2007
13. Cornelui Manda, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, ed.a-III-a, București,
2007
14.Cornelui Manda, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, ed. a-IV-a,
București, 2007

28
 PRINCIPIUL ELIGIBILITĂȚII

LEGISLAȚIE:

1. Constituţia României , publicată în Monitorul Oficial, nr. 669, din 22 sept. 2003
2.Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale
(publicata in Monitorul Oficial nr. 271 din 29 martie 2004)

29