Sunteți pe pagina 1din 524

NOUL TESTAMENT

al

DOMNULUI ªI MÂNTUITORULUI NOSTRU

IISUS HRISTOS

Tipãrit cu voia ºi blagoslovenia


Prea Sfinþiþilor Episcopi ai Principatului României,
dupã cel mai ales model, dat de Prea Sfinþia lor.

A CINCEA EDIÞIE

BUCUREªTI
1857

1
2
3
4
Capetele Sfintei Evanghelii celei de la Matei

Cap. 1
Pentru neamul lui Hristos.

Cap. 2
Pentru magi ºi pentru omorârea pruncilor; ºi pentru întoarcerea lui Iosif
cu Maria ºi cu Iisus Pruncul din Egipt în Nazaret.

Cap. 3
Întâi Ioan a propovãduit Împãrãþia Cerurilor. Pentru Botezul Domnului
de la Ioan.

Cap. 4
Pentru postul ºi pentru ispita lui Hristos. Pentru începerea propovãduirii
lui Hristos. Pentru chemarea lui Petru ºi a lui Andrei ºi a fiilor lui
Zevedei.

Cap. 5
Pentru Fericiri. Cum cã Apostolii ºi învãþãtorii sunt sare ºi Luminã.
Pentru a nu strica legea ºi poruncile. Pentru a nu face ceva împrotiva
aproapelui. Pentru împãcarea cu pârâºul. Pentru a nu curvi. Pentru
smintele. Pentru a nu-ºi lãsa femeia. Pentru a nu se jura nicidecum.
Pentru a suferi ocãrile ºi a nu se împotrivi celui rãu. Pentru a iubi pe
vrãjmaºi.

Cap. 6
Pentru milostenie ºi pentru rugãciune. Pentru postire. Pentru a defãima
pre cele lumeºti ºi pentru cã nimeni nu poate sluji la doi domni. Pentru
a nu se griji de cele trupeºti.

5
Cap. 7
Pentru a nu judeca pe nimeni ºi pentru a nu da sfintele câinilor. Pentru
a cere ºi a cãuta. Pentru poarta cea strâmtã ºi pentru cea largã. Pentru a
ne pãzi de prorocii cei mincinoºi.

Cap. 8
Pentru lepros ºi pentru sutaº. Pentru soacra lui Petru. Pentru cei ce s-au
vindecat de feluri de boli. Pentru cel ce nu i-a dat Iisus voie sã-i urmeze.
Pentru certarea apelor. Pentru cei îndrãciþi ai cãrora draci au intrat în
turma porcilor.

Cap. 9
Pentru slãbãnogul cel ce se purta de patru. Pentru chemarea lui Matei.
Pentru Mântuitorul cum cã a mâncat cu vameºii. Pentru fiica mai marelui
sinagogãi. Pentru femeia ce-i curgea sânge. Pentru cei doi orbi. Pentru
îndrãcitul cel mut.

Cap. 10
Pentru chemarea Apostolilor ºi pentru trimiterea lor la propovãduire.
Pentru învãþãtura ce a învãþat Hristos pe Apostoli când i-a trimis ºi
pentru prorocia de cele ce era sã li se întâmple lor. ªi pentru alte
învãþãturi.

Cap. 11
Pentru cei trimiºi de Ioan la Iisus. Pentru asemãnarea fariseilor ºi a
legiuitorilor cu copiii cei ce se joacã în târg. Pentru ticãloºirea
Horazinului ºi a Betsaidei. Pentru aceasta, cã toate sunt date Fiului
Omului de la Tatãl. Pentru chemarea celor osteniþi la odihnã.

Cap. 12
Pentru ucenicii cei ce au rupt spice sâmbãta. Pentru cel ce a avut mâna
uscatã. Pentru îndrãcitul cel orb ºi surd. Pentru pãcatul ºi hula împotriva
Duhului Sfânt. Pentru cei ce au cerut semn. Pentru Muma lui Iisus ºi
pentru fraþii lui.

6
Cap. 13
Pentru pilda semãnãtorului ºi pentru a Împãrãþiei Cerurilor.

Cap. 14
Pentru tãierea capului lui Ioan ºi pentru Irod. Pentru cele cinci pâini ºi
pentru cei doi peºti. Pentru umblarea lui Iisus pe mare.

Cap. 15
Pentru ucenici când au mâncat cu mâinile nespãlate. Pentru cãlcarea
poruncilor lui Dumnezeu din pricina obiceiurilor oamenilor. Pentru cele
ce spurcã pe om. Pentru cananeanca cea cu fata îndrãcitã. Pentru
noroadele ce s-au tãmãduit. Pentru ºapte pâini.

Cap. 16
Pentru cei ce au cerut semn din cer. Pentru aluatul fariseilor. Pentru
întrebarea cea în Cesareea a lui Filip. Pentru lepãdarea de sineºi ºi pentru
luarea crucii lui Hristos. Pentru certarea lui Petru cãci a grãit împrotivã
sã nu pãtimeascã Hristos ºi pentru mãrturisirea lui.

Cap. 17
Pentru Schimbarea la Faþã a lui Hristos. Pentru cel lunatic. Pentru cei
ce cereau didrahme.

Cap. 18
Pentru cei ce ziceau cine este mai mare. Pentru a nu sminti. Pentru
pilda de o sutã de oi. Pentru certarea aproapelui. Pentru puterea de a
lega ºi a dezlega. Pentru certarea greºalei fratelui. Pentru datornicul cel
cu zece mii de talanþi.

Cap. 19
Pentru cei ce au întrebat de se cade bãrbatului sã-ºi lase femeia. Pentru
fameni. Pentru punerea mâinilor lui Iisus pe copii. Pentru bogatul ce a
întrebat pe Iisus.

7
Cap. 20
Pentru lucrãtorii cei tocmiþi la vie. Pentru suirea lui Iisus în Ierusalim
spre patimã. Pentru feciorii lui Zevedei. Pentru doi orbi.

Cap. 21
Pentru asinã ºi pentru mânzul ei. Pentru schimbãtorii de bani ºi cei ce
vindeau cã i-a scos din bisericã. Pentru cei orbi ºi ºchiopi. Pentru
smochinul cel uscat. Pentru nãdejdea întru Dumnezeu. Pentru arhiereii
ºi bãtrânii ce au întrebat pe Domnul de puterea lui. Pentru pilda a doi fii
ce i-a trimis sã lucreze în vie. Pentru via ce o a dat lucrãtorilor.

Cap. 22
Pentru cei chemaþi la nuntã. Pentru cei ce au întrebat pe Domnul de se
cuvine a da dajdie împãratului. Pentru saducheii ce nu cred în înviere.
Pentru legiuitorul ce a întrebat pe Iisus ce bine sã facã. Pentru întrebarea
Domnului al cui fiu îl zic cãrturarii cã este el.

Cap. 23
Pentru scaunul lui Moise. Pentru fãþãrnicia cãrturarilor ºi a fariseilor.
Pentru cã nu se cade sã chemãm învãþãtori ºi pãrinþi pe pãmânt. Pentru
ticãloºirea fariseilor.

Cap. 24
Pentru pustiirea Ierusalimului ºi stricarea bisericii. Pentru semnele
sfârºitului lumii ºi ale venirii lui Hristos. Pentru ziua ºi ceasul acela
cum cã nimeni nu ºtie.

Cap. 25
Pentru cele zece fecioare. Pentru cei ce au luat talanþii. Pentru venirea
lui Hristos la judecatã.

Cap. 26
Pentru paºtile legii. Pentru ceea ce a uns pe Domnul cu mir. Pentru cele
ce a zis Iuda de mir. Pentru vinderea lui Hristos. Pentru cina cea de
tainã. Pentru rugãciunea lui Hristos ºi prinderea lui. Pentru ducerea lui
Hristos la Caiafa. Pentru lepãdarea lui Petru.

8
Cap. 27
Pentru ducerea lui Hristos la Pilat din Pont. Pentru Iuda ce s-a cãit.
Pentru judecata, ocara, bãtaia, muncile ºi rãstignire. Pentru cererea
Trupului Domnului sã se îngroape ºi pentru strãjerii mormântului.

Cap. 28
Pentru Învierea Domnului. Pentru cercetarea femeilor la mormânt.
Pentru strãjerii mormântului ce au fost mãrturii ai Învierii. Pentru arãtarea
lui Hristos Apostolilor ºi femeilor în Galileea.

9
10
Sf^nta Evanghelie de la Matei

SFÂNTA EVANGHELIE DE LA MATEI

Cap. 1

1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiului lui David, fiului lui
Avraam.
2. Avraam a nãscut pre Isaac, iar Isaac a nãscut pre Iacov, iar
Iacov a nãscut pre Iuda ºi pre fraþii lui.
3. Iar Iuda a nãscut pre Fares ºi pre Zara din Tamar, iar Fares a
nãscut pre Esrom, iar Esrom a nãscut pre Aram.
4. Iar Aram a nãscut pre Aminadav, iar Aminadav a nãscut pre
Naason, iar Naason a nãscut pre Salmon.
5. Iar Salmon a nãscut pre Booz din Rahav, iar Booz a nãscut pre
Obed din Rut, iar Obed a nãscut pre Iesei.
6. Iar Iesei a nãscut pre David împãratul, iar David împãratul, a
nãscut pre Solomon din femeia lui Urie.
7. Iar Solomon a nãscut pre Roboam, iar Roboam a nãscut pre
Abia, iar Abia a nãscut pre Asa.
8. Iar Asa a nãscut pre Iosafat, iar Iosafat a nãscut pre Ioram, iar
Ioram a nãscut pre Ozia.
9. Iar Ozia a nãscut pre Ioatam, iar Ioatam a nãscut pre Ahaz, iar
Ahaz a nãscut pre Ezechia.
10. Iar Ezechia a nãscut pre Manasi, iar Manasi a nãscut pre Amon,
iar Amon a nãscut pre Iosia.
11. Iar Iosia a nãscut pre Iehonia ºi pre fraþii lui, la mutarea
Babilonului (în Babilon).
12. Iar dupã mutarea în Babilon, Iehonia a nãscut pre Salatiil, iar
Salatiil a nãscut pre Zorobabel.
13. Iar Zorobabel a nãscut pre Abiud, iar Abiud a nãscut pre
Eliachim, iar Eliachim a nãscut pre Azor.
14. Iar Azor a nãscut pre Sadoc, iar Sadoc a nãscut pre Ahim, iar
Ahim a nãscut pre Eliud.

11
Sf^nta Evanghelie de la Matei

15. Iar Eliud a nãscut pre Eleazar, iar Eleazar a nãscut pre Matan,
iar Matan a nãscut pre Iacov.
16. Iar Iacov a nãscut pre Iosif, bãrbatul Mariei, din care s-a nãscut
Iisus, ce se zice Hristos.
17. Deci toate neamurile de la Avraam pânã la David, neamuri
patrusprezece; ºi de la David pânã la mutarea Babilonului,
neamuri patrusprezece; ºi de la mutarea Babilonului (din
Babilon) pânã la Hristos, neamuri patrusprezece.
18. Iar Naºterea lui Iisus Hristos aºa a fost: Cã logoditã fiind Muma
lui Maria cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat având
în pântece din Duhul Sfânt.
19. Iar Iosif bãrbatul ei, drept fiind, ºi nevrând s-o vãdeascã pre
ea, a vrut pre ascuns s-o lase pre dânsa.
20. ªi acestea gândind el, iatã Îngerul Domnului în vis s-a arãtat
lui, grãind: Iosife fiul lui David, nu te teme a lua pre Maria
femeia ta, cã ce s-a zãmislit într-însa, din Duhul Sfânt este.
21. ªi va Naºte fiu, ºi vei chema Numele lui IISUS cã acesta va
mântui pre norodul sãu de pãcatele lor.
22. Iar acestea toate s-au fãcut, ca sã se plineascã ceea ce s-a zis
de la Domnul prin Prorocul ce zice: Iatã fecioara în Pântece
va avea, ºi va naºte fiu, ºi vor chema Numele lui Emmanuil,
ce se tâlcuieºte cu noi Dumnezeu.
23. ªi sculându-se Iosif din somn, a fãcut precum i-a poruncit lui
Îngerul Domnului, ºi a luat pre femeia sa.
24. ªi nu o a cunoscut pre ea, pânã ce a nãscut pre fiul sãu cel întâi
nãscut, ºi a chemat Numele lui IISUS.

Cap. 2

1. Iar dacã s-au nãscut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele lui


Irod împãratul, iatã Magii de la rãsãrit au venit în Ierusalim,
zicând:
2. Unde este Împãratul Iudeilor cela ce s-a nãscut ? Cã am vãzut
steaua lui la Rãsãrit, ºi am venit sã ne închinãm lui.
3. ªi auzind Irod împãratul s-a tulburat, ºi tot Ierusalimul cu
dânsul.

12
Sf^nta Evanghelie de la Matei

4. ªi adunând pre toþi Arhiereii ºi Cãrturarii norodului, a întrebat


de dânºii: Unde este sã se nascã Hristos?
5. Iar ei au zis lui: În Betleemul Iudeei. Cã aºa s-a scris prin
Prorocul:
6. ªi tu Betleeme pãmântul Iudei, nicidecum nu eºti mai mic între
domnii Iudei; cã dintru tine va ieºi Povãþuitor, care va paºte
pre norodul meu Israil.
7. Atunci Irod întru ascuns chemând pre Magi, a cercat cu
deamãruntul de la dânºii de vremea întru care s-a arãtat steaua.
8. ªi trimiþându-i pre ei în Betleem, le-a zis: Mergând cercetaþi
cu deamãruntul pentru Prunc. ªi dacã îl veþi afla, sã îmi vestiþi
ºi mie, ca ºi eu venind sã mã închin lui.
9. Iar ei ascultând pre împãratul s-au dus. ªi iatã steaua pre care
o vãzuserã la Rãsãrit mergea înaintea lor, pânã a venit ºi a
stãtut deasupra unde era Pruncul.
10. Iar ei vãzând steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11. ªi intrând în casã, au vãzut Pruncul cu Maria Muma lui, ºi
cãzând, s-au închinat lui; ºi deschizându-ºi vistieriile sale, au
adus lui daruri, Aur, ºi Tãmâie, ºi Smirnã.
12. ªi luând înºtiinþare prin vis sã nu se întoarcã cãtre Irod, pre
altã cale s-au dus la þara lor.
13. Iar dupã ce s-au dus ei, iatã Îngerul Domnului în vis se aratã
lui Iosif, zicând: Sculându-te, ia Pruncul ºi pre Muma lui, ºi
fugi în Egipt, ºi fii acolo, pânã voi zice þie; cã va Irod sã caute
Pruncul sã-l piarzã pre el.
14. Iar el sculându-se, a luat Pruncul ºi pre Muma lui noaptea ºi s-a
dus în Egipt.
15. ªi a fost acolo pânã la sãvârºirea lui Irod; ca sã se plineascã
ceea ce s-a zis de Domnul prin Prorocul ce zice: Din Egipt am
chemat pre fiul meu.
16. Atunci Irod vãzând cã s-a batjocorit de Magi, s-a mâniat foarte;
ºi trimiþând a omorât pre toþi pruncii care erau în Betleem, ºi
întru toate hotarele lui, de doi ani ºi mai mici, dupã vremea
care cercase de la Magi.
17. Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia Prorocul ce zice:
18. Glas în Rama s-a auzit, plângere ºi tânguire ºi þipet mult, Rahila
plângându-ºi pre fii sãi, ºi nu vrea sã se mângâie, cã nu sunt.

13
Sf^nta Evanghelie de la Matei

19. Iar dupã ce s-a sãvârºit Irod, iatã Îngerul Domnului în vis se
aratã lui Iosif în Egipt.
20. Zicând: Sculându-te, ia Pruncul ºi pre Muma lui, ºi mergi în
pãmântul lui Israil, cã au murit cei ce cãutau Sufletul Pruncului.
21. Iar el sculându-se, a luat Pruncul, ºi pre Muma lui, ºi au venit
în pãmântul lui Israil.
22. Iar auzind cã Arhelau împãrãþeºte în Iudeea, în locul lui Irod
tatãlui sãu, s-a temut sã meargã acolo; iar luând poruncã în
vis, s-a dus în pãrþile Galileei.
23. ªi venind au locuit în cetatea ce se numeºte Nazaret, ca sã se
plineascã ceea ce s-a zis prin Proroci: cã Nazarinean se va
chema.

Cap. 3

1. Iar în zilele acelea a venit Ioan Botezãtorul, propovãduind în


pustia Iudeei.
2. ªi zicând: Pocãiþi-vã, cã s-a apropiat Împãrãþia Cerurilor.
3. Cã acesta este cel ce s-a zis de Isaia Prorocul, ce zice: Glasul
celui ce strigã în pustie: Gãtiþi calea Domnului, drepte faceþi
cãrãrile lui.
4. ªi acest Ioan avea îmbrãcãmintea lui de peri de cãmilã, ºi brâu
de curea împrejurul mijlocului lui; iar hrana lui era acride ºi
miere sãlbaticã.
5. Atunci ieºea la dânsul Ierusalimul, ºi toatã Iudeea, ºi toatã
laturea dimprejurul Iordanului.
6. ªi se botezau în Iordan de la dânsul, mãrturisindu-ºi pãcatele
sale.
7. Iar vãzând pre mulþi din Farisei, ºi din Saduchei, venind cãtre
botezul lui, a zis lor: Pui de nãpârci, cine v-a arãtat vouã ca sã
fugiþi de mânia ceea ce va sã fie?
8. Deci faceþi roduri vrednice de pocãinþã.
9. ªi sã nu vi se parã a grãi întru sine-vã: Pãrinte avem pre Avraam.
Cã zic vouã, cã poate Dumnezeu ºi din pietrele acestea sã
ridice fii lui Avraam.

14
Sf^nta Evanghelie de la Matei

10. Cã iatã ºi securea la rãdãcina pomilor zace; deci tot pomul


care nu face roadã bunã se taie ºi în foc se aruncã.
11. Eu adicã vã botez pre voi cu apã spre pocãinþã, iar cela ce vine
dupã mine mai tare decât mine este, cãruia nu sunt vrednic a-i
þinea încãlþãmintele, Acesta vã va boteza pre voi cu Duh Sfânt
ºi cu foc.
12. A cãruia lopata este în Mâna lui, ºi va curãþi aria sa, ºi va
aduna grâul în jitniþa sa, iar plevele le va arde cu focul nestins.
13. Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan cãtre Ioan, ca sã se
boteze de la dânsul.
14. Iar Ioan îl oprea pre el, zicând: Eu am trebuinþã a mã boteza
de tine, ºi tu vii cãtre mine?
15. ªi rãspunzând Iisus, a zis cãtre el: Lasã acum, cã aºa este cu
cuviinþã nouã, ca sã plinim toatã dreptatea. Atunci l-a lãsat
pre el.
16. ªi botezându-se Iisus, îndatãºi a ieºit din apã; ºi iatã i s-au
deschis lui Cerurile ºi a vãzut pre Duhul lui Dumnezeu,
pogorându-se ca un porumb, ºi venind preste dânsul.
17. ªi iatã Glas din Ceruri zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit,
întru care bine am voit.

Cap. 4

1. Atunci dus a fost Iisus în pustie de Duhul, ca sã se ispiteascã


de diavolul.
2. ªi postind patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, dupã aceea a
flãmânzit.
3. ªi venind la dânsul ispititorul a zis: De eºti Fiul lui Dumnezeu,
zi ca pietrile acestea sã se facã pâini.
4. Iar el rãspunzând, a zis: Scris este, nu numai cu pâine va trãi
omul, ci cu tot graiul ce iese prin Gura lui Dumnezeu.
5. Atunci l-a dus pre el diavolul în sfânta cetate; ºi l-a pus pre el
pe aripa Bisericii.
6. ªi a zis lui: De eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te pre sineþi
jos; cãci scris este: cã Îngerilor sãi va porunci pentru tine, ºi
pre mâini te vor ridica, ca nu cumva sã împiedici de piatrã
Piciorul tãu.

15
Sf^nta Evanghelie de la Matei

7. ªi a zis Iisus lui: Iarãºi scris este: sã nu ispiteºti pre Domnul


Dumnezeul tãu.
8. Iarãºi l-a dus pre dânsul diavolul în munte înalt foarte; ºi i-a
arãtat lui toate împãrãþiile lumii, ºi pre slava lor.
9. ªi i-a zis lui: Acestea toate le voi da þie, dacã cãzând te vei
închina mie.
10. Atunci a zis Iisus lui: Mergi înapoia mea satano, cã scris este:
Domnului Dumnezeului tãu sã te închini, ºi lui unuia sã-i
slujeºti.
11. Atunci l-a lãsat pre el diavolul, ºi iatã Îngerii au venit la dânsul,
ºi îi slujeau lui.
12. Iar auzind Iisus cã Ioan s-a prins, s-a dus în Galileea.
13. ªi lãsând Nazaretul, venind a locuit în Capernaum lângã mare,
în hotarele Zabulonului ºi ale Neftalimului.
14. Ca sã se plineascã ceea ce s-a zis prin Isaia Prorocul ce zice:
15. Pãmântul Zabulonului, ºi pãmântul Neftalimului, calea mãrii
cei de cea parte de Iordan, Galileea neamurilor.
16. Norodul cel ce ºedea întru întunerec, a vãzut luminã mare; ºi
celor ce ºedeau în laturea ºi în umbra morþii, luminã a rãsãrit
lor.
17. De atunci a început Iisus a propovãdui ºi a zice: Pocãiþi-vã, cã
s-a apropiat Împãrãþia Cerurilor.
18. ªi umblând Iisus pre lângã marea Galileei, a vãzut pre doi
fraþi, pre Simon ce se numeºte Petru, ºi pre Andrei fratele lui,
aruncându-ºi mreaja în mare (cã erau pescari).
19. ªi a zis lor: Veniþi dupã mine, ºi vã voi face pre voi vânãtori de
oameni.
20. Iar ei, îndatã lãsându-ºi mrejele, au mers dupã dânsul.
21. ªi de acolo mai înainte mergând, a vãzut pre alþi doi fraþi, pre
Iacov al lui Zevedei, ºi pre Ioan fratele lui, în corabie cu
Zevedei tatãl lor, cârpindu-ºi mrejele lor, ºi i-a chemat pre
dânºii.
22. Iar ei îndatãºi lãsând corabia, ºi pre Zevedei tatãl lor, au mers
dupã dânsul.
23. ªi a strãbãtut Iisus toatã Galileea, învãþând întru adunãrile lor
ºi propovãduind Evanghelia Împãrãþiei, ºi vindecând toatã
boala, ºi toatã neputinþa întru norod.

16
Sf^nta Evanghelie de la Matei

24. ªi a ieºit vestea lui, întru toatã Siria, ºi aducea cãtre dânsul pre
toþi cei ce se afla, cu feluri de boale, ºi pre cei ce se þineau de
chinuri, ºi pre cei lunatici, ºi pre cei slãbãnogi, ºi îi vindeca
pre ei.
25. ªi au mers dupã dânsul noroade multe, din Galileea, ºi din
Decapole, ºi din Ierusalim, ºi din Iudeea, ºi de cea parte de
Iordan.

Cap. 5

1. Iar vãzând pre noroade, s-a suit în munte, ºi ºezând el, au venit
cãtre dânsul Ucenicii lui.
2. ªi deschizându-ºi Gura sa, îi învãþa pre ei, zicând:
3. Fericiþi cei sãraci cu duhul, cã acelora este Împãrãþia Cerurilor.
4. Fericiþi cei ce plâng, cã aceia se vor mângâia.
5. Fericiþi cei blânzi, cã aceia vor moºteni pãmântul.
6. Fericiþi cei ce flãmânzesc ºi însetoºeazã de dreptate, cã aceia
se vor sãtura.
7. Fericiþi cei milostivi, cã aceia se vor milui.
8. Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vor vedea pre Dumnezeu.
9. Fericiþi fãcãtorii de pace, cã aceia fii lui Dumnezeu se vor
chema.
10. Fericiþi cei ce se gonesc pentru dreptate, cã acelora este
Împãrãþia Cerurilor.
11. Fericiþi veþi fi când vã vor ocãrî pre voi, ºi vã vor goni, ºi vor
zice tot cuvântul rãu împrotiva voastrã, minþind pentru mine.
12. Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi, cã plata voastrã multã este în Ceruri.
Cã aºa au gonit pre Prorocii cei mai înainte de voi.
13. Voi sunteþi sarea pãmântului, iar dacã sarea se va împuþi, cu ce
se va sãra? Întru nimic nu mai este de treabã, fãrã numai a se
arunca afarã ºi a se cãlca de oameni.
14. Voi sunteþi lumina lumii, nu poate cetatea a se ascunde deasupra
muntelui stând.
15. Nici aprind fãclie ºi o pun sub obroc, ci în sfeºnic, ºi lumineazã
tuturor celor ce sunt în casã.

17
Sf^nta Evanghelie de la Matei

16. Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, ca sã vadã


lucrurile voastre cele bune, ºi sã slãveascã pre Tatãl vostru cel
din Ceruri.
17. Sã nu socotiþi cã am venit sã stric legea sau Prorocii; nu am
venit sã stric, ci sã plinesc.
18. Cã amin zic vouã, pânã ce va trece Cerul ºi pãmântul, o iotã
sau o cirtã nu va trece din lege, pânã ce vor fi toate.
19. Deci cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, ºi va
învãþa aºa pre oameni, mai mic se va chema întru Împãrãþia
Cerurilor; iar cela ce va face ºi va învãþa, acela mare se va
chema întru Împãrãþia Cerurilor.
20. Cã zic vouã: Cã de nu va prisosi dreptatea voastrã mai mult
decât a Cãrturarilor ºi a Fariseilor, nu veþi intra întru Împãrãþia
Cerurilor.
21. Auzit-aþi cã s-a zis celor de demult: Sã nu ucizi; cã cine va
ucide, vinovat va fi judecãþii.
22. Iar eu zic vouã: Cã tot cel ce se mânie asupra fratelui sãu în
deºert, vinovat va fi judecãþii; ºi cine va zice fratelui sãu: Raca,
vinovat va fi soborului; iar cine va zice: Nebune, vinovat va fi
Gheenei focului.
23. Deci de îþi vei aduce darul tãu la Oltar, ºi acolo îþi vei aduce
aminte cã fratele tãu are ceva asupra ta,
24. Lasã acolo darul tãu înaintea Oltarului, ºi mergi mai întâi de te
împacã cu fratele tãu, ºi atunci venind adu darul tãu.
25. Fii împãcându-te cu pârâºul tãu degrab, pânã eºti pre cale cu
dânsul, ca nu cumva sã te dea pârâºul judecãtorului, ºi
judecãtorul te va da slugii, ºi în temniþã vei fi aruncat.
26. Amin zic þie: Nu vei ieºi de acolo, pânã când vei da codrantul
cel mai de apoi.
27. Auzit-aþi cã s-a zis celor de demult: Sã nu preacurveºti.
28. Iar eu zic vouã: Cã tot cela ce cautã la femeie spre a o pofti pre
ea, iatã, a preacurvit cu dânsa întru inima sa.
29. Iar dacã ochiul tãu cel drept te sminteºte pre tine, scoate-l pre
el, ºi îl leapãdã de la tine, cã îþi foloseºte þie, ca sã piarã unul
din mãdularele tale, ºi nu tot trupul tãu sã se arunce în Gheena.
30. ªi dacã mâna ta cea dreaptã te sminteºte pre tine, taie-o pre
ea, ºi o leapãdã de la tine, cã îþi foloseºte þie, ca sã piarã unul
din mãdularele tale, ºi nu tot trupul tãu sã se arunce în Gheena.

18
Sf^nta Evanghelie de la Matei

31. Iarãºi s-a zis: Cã cela ce-ºi va lãsa femeia sa, sã-i dea ei carte
de despãrþire.
32. Iar eu zic vouã: Cã tot cela ce-ºi va lãsa femeia sa afarã de
cuvânt de curvie, o face pre ea sã preacurveascã; ºi cela ce va
lua pre cea lãsatã preacurveºte.
33. Iar aþi auzit cã s-a zis celor de demult: Sã nu juri strâmb, ci sã
dai Domnului jurãmânturile tale.
34. Iar eu zic vouã: Sã nu te juri nicidecum, nici pre Cer, cã este
scaun al lui Dumnezeu.
35. Nici pre pãmânt, cã este aºternut al Picioarelor lui; nici pre
Ierusalim, cã este cetate a Marelui Împãrat.
36. Nici pre capul tãu sã te juri, cã nu poþi un pãr alb, sau negru sã
faci.
37. Ci fie cuvântul vostru aºa, aºa; nu, nu; iar ce este mai mult
decât acestea de la cel rãu este.
38. Auzit-aþi cã s-a zis: Ochi pentru ochi, ºi dinte pentru dinte.
39. Iar eu zic vouã: Sã nu staþi împrotivã celui rãu, ci de te va lovi
cineva preste faþa obrazului cea dreaptã, întoarce-i lui ºi pre
cealaltã.
40. ªi celui ce voieºte sã se judece cu tine, ºi sã îþi ia haina ta,
lasã-i lui ºi cãmaºa.
41. ªi cel ce te va sili pre tine o milã, mergi cu dânsul douã.
42. Celui ce cere de la tine, dã-i, ºi pre cel ce voieºte sã se
împrumute de la tine, nu-l întoarce.
43. Auzit-aþi cã s-a zis: Sã iubeºti pre vecinul tãu, ºi sã urãºti pre
vrãjmaºul tãu.
44. Iar eu zic vouã: Iubiþi pre vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pre
cei ce vã blesteamã pre voi, bine faceþi celor ce vã urãsc pre
voi, ºi vã rugaþi pentru cei ce vã supãrã, ºi vã gonesc pre voi.
45. Ca sã fiþi fii Tatãlui vostru celui din Ceruri; cã pre soarele sãu,
îl rãsare preste cei rãi, ºi preste cei buni; ºi plouã preste cei
drepþi, ºi preste cei nedrepþi.
46. Cã de iubiþi pre cei ce vã iubesc pre voi, ce platã veþi avea? Au
nu ºi vameºii aceeaºi fac?
47. ªi de veþi îmbrãþiºa cu dragoste numai pe prietenii voºtri, ce
mai mult faceþi? Au nu ºi vameºii fac aºa?

19
Sf^nta Evanghelie de la Matei

48. Fiþi dar voi desãvârºit, precum ºi Tatãl vostru cel din Ceruri,
desãvârºit este.

Cap.6

1. Luaþi aminte milostenia voastrã sã nu o faceþi înaintea


oamenilor, spre a fi vãzuþi de dânºii; iar de nu, platã nu veþi
avea de la Tatãl vostru, care este în Ceruri.
2. Deci când faci milostenie, sã nu trâmbiþezi înaintea ta; precum
fac fãþarnicii în adunãri ºi în uliþe, ca sã se slãveascã de oameni;
Amin zic vouã, cã îºi iau plata lor.
3. Iar tu fãcând milostenie, sã nu ºtie stânga ta ce face dreapta ta.
4. Ca sã fie milostenia ta întru ascuns; ºi Tatãl tãu cel ce vede
întru ascuns, acesta va rãsplãti þie întru arãtare.
5. ªi când te rogi, nu fii ca fãþarnicii, cã iubesc prin adunãri, ºi
prin unghiurile uliþelor stând sã se roage, ca sã se arate
oamenilor; Amin zic vouã, cã îºi iau plata lor.
6. Iar tu când te rogi, intrã în cãmara ta, ºi încuind uºa ta, roagã-te
Tatãlui tãu celui întru ascuns; ºi Tatãl tãu cel ce vede întru
ascuns, va rãsplãti þie la arãtare.
7. ªi rugându-vã, sã nu grãiþi multe precum pãgânii; cã li se pare
cã întru multã vorba lor, se vor auzi.
8. Deci nu vã asemãnaþi lor, cã ºtie Tatãl vostru de ce aveþi
trebuinþã, mai înainte de a cere voi de la dânsul.
9. Deci aºa sã vã rugaþi voi: Tatãl nostru, carele eºti în Ceruri,
sfinþeascã-se numele tãu;
10. Vie Împãrãþia ta, fie voia ta, precum în Cer ºi pre pãmânt.
11. Pâinea noastrã cea spre fiinþã, dã-ne-o nouã astãzi;
12. ªi ne iartã nouã datoriile noastre, precum ºi noi iertãm
datornicilor noºtri;
13. ªi nu ne duce pre noi întru ispitã, ci ne izbãveºte de cel viclean;
cã a ta este Împãrãþia, ºi puterea, ºi slava în veci, Amin.
14. Cã de veþi ierta oamenilor greºalele lor, ierta-va ºi vouã Tatãl
vostru cel Ceresc;
15. Iar de nu veþi ierta oamenilor greºalele lor, nici Tatãl vostru nu
va ierta vouã greºalele voastre.

20
Sf^nta Evanghelie de la Matei

16. ªi când postiþi, nu fiþi ca fãþarnicii triºti; cã îºi smolesc feþele


lor, ca sã se arate oamenilor, postindu-se; Amin zic vouã, cã
îºi iau plata lor.
17. Iar tu postindu-te, unge-þi capul tãu ºi faþa ta o spalã.
18. Ca sã nu te arãþi oamenilor cã posteºti, ci Tatãlui tãu celui ce
este întru ascuns; ºi Tatãl tãu cel ce vede întru ascuns, va rãsplãti
þie la arãtare.
19. Nu vã adunaþi vouã comori pre pãmânt, unde moliile ºi rugina
le stricã; ºi unde furii le sapã ºi le furã.
20. Ci vã adunaþi vouã comori în Cer, unde nici moliile, nici rugina
nu le stricã, ºi de unde furii nu le sapã, nici le furã;
21. Cã unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi inima voastrã.
22. Luminãtorul trupului este ochiul ; deci de va fi ochiul tãu curat,
tot trupul tãu va fi luminat.
23. Iar de va fi ochiul tãu rãu, tot trupul tãu va fi întunecat; deci
dacã lumina care este întru tine, este întunerec, dar întunerecul
cu cât mai mult?
24. Nimenea nu poate a sluji la doi domni, cã sau pre unul va urî,
ºi pre altul va iubi, sau de unul se va þinea, ºi de altul nu va
griji; Nu puteþi lui Dumnezeu a sluji ºi lui mamona.
25. Pentru aceasta grãiesc vouã: Nu vã grijiþi cu sufletul vostru ce
veþi mânca, ºi ce veþi bea, nici cu trupul vostru, cu ce vã veþi
îmbrãca. Au nu sufletul mai mare este decât hrana, ºi trupul
decât haina?
26. Cãutaþi spre pasãrile cerului, cã nici seamãnã, nici secerã,
nici adunã în jitniþe, ºi Tatãl vostru cel Ceresc le hrãneºte pre
dânsele; au nu voi mai multã deosebire aveþi de acestea?
27. Dar cine din voi grijindu-se, poate sã-ºi adauge statului sãu un cot?
28. ªi de hainã ce vã grijiþi ? Socotiþi crinii câmpului, cum cresc,
nu se ostenesc, nici torc.
29. Iarã grãiesc vouã: Cã nici Solomon întru toatã slava sa, nu s-a
îmbrãcat ca unul dintr-aceºtia.
30. Deci dacã pre iarba câmpului care astãzi este, ºi mâine se
aruncã în cuptor, Dumnezeu aºa o îmbracã, nu cu mult mai
vârtos pre voi puþin credincioºilor?

21
Sf^nta Evanghelie de la Matei

31. Deci nu vã grijiþi zicând: Ce vom mânca, sau ce vom bea, sau
cu ce ne vom îmbrãca.
32. Cã acestea toate neamurile le cautã; cã ºtie Tatãl vostru cel
Ceresc, cã trebuinþã aveþi de acestea toate.
33. Ci cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi dreptatea lui,
ºi acestea toate se vor adãuga vouã.
34. Drept aceea nu vã grijiþi de ziua de mâine, cã ziua de mâine se
va griji de sine. Ajunge-i zilei rãutatea ei.

Cap.7

1. Nu judecaþi, ca sã nu fiþi judecaþi.


2. Cã cu ce judecatã veþi judeca, veþi fi judecaþi. ªi cu ce mãsurã
veþi mãsura, se va mãsura vouã.
3. ªi ce vezi ºtercul cel ce este în ochiul fratelui tãu, iar bârna
care este în ochiul tãu nu o simþi?
4. Sau cum zici fratelui tãu, lasã sã scot ºtercul din ochiul tãu, ºi
iatã bârna este în ochiul tãu.
5. Fãþarnice, scoate întâi bârna din ochiul tãu, ºi atunci vei vedea
sã scoþi ºtercul din ochiul fratelui tãu.
6. Nu daþi sfânta câinilor, nici lepãdaþi mãrgãritarii voaºtri
înaintea porcilor, ca nu cumva sã îi calce cu picioarele lor, ºi
întorcându-se sã vã rupã pre voi.
7. Cereþi, ºi se va da vouã; cãutaþi, ºi veþi afla; bateþi, ºi se va
deschide vouã.
8. Cã tot cel ce cere ia, ºi cel ce cautã aflã, ºi celui ce bate, i se va
deschide.
9. Sau care om este dintre voi, de la care de va cere fiul lui pâine,
au doarã piatrã îi va da lui ?
10. Sau de va cere peºte, au doarã ºarpe îi va da lui?
11. Deci dacã voi rãi fiind, ºtiþi sã daþi dãri bune fiilor voºtri, cu
cât mai vârtos Tatãl vostru cel din Ceruri, va da cele bune
celor ce cer de la dânsul.
12. Deci toate câte voiþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi ºi voi lor
asemenea; cã aceasta este legea ºi Prorocii.

22
Sf^nta Evanghelie de la Matei

13. Intraþi prin uºa cea strâmtã. Cã largã este uºa, ºi latã calea
ceea ce duce în pierzare, ºi mulþi sunt cei ce intrã printr-însa.
14. Ce strâmtã este uºa! ªi îngustã calea, care duce în viaþã! ªi
puþini sunt cei ce o aflã pre ea.
15. Pãziþi-vã de prorocii cei mincinoºi, care vin la voi în haine de
oi, iar înlãuntru sunt lupi rãpitori.
16. Din roadele lor îi veþi cunoaºte pre ei, au doarã vor culege din
spini struguri? sau din ciuline smochine?
17. Aºa tot pomul bun, roade bune face; iar pomul putred, roade
rele face.
18. Nu poate pomul bun sã facã roade rele, nici pomul putred sã
facã roade bune.
19. Deci tot pomul care nu face roadã bunã, se taie, ºi în foc se
aruncã.
20. Pentru aceea din roada lor îi veþi cunoaºte pre dânºii.
21. Nu tot cela ce îmi zice mie: Doamne, Doamne, va intra întru
Împãrãþia Cerurilor, ci cela ce face voia Tatãlui meu care este
în Ceruri.
22. Mulþi vor zice mie în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu cu
Numele tãu am prorocit, ºi cu Numele tãu draci am scos, ºi cu
Numele tãu multe puteri am fãcut?
23. ªi atunci voi mãrturisi lor: Cã niciodatã nu v-am ºtiut pre voi,
depãrtaþi-vã de la mine cei ce lucraþi fãrãdelegea.
24. Deci tot cela ce aude Cuvintele mele acestea, ºi le face pre ele,
asemãna-l-voi pre el bãrbatului înþelept, care ºi-a zidit casa sa
pre piatrã.
25. ªi s-a pogorât ploaia, ºi au venit râurile, ºi au suflat vânturile,
ºi s-au pornit spre casa aceea, ºi n-a cãzut; cã era întemeiatã
pre piatrã.
26. ªi tot cela ce aude Cuvintele mele acestea, ºi nu le face pre
ele, asemãna-se-va bãrbatului nebun, care ºi-a zidit casa sa
pre nisip.
27. ªi s-a pogorât ploaia, ºi au venit râurile, ºi au suflat vânturile,
ºi au lovit în casa aceea, ºi a cãzut; ºi era cãderea ei mare.
28. ªi a fost dupã ce a sfârºit Iisus cuvintele acestea, se mirau
noroadele de învãþãtura lui;
29. Cã îi învãþa pre ei ca cela ce are putere, iar nu ca Cãrturarii.

23
Sf^nta Evanghelie de la Matei

Cap. 8

1. ªi pogorându-se el din munte, au mers dupã dânsul noroade


multe.
2. ªi iatã un lepros venind, se închina lui, zicând: Doamne, de
vei vrea poþi sã mã curãþeºti.
3. ªi tinzând Iisus Mâna, s-a atins de dânsul zicând: Voiesc,
curãþeºte-te. ªi îndatã s-a curãþit lepra lui.
4. ªi a zis Iisus lui: Vezi, nimãnui sã nu spui; ci mergi, de te aratã
pre sineþi Preotului; ºi du darul care a poruncit Moise întru
mãrturie lor.
5. Iarã intrând el în Capernaum s-a apropiat de dânsul un Sutaº,
rugându-l pre el ºi zicând:
6. Doamne, sluga mea zace în casã slãbãnog, cumplit chinuindu-se.
7. ªi a zis Iisus lui: Eu venind îl voi tãmãdui pre dânsul.
8. ªi rãspunzând Sutaºul a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca sã
intri sub acoperãmântul meu, ci numai zi cu cuvântul, ºi se va
tãmãdui sluga mea.
9. Cã ºi eu sunt om, sub stãpânire, având sub sinemi slujitori; ºi
zic acestuia, mergi, ºi merge; ºi altuia, vino, ºi vine; ºi slugii
mele, fã aceasta, ºi face.
10. Iar Iisus auzind aceasta s-a minunat, ºi a zis celor ce veneau
dupã dânsul: Amin grãiesc vouã, nici întru Israil nu am aflat
atâta credinþã.
11. ªi grãiesc vouã: Cã mulþi de la rãsãrituri, ºi de la apusuri, vor
veni, ºi se vor odihni cu Avraam, ºi cu Isaac, ºi cu Iacob, întru
Împãrãþia Cerurilor.
12. Iar fiii împãrãþiei vor fi goniþi întru întunerecul cel mai dinafarã;
acolo va fi plângerea ºi scârºnirea dinþilor.
13. ªi a zis Iisus Sutaºului: Mergi, ºi cum ai crezut, fie þie. ªi s-a
tãmãduit sluga lui întru acel ceas.
14. ªi venind Iisus în casa lui Petru, a vãzut pe soacra lui zãcând,
ºi aprinsã de friguri.
15. ªi s-a atins de mâna ei, ºi o au lãsat pre dânsa frigurile, ºi s-a
sculat ºi slujea lui.
16. Iar fãcându-se searã au adus lui pre mulþi îndrãciþi, ºi a scos
duhurile cu cuvântul, ºi pre toþi bolnavii i-a tãmãduit.

24
Sf^nta Evanghelie de la Matei

17. Ca sã se plineascã ceea ce s-a zis prin Prorocul Isaia, care


grãieºte: Acesta neputinþele noastre a luat ºi boalele a purtat.
18. Deci vãzând Iisus noroade multe împrejurul sãu, a poruncit
Ucenicilor sã mergã de cea parte.
19. ªi apropiindu-se un cãrturar, i-a zis lui: Învãþãtorule, voi sã
merg dupã tine ori unde vei merge.
20. ªi a grãit Iisus lui: Vulpile au vizuini, ºi pasãrile Cerului cuiburi,
iar Fiul Omului nu are unde sã-ºi plece capul.
21. Iar altul din Ucenicii lui i-a zis lui: Doamne, dã-mi voie întâi
sã merg sã îngrop pe tatãl meu.
22. Iar Iisus i-a zis lui: Vino dupã mine, ºi lasã morþii sã-ºi îngroape
pre morþii lor.
23. ªi intrând el în corabie, au mers dupã dânsul Ucenicii lui.
24. ªi iatã vifor mare s-a fãcut în Mare, cât se acoperea Corabia
de valuri, iar el dormea.
25. ªi venind Ucenicii lui, l-au deºteptat pre el, zicând: Doamne,
mântueºte-ne, cã pierim.
26. ªi le-a grãit lor: Ce sunteþi înfricoºaþi, puþin credincioºilor?
Atunci sculându-se a certat vânturile ºi marea, ºi s-a fãcut liniºte
mare.
27. Iar oamenii se mirau, grãind: Cine este acesta, cã ºi vânturile
ºi marea ascultã pre el.
28. ªi trecând el de cea parte în laturea Gherghesenilor, l-au
întâmpinat pre dânsul doi îndrãciþi, ieºind din mormânturi,
foarte cumpliþi, cât nu putea nimenea sã treacã pre calea aceea.
29. ªi iatã au strigat grãind: Ce este nouã, ºi þie Iisuse Fiul lui
Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme sã ne munceºti
pre noi?
30. ªi era departe de dânºii o turmã de porci mulþi pãscându-se.
31. Iar dracii îl rugau pre el zicând: De ne scoþi pre noi, dã-ne
voie sã ne ducem în turma cea de porci.
32. ªi a zis lor: Mergeþi. Iar ei ieºind, au mers în turma cea de
porci, ºi iatã s-a pornit toatã turma cea de porci de pre þãrmuri
în mare, ºi au murit în ape.
33. Iar pãstorii au fugit, ºi mergând în cetate, au spus de toate ºi
cele de cei îndrãciþi.
34. ªi iatã toatã cetatea a ieºit întru întâmpinarea lui Iisus; ºi
vãzându-l pre dânsul, l-au rugat, ca sã treacã din hotarele lor.

25
Sf^nta Evanghelie de la Matei

Cap. 9

1. ªi intrând în corabie, a trecut ºi a venit în cetatea sa.


2. ªi iatã au adus lui pre un slãbãnog, care zãcea în pat.
3. ªi vãzând Iisus credinþa lor, a zis slãbãnogului: Îndrãzneºte
fiule, iartã-þi-se þie pãcatele tale.
4. ªi iatã oarecare din Cãrturari a zis întru sine: Acesta huleºte.
5. ªi vãzând Iisus gândurile lor, a zis: Pentru ce voi cugetaþi
viclene întru inimile voastre?
6. Cã ce este mai lesne a zice : Iartã-þi-se þie pãcatele tale, sau a
zice scoalã-te ºi umblã?
7. Ci ca sã ºtiþi cã Putere are Fiul Omului pre pãmânt a ierta
pãcatele; atunci a zis slãbãnogului: Scoalã-te, ridicã-þi patul
tãu, ºi mergi la casa ta.
8. ªi sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar noroadele vãzând se
mira, ºi slãvea pre Dumnezeu, care a dat putere ca aceasta
oamenilor.
9. ªi trecând Iisus de acolo, a vãzut pre un om ºezând la vamã,
ce se numea Matei, ºi i-a zis lui: Vino dupã mine. ªi sculându-se,
a mers dupã dânsul.
10. ªi a fost când a ºezut el în casã, ºi iatã mulþi vameºi ºi pãcãtoºi
venind, ºedeau cu Iisus ºi cu Ucenicii lui.
11. ªi vãzând Fariseii, au zis Ucenicilor lui: Pentru ce cu vameºii
ºi cu pãcãtoºii mãnâncã ºi bea dascãlul vostru?
12. Iar Iisus auzind, a zis lor: Nu au trebuinþã cei sãnãtoºi de doftor,
ci cei bolnavi.
13. Deci mergând învãþaþi-vã ce este, mila voesc, iar nu jertfa. Cã
nu am venit sã chem pre cei drepþi, ci pre cei pãcãtoºi la
pocãinþã.
14. Atunci au venit la dânsul ucenicii lui Ioan zicând: Pentru ce
noi, ºi Fariseii postim mult, iar Ucenicii tãi nu postesc?
15. ªi le-a zis lor Iisus: Au doarã pot fiii nunþii sã se jeleascã în
câtã vreme este cu dânºii Mirele? Ci vor veni zile, când se va
lua de la dânºii Mirele, ºi atunci vor posti.
16. Cã nimeni nu pune petec de pânzã nouã la hainã veche, cã îºi
ia plinirea sa de la hainã, ºi mai rea spãrturã se face.

26
Sf^nta Evanghelie de la Matei

17. Nici nu pun vin nou în foi vechi. Iar de nu, se sparg foii, ºi
vinul se varsã, ºi foii pier; ci pun vinul nou în foi noi, ºi
amândouã se þin.
18. Acestea grãind el cãtre dânºii, iatã un boier oarecare venind,
s-a închinat lui zicând: Cã fiica mea acum a murit, ci venind
pune mâna ta preste dânsa, ºi va învia.
19. ªi sculându-se Iisus, a mers dupã dânsul, ºi Ucenicii lui.
20. (ªi iatã o femeie întru curgerea sângelui fiind de doisprezece
ani, venind dinapoi, s-a atins de poala hainei lui.
21. Cã zicea întru sine: Cã numai de mã voi atinge de haina lui,
mã voi mântui.
22. Iar Iisus întorcându-se, ºi vãzându-o pre ea, i-a zis: Îndrãzneºte
fiicã, credinþa ta te-a mântuit, ºi s-a tãmãduit femeia din ceasul
acela.)
23. ªi venind Iisus în casa boierului, ºi vãzând fluierãtorii, ºi
mulþimea gâlcevind, a zis lor: Fugiþi, cã n-a murit fecioara, ci
doarme.
24. ªi îºi râdeau de dânsul.
25. Iar dacã s-a scos afarã norodul, intrând o a luat de mânã, ºi s-a
sculat fecioara.
26. ªi a ieºit vestea aceasta preste tot pãmântul acela.
27. ªi trecând Iisus de acolo au mers dupã dânsul doi orbi, strigând
ºi grãind: Miluieºte-ne pre noi, Fiule al lui David.
28. Iar dupã ce a mers în casã, au venit la dânsul orbii, ºi le-a grãit
lor Iisus: Credeþi cã pot sã fac eu aceasta? Grãit-au lui: Aºa
Doamne.
29. Atunci s-a atins de ochii lor grãind: Dupre credinþa voastrã,
fie vouã. ªi s-au deschis ochii lor.
30. ªi cu asprime le-a poruncit lor Iisus grãind: Vedeþi, nimenea
sã nu ºtie.
31. Iar ei ieºind, l-au vestit pre dânsul în tot pãmântul acela.
32. Iar ieºind ei, iatã au adus la dânsul pre un om mut îndrãcit.
33. ªi scoþându-se dracul, a grãit mutul. ªi s-au mirat noroadele,
grãind: Cã nici odinioarã nu s-a arãtat aºa întru Israil.
34. Iar Fariseii grãiau: Cu domnul dracilor scoate pre draci.
35. ªi strãbãtea Iisus prin toate cetãþile ºi oraºele, învãþând în
soboarele lor, ºi propovãduind Evanghelia Împãrãþiei, ºi
vindecând toatã boala ºi toatã neputinþa întru norod.

27
Sf^nta Evanghelie de la Matei

36. Iar vãzând el noroadele, i s-a fãcut milã de dânºii. Cã erau


supãraþi ºi lepãdaþi ca oile ce n-au pãstor.
37. Atunci a zis Ucenicilor lui: Iatã seceriºul este mult, iar lucrãtorii
puþini.
38. Deci rugaþi pre Domnul seceriºului, ca sã scoatã lucrãtori la
seceriºul sãu.

Cap. 10

1. ªi chemând pre cei doisprezece Ucenici ai sãi, le-a dat lor


putere asupra duhurilor celor necurate, ca sã le scoatã pre ele,
ºi sã tãmãduiascã toatã boala, ºi toatã neputinþa.
2. Iarã ale celor doisprezece Apostoli numele sunt acestea: cel
dintâi Simon ce se numeºte Petru, ºi Andrei fratele lui; Iacov
al lui Zevedei, ºi Ioan fratele lui.
3. Filip, ºi Vartolomeu, Toma, ºi Matei vameºul; Iacov al lui
Alfeu, ºi Levi ce s-a numit Tadeu.
4. Simon Cananitul, ºi Iuda Iscarioteanul, care l-a ºi vândut pre
dânsul.
5. Pre aceºti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor ºi
grãind: În calea pãgânilor sã nu mergeþi, ºi în cetatea
Samarinenilor sã nu intraþi.
6. Ci mai vârtos mergeþi cãtre oile cele pierdute ale casei lui Israil.
7. ªi umblând propovãduiþi, zicând: Cã s-a apropiat Împãrãþia
Cerurilor.
8. Pre cei bolnavi vindecaþi, pre cei leproºi curãþiþi, pre cei morþi
îi înviaþi, dracii scoateþi; în dar aþi luat, în dar daþi.
9. Nu câºtigaþi aur, nici argint, nici bani la brâiele voastre.
10. Nici traistã în cale, nici douã haine, nici încãlþãminte, nici toiag;
cã vrednic este lucrãtorul de hrana sa.
11. ªi ori în care cetate, sau oraº veþi intra, cercetaþi cine este întru
dânsul vrednic; ºi acolo sã petreceþi pânã când veþi ieºi.
12. ªi intrând în casã, sã-i uraþi ei, grãind: Pace casei acesteia.
13. ªi de va fi casa aceea vrednicã, va veni pacea voastrã preste
dânsa; iar de nu va fi vrednicã, pacea voastrã se va întoarce la
voi.

28
Sf^nta Evanghelie de la Matei

14. ªi oricine nu va primi pre voi, nici va asculta cuvintele voastre,


ieºind din casã, sau din cetatea aceea, scuturaþi praful de pe
picioarele voastre.
15. Amin grãiesc vouã, cã mai uºor va fi pãmântului Sodomului ºi
Gomorului în ziua judecãþii, decât cetãþii aceea.
16. Iatã eu vã trimit pre voi ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiþi
înþelepþi ca ºerpii ºi proºti ca porumbii.
17. ªi vã luaþi aminte de oameni, cã vã vor da pre voi în soboare,
ºi întru adunãrile lor vã vor bate pre voi.
18. Încã ºi înaintea domnilor ºi a împãraþilor veþi fi duºi pentru
mine, întru mãrturie lor, ºi limbilor.
19. Iar când vã vor da pre voi, nu vã grijiþi, cum, sau ce veþi grãi;
cã se va da vouã într-acel ceas ce veþi grãi.
20. Cã nu voi sunteþi cei ce grãiþi, ci Duhul Tatãlui vostru care
grãeºte în voi.
21. ªi va da frate pre frate spre moarte, ºi tatã pre fecior, ºi se vor
scula feciorii asupra pãrinþilor, ºi îi vor omorî pre dânºii. ªi
veþi fi urâþi de toþi pentru Numele meu.
22. Iar cel ce va rãbda pânã în sfârºit, acela se va mântui.
23. Iar când vã vor goni pre voi întru aceastã cetate, fugiþi în
cealaltã. Amin grãiesc vouã: Nu veþi sfârºi cetãþile lui Israil,
pânã când va veni Fiul Omului.
24. Nu este ucenic mai presus de dascãlul sãu, nici slugã mai presus
de domnul sãu.
25. Ajunge ucenicului sã fie ca dascãlul sãu, ºi sluga ca domnul
sãu. Dacã pre stãpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai
vârtos pre casnicii lui?
26. Deci nu vã temeþi de dânºii; cã nimic nu este acoperit care sã
nu se descopere, ºi ascuns care sã nu se cunoascã.
27. Ceea ce grãiesc vouã la întunerec, sã spuneþi la luminã; ºi ce
auziþi la ureche, sã propovãduiþi deasupra caselor.
28. ªi sã nu vã temeþi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sã-l
ucidã, ci sã vã temeþi mai vârtos de cela ce poate sã piarzã ºi
trupul ºi sufletul în Gheena.
29. Au doarã nu se vând douã pãsãri într-un filear, ºi nici una
dintr-însele nu cade pre pãmânt fãrã de Tatãl vostru.

29
Sf^nta Evanghelie de la Matei

30. Iar ai voºtri ºi perii capului vã sunt toþi numãraþi.


31. Pentru aceea nu vã temeþi, cã voi sunteþi cu mult mai buni
decât pãsãrile.
32. Deci tot cela ce va mãrturisi întru mine înaintea oamenilor,
voi mãrturisi ºi eu întru dânsul înaintea Tatãlui meu care este
în Ceruri.
33. Iar cela ce se va lepãda de mine înaintea oamenilor, mã voi
lepãda ºi eu de dânsul înaintea Tatãlui meu carele este în Ceruri.
34. Sã nu socotiþi cã am venit sã pun pace pre pãmânt, nu am venit
sã pun pace, ci sabie.
35. Cã am venit sã despãrþesc pre om de tatãl sãu ºi pre fiicã de
muma sa, ºi pre norã de soacra sa.
36. ªi vrãjmaºii omului, casnicii lui.
37. Cela ce iubeºte pre tatã, sau pre mumã, mai mult decât pre
mine, nu este mie vrednic. ªi cela ce iubeºte pre fiu, sau pre
fiicã, mai mult decât pre mine, nu este mie vrednic.
38. ªi cela ce nu va lua Crucea sa, ºi sã vie dupã mine, nu este mie
vrednic.
39. Cela ce ºi-a aflat sufletul sãu, îl va pierde pre el; ºi cela ce ºi-a
pierdut sufletul sãu pentru mine, îl va afla pre el.
40. Cela ce vã primeºte pre voi, pre mine mã primeºte, ºi cela ce
mã primeºte pre mine, primeºte pre cela ce m-a trimis pre
mine.
41. Cela ce primeºte Proroc, în nume de Proroc, plata Prorocului
va lua; ºi cela ce primeºte drept, în nume de drept, plata
dreptului va lua.
42. ªi cela ce va adãpa pre unul dintru aceºti mici, numai cu un
pahar de apã rece, în nume de ucenic, amin grãiesc vouã: Nu
îºi va pierde plata sa.

Cap. 11

1. ªi a fost când a sãvârºit Iisus, poruncind celor doisprezece


Ucenici ai sãi, s-a mutat de acolo, ca sã înveþe ºi sã
propoveduiascã în cetãþile lor.

30
Sf^nta Evanghelie de la Matei

2. Iar Ioan auzind din închisoare de lucrurile lui Iisus, trimiþând


pre doi din ucenicii sãi, i-a zis lui:
3. Tu eºti cela ce vine, sau pre altul sã aºteptãm?
4. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Mergând spuneþi lui Ioan, cele
ce auziþi, ºi vedeþi.
5. Orbii vãd, ºi ºchiopii umblã, leproºii se curãþesc, ºi surzii aud,
morþii se scoalã, ºi sãracilor bine se vesteºte.
6. ªi fericit este cela ce nu se va sminti întru mine.
7. ªi dupã ce s-au dus aceia, a început Iisus a grãi noroadelor
pentru Ioan: Ce aþi ieºit în pustie sã vedeþi, au trestie clãtitã
de vânt?
8. Dar ce aþi ieºit sã vedeþi, au om îmbrãcat în haine moi? Iatã
cei ce poartã cele moi, în casele împãraþilor sunt.
9. Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Au Proroc? Adevãrat grãiesc vouã:
ªi mai presus de Proroc.
10. Cã acesta este de care este scris: Iatã eu trimit pre Îngerul meu
înaintea feþei tale, care va gãti calea ta înaintea ta.
11. Amin grãiesc vouã: Nu s-a sculat întru cei nãscuþi din femei,
mai mare decât Ioan Botezãtorul; iar cel mai mic întru
Împãrãþia Cerurilor, mai mare decât el este.
12. ªi din zilele lui Ioan Botezãtorul pânã acum, Împãrãþia
Cerurilor se sileºte, ºi silitorii o rãpesc pre ea.
13. Cã toþi Prorocii ºi legea, pânã la Ioan au prorocit;
14. ªi de voiþi sã primiþi, acesta este Ilie, cela ce va sã vie.
15. Cela ce are urechi de auzit auzã.
16. ªi cu cine voi asemãna pre neamul acesta ? Asemenea este
copiilor celor ce ºed în târg, ºi strigã cãtre soþiile sale, ºi grãiesc:
17. Fluierat-am vouã, ºi n-aþi jucat; de jale am cântat vouã, ºi nu
aþi plâns.
18. Cã a venit Ioan, nici mâncând nici bând, ºi zic: drac are.
19. A venit Fiul Omului, mâncând, ºi bând, ºi zic: Iatã om
mâncãtor, ºi bãutor de vin, prieten vameºilor ºi pãcãtoºilor. ªi
s-a îndreptat înþelepciunea de la fiii sãi.
20. Atunci a început Iisus a imputa oraºelor, întru care se fãcuserã
Puterile sale cele mai multe, pentru cã nu s-au pocãit.
21. Vai þie Horazine,vai þie Betsaido, cã de s-ar fi fãcut în Tir ºi în
Sidon Puterile care s-au fãcut întru voi, de mult în sac, ºi în
cenuºã s-ar fi pocãit.

31
Sf^nta Evanghelie de la Matei

22. Însã zic vouã: Tirului ºi Sidonului, mai uºor va fi în ziua


judecãþii, decât vouã.
23. ªi tu Capernaume, care pânã la Cer te-ai înãlþat, pânã la iad te
vei pogorî; cã de s-ar fi fãcut în Sodoma Puterile care s-au
fãcut întru tine, ar fi rãmas pânã în ziua de astãzi.
24. Însã grãiesc vouã : Cã pãmântului Sodomului mai uºor îi va fi
în ziua judecãþii, decât þie.
25. Într-acea vreme rãspunzând Iisus, a zis: Mãrturisescu-mã þie
Pãrinte, Doamne al Cerului ºi al pãmântului ; cã ai ascuns
acestea de cei înþelepþi ºi pricepuþi, ºi le-ai descoperit pre ele
pruncilor.
26. Adevãrat Pãrinte, cã aºa a fost buna voinþã înaintea ta.
27. Toate îmi sunt date mie de la Tatãl meu, ºi nimenea nu cunoaºte
pre Fiul, fãrã numai Tatãl, nici pre Tatãl nu-l cunoaºte nimenea,
fãrã numai Fiul, ºi cãruia va voi Fiul sã-i descopere.
28. Veniþi cãtre mine toþi cei osteniþi ºi însãrcinaþi, ºi eu vã voi
odihni pre voi.
29. Luaþi Jugul meu preste voi, ºi vã învãþaþi de la mine, cã sunt
blând ºi smerit cu Inima, ºi veþi afla odihnã sufletelor voastre.
Cã Jugul meu este bun, ºi Sarcina mea uºoarã.

Cap. 12

1. În vremea aceea mergea Iisus Sâmbãta prin semãnãturi; iar


Ucenicii lui au flãmânzit ºi au început a smulge spice ºi a
mânca.
2. Iar Fariseii vãzând, au zis lui: Iatã Ucenicii tãi, fac ce nu se
cade a face Sâmbãta.
3. Iar el le-a zis lor: Au n-aþi cetit ce a fãcut David, când a
flãmânzit el, ºi cei ce erau cu dânsul?
4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, ºi pâinile punerii înainte a
mâncat, care nu se cuvenea lui sã le mãnânce, nici celor ce
erau cu dânsul, fãrã numai Preoþilor?
5. Sau n-aþi citit în lege, cã Sâmbãta Preoþii în Bisericã spurcã
Sâmbãta, ºi nevinovaþi sunt?

32
Sf^nta Evanghelie de la Matei

6. Iarã grãiesc vouã : Cã mai mare decât Biserica este aici.


7. Iarã de aþi ºti ce este, mila voiesc, iar nu jertfa, nu aþi fi osândit
pre cei nevinovaþi.
8. Cã Domn este ºi al Sâmbetei Fiul Omului.
9. ªi trecând de acolo, a venit în Sinagoga lor.
10. ªi iatã un om era acolo având mâna uscatã, ºi l-au întrebat pre
dânsul, zicând: De se cuvine Sâmbãta a vindeca? Ca sã-l
vinuiascã pre el.
11. Iar el le-a zis lor: Ce om este dintru voi care va avea o oaie, ºi
de va cãdea aceea Sâmbãta în groapã, au nu o va apuca pre ea,
ºi o va scoate?
12. Dar omul cu cât se deosebeºte de oaie? Pentru aceea se cuvine
Sâmbãta a face bine.
13. Atunci a zis omului: Întinde mâna ta, ºi o a întins; ºi a venit la
starea cea dintâi sãnãtoasã ca ºi cealaltã.
14. Iar Fariseii ieºind afarã, sfat au fãcut asupra lui, ca sã-l piarzã
pre el.
15. Iar Iisus cunoscând, s-a dus de acolo; ºi au mers dupã dânsul
noroade multe, ºi i-a tãmãduit pre dânºii pre toþi.
16. ªi le-a poruncit lor, ca sã nu-l facã pre el arãtat.
17. Ca sã se plineascã ceea ce s-a grãit prin Isaia Prorocul, ce zice:
18. Iatã Pruncul meu, pre care am ales; iubitul meu, întru care
bine a voit sufletul meu; pune-voi Duhul meu preste dânsul, ºi
judecatã neamurilor va vesti.
19. Nu se va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în uliþã glasul
lui.
20. Trestie zdrobitã nu va frânge, ºi in aprins nu va stinge, pânã ce
va scoate judecata spre biruinþã.
21. ªi întru Numele lui neamurile vor nãdãjdui.
22. Atunci au adus la dânsul pre un îndrãcit orb ºi mut, ºi l-a
tãmãduit pre el; cât orbul ºi mutul grãia ºi vedea.
23. ªi se mirau noroadele, ºi ziceau: Nu cumva acesta este Fiul lui
David?
24. Iar Fariseii auzind, ziceau: Acesta nu scoate dracii, fãrã numai
întru Beelzebul domnul dracilor.
25. Iar Iisus ºtiind gândurile lor, le-a zis lor: Toatã împãrãþia ce se
împerechiazã între sine, se pustieºte; ºi toatã cetatea sau casa
ce se împerechiazã între sine, nu va sta.

33
Sf^nta Evanghelie de la Matei

26. ªi dacã satana pre satana scoate, între sine s-a împerechiat;
deci cum va sta împãrãþia lui?
27. ªi dacã eu cu Beelzebul scot dracii, feciorii voºtri cu cine îi
scot? Pentru aceea ei vor fi vouã judecãtori.
28. Iar dacã eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iatã a ajuns la
voi Împãrãþia lui Dumnezeu.
29. Sau cum poate cineva sã intre în casa celui tare, ºi vasele lui
sã le jefuiascã, de nu întâi va lega pre cel tare, ºi atunci va
jefui casa lui?
30. Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este; ºi cela ce nu
adunã cu mine risipeºte.
31. Pentru aceasta grãiesc vouã: Tot pãcatul ºi hula se va ierta
oamenilor; iar hula care este împrotiva Duhului, nu se va ierta
oamenilor.
32. ªi oricine va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va ierta
lui, iar oricine va zice împrotiva Duhului Sfânt, nu se va ierta
lui, nici în veacul de acum, nici în cel ce va sã fie.
33. Sau faceþi pomul bun, ºi roada lui bunã, sau faceþi pomul putred,
ºi roada lui putredã. Cã din roadã se cunoaºte pomul.
34. Pui de nãpârci, cum veþi putea grãi cele bune, rãi fiind? Cã din
prisosinþa inimii grãieºte gura.
35. Omul cel bun, din comoara cea bunã a inimii scoate cele bune;
iar omul cel rãu din comoara cea rea, scoate cele rele.
36. Deci grãiesc vouã: Cã pentru tot cuvântul deºert care vor grãi
oamenii, vor sã dea seamã de dânsul în ziua judecãþii.
37. Cã din cuvintele tale te vei îndrepta, ºi din cuvintele tale te vei
osândi.
38. Atunci au rãspuns oarecare din Cãrturari ºi din Farisei, zicând:
Învãþãtorule, voim sã vedem de la tine semn.
39. Iar el rãspunzând, a zis lor: Neamul viclean ºi preacurvar semn
cautã, ºi semn nu se va da lui, fãrã numai semnul lui Iona
Prorocului.
40. Cã precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile ºi trei
nopþi, aºa va fi Fiul Omului în inima pãmântului trei zile, ºi
trei nopþi.
41. Bãrbaþii Niniviteni se vor scula la judecatã cu neamul acesta,
ºi-l vor osândi pre el; cãci ei s-au pocãit pentru propovãduirea
lui Iona, ºi iatã mai mult decât Iona aici.

34
Sf^nta Evanghelie de la Matei

42. Împãrãteasa de la Austru se va scula la judecatã cu neamul


acesta, ºi-l va osândi pre el ; cã a venit de la marginile
pãmântului, sã auzã înþelepciunea lui Solomon, ºi iatã mai mult
decât Solomon aici.
43. Iar când duhul cel necurat va ieºi din om, umblã prin locuri
fãrã de apã, cãutând odihnã, ºi nu aflã.
44. Atunci zice: Mã voi întoarce în casa mea de unde am ieºit; ºi
venind o aflã deºartã, mãturatã, ºi împodobitã.
45. Atunci se duce, ºi ia cu sine alte ºapte duhuri mai rele decât
sine, ºi intrând locuiesc acolo; ºi se fac cele de pre urmã ale
omului aceluia mai rele decât cele dintâi; aºa va fi ºi acestui
neam viclean.
46. ªi încã grãind el cãtre noroade, iatã Muma lui, ºi fraþii lui sta
afarã, cãutând sã grãiascã cu dânsul.
47. ªi a zis lui oarecine: Iatã Muma ta ºi fraþii tãi stau afarã, vrând
sã grãiascã cu tine.
48. Iar el rãspunzând, a zis celui ce i-a zis lui: Cine este Muma
mea, ºi care sunt fraþii mei?
49. ªi tinzându-ºi Mâna sa spre Ucenicii sãi, a zis: Iatã Muma
mea, ºi fraþii mei.
50. Cã oricine va face Voia Tatãlui meu celui din Ceruri, acela
frate al meu, ºi sorã, ºi mumã este.

Cap. 13

1. ªi în ziua aceea ieºind Iisus din casã, ºedea lângã mare.


2. ªi s-au adunat la dânsul noroade multe, cât i-a fost lui a intra
în corabie sã ºazã, ºi tot norodul sta pre þãrmurile mãrii.
3. ªi le-a grãit lor mult în pilde, zicând: Iatã, a ieºit Semãnãtorul
sã semene sãmânþa sa.
4. ªi semãnând el, unele au cãzut lângã cale, ºi au venit pasãrile
ºi le-au mâncat pre ele.
5. Iar altele au cãzut pre pietriº, unde nu aveau pãmânt mult, ºi
îndatã au rãsãrit, pentru cã nu aveau pãmânt adânc;
6. ªi rãsãrind soarele, s-au pãlit, ºi pentru cã n-aveau rãdãcinã,
s-au uscat.

35
Sf^nta Evanghelie de la Matei

7. Iar altele au cãzut în spini, ºi au crescut spinii, ºi le-au înecat


pre ele.
8. Iar altele au cãzut pre pãmânt bun, ºi au dat roadã, una adicã o
sutã; iar alta ºasezeci; iar alta, treizeci.
9. Cela ce are urechi de auzit, auzã.
10. ªi apropiindu-se Ucenicii, au zis lui: Pentru ce în pilde grãieºti
lor?
11. Iar el rãspunzând, a zis lor: Cã vouã s-a dat a ºti Tainele
Împãrãþiei Cerurilor, iar acelora nu s-a dat.
12. Cã cela ce are, i se va da lui, ºi îi va prisosi; iar cela ce n-are,
ºi ceea ce are se va lua de la dânsul.
13. Pentru aceasta în pilde grãiesc lor, cã vãzând nu vãd, ºi auzind
nu aud, nici înþeleg.
14. ªi se plineºte întru dânºii prorocia Isaiei, ceea ce zice: cu auzul
veþi auzi, ºi nu veþi înþelege, ºi privind veþi privi, ºi nu veþi
vedea.
15. Cã s-a îngroºat inima norodului acestuia; ºi cu urechile greu
au auzit, ºi ochii lor ºi-au închis, ca nu cumva sã vadã cu ochii,
ºi cu urechile sã audã, ºi cu inima sã înþeleagã, ºi sã se întoarcã
ºi sã-i vindec pre ei.
16. Iar ochii voºtri fericiþi sunt, cã vãd; ºi urechile voastre, cã aud.
17. Cã amin grãesc vouã: Cã mulþi Proroci ºi drepþi au dorit sã
vadã cele ce vedeþi voi, ºi nu au vãzut, ºi sã auzã cele ce auziþi,
ºi nu au auzit.
18. Deci voi auziþi pilda Semãnãtorului:
19. De la tot cela ce aude cuvântul Împãrãþiei, ºi nu-l înþelege,
vine vicleanul, ºi rãpeºte ceea ce este semãnat în inima lui;
aceasta este cea semãnatã lângã cale.
20. Iar cea semãnatã pre pietriº, acesta este care aude cuvântul, ºi
îndatã cu bucurie îl primeºte.
21. Însã n-are rãdãcinã întru sine, ci este pânã la o vreme, iar
fãcându-se necaz sau goanã pentru cuvânt, îndatãºi se
sminteºte.
22. Iar cea semãnatã în spini, acesta este care aude cuvântul, iar
grija veacului acestuia, ºi înºelãciunea bogãþiei, îneacã cuvântul
ºi neroditor se face.

36
Sf^nta Evanghelie de la Matei

23. Iar cea semãnatã în pãmânt bun, acesta este care aude cuvântul,
ºi îl înþelege, care aduce roadã, ºi face, unul adicã o sutã; iar
altul ºasezeci; iar altul, treizeci.
24. Altã pildã le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este Împãrãþia
Cerurilor omului care a semãnat sãmânþã bunã în þarina sa.
25. Iar dormind oamenii, a venit vrãjmaºul lui, ºi a semãnat zizanii
între grâu, ºi s-a dus.
26. Iar dacã a crescut iarba ºi a fãcut roadã, atunci s-au arãtat ºi
zizaniile.
27. ªi venind slugile Stãpânului casei, i-au zis lui: Doamne, au n-ai
semãnat sãmânþã bunã în þarina ta, darã de unde are zizanii?
28. Iar el le-a zis lor: Un om vrãjmaº a fãcut aceasta. Iar slugile au
zis lui: Vrea-vei dar sã mergem sã le plivim?
29. Iar el a zis lor: Ba, ca nu cumva plivind zizaniile, sã rupeþi ºi
grâul împreunã cu dânsele.
30. Lãsaþi sã creascã amândouã împreunã pânã la seceriº, ºi atunci
la vremea seceriºului voi zice secerãtorilor: Pliviþi întâi
zizaniile, ºi le legaþi snopi, ca sã le ardem pre dânsele; iar
grâul îl adunaþi în jitniþa mea.
31. Altã pildã le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este Împãrãþia
Cerurilor grãunþului de muºtar, pre care luându-l omul, l-a
semãnat în þarina sa.
32. Care este mai mic decât toate seminþele, iar dacã creºte, este
mai mare decât toate buruienile, ºi se face copac, cât vin
pasãrile cerului ºi se sãlãºluesc în ramurile lui.
33. Altã pildã a grãit lor: Asemenea este Împãrãþia Cerurilor
aluatului, pre care luându-l femeia, l-a ascuns în trei mãsuri de
fãinã, pânã ce s-a dospit toatã.
34. Acestea toate a grãit Iisus în pilde noroadelor, ºi fãrã de pilde
nu grãia lor.
35. Ca sã se plineascã ceea ce s-a grãit prin Prorocul ce zice:
Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ascunse din
începutul lumii.
36. Atunci lãsând noroadele, a venit în casã Iisus.
37. ªi s-au apropiat cãtre dânsul Ucenicii lui, zicând: Spune nouã
pilda zizaniilor þarinii.

37
Sf^nta Evanghelie de la Matei

38. Iar el rãspunzând, a zis lor: Cela ce a semãnat sãmânþa cea


bunã, este Fiul Omului.
39. Iar þarina este lumea; iar sãmânþa cea bunã, aceºtia sunt fii
împãrãþiei, iar zizaniile sunt fii celui viclean; 
40. Iar vrãjmaºul cel ce le-a semãnat pre dânsele, este diavolul;
iar seceriºul este sfârºitul veacului; iar secerãtorii sunt Îngerii.
Deci dupã cum se adunã zizaniile ºi se ard cu foc, aºa va fi la
sfârºitul veacului acestuia.
41. Va trimite Fiul Omului pre Îngerii sãi, ºi vor aduna dintru
Împãrãþia lui pre toate smintelele, ºi pre cei ce fac fãrãdelegea.
42. ªi îi vor arunca pre ei în cuptorul cel de foc, acolo va fi plânsul
ºi scârºnirea dinþilor.
43. Atunci drepþii vor strãluci ca Soarele întru Împãrãþia Tatãlui
lor; cela ce are urechi de auzit, audã.
44. Iarãºi asemenea este Împãrãþia Cerurilor cu comoarã ascunsã
în þarinã, pe care aflând-o omul, o a ascuns; ºi de bucuria ei
merge, ºi toate câte are le vinde, ºi cumpãrã þarina aceea.
45. Iarãºi asemenea este Împãrãþia Cerurilor omului neguþãtor, ce
cautã mãrgãritari buni.
46. Care aflând un mãrgãritar de mult preþ, mergând a vândut toate
câte avea, ºi l-a cumpãrat pre el.
47. Iarãºi asemenea este Împãrãþia Cerurilor nãvodului care s-a
aruncat în mare, ºi a adunat tot felul de peºte.
48. Pre care dupã ce s-a umplut, scoþându-l la margine, ºi ºezând,
a ales pre cei buni în vase, iar pre cei rãi i-a lepãdat afarã.
49. Aºa va fi la sfârºitul veacului, vor ieºi Îngerii, ºi vor despãrþi
pre cei rãi din mijlocul celor drepþi.
50. ªi-i vor arunca pre ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi
plângerea, ºi scârºnirea dinþilor.
51. Grãit-a lor Iisus: Înþeles-aþi acestea toate? Zis-au lui: Aºa
Doamne.
52. Iar el le-a zis lor: Pentru aceasta tot Cãrturarul, care se învaþã
întru Împãrãþia Cerurilor, asemenea este omului stãpân al casei,
care scoate din vistieria sa nouã ºi vechi.
53. ªi a fost dupã ce a sfârºit Iisus pildele acestea, a trecut de
acolo.

38
Sf^nta Evanghelie de la Matei

54. ªi venind la patria sa, îi învãþa pre dânºii în Sinagoga lor, cât
se mirau ei ºi ziceau: De unde îi este lui înþelepciunea aceasta
ºi Puterile?
55. Au nu este acesta feciorul teslarului? Au nu se numeºte Muma
lui Mariam, ºi fraþii lui Iacov, ºi Iosif, ºi Simon, ºi Iuda ?
56. ªi surorile lui au nu sunt toate la noi ? Dar de unde sunt lui
acestea toate?
57. ªi se sminteau întru dânsul. Iar Iisus a zis lor: Nu este Proroc
necinstit, fãrã numai în patria sa, ºi în casa sa.
58. ªi nu a fãcut acolo puteri multe pentru necredinþa lor.

Cap. 14

1. Într-acea vreme, a auzit Irod cel a patra parte stãpânitor vestea


lui Iisus;
2. ªi a zis slugilor sale: Acesta este Ioan Botezãtorul, el a înviat
din morþi, ºi pentru aceasta se fac puteri întru el.
3. Cã Irod prinzând pre Ioan, l-a legat pre el, ºi l-a pus în temniþã,
pentru Irodiada femeia lui Filip fratelui sãu.
4. Cã zicea Ioan lui: Nu þi se cuvine þie sã o aibi pre ea.
5. ªi vrând sã-l omoare pre dânsul, se temea de norod, pentru
cãci ca pre un Proroc îl avea pre el.
6. Iar prãznuindu-se ziua naºterii lui Irod, a jucat fata Irodiadei
în mijloc, ºi a plãcut lui Irod.
7. Pentru aceea cu jurãmânt a mãrturisit ei sã-i dea orice va cere.
8. Iar ea îndemnatã fiind de muma sa, a zis: Dã-mi aici în tipsie
Capul lui Ioan Botezãtorul.
9. ªi s-a întristat împãratul; iar pentru jurãmânt ºi pentru cei ce
ºedeau împreunã cu dânsul, a poruncit sã i se dea.
10. ªi trimiþând a tãiat pre Ioan în temniþã.
11. ªi s-a adus Capul lui în tipsie ºi s-a dat fetei, ºi l-a adus la
muma sa.
12. ªi venind ucenicii lui, au luat trupul, ºi l-au îngropat pre el, ºi
venind au vestit lui Iisus.
13. ªi auzind Iisus, s-a dus de acolo cu corabia, în loc pustiu
deosebi, ºi auzind noroadele s-au dus dupã dânsul pedeºtri de
prin oraºe.

39
Sf^nta Evanghelie de la Matei

14. ªi ieºind Iisus a vãzut norod mult, ºi i s-a fãcut milã de ei, ºi a
tãmãduit pre bolnavii lor.
15. Iar fãcându-se searã, s-au apropiat cãtre dânsul Ucenicii lui,
zicând: Locul este pustiu, ºi vremea iatã a trecut; slobozeºte
norodul, ca sã se ducã prin sate sã-ºi cumpere bucate loruºi.
16. Iar Iisus le-a zis lor: Nu trebuie sã meargã, daþi-le lor voi sã
mãnânce.
17. Iar ei au zis lui: N-avem aici, fãrã numai cinci pâini ºi doi
peºti.
18. ªi el a zis: Aduceþi-le pre ele aici la mine.
19. ªi a poruncit norodului sã ºazã pre iarbã, ºi luând cele cinci
pâini ºi cei doi peºti, cãutând la Cer, a blagoslovit, ºi frângând
a dat Ucenicilor pâinile, iar Ucenicii noroadelor.
20. ªi au mâncat toþi ºi s-au sãturat, ºi au luat rãmãºiþele de
sfãrâmituri douãsprezece coºuri pline.
21. Iar cei ce mâncaserã erau bãrbaþi ca cinci mii, afarã de femei,
ºi de copii.
22. ªi îndatã a silit Iisus pre Ucenicii sãi sã intre în corabie ºi sã
meargã mai înainte decât el de cea parte pânã ce va slobozi
noroadele.
23. ªi slobozind noroadele, s-a suit la munte sã se roage deosebi,
ºi fãcându-se searã, era acolo singur.
24. Iar corabia era în mijlocul mãrii învãluindu-se de valuri, cã
era vântul împrotivã.
25. Iar întru a patra strajã a nopþii, a mers la dânºii Iisus, umblând
pre mare.
26. ªi vãzându-l pre el Ucenicii umblând pre mare, s-au spãimântat,
grãind: Cã nãlucã este, ºi de fricã au strigat.
27. Iar Iisus îndatã a grãit lor zicând: Îndrãzniþi, eu sunt, nu vã
temeþi.
28. Iar Petru rãspunzând a zis: Doamne, de eºti tu, porunceºte-mi
sã vin la tine pre apã; iar el a zis: Vino.
29. ªi pogorându-se Petru din corabie, umbla pre apã, ca sã meargã
la Iisus.
30. Iar vãzând vântul tare, s-a înfricoºat, ºi începând a se afunda,
a strigat grãind:

40
Sf^nta Evanghelie de la Matei

31. Doamne mântueºte-mã, ºi îndatã Iisus tinzând Mâna, l-a apucat


pre dânsul, ºi i-a zis lui: Puþin credinciosule, pentru ce te-ai
îndoit?
32. ªi intrând ei în corabie, a stãtut vântul.
33. Iar cei ce erau în corabie, venind s-au închinat lui zicând: Cu
adevãrat Fiul lui Dumnezeu eºti.
34. ªi trecând au venit în pãmântul Ghenisaretului.
35. ªi cunoscându-l pre el oamenii locului aceluia, au trimis în
toatã latura aceea, ºi au adus la dânsul pre toþi bolnavii.
36. ªi-l rugau pre el ca numai sã se atingã de poalele veºmintelor
lui; ºi câþi se atingeau se mântuiau.

Cap. 15

1. Atunci au venit la Iisus Cãrturarii, ºi Fariseii cei din Ierusalim,


zicând:
2. Pentru ce Ucenicii tãi calcã aºezãmântul bãtrânilor ? Cã nu-ºi
spalã mâinile lor când mãnâncã pâine.
3. Iar el rãspunzând, le-a zis lor: Pentru ce ºi voi cãlcaþi porunca
lui Dumnezeu pentru aºezãmântul vostru ?
4. Cã Dumnezeu a poruncit, zicând: Cinsteºte pre tatãl tãu, ºi pre
muma ta; ºi, cela ce va grãi de rãu pre tatãl sãu sau pre muma
sa, cu moarte sã moarã.
5. Iar voi ziceþi: Cela ce ar zice tãtâne-sãu, sau mumei-sale, dar
este aceea cu care te-ai fi folosit de la mine, ºi sã nu cinsteascã
pre tatãl sãu, sau pre muma sa.
6. ªi aþi stricat porunca lui Dumnezeu pentru aºezãmântul vostru.
7. Fãþarnicilor, bine a prorocit pentru voi Isaia, zicând:
8. Se apropie de mine norodul acesta cu gura lor ºi cu buzele mã
cinstesc, iar cu inima lor departe stã de la mine.
9. ªi în zadar mã cinstesc, învãþând învãþãturi porunci omeneºti.
10. ªi chemând la sine pre noroade le-a zis lor: Auziþi ºi înþelegeþi;
11. Nu ce intrã în gurã spurcã pre om, ci ce iese din gurã, aceea
spurcã pre om.
12. Atunci apropiindu-se cãtre dânsul Ucenicii lui, au zis lui:
Cunoscut-ai cã Fariseii auzind cuvântul s-au scandalisit?

41
Sf^nta Evanghelie de la Matei

13. Iar el rãspunzând, a zis: Tot sadul pre care nu l-a sãdit Tatãl
meu cel Ceresc, se va desrãdãcina.
14. Lãsaþi-i pre dânºii, povãþuitori orbi sunt ai orbilor; ºi orb pre
orb de va povãþui amândoi în groapã vor cãdea.
15. ªi rãspunzând Petru, a zis lui: Spune nouã pilda aceasta.
16. Iar Iisus le-a zis lor: Încã ºi voi nepricepuþi sunteþi ?
17. Dar nu înþelegeþi, cã tot ce intrã în gurã merge în pântece, ºi
iese pre afedron ?
18. Iar cele ce ies din gurã, din inimã ies, ºi acelea spurcã pre om.
19. Cã din inimã ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii,
furtiºaguri, mãrturii mincinoase, hule.
20. Acestea sunt care spurcã pre om; iar cu mâini nespãlate a mânca
nu spurcã pre om.
21. ªi ieºind Iisus de acolo, s-a dus în pãrþile Tirului ºi ale
Sidonului.
22. ªi iatã o femeie Cananeancã ieºind din hotarele acelea, striga
cãtre dânsul, zicând: Milueºte-mã Doamne, Fiul lui David,
fiica mea rãu se îndrãceºte.
23. Iar el nu i-a rãspuns ei cuvânt; ºi apropiindu-se Ucenicii lui, îl
rugau pre el, zicând: Slobozeºte-o pre ea, cã strigã în urma
noastrã.
24. Iar el rãspunzând, a zis: Nu sunt trimis, fãrã numai cãtre oile
cele pierdute ale casei lui Israil.
25. Iarã ea venind, s-a închinat lui zicând: Doamne ajutã-mi.
26. Iar el rãspunzând, a zis: Nu este bine a lua pâinea fiilor, ºi a o
arunca câinilor.
27. Iarã ea a zis: Adevãrat Doamne, cã ºi câinii mãnâncã din
sfãrâmiturile ce cad din masa domnilor sãi.
28. Atunci rãspunzând Iisus, a zis ei: O femeie, mare este credinþa
ta! fie þie precum voieºti. ªi s-a tãmãduit fiica ei dintru acel
ceas.
29. ªi trecând de acolo Iisus, a venit lângã marea Galileei, ºi
suindu-se în munte, a ºezut acolo.
30. ªi au venit la dânsul noroade multe, având cu sine ºchiopi,
orbi, muþi, ciungi ºi alþi mulþi; ºi i-au aruncat pre dânºii la
Picioarele lui Iisus, ºi i-a tãmãduit pre ei.

42
Sf^nta Evanghelie de la Matei

31. Cât se mirau noroadele vãzând pre muþi grãind, pre ciungi
sãnãtoºi, pre ºchiopi umblând, ºi pre orbi vãzând, ºi slãveau
pre Dumnezeul lui Israil.
32. Iar Iisus chemând la sine pre Ucenicii sãi, a zis: Milã îmi este
de norodul acesta, cã iatã trei zile sunt de când aºteaptã lângã
mine, ºi n-au ce mânca, ºi a-i slobozi pre dânºii flãmânzi, nu
voiesc, ca nu cumva sã slãbeascã pre cale.
33. ªi au grãit lui Ucenicii lui: De unde nouã în pustie atâtea
pâini cât sã se sature atâta norod?
34. ªi a zis lor Iisus: Câte pâini aveþi? Iar ei au zis: ªapte, ºi puþini
peºtiºori.
35. ªi a poruncit norodului sã ºazã pre pãmânt.
36. ªi luând pre cele ºapte pâini, ºi pre peºti, mulþumind, a frânt,
ºi a dat Ucenicilor lui, iar Ucenicii norodului.
37. ªi au mâncat toþi, ºi s-au sãturat; ºi au luat rãmãºiþele de
sfãrâmituri, ºapte coºniþe pline.
38. Iar cei ce mâncaserã, erau (ca) patru mii de bãrbaþi, afarã de
femei, ºi de copii.
39. ªi slobozind noroadele, a intrat în corabie, ºi a trecut în hotarele
Magdalului.

Cap. 16

1. ªi apropiindu-se Fariseii ºi Saducheii, ispitindu-l, îl rugau pre


dânsul ca sã le arãte lor semn din Cer.
2. Iar el rãspunzând, a zis lor: când se face searã, ziceþi: Senin va
fi, cã se roºeºte cerul;
3. ªi dimineaþa ziceþi: Astãzi va fi furtunã, cã se roºeºte cerul
posomorât. Fãþarnicilor, faþa cerului ºtiþi sã o socotiþi; iar
semnele vremilor nu puteþi.
4. Neamul viclean ºi preacurvar semn cautã, ºi semn nu se va da
lui, fãrã numai semnul lui Iona Prorocul; ºi lãsându-i pre dânºii,
s-a dus.
5. ªi mergând Ucenicii lui de ceea parte, uitaserã sã ia pâine.
6. Iar Iisus le-a zis lor: Cãutaþi, ºi vã pãziþi de aluatul Fariseilor,
ºi al Saducheilor.

43
Sf^nta Evanghelie de la Matei

7. Iar ei cugetau întru sine, zicând: Cã pâine n-am luat.


8. Iar Iisus cunoscând, le-a zis lor: Ce cugetaþi întru voi, puþin
credincioºilor, cã nu aþi luat pâine?
9. Dar nu înþelegeþi, nici vã aduceþi aminte de cele cinci pâini la
cele cinci mii, ºi câte coºuri aþi luat?
10. Nici de cele ºapte pâini la cele patru mii, ºi câte coºniþe aþi
luat?
11. Cum nu înþelegeþi cã nu pentru pâine am zis vouã, sã vã pãziþi
de aluatul Fariseilor ºi al Saducheilor?
12. Atunci au înþeles cã nu de aluatul pâinii a zis lor sã se pãzeascã,
ci de învãþãtura Fariseilor ºi a Saducheilor.
13. Iar venind Iisus în pãrþile Cezareei lui Filip, a întrebat pre
Ucenicii sãi, zicând: Cine îmi zic oamenii cã sunt eu Fiul
Omului?
14. Iar ei au zis: Unii, Ioan Botezãtorul; iar alþii, Ilie; iar alþii,
Ieremia; sau unul din Proroci.
15. Zis-a lor Iisus: Dar voi cine îmi ziceþi cã sunt ?
16. ªi rãspunzând Simon Petru, a zis: Tu eºti Hristosul Fiul lui
Dumnezeu celui viu.
17. ªi rãspunzând Iisus, a zis lui: Fericit eºti Simone vãr Iona, cã
trup ºi sânge nu þi-au descoperit þie, ci Tatãl meu cel din Ceruri.
18. ªi eu zic þie: Cã tu eºti Petru, ºi pre aceastã piatrã voi zidi
Biserica mea, ºi porþile iadului nu o vor birui pre dânsa.
19. ªi-þi voi da þie cheile Împãrãþiei Cerurilor, ºi ori ce vei lega
pre pãmânt, va fi legat în Ceruri, ºi ori ce vei dezlega pre
pãmânt, va fi dezlegat în Ceruri.
20. Atunci a poruncit Ucenicilor sãi: Ca sã nu spunã nimãnui cã el
este Hristos.
21. De atunci a început Iisus a spune Ucenicilor sãi, cã se cuvine
lui a merge în Ierusalim, ºi multe a pãtimi de la Bãtrâni, ºi de
la Arhierei, ºi de la Cãrturari, ºi a fi omorât, ºi a treia zi a
învia.
22. ªi luându-l pre el Petru, a început a-i sta lui împrotivã, zicând:
Milostiv fii þie Doamne, nu va fi þie aceasta.
23. Iar el întorcându-se a zis lui Petru: Mergi dupã mine satano,
smintealã îmi eºti; cã nu cugeþi cele ce sunt ale lui Dumnezeu,
ci cele ce sunt ale oamenilor.

44
Sf^nta Evanghelie de la Matei

24. Atunci Iisus a zis Ucenicilor sãi: Ori cine voieºte sã vie dupã
mine, sã se lepede de sine, ºi sã-ºi ia Crucea sa, ºi sã-mi
urmeze mie.
25. Cã cine va vrea sã-ºi mântuiascã sufletul sãu, pierde-l-va pre
el; iar cine îºi va pierde sufletul sãu pentru mine, afla-l-va pre
el.
26. Cã ce folos este omului de ar dobândi lumea toatã, iar sufletul
sãu îºi va pierde? Sau ce va da omul schimb pentru sufletul
sãu?
27. Cã va sã vie Fiul Omului întru Slava Tatãlui sãu, cu Îngerii
sãi, ºi atunci va rãsplãti fieºtecãruia dupre faptele lui.
28. Amin grãiesc vouã: Sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor
gusta moarte, pânã ce vor vedea pre Fiul Omului venind întru
Împãrãþia sa.

Cap. 17

1. ªi dupã ºase zile a luat Iisus pre Petru, ºi pre Iacov, ºi pre Ioan
fratele lui ºi i-a suit pre dânºii într-un munte înalt deosebi.
2. ªi s-a schimbat la faþã înaintea lor. ªi a strãlucit faþa lui ca
Soarele; iar hainele lui s-au fãcut albe ca lumina.
3. ªi iatã s-au arãtat lor Moise ºi Ilie, împreunã cu dânsul vorbind.
4. ªi rãspunzând Petru, a zis cãtre Iisus: Doamne, bine este nouã
a fi aici; de voieºti sã facem aici trei colibe: Þie una, ºi lui
Moise una, ºi una lui Ilie.
5. Încã el grãind, iatã Nor luminos i-a umbrit pre ei, ºi iatã Glas
din Nor, zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine
am voit, pre acesta sã ascultaþi.
6. ªi auzind Ucenicii, au cãzut pre feþele sale, ºi s-au spãimântat
foarte.
7. ªi apropiindu-se Iisus, s-a atins de dânºii, ºi a zis: Sculaþi-vã,
ºi nu vã temeþi.
8. ªi ridicându-ºi ochii lor, pre nimenea nu au vãzut, fãrã numai
pre Iisus singur.
9. ªi pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor Iisus, zicând:
Nimãnui sã nu spuneþi vederea aceasta, pânã când Fiul Omului
se va scula din morþi.

45
Sf^nta Evanghelie de la Matei

10. ªi l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicând: Dar ce zic Cãrturarii,
cã se cuvine Ilie sã vie mai-nainte?
11. Iar Iisus rãspunzând, a zis lor: Ilie adicã va veni mai înainte, ºi
va aºeza toate.
12. Iar grãiesc vouã: Cã Ilie iatã a venit, ºi nu l-au cunoscut pre
dânsul; ci au fãcut lui câte au voit; aºa ºi Fiul Omului va sã
pãtimeascã de la dânºii.
13. Atunci au înþeles Ucenicii, cã pentru Ioan Botezãtorul le-a zis
lor.
14. ªi venind ei la norod, s-a apropiat cãtre dânsul un om,
înghenunchind înaintea lui, ºi zicând:
15. Doamne miluieºte pre fiul meu, cã este lunatec, ºi rãu
pãtimeºte; cã de multe ori cade în foc, ºi de multe ori în apã.
16. ªi l-am adus pre dânsul la Ucenicii tãi, ºi n-au putut sã-l vindece
pre el.
17. Iar Iisus rãspunzând, a zis: O neam necredincios ºi îndãrãtnic!
Pânã când voi fi cu voi? Pânã când voi suferi pre voi? Aduceþi-l pre
el aici la mine.
18. ªi l-a certat pre el Iisus, ºi a ieºit dracul dintr-însul, ºi s-a
tãmãduit copilul din ceasul acela.
19. Atunci apropiindu-se Ucenicii cãtre Iisus deosebi, au zis:
Pentru ce noi n-am putut sã-l scoatem pre el?
20. Iar Iisus a zis lor: Pentru necredinþa voastrã. Cã amin grãiesc
vouã, de veþi avea credinþã ca un grãunþ de muºtar, veþi zice
muntelui acestuia, mutã-te de aici acolo, ºi se va muta, ºi nimic
nu va fi vouã cu neputinþã.
21. Cã acest neam nu iese, fãrã numai cu rugãciune ºi cu post.
22. ªi întorcându-se ei în Galileea, le-a zis lor Iisus: Va sã se dea
Fiul Omului în mâinile oamenilor.
23. ªi-l vor omorî pre el, ºi a treia zi se va scula; ºi s-au întristat ei
foarte.
24. ªi venind ei în Capernaum, au venit cei ce luau didrahme cãtre
Petru, ºi au zis: Învãþãtorul vostru nu dã didrahme? Zis-a,
adevãrat.
25. ªi când a intrat în casã, a apucat Iisus mai înainte de el zicând:
Ce þi se pare Simone? Împãraþii pãmântului de la cine iau dãjdii,
sau bir? De la fiii lor, sau de la cei strãini?

46
Sf^nta Evanghelie de la Matei

26. Grãit-a Petru lui: De la cei strãini. Zis-a Iisus lui: Iatã dar cã
sunt slobozi fiii.
27. Ci ca sã nu-i smintim pre dânºii, mergând la mare, aruncã
undiþa, ºi peºtele care vei prinde întâi, ia-l; ºi deschizând gura
lui, vei afla un statir, acela luându-l, dã-l lor pentru mine, ºi
pentru tine.

Cap. 18

1. În ceasul acela s-au apropiat Ucenicii cãtre Iisus, grãind: Oare


cine este mai mare întru Împãrãþia Cerurilor?
2. ªi chemând Iisus un prunc, l-a pus pre el în mijlocul lor, ºi a
zis:
3. Amin grãiesc vouã: De nu vã veþi întoarce, ºi sã vã faceþi ca
pruncii, nu veþi intra întru Împãrãþia Cerurilor.
4. Cã cine se va smeri pre sine ca pruncul acesta, acela este cel
mai mare întru Împãrãþia Cerurilor.
5. ªi oricine va primi pre un prunc ca acesta întru Numele meu,
pre mine mã primeºte.
6. Iar oricine va sminti pre unul dintr-aceºti mici care cred întru
mine, mai de folos i-ar fi lui ca sã se spânzure o piatrã de
moarã la grumazul lui, ºi sã se înece întru adâncul mãrii.
7. Vai lumii de smintele, cã nevoie este sã vie smintelele, dar vai
omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar de te sminteºte pre tine mâna ta, sau piciorul tãu, taie-le
pre ele ºi le leapãdã de la tine; mai bine îþi este þie, ca sã intri
în viaþã ºchiop sau ciung, decât douã mâini sau douã picioare
având, sã fii aruncat în focul cel veºnic.
9. ªi ochiul tãu de te sminteºte pre tine, scoate-l pre el, ºi-l aruncã
de la tine; mai bine este þie cu un ochi sã intri în viaþã, decât
amândoi ochii având, sã fii aruncat în Gheena focului.
10. Cãutaþi sã nu defãimaþi pre vreunul dintr-aceºti mai mici, cã
zic vouã: Cã Îngerii lor în Ceruri, pururea vãd Faþa Tatãlui
meu care este în Ceruri.
11. Cã a venit Fiul Omului sã mântuiascã pre cel pierdut.

47
Sf^nta Evanghelie de la Matei

12. Ce vi se pare vouã? De va avea un om o sutã de oi, ºi se va


rãtãci una dintr-însele, au nu lasã pre cele nouãzeci ºi nouã în
munþi, ºi mergând cautã pre cea rãtãcitã?
13. ªi de i se va întâmpla s-o gãseascã pre ea, amin grãiesc vouã,
cã se bucurã de dânsa mai vârtos decât de cele nouãzeci ºi
nouã ce nu s-au rãtãcit.
14. Aºa nu este voia înaintea Tatãlui vostru celui din Ceruri, ca sã
piarã unul dintr-aceºti mici.
15. ªi de-þi va greºi þie fratele tãu, mergi ºi-l mustrã pre dânsul
între tine, ºi între el singur. Deci de te va asculta, ai dobândit
pre fratele tãu.
16. Iar de nu te va asculta, mai ia împreunã cu tine încã pre unul,
sau doi, ca prin gura a douã sau a trei mãrturii sã stea tot graiul.
17. Iar de nu-i va asculta pre ei, spune-l soborului, ºi de nu va
asculta nici de sobor, sã-þi fie þie ca un pãgân ºi vameº.
18. Amin grãesc vouã: Ori câte veþi lega pre pãmânt, vor fi legate
în Cer; ºi ori câte veþi dezlega pre pãmânt, vor fi dezlegate în
Cer.
19. Iarãºi amin grãesc vouã: Cã dacã doi din voi se vor uni pre
pãmânt, pentru tot lucrul ce vor cere va fi lor de la Tatãl meu,
care este în Ceruri.
20. Cã unde sunt doi sau trei adunaþi întru Numele meu, acolo
sunt în mijlocul lor.
21. Atunci apropiindu-se cãtre dânsul Petru, a zis: Doamne, de
câte ori va greºi mie fratele meu ºi voi ierta lui? Au doarã
pânã de ºapte ori?
22. Grãit-a Iisus lui: Nu-þi zic þie pânã de ºapte ori, ci pânã de
ºaptezeci de ori câte ºapte.
23. Pentru aceasta asemãnatu-s-a Împãrãþia Cerurilor, omului
împãrat, care a vrut sã ia seama slugilor sale.
24. ªi începând el a lua seama, au adus la dânsul pre un datornic
cu zece mii de talanþi.
25. ªi neavând el sã-i plãteascã, a poruncit Domnul lui sã-l vânzã
pre el, ºi pre femeia lui, ºi pre copii, ºi toate câte avea, ºi sã
plãteascã.
26. Deci cãzând sluga aceea, se închina lui zicând: Doamne, mai
îngãdueºte-mã pre mine, ºi îþi voi plãti þie tot.

48
Sf^nta Evanghelie de la Matei

27. ªi milostivindu-se Domnul slugii aceia, l-a slobozit pre dânsul,


ºi i-a iertat lui ºi datoria.
28. Iar ieºind sluga aceea, a aflat pre unul din soþiile sale, care era
dator lui o sutã de dinari, ºi apucându-l pre el în sugruma,
zicând: Plãteºte-mi ce-mi eºti dator.
29. Deci cãzând soþia aceea la picioarele lui, îl ruga pre dânsul
zicând: Mai îngãduieºte-mã pre mine ºi-þi voi plãti.
30. Iar el nu a vrut, ci mergând l-a bãgat în temniþã, pânã când va
plãti datoria.
31. Iar soþiile lui vãzând cele ce s-au fãcut, s-au întristat foarte, ºi
venind, au spus Domnului lor toate cele ce s-au fãcut.
32. Atunci chemându-l pre el Domnul lui, i-a zis lui: Slugã
vicleanã, toatã datoria aceea þi-am iertat þie, pentru cã m-ai
rugat.
33. Dar þie nu þi se cãdea sã-þi fie milã de soþia ta, precum ºi mie
mi-a fost milã de tine?
34. ªi mâniindu-se Domnul lui l-a dat pre el muncitorilor, pânã ce
va plãti toatã datoria lui.
35. Aºa ºi Tatãl meu cel Ceresc va face vouã, de nu veþi ierta
fieºtecare fratelui sãu din inimile voastre greºalele lor.

Cap. 19

1. ªi a fost când a sfârºit Iisus cuvintele acestea, a trecut din


Galileea, ºi a venit în hotarele Iudeei de cea parte de Iordan.
2. ªi au mers dupã dânsul noroade multe, ºi i-a vindecat pre ei
acolo.
3. ªi au venit la dânsul Fariseii, ispitindu-l pre el ºi zicând: Oare
se cade omului sã-ºi lase femeia sa pentru fieºtece pricinã?
4. Iar el rãspunzând a zis lor: Dar nu aþi citit, cã cela ce a fãcut
dintâi, bãrbat ºi femeie i-a fãcut pre ei?
5. ªi a zis: Pentru aceasta va lãsa omul pre tatãl sãu, ºi pre muma
sa, ºi se va lipi de femeia sa, ºi vor fi amândoi un trup.
6. Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a împreunat
Dumnezeu, omul sã nu despartã.

49
Sf^nta Evanghelie de la Matei

7. Zis-au lui: Dar cum Moise a poruncit ca sã i se dea carte de


despãrþire ºi sã o lase pre ea?
8. Zis-a lor: Cã Moise dupã învârtoºarea inimei vostre a dat voie
sã vã lãsaþi femeile voastre; dar din început nu a fost aºa.
9. Iar grãiesc vouã: Cã oricine îºi va lãsa femeia sa afarã de cuvânt
de curvie, ºi va lua alta, preacurveºte, ºi cela ce va lua pre cea
lãsatã preacurveºte.
10. Zis-au lui Ucenicii lui: Dacã aºa este pricina omului cu femeia,
nu este de folos a se însura.
11. Iar el a zis lor: Nu toþi încap cuvântul acesta, ci celora ce s-a
dat.
12. Cã sunt fameni, care din pântecele maicii lor s-au nãscut aºa;
ºi sunt fameni, care s-au scopit de oameni; ºi sunt fameni, care
singuri s-au scopit pre sine pentru Împãrãþia Cerurilor. Cela
ce poatea a încãpea, încapã.
13. Atunci s-au adus la dânsul prunci, ca sã puie Mâinile preste ei,
ºi sã se roage. Iar Ucenicii i-au certat pre ei.
14. Iar Iisus a zis lor: Lãsaþi pruncii, ºi nu-i opriþi pre ei a veni la
mine; cã a unora ca acestora este Împãrãþia Cerurilor.
15. ªi punându-ºi preste ei Mâinile, s-a dus de acolo.
16. ªi iatã oarecare venind la el, a zis lui: Învãþãtorule bune, ce
bine voi face ca sã am viaþa de veci?
17. Iar el a zis lui: Ce-mi zici bun? Nimenea nu este bun, fãrã
numai unul Dumnezeu. Iar de voeºti sã intri în viaþã, pãzeºte
poruncile.
18. Zis-a lui: Care? Iar Iisus a zis: Sã nu ucizi; sã nu preacurveºti;
sã nu furi; sã nu fii mãrturie mincinoasã.
19. Cinsteºte pre tatãl tãu ºi pre muma ta; ºi sã iubeºti pre vecinul
tãu ca însuþi pre tine.
20. Zis-a lui tânãrul: Toate acestea le-am pãzit din tinereþele mele;
ce încã îmi lipseºte?
21. Zis-a Iisus lui: De voieºti sã fii desãvârºit, mergi vinde-þi averile
tale, ºi le dã sãracilor, ºi vei avea comoarã în Cer; ºi vino
urmeazã mie.
22. Iar tânãrul auzind cuvântul, s-a dus întristat; cã avea avuþii
multe.

50
Sf^nta Evanghelie de la Matei

23. ªi Iisus a zis Ucenicilor sãi: Amin grãiesc vouã, cã, cu anevoie
va intra bogatul întru Împãrãþia Cerurilor.
24. ªi iarãºi grãiesc vouã: Cã mai lesne este a trece cãmila prin
urechea acului, decât bogatul a intra întru Împãrãþia lui
Dumnezeu.
25. Iar Ucenicii lui auzind, s-au îngrozit foarte, zicând: Dar cine
poate sã se mântuiascã?
26. Iar Iisus cãutând, a zis lor: La oameni aceasta este cu neputinþã,
iar la Dumnezeu toate sunt cu putinþã.
27. Atunci rãspunzând Petru, a zis lui: Iatã noi am lãsat toate, ºi
am urmat þie; oare ce va fi nouã?
28. Iar Iisus a zis lor: Amin grãiesc vouã, cã voi cei ce aþi urmat
mie, întru a doua naºtere, când va ºedea Fiul Omului pre
scaunul slavei sale, veþi ºedea ºi voi pre douãsprezece scaune,
judecând pre cele douãsprezece seminþii ale lui Israil.
29. ªi tot care a lãsat case, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau mamã,
sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru Numele meu, însutit
va lua, ºi viaþã veºnicã va moºteni.
30. ªi mulþi dintâi vor fi pre urmã; ºi de pre urmã, întâi.

Cap. 20

1. Cã asemenea este Împãrãþia Cerurilor omului stãpân al casei,


care a ieºit dis de dimineaþã sã tocmeascã lucrãtori la via sa.
2. ªi tocmindu-se cu lucrãtorii câte un dinar pe zi, i-a trimis pre
ei în via sa.
3. ªi ieºind la al treilea ceas, a vãzut pre alþii stând în târg fãrã de
lucru.
4. ªi a zis ºi acelora: Mergeþi ºi voi în vie, ºi ce va fi cu dreptul,
voi da vouã; iar ei au mers.
5. Iarã ieºind întru al ºaselea, ºi întru al nouãlea ceas, a fãcut
asemenea.
6. Iar întru al unsprezecelea ceas ieºind, aflat-a pre alþii stând
fãrã de lucru, ºi a zis lor: Ce aþi stat aici toatã ziua fãrã de
lucru?

51
Sf^nta Evanghelie de la Matei

7. Zis-au lui: Cã nimenea pre noi nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Mergeþi
ºi voi în via mea, ºi ce va fi cu dreptul veþi lua.
8. Iar dacã s-a fãcut searã, a zis Domnul viei cãtre ispravnicul
sãu: Cheamã pre lucrãtori, ºi le dã lor plata, începând de la cei
de pre urmã pânã la cei dintâi.
9. Deci venind cei de la al unsprezecelea ceas, au luat câte un
dinar.
10. Iar venind cei dintâi, socoteau cã vor lua mai mult, ºi au luat ºi
ei câte un dinar.
11. Iar dupã ce au luat, cârteau (rãpºeau) împrotiva stãpânului
casei, zicând:
12. Cã aceºti de pre urmã un ceas au lucrat, ºi i-ai fãcut pre dânºii
întocmai cu noi, care am purtat greutatea zilei, ºi zãduful.
13. Iar el rãspunzând, a zis unuia dintr-înºii: Prietene, nu-þi fac þie
strâmbãtate, au nu câte un dinar te-ai tocmit cu mine?
14. Ia-þi al tãu, ºi mergi; cã voiesc ºi acestuia de pre urmã sã-i dau
ca ºi þie.
15. Au doarã nu mi se cade sã fac eu ce voi vrea cu ale mele? Au
este ochiul tãu viclean, pentru cã eu sunt bun?
16. Aºa vor fi cei de pre urmã, întâi; ºi cei dintâi, pre urmã; cã
mulþi sunt chemaþi, dar puþini aleºi.
17. ªi suindu-se Iisus în Ierusalim, a luat pre cei doisprezece
Ucenici deosebi, pre cale, ºi le-a zis lor:
18. Iatã ne suim în Ierusalim, ºi Fiul Omului se va da Arhiereilor,
ºi Cãrturarilor, ºi-l vor judeca pre el spre moarte.
19. ªi-l vor da pre el neamurilor ca sã-l batjocoreascã, ºi sã-l batã,
ºi sã-l rãstigneascã, ºi a treia zi va învia.
20. Atunci s-au apropiat cãtre dânsul muma fiilor lui Zevedei,
împreunã cu fiii sãi, închinându-se, ºi cerând oareºce de la
dânsul.
21. Iar el a zis ei: Ce voieºti? Zis-a lui: Zi ca sã ºazã aceºti doi fii
ai mei, unul de-a dreapta ta, ºi altul de-a stânga ta, întru
Împãrãþia ta.
22. Iar Iisus rãspunzând, a zis: Nu ºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi
paharul care voi sã-l beaueu, ºi cu botezul, cu care eu mã botez,
sã vã botezaþi? Zis-au lui: Putem.

52
Sf^nta Evanghelie de la Matei

23. ªi a grãit lor: Paharul meu cu adevãrat veþi bea, ºi cu botezul,


cu care eu mã botez, vã veþi boteza; iar a ºedea de-a dreapta
mea, ºi de-a stânga mea, nu este al meu a da, ci celora ce s-au
gãtit de la Tatãl meu.
24. ªi auzind cei zece, s-au mâniat pentru cei doi fraþi.
25. Iar Iisus chemându-i pre dânºii, a zis: ªtiþi cã domnii pãgânilor
îi domnesc pre ei, ºi cei mari îi stãpânesc pre dânºii.
26. Iar întru voi nu va fi aºa; ci care întru voi va vrea sã fie mai
mare, sã fie vouã slugã.
27. ªi care întru voi va vrea sã fie întâiu, sã fie vouã slugã.
28. Precum ºi Fiul Omului, nu a venit sã-i slujeascã lui, ci sã
slujeascã; ºi sã-ºi dea sufletul sãu, rãscumpãrare pentru mulþi.
29. ªi ieºind ei din Ierihon, a mers dupã dânsul norod mult.
30. ªi iatã doi orbi ºezând lângã cale, auzind cã Iisus trece, au
strigat, grãind: Miluieºte-ne pre noi Doamne, Fiul lui David.
31. Iar norodul i-a certat pre dânºii sã tacã; iar ei mai tare striga,
grãind: Miluieºte-ne pre noi Doamne, Fiul lui David.
32. ªi stând Iisus i-a strigat pre dânºii, ºi a zis: Ce voiþi sã vã fac vouã?
33. Zis-au lui: Doamne sã se deschidã ochii noºtri.
34. ªi fãcându-i-se milã lui Iisus s-a atins de ochii lor, ºi îndatã au
vãzut ochii lor, ºi au mers dupã dânsul.

Cap. 21

1. ªi când s-a apropiat de Ierusalim, ºi a venit în Betfaghe la muntele


Mãslinilor, atunci Iisus a trimis doi Ucenici, zicându-le lor:
2. Mergeþi în satul care este înaintea voastrã, ºi numaidecât veþi
gãsi o asinã legatã ºi mânz cu dânsa, dezlegându-o o aduceþi
la mine.
3. ªi de va zice vouã cineva ceva, veþi zice, cã acestea Domnului
trebuiesc, ºi numai decât le va trimite pre ele.
4. Iar acestea toate s-au fãcut, ca sã se plineascã ceea ce s-a zis
prin Prorocul ce zice:
5. Ziceþi Fetei Sionului: Iatã Împãratul tãu vine la tine blând, ºi
ºezând pre asinã, ºi pre mânz fiul celei de sub jug.

53
Sf^nta Evanghelie de la Matei

6. ªi mergând Ucenicii, au fãcut precum le-a poruncit lor Iisus.


7. Au adus asina ºi mânzul, ºi au pus deasupra lor veºmintele
sale, ºi a ºezut pre dânsele.
8. Iar cei mai mulþi din norod, aºterneau veºmintele lor pre cale.
Iar alþii tãiau stâlpãri din copaci ºi le aºterneau pre cale.
9. Iar noroadele cele ce mergeau înainte, ºi cele ce veneau pre
urmã, strigau, zicând: Osana Fiului lui David, bine este cuvântat
cel ce vine întru Numele Domnului, Osana întru cei de sus.
10. ªi intrând el în Ierusalim, s-a cutremurat toatã cetatea, zicând:
Cine este acesta?
11. Iar noroadele ziceau: Acesta este Iisus Prorocul cel din
Nazaretul Galileei.
12. ªi a intrat Iisus în Biserica lui Dumnezeu, ºi a scos pre toþi cei
ce vindeau ºi cumpãrau în Bisericã, ºi mesele schimbãtorilor
de bani le-a rãsturnat, ºi scaunele celor ce vindeau porumbi.
13. ªi a zis lor: Scris este: Casa mea casã de rugãciune se va chema,
iar voi o aþi fãcut pre dânsa peºterã tâlharilor.
14. ªi au venit la dânsul ºchiopi ºi orbi în Bisericã, ºi i-a vindecat
pre ei.
15. Iar vãzând Arhiereii ºi Cãrturarii minunile care a fãcut, ºi
pruncii strigând în Bisericã, ºi zicând: Osana Fiului lui David,
s-au mâniat.
16. ªi i-au zis lui: Auzi ce zic aceºtia? Iar Iisus a zis lor: Adevãrat,
au niciodatã nu aþi citit, cã din gura pruncilor, ºi a celor ce sug,
ai sãvârºit laudã?
17. ªi lãsându-i pre ei, a ieºit afarã din cetate la Betania, ºi s-a
sãlãºluit acolo.
18. Iar a doua zi întorcându-se în cetate a flãmânzit.
19. ªi vãzând un smochin lângã cale, a venit la dânsul, ºi nu a
aflat nimic într-însul, fãrã numai frunze; ºi a zis lui: De acum
sã nu mai facã din tine rod în veci. ªi îndatãºi s-a uscat
smochinul.
20. ªi vãzând Ucenicii s-au minunat, zicând: Cum îndatãºi s-a uscat
smochinul?
21. ªi rãspunzând Iisus a zis lor: Amin zic vouã, de veþi avea
credinþã ºi nu vã veþi îndoi, nu numai cea a smochinului veþi

54
Sf^nta Evanghelie de la Matei

face, ci ºi muntelui acestuia de veþi zice: Ridicã-te ºi te aruncã


în mare, va fi.
22. ªi toate ori câte veþi cere întru rugãciune, crezând, veþi lua.
23. ªi venind el în Bisericã, au mers la dânsul când învãþa, Arhiereii
ºi Bãtrânii norodului, zicând: Cu ce putere faci acestea, ºi cine
þi-a dat þie puterea aceasta?
24. ªi rãspunzând Iisus a zis lor: Întreba-voi ºi eu pre voi un cuvânt,
pre care de mi-l veþi spune mie, ºi eu voi spune vouã cu ce
putere fac acestea.
25. Botezul lui Ioan de unde a fost? Din Cer, sau de la oameni?
Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice din Cer; va zice
nouã: Dar pentru ce nu aþi crezut lui?
26. Iar de vom zice, de la oameni, ne temem de norod, cã toþi au
pre Ioan ca pre un Proroc.
27. ªi rãspunzând lui Iisus, au zis: Nu ºtim. Zis-a lor ºi el: Nici eu
nu voi spune vouã cu ce putere fac acestea.
28. Darã ce vi se pare vouã? Un om avea doi feciori, ºi mergând
la cel dintâi, i-a zis: Fiule, mergi astãzi de lucreazã în via mea.
29. Iar el rãspunzând a zis: Nu voi; iar mai pre urmã cãindu-se a
mers.
30. ªi mergând la celãlalt, a zis aºijderea. Iar el rãspunzând, a zis:
Eu Doamne, voi merge, ºi nu a mers.
31. Care dintru aceºti doi, a fãcut voia tatãlui sãu? Zis-au lui: Cel
dintâi. Zis-a lor Iisus: Amin zic vouã, cã vameºii ºi curvele
merg mai înainte de voi întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
32. Cã a venit la voi Ioan în calea dreptãþii, ºi nu aþi crezut lui; iar
vameºii ºi curvele au crezut lui; iar voi vãzând, nu v-aþi cãit
dupã aceea sã credeþi lui.
33. Ascultaþi altã pildã: Un om era stãpân al casei, care a sãdit vie,
ºi o a îngrãdit împrejur cu gard, ºi a sãpat într-însa teasc, ºi a
zidit turn, ºi o a dat lucrãtorilor, ºi s-a dus departe.
34. Iar când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pre slugile sale
la lucrãtori, ca sã ia rodul viei.
35. Iar lucrãtorii prinzând pre slugile lui, pre unul l-au bãtut, iar
pre altul l-au omorât, iar pre altul, cu pietre l-au ucis.
36. Iarãºi a trimis pre alte slugi mai multe decât cele dintâi, ºi au
fãcut lor aºijderea.

55
Sf^nta Evanghelie de la Matei

37. Iar mai pre urmã a trimis la ei pre fiul sãu, zicând: Se vor
ruºina de fiul meu.
38. Iar lucrãtorii vãzând pre fiul, au zis întru sine: Acesta este
moºtenitorul; veniþi sã-l omorâm pre el, ºi sã stãpânim
moºtenirea lui.
39. ªi prinzându-l pre el, l-au scos afarã din vie, ºi l-au omorât.
40. Deci când va veni Domnul viei, ce va face lucrãtorilor acelora?
41. Zis-au lui: Pre cei rãi, rãu îi va pierde; ºi via o va da altor
lucrãtori, care vor da rodurile lor în vremea lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au nici odatã nu aþi cetit în Scripturi: Piatra
pre care nu o au bãgat în seamã ziditorii, aceasta s-a fãcut în
capul unghiului; de la Domnul s-a fãcut aceasta, ºi este
minunatã întru ochii noºtri?
43. Pentru aceea zic vouã: Cã se va lua de la voi Împãrãþia lui
Dumnezeu, ºi se va da neamului, care va face rodurile ei.
44. ªi cel ce va cãdea preste piatra aceasta, se va sfãrâma, iar
preste care va cãdea, îl va spulbera.
45. ªi auzind Arhiereii ºi Fariseii pildele lui, au cunoscut cã pentru
dânºii grãieºte.
46. ªi cãutând sã-l prinzã pre el, s-au temut de norod, de vreme ce
ca pre un Proroc îl avea pre el.

Cap. 22

1. ªi rãspunzând Iisus, iarãºi a grãit lor în pilde, zicând:


2. Asemãnatu-s-a Împãrãþia Cerului omului împãrat, care a fãcut
nuntã fiului sãu.
3. ªi a trimis pre slugile sale sã cheme pre cei chemaþi la nuntã,
ºi nu vrea sã vie.
4. Iarãºi a mai trimis pre alte slugi, zicând: Ziceþi celor chemaþi,
iatã cã am gãtit prânzul meu, juncii mei ºi cele hrãnite ale
mele s-au junghiat, ºi toate sunt gata, veniþi la nuntã.
5. Iar ei nebãgând seamã s-au dus, unul la holda sa, altul la
neguþãtoria sa.
6. Iar ceilalþi prinzând pre slugile lui i-au pedepsit, ºi i-au omorât
pre ei.

56
Sf^nta Evanghelie de la Matei

7. ªi auzind Împãratul acela, s-a mâniat, ºi trimiþând oºtile sale,


a pierdut pre ucigaºii aceia, ºi cetatea lor o a ars.
8. Atunci a zis slugilor sale: Iatã nunta este gata, iar cei chemaþi
nu au fost vrednici.
9. Deci mergeþi la rãspântiile cãilor, ºi pre câþi veþi afla, îi chemaþi
la nuntã.
10. ªi ieºind slugile acelea la rãspântii, au adunat pre toþi câþi au
aflat ºi rãi ºi buni; ºi s-a umplut nunta de cei ce ºedea.
11. ªi intrând Împãratul sã vadã pre cei ce ºedea, vãzut-a acolo
pre un om care nu era îmbrãcat în hainã de nuntã.
12. ªi i-a zis lui: Prietene, cum ai intrat aici, neavând hainã de
nuntã? Iar el tãcea.
13. Atunci a zis Împãratul slugilor: Legându-i lui mâinile ºi
picioarele, luaþi-l pre dânsul, ºi-l aruncaþi întru întunerecul cel
mai dinafarã, acolo va fi plângerea, ºi scârºnirea dinþilor.
14. Cã mulþi sunt chemaþi, dar puþini aleºi.
15. Atunci mergând Fariseii sfat au fãcut ca sã-l vâneze pre el în
cuvânt.
16. ªi au trimis pre ucenicii lor împreunã cu Irodianii, zicând:
Învãþãtorule, ºtim cã adevãrat eºti, ºi calea lui Dumnezeu întru
adevãr înveþi, ºi nu-þi este þie grijã de nimenea, cã nu cauþi în
faþa oamenilor.
17. Deci spune-ne nouã, ce þi se pare þie? Se cade a da dajdie
Cezarului, sau nu?
18. Iar Iisus cunoscând vicleºugul lor, a zis: Ce mã ispitiþi
fãþarnicilor? Arãtaþi-mi mie banul dajdiei.
19. Iar ei au adus lui un dinar.
20. ªi a zis lor: Al cui este chipul acesta ºi scriptura cea de pre el?
21. Zis-au lui: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daþi dar înapoi pre
cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; ºi pre cele ce sunt ale lui
Dumnezeu, lui Dumnezeu.
22. ªi auzind s-au mirat, ºi lãsându-l pre el, s-au dus.
23. Într-aceea zi, au venit la dânsul Saducheii care zic cã nu este
înviere, ºi l-au întrebat pre el zicând:
24. Învãþãtorule, Moise a zis: De va muri cineva neavând feciori,
sã ia fratele lui pre femeia lui, ºi sã ridice sãmânþã fratelui sãu.

57
Sf^nta Evanghelie de la Matei

25. Deci erau la noi ºapte fraþi, ºi cel dintâi însurându-se, a murit,
ºi neavând sãmânþã, a lãsat pre femeia sa fratelui sãu.
26. Aºijderea ºi al doilea, ºi al treilea, pânã la al ºaptelea.
27. Iar mai pre urmã de toþi a murit ºi femeia.
28. Deci la înviere, a cãruia dintru acei ºapte va fi femeie? Cã toþi
o au avut pre ea.
29. Iar Iisus rãspunzând, a zis lor: Vã rãtãciþi neºtiind Scripturile,
nici puterea lui Dumnezeu.
30. Cã la înviere nici se însoarã nici se mãritã, ci ca Îngerii lui
Dumnezeu în Cer sunt.
31. Iar pentru învierea morþilor, au nu aþi citit ceea ce s-a zis vouã
de la Dumnezeu, grãind:
32. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, ºi Dumnezeul lui Isaac, ºi
Dumnezeul lui Iacov; nu este Dumnezeu, Dumnezeu al
morþilor, ci al viilor.
33. ªi auzind noroadele se mirau de învãþãtura lui.
34. Iar Fariseii auzind cã a astupat gurile Saducheilor, s-au adunat
împreunã.
35. ªi l-a întrebat pre el unul din ei învãþãtor de lege, ispitindu-l
pre el, ºi zicând:
36. Învãþãtorule, care poruncã este mai mare în lege?
37. Iar Iisus a zis lui: Sã iubeºti pre Domnul Dumnezeul tãu, cu
toatã inima ta, ºi cu tot sufletul tãu, ºi cu tot cugetul tãu. Aceasta
este întâi ºi mai mare poruncã.
38. Iar a doua asemenea acesteia: Sã iubeºti pre aproapele tãu, ca
însuþi pre tine.
39. Într-aceste douã porunci toatã legea ºi Prorocii se spânzurã.
40. ªi fiind adunaþi Fariseii, i-a întrebat pre ei Iisus.
41. Zicând: Ce vi se pare vouã de Hristos? Al cui fiu este? Zis-au
lui: Al lui David.
42. Zis-a lor: Dar cum David cu Duhul îl numeºte pre el Domn,
zicând:
43. Zis-a Domnul Domnului meu: ªezi de-a dreapta mea, pânã ce
voi pune pre vrãjmaºii tãi aºternut Picioarelor tale.
44. Deci dacã David îl numeºte pre el Domn, cum fiu al lui este?
45. ªi nimenea nu putea sã rãspundã lui cuvânt, nici a mai îndrãznit
cineva dintr-acea zi sã-l mai întrebe pre el.

58
Sf^nta Evanghelie de la Matei

Cap. 23

1. Atunci Iisus a grãit noroadelor, ºi Ucenicilor sãi zicând:


2. Pre scaunul lui Moise au ºezut Cãrturarii ºi Fariseii.
3. Deci toate câte vor zice vouã sã pãziþi, pãziþi, ºi faceþi, iar
dupã lucrurile lor nu faceþi; cã zic, ºi ei nu fac.
4. Cã leagã sarcini grele ºi cu anevoie de purtat, ºi le pun pre
umerile oamenilor, iar ei nici cu degetul lor nu vor sã le miºte
pre ele.
5. ªi toate lucrurile lor le fac ca sã se vazã de oameni; cã îºi
lãþesc filacteriile lor, ºi-ºi mãresc ceprazele hainelor sale.
6. ªi iubesc ºederile cele mai întâi la ospãþuri, ºi scaunele cele
mai de sus în sinagoguri.
7. ªi închinãciunile prin târguri, ºi a se chema de oameni: Rabbi,
Rabbi.
8. Iar voi sã nu vã numiþi Rabbi, cã unul este Dascãlul vostru,
Hristos; iar voi toþi fraþi sunteþi.
9. ªi tatã sã nu chemaþi vouã pre pãmânt, cã unul este Tatãl vostru
cel din Ceruri.
10. Nici sã vã numiþi învãþãtori, cã unul este Învãþãtorul vostru,
Hristos.
11. Iar cel ce este mai mare între voi, sã fie vouã slugã.
12. Cã cel ce se va înãlþa pre sine, se va smeri; ºi cel ce se va smeri
pre sine, se va înãlþa.
13. Ci vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã mâncaþi casele
vãduvelor, ºi cu pricinã îndelung rugându-vã; pentru aceasta
mai multã osândã veþi lua.
14. Vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã închideþi
Împãrãþia Cerurilor înaintea oamenilor; cã voi nu intraþi, nici
pre cei ce vor sã intre nu-i lãsaþi.
15. Vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã înconjuraþi
marea ºi uscatul, ca sã faceþi un nemernic, ºi dacã se face, îl
faceþi pre el fiu Gheenei îndoit decât voi.
16. Vai vouã povãþuitori orbi, care ziceþi: Cã cel ce se va jura pre
Bisericã, nimic nu este; iar cel ce se va jura pre aurul Bisericii,
vinovat este.
17. Nebuni ºi orbi, cã ce este mai mare, aurul, sau Biserica care
sfinþeºte pre aur?

59
Sf^nta Evanghelie de la Matei

18. ªi, cel ce se va jura pre Oltar, nimic nu este; iar cel ce se va
jura pre darul ce este deasupra lui, vinovat este.
19. Nebuni ºi orbi, cã ce este mai mare, darul, sau Oltarul care
sfinþeºte pre dar?
20. Deci cela ce se jurã pre Oltar, se jurã pre el, ºi pre toate cele ce
sunt deasupra lui.
21. ªi cela ce se jurã pre Bisericã, se jurã pre ea, ºi pre cela ce
locuieºte într-însa.
22. ªi cela ce se jurã pre Cer, se jurã pre Scaunul lui Dumnezeu, ºi
pre cela ce ºade pre el.
23. Vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã zeciuiþi izma,
ºi mãrarul, ºi chimenul, ºi aþi lãsat cele mai grele ale legii:
Judecata, ºi mila, ºi credinþa; acestea se cãdea sã le faceþi, ºi
acelea sã nu le lãsaþi.
24. Povãþuitori orbi, care strecuraþi þânþarul, ºi înghiþiþi cãmila.
25. Vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã curãþiþi partea
cea din afarã a paharului ºi a blidului, iar dinlãuntru sunt pline
de rãpire ºi de nedreptate.
26. Farisee oarbe, curãþeºte întâi partea cea dinlãuntru a paharului
ºi a blidului, ca sã fie ºi cea dinafarã curatã.
27. Vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã vã asemãnaþi
mormânturilor celor vãruite, care din afarã se aratã frumoase,
iar dinlãuntru sunt pline de oasele morþilor, ºi de toatã necurãþia.
28. Aºa ºi voi, dinafarã vã arãtaþi oamenilor drepþi, iar dinlãuntru
sunteþi plini de fãþãrie ºi de fãrãdelege.
29. Vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã zidiþi
mormânturile Prorocilor, ºi împodobiþi gropile drepþilor.
30. ªi ziceþi: De am fi fost în zilele pãrinþilor noºtri, n-am fi fost
pãrtaºi lor întru sângele Prorocilor.
31. Drept aceea înºivã mãrturisiþi de voi cã sunteþi fii ai celor ce
au omorât pre Proroci.
32. ªi voi împliniþi mãsura pãrinþilor voºtri.
33. ªerpi, pui de nãpârci, cum veþi scãpa de judecata Gheenei?
34. Pentru aceasta, iatã eu trimit la voi Proroci, ºi Înþelepþi, ºi
Cãrturari, ºi dintre dânºii veþi ucide, ºi veþi rãstigni, ºi dintre
dânºii veþi bate în soboarele voastre, ºi îi veþi goni din oraº în oraº.

60
Sf^nta Evanghelie de la Matei

35. Ca sã vinã asupra voastrã tot sângele drept, care s-a vãrsat pre
pãmânt, de la sângele lui Abel celui drept, pânã la sângele
Zahariei fiul Varahiei, care l-aþi omorât între Bisericã ºi între
Oltar.
36. Amin grãesc vouã, vor veni acestea toate preste neamul acesta.
37. Ierusalime, Ierusalime, cel ce ai omorât pre Proroci, ºi ai ucis
cu pietre pre cei trimiºi la tine; de câte ori am vrut sã adun pre
fiii tãi, în ce chip adunã gãina puii sãi sub aripi, ºi nu aþi vrut.
38. Iatã se lasã vouã casa voastrã pustie.
39. Cã zic vouã: De acum nu mã veþi mai vedea, pânã când veþi
zice: Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.

Cap. 24

1. ªi ieºind Iisus din Bisericã mergea, ºi s-au apropiat cãtre dânsul


Ucenicii lui, ca sã-i arãte lui zidirile Bisericii.
2. Iar Iisus a zis lor: Vedeþi acestea toate? Amin grãiesc vouã:
Nu va rãmâne aici piatrã pre piatrã, care sã nu se risipeascã.
3. ªi ºezând el în muntele Mãslinilor, s-au apropiat cãtre dânsul
Ucenicii lui deosebi zicând: Spune nouã când vor fi acestea?
ªi ce este semnul venirii tale, ºi al sfârºitului veacului?
4. ªi rãspunzând Iisus a zis lor: Cãutaþi sã nu vã amãgeascã cineva
pre voi.
5. Cã mulþi vor veni întru Numele meu, zicând: Eu sunt Hristos;
ºi pre mulþi vor înºela.
6. ªi veþi sã auziþi rãzboaie ºi veºti de rãzboaie. Cãutaþi sã nu vã
spãimântaþi.
7. Cã se cuvine toate acestea sã fie; ci încã nu va fi atunci sfârºitul.
8. Cã se va scula neam preste neam, ºi împãrãþie preste împãrãþie;
ºi vor fi foameþi ºi ciume, ºi cutremure pre alocurea. Ci acestea
toate vor fi începãturã a durerilor.
9. Atunci vã vor da pre voi în necazuri, ºi vã vor omorî pre voi;
ºi veþi fi urîþi de toate neamurile pentru Numele meu.
10. ªi atunci se vor sminti mulþi, ºi se vor vinde unul pre altul, ºi
vor urî unul pre altul.

61
Sf^nta Evanghelie de la Matei

11. ªi mulþi proroci mincinoºi se vor scula ºi vor înºela pre mulþi.
12. ªi pentru înmulþirea fãrãdelegii, va rãci dragostea a multora.
13. Iar cela ce va rãbda pânã în sfârºit, acela se va mântui.
14. ªi se va propovãdui aceastã Evanghelie a Împãrãþiei întru toatã
lumea, întru mãrturie la toate neamurile; ºi atunci va veni
sfârºitul.
15. Deci când veþi vedea urâciunea pustiirii, care s-a zis prin Daniil
Prorocul, stând în locul cel sfânt (cela ce citeºte sã înþeleagã).
16. Atunci cei din Iudeea sã fugã la munþi.
17. ªi cel ce va fi pre casã, sã nu se pogoare sã ia ceva din casa sa.
18. ªi cel ce va fi în câmp, sã nu întoarcã înapoi sã-ºi ia haina sa.
19. Iar vai celor ce vor avea în pântece, ºi celor ce vor apleca în
zilele acelea.
20. Ci rugaþi-vã, ca sã nu fie fuga voastrã iarna, nici Sâmbãta.
21. Cã va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii
pânã acum, nici va fi.
22. ªi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mântuit tot trupul,
ci pentru cei aleºi se vor scurta zilele acelea.
23. Atunci de va zice vouã cineva: Iatã aicea Hristos sau acolo; sã
nu credeþi.
24. Cã se vor scula hristoºi mincinoºi, ºi proroci mincinoºi, ºi vor
da semne mari ºi minuni, cât sã amãgeascã de va fi cu putinþã
ºi pre cei aleºi.
25. Iatã mai înainte am spus vouã.
26. Deci de vor zice vouã: Iatã în pustie este; sã nu ieºiþi; iatã în
cãmãri, sã nu credeþi.
27. Cã precum iese fulgerul de la rãsãrituri, ºi se aratã pânã la
apusuri, aºa va fi ºi venirea Fiului Omului.
28. Cã unde va fi trupul cel mort, acolo se vor aduna vulturii.
29. Însã îndatã dupã necazul acelor zile, soarele se va întuneca, ºi
luna nu-ºi va da lumina sa, ºi stelele vor cãdea din Cer, ºi
puterile Cerurilor se vor clãti.
30. ªi atunci se va arãta Semnul Fiului Omului pre Cer, ºi atunci
vor plânge toate seminþiile pãmântului, ºi vor vedea pre Fiul
Omului venind pre Norii Cerului, cu putere ºi cu slavã multã.

62
Sf^nta Evanghelie de la Matei

31. ªi va trimite pre Îngerii sãi, cu glas mare de trâmbiþã, ºi vor


aduna pre cei aleºi ai lui din cele patru vânturi, de la marginile
Cerurilor pânã la marginile lor.
32. Iar de la smochin vã învãþaþi pildã, când mlãdiþa lui este moale,
ºi înfrunzeºte, ºtiþi cã aproape este vara.
33. Aºa ºi voi, când veþi vedea acestea toate, sã ºtiþi cã aproape
este lângã uºi.
34. Amin grãiesc vouã: Nu va trece neamul acesta, pânã când toate
acestea vor fi.
35. Cerul ºi pãmântul va trece, iar cuvintele mele nu vor trece.
36. Iar de ziua aceea ºi ceasul nimenea nu ºtie, nici Îngerii din
Ceruri, fãrã numai Tatãl meu singur.
37. Cã precum a fost în zilele lui Noe, aºa va fi ºi venirea Fiului
Omului.
38. ªi precum era în zilele cele mai înainte de potop, mâncau ºi
beau, se însurau ºi se mãritau, pânã în ziua întru care a intrat
Noe în corabie.
39. ªi nu au ºtiut pânã când a venit potopul ºi a luat pre toþi; aºa va
fi ºi venirea Fiului Omului.
40. Atunci doi de vor fi în câmp: Unul se va lua, ºi unul se va lãsa.
41. Douã mãcinând la moarã: Una se va lua, ºi una se va lãsa.
42. Deci priveghiaþi, cã nu ºtiþi în care ceas Domnul vostru va
veni.
43. Iar aceasta sã ºtiþi, cã de ar ºti stãpânul casei în care ceas va
veni furul, ar fi privegheat ºi nu ar fi lãsat sã-i sape casa lui.
44. Pentru aceasta ºi voi fiþi gata, cã în ceasul care nu gândiþi, Fiul
Omului va veni.
45. Oare cine este sluga cea credincioasã ºi înþeleaptã, pre care l-a
pus Domnul sãu peste slugile sale, ca sã le dea lor hranã la
vreme?
46. Fericitã este sluga aceea, pre care venind Domnul sãu îl va
afla fãcând aºa.
47. Amin grãiesc vouã: Cã preste toate averile sale îl va pune pre el.
48. Iar de va zice acea slugã rea întru inima sa: Zãboveºte domnul
meu a veni,

63
Sf^nta Evanghelie de la Matei

49. ªi va începe a bate pre soþiile sale, ºi a mânca ºi a bea cu


beþivii,
50. Veni-va Domnul slugii aceleia în ziua întru care nu aºteaptã,
ºi în ceasul întru care nu ºtie.
51. ªi-l va tãia pre el în douã, ºi partea lui cu fãþarnicii o va pune.
Acolo va fi plângerea ºi scârºnirea dinþilor.

Cap. 25

1. Atunci se va asemãna Împãrãþia Cerurilor cu zece fecioare,


care luându-ºi candelele sale, au ieºit întru întâmpinarea
Mirelui.
2. ªi cinci dintre ele erau înþelepte, iar cinci nebune.
3. Cele nebune luând-ºi candelele lor, n-au luat cu sine
untdelemn.
4. Iar cele înþelepte au luat untdelemn în vasele lor, cu candelele
lor.
5. ªi zãbovindu-se Mirele, au dormitat toate, ºi au adormit.
6. ªi la miezul nopþii s-a fãcut strigare: Iatã Mirele vine, ieºiþi
întru întâmpinarea lui.
7. Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea, ºi ºi-au împodobit
candelele sale.
8. Iar cele nebune au zis celor înþelepte: Daþi-ne nouã din
untuldelemn al vostru, cã se sting candelele noastre.
9. ªi au rãspuns cele înþelepte zicând: Nu cumva nu ne va ajunge
nouã ºi vouã, ci mai bine mergeþi la cei ce vând ºi vã cumpãraþi
vouã.
10. Iar mergând ele sã cumpere, venit-a Mirele; ºi cele ce erau
gata, au intrat cu el la nuntã, ºi s-a închis uºa.
11. Iar mai pre urmã au venit ºi celelalte fecioare, zicând: Doamne,
Doamne, deschide nouã.
12. Iar el rãspunzând, a zis: Amin zic vouã: nu vã ºtiu pre voi.
13. Drept aceea privegheaþi, cã nu ºtiþi ziua, nici ceasul, întru care
Fiul Omului va veni.
14. Cã în ce chip un om mergând departe, a chemat slugile sale ºi
le-a dat lor avuþia sa.

64
Sf^nta Evanghelie de la Matei

15. ªi unuia i-a dat cinci talanþi, iar altuia doi, iar altuia unul,
fieºtecãruia dupre puterea lui; ºi s-a dus îndatã.
16. Deci mergând cel ce luase cinci talanþi, a lucrat cu dânºii, ºi a
fãcut alþi cinci talanþi.
17. Aºijderea ºi cel cu doi, a dobândit ºi acesta alþi doi.
18. Iar cel ce luase unul, ducându-se a sãpat în pãmânt ºi a ascuns
argintul Domnului sãu.
19. Iar dupã multã vreme a venit Domnul slugilor acelora, ºi a
fãcut socotealã cu dânºii.
20. ªi venind cel ce a luat cinci talanþi, a adus alþi cinci talanþi,
zicând: Doamne, cinci talanþi mi-ai dat mie; iatã, alþi cinci
talanþi am dobândit cu ei.
21. Zis-a lui Domnul sãu: Bine slugã bunã, ºi credincioasã, preste
puþine ai fost credincios, preste multe te voi pune; intrã întru
bucuria Domnului tãu.
22. ªi venind ºi cel ce a luat doi talanþi, a zis: Doamne, doi talanþi
mi-ai dat mie; iatã, alþi doi talanþi am dobândit cu ei.
23. Zis-a lui Domnul sãu: Bine slugã bunã ºi credincioasã; preste
puþine ai fost credincios, preste multe te voi pune; intrã întru
bucuria Domnului tãu.
24. ªi venind ºi cel ce a luat un talant, a zis: Doamne, te-am ºtiut
cã eºti om aspru, seceri unde nu ai semãnat ºi aduni de unde
nu ai risipit.
25. ªi temându-mã m-am dus de am ascuns talantul tãu în pãmânt;
iatã, ai al tãu.
26. ªi rãspunzând Domnul sãu, i-a zis lui: Slugã vicleanã ºi leneºã,
ai ºtiut cã secer unde n-am semãnat, ºi adun de unde n-am
risipit?
27. Pentru aceasta dar se cuvenea þie sã fi dat argintul meu
schimbãtorilor, ºi venind eu, aº fi luat al meu cu dobândã.
28. Luaþi dar de la el talantul, ºi îl daþi celui ce are zece talanþi.
(Cã tot celui ce are, i se va da, ºi-i va prisosi.
29. Iar de la cel ce n-are, ºi ceea ce i se pare cã are, i se va lua de
la dânsul).
30. ªi pre sluga cea netrebnicã, aruncaþi-l întru întunerecul cel
mai dinafarã; acolo va fi plângerea ºi scârºnirea dinþilor.
31. Iar când va veni Fiul Omului întru Slava sa, ºi toþi sfinþii Îngeri
cu dânsul, atunci va ºedea pre Scaunul Slavei sale.

65
Sf^nta Evanghelie de la Matei

32. ªi se vor aduna înaintea lui toate limbile; ºi-i va despãrþi pre
dânºii unul de altul, precum desparte pãstorul oile din iezi.
33. ªi va pune oile de-a dreapta lui, iar iezii de-a stânga.
34. Atunci va zice Împãratul celor de-a dreapta lui: Veniþi
blagosloviþii Pãrintelui meu, moºteniþi Împãrãþia care este gãtitã
vouã de la întemeierea lumii.
35. Cã am flãmânzit, ºi mi-aþi dat de am mâncat; am însetat, ºi mi-aþi
dat de am bãut; strein am fost, ºi m-aþi primit.
36. Gol, ºi m-aþi îmbrãcat; bolnav am fost, ºi m-aþi cercetat; în
temniþã am fost, ºi aþi venit la mine.
37. Atunci vor rãspunde lui drepþii, zicând: Doamne când te-am
vãzut flãmând, ºi te-am hrãnit? Sau însetat, ºi þi-am dat de ai
bãut?
38. Sau când te-am vãzut strein, ºi te-am primit? Sau gol, ºi te-am
îmbrãcat?
39. Sau când te-am vãzut bolnav, sau în temniþã, ºi am venit la
tine?
40. ªi rãspunzând Împãratul, va zice lor: Amin zic vouã, întrucât
aþi fãcut unuia dintru aceºti fraþi ai mei prea mici, mie aþi fãcut.
41. Atunci va zice ºi celor de-a stânga lui: Duceþi-vã de la mine
blestemaþilor în focul cel veºnic, care este gãtit diavolului, ºi
îngerilor lui.
42. Cã am flãmânzit, ºi nu mi-aþi dat sã mãnânc; am însetat, ºi nu
mi-aþi dat sã beau.
43. Strein am fost, ºi nu m-aþi primit; gol, ºi nu m-aþi îmbrãcat;
bolnav, ºi în temniþã, ºi nu m-aþi cercetat pre mine.
44. Atunci vor rãspunde ºi ei, zicând: Doamne, când te-am vãzut
flãmând, sau însetat, sau strein, sau gol, sau bolnav, sau în
temniþã, ºi nu am slujit þie?
45. Atunci va rãspunde lor, zicând: Amin grãiesc vouã, întrucât
nu aþi fãcut unuia dintru aceºti prea mici, nici mie nu aþi fãcut.
46. ªi vor merge aceºtia în muncã veºnicã, iar drepþii în viaþa
veºnicã.

66
Sf^nta Evanghelie de la Matei

Cap. 26

1. ªi a fost când a sãvârºit Iisus toate cuvintele acestea, a zis


Ucenicilor sãi:
2. ªtiþi cã dupã douã zile Paºtile vor fi, ºi Fiul Omului se va da sã
se rãstigneascã.
3. Atuncea s-au adunat Arhiereii ºi Cãrturarii ºi Bãtrânii norodului
în curtea Arhiereului, ce se numea Caiafa.
4. ªi sfat au fãcut sã prinzã pre Iisus cu vicleºug ºi sã-l omoare.
5. ªi ziceau: Nu în ziua praznicului, ca sã nu se facã tulburare
întru norod.
6. Iar fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
7. Venit-a la dânsul o femeie având un alabastru cu mir de mult
preþ, ºi l-a turnat pre capul lui, ºezând el.
8. Iar Ucenicii vãzând le-a pãrut rãu, zicând: Pentru ce se fãcu
aceastã pagubã?
9. Cã se putea vinde acest mir drept mult, ºi sã se dea sãracilor.
10. Iar Iisus ºtiind, a zis lor: Pentru ce daþi supãrare femeii? Cã
bun lucru a fãcut cu mine.
11. Cã pre sãraci pururea îi aveþi cu voi, iar pre mine nu mã aveþi
pururea.
12. Cã vãrsând aceasta mirul acesta pre trupul meu, spre îngroparea
mea a fãcut.
13. Amin grãiesc vouã: Oriunde se va propovãdui Evanghelia
aceasta în toatã lumea, zice-se-va ºi ce a fãcut aceasta, întru
pomenirea ei.
14. Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda
Iscarioteanul, mergând la Arhierei, a zis lor: Ce îmi veþi da
mie, ºi eu îl voi da pre el vouã?
15. Iar ei i-au pus lui treizeci de arginþi.
16. ªi de atunci cãuta vreme cu prilej ca sã-l dea pre el.
17. Iar în ziua cea dintâi a azimilor, au venit Ucenicii la Iisus,
zicând lui: Unde voieºti sã gãtim þie sã mãnânci Paºtile?
18. Iar el a zis lor: Mergeþi în oraº la oarecine, ºi ziceþi lui:
Învãþãtorul zice, Vremea mea aproape este, la tine voi sã fac
Paºtile cu Ucenicii mei.

67
Sf^nta Evanghelie de la Matei

19. ªi au fãcut Ucenicii precum le-a poruncit lor Iisus; ºi au gãtit


Paºtile.
20. Iar fãcându-se searã, a ºezut cu cei doisprezece Ucenici ai sãi.
21. ªi mâncând ei, a zis: Amin grãiesc vouã, cã unul din voi va sã
mã vânzã.
22. Iar ei întristându-se foarte, au început a zice lui fieºtecare
dintr-înºii: Nu cumva eu sunt, Doamne?
23. Iar el rãspunzând, a zis: Cela ce a întins cu mine mâna în blid,
acela va sã mã vânzã.
24. Ci Fiul Omului va merge precum este scris pentru el; dar vai
omului aceluia prin care Fiul Omului se vinde. Mai bine ar fi
fost lui, de nu s-ar fi nãscut omul acela.
25. ªi rãspunzând Iuda, cel ce l-a vândut pre el, a zis: Nu cumva
sunt eu, Învãþãtorule? Zis-a lui: Tu ziseºi.
26. Deci mâncând ei, luând Iisus pâinea, ºi blagoslovind, a frânt,
ºi a dat Ucenicilor, ºi a zis: Luaþi, mâncaþi, acesta este Trupul meu.
27. ªi luând paharul, ºi mulþumind, a dat lor, zicând:
28. Beþi dintru acesta toþi. Cã acesta este Sângele meu al legii
celei noi, care pentru mulþi se varsã spre iertarea pãcatelor.
29. Cã zic vouã, cã nu voi mai bea de acum dintr-aceastã roadã a
viþei, pânã în ziua aceea, când o voi bea pre aceasta cu voi
nouã întru Împãrãþia Tatãlui meu.
30. ªi dând laudã, a ieºit în muntele Mãslinilor.
31. Atunci a zis lor Iisus: Toþi voi vã veþi sminti întru mine în
noaptea aceasta. Cã scris este: Bate-voi Pãstorul ºi se vor risipi
oile turmei.
32. Iar dupã ce voi învia, voi merge mai-nainte de voi în Galileea.
33. ªi rãspunzând Petru, a zis lui: Deºi toþi se vor sminti întru tine,
iar eu niciodatã nu mã voi sminti.
34. Zis-a Iisus lui: Amin zic þie, cã întru aceastã noapte mai înainte
de a cânta cocoºul, de trei ori te vei lepãda de mine.
35. Zis-a Petru lui: De mi s-ar întâmpla ºi a muri împreunã cu
tine, nu mã voi lepãda de tine. Aºijderea încã ºi toþi Ucenicii
au zis.
36. Atunci a venit împreunã cu dânºii Iisus în satul ce se numeºte
Ghetsimani; ºi a zis Ucenicilor: ªedeþi aici pânã voi merge sã
mã rog acolo.

68
Sf^nta Evanghelie de la Matei

37. ªi luând pre Petru, ºi pre cei doi fii ai lui Zevedei, a început a
se întrista, ºi a se mâhni.
38. Atunci a zis lor Iisus: Întristat este sufletul meu pânã la moarte;
rãmâneþi aici ºi priveghiaþi împreunã cu mine.
39. ªi mergând puþin mai înainte, a cãzut pre faþa sa, rugându-se
ºi zicând: Pãrintele meu, de este cu putinþã, treacã de la mine
paharul acesta; însã nu precum voiesc eu, ci precum tu.
40. ªi a venit cãtre Ucenici ºi i-a aflat pre dânºii dormind, ºi a zis
lui Petru: Aºa nu aþi putut un ceas a priveghea împreunã cu
mine.
41. Privegheaþi ºi vã rugaþi ca sã nu intraþi în ispitã: Cã Duhul este
osârduitor, iar trupul neputincios.
42. Iarãºi a doua oarã mergând s-a rugat, zicând: Pãrintele meu,
de nu poate trece acest pahar de la mine, ca sã nu-l beau pre el,
fie voia ta.
43. ªi venind, i-a aflat pre dânºii iarãºi dormind, cã erau ochii lor
îngreuiaþi.
44. ªi lãsându-i pre ei, mergând iarãºi s-a rugat a treia oarã, acelaº
cuvânt zicând.
45. Atunci a venit la Ucenicii sãi, ºi le-a zis lor: Dormiþi de acum,
ºi vã odihniþi. Iatã s-a apropiat ceasul, ºi Fiul Omului se va da
în mâinile pãcãtoºilor.
46. Sculaþi-vã, sã mergem; iatã, s-a apropiat cela ce m-a vândut.
47. ªi încã el grãind, iatã Iuda, unul din cei doisprezece a venit, ºi
împreunã cu el norod mult, cu sãbii, ºi cu fuºti, trimiºi de
Arhiereii ºi de Bãtrânii norodului.
48. Iar cela ce-l vânduse pre el, le-a dat lor semn, zicând: Pre care
voi sãruta, acela este, prindeþi-l pre el.
49. ªi îndat㺠apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucurã-te, Învãþãtorule;
ºi l-a sãrutat pre el.
50. Iar Iisus a zis lui: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci
apropiindu-se ei, au pus mâinile pre Iisus ºi l-au prins pre el.
51. ªi iatã unul din cei ce era cu Iisus, întinzându-ºi mâna, ºi-a
scos sabia sa; ºi lovind pre sluga Arhiereului, i-a tãiat urechea lui.
52. Atunci a zis Iisus lui: Întoarce sabia ta în locul ei; cã toþi cei ce
scot sabie, de sabie vor muri.

69
Sf^nta Evanghelie de la Matei

53. Au þi se pare, cã nu pot a ruga acum pre Tatãl meu, ºi sã-mi


puie mie înainte mai mult decât douãsprezece Legiuni de
Îngeri?
54. Dar cum se vor umplea scripturile, care zic, cã aºa se cade sã
fie?
55. Întru acelaºi ceas a zis Iisus noroadelor: Ca la un tâlhar aþi
ieºit cu sãbii ºi cu fuºti sã mã prindeþi pre mine. În toate zilele
la voi ºedeam, învãþând în Bisericã, ºi nu m-aþi prins pre mine.
56. Însã acestea toate s-au fãcut, ca sã se plineascã scripturile
Prorocilor; atunci Ucenicii toþi lãsându-l pre el, au fugit.
57. Iar ei prinzând pre Iisus l-au dus la Caiafa Arhiereul, unde
Cãrturarii ºi Bãtrânii erau adunaþi.
58. Iar Petru mergea dupã El de departe, pânã la curtea Arhiereului;
ºi intrând înlãuntru ºedea cu slugile, sã vadã sfârºitul.
59. Iar Arhiereii ºi Bãtrânii, ºi tot sfatul, cãutau mãrturie
mincinoasã asupra lui Iisus, ca sã-l omoare pre el.
60. ªi nu au aflat; ºi multe mãrturii mincinoase venind de faþã, nu
au aflat, iar mai pre urmã venind douã mãrturii mincinoase, au
zis:
61. Acesta a zis: Pot sã stric Biserica lui Dumnezeu, ºi în trei zile
s-o zidesc pre dânsa.
62. ªi sculându-se Arhiereul, a zis lui: Nimica nu rãspunzi? Ce
aceºtia mãrturisesc asupra ta?
63. Iar Iisus tãcea; ºi rãspunzând Arhiereul, a zis lui: Juru-te pre
Dumnezeul cel viu, ca sã spui nouã de eºti tu Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu.
64. Zis-a Iisus lui: Tu ai zis; însã zic vouã: De acum veþi vedea
pre Fiul Omului ºezând de-a dreapta puterii, ºi venind pre Norii
Cerului.
65. Atunci Arhiereul ºi-a rupt hainele sale, zicând: Cã a hulit; ce
ne mai trebuiesc alte mãrturii? Iatã acum aþi auzit hula lui.
66. Ce vã pare vouã? Iar ei rãspunzând, au zis: Vinovat este morþii.
67. Atunci au scuipat în Obrazul lui, ºi cu pumnii l-au bãtut, iar
alþii îi da palme.
68. Zicând: Proroceºte nouã Hristoase, cine este cel ce te-a lovit.
69. Iar Petru ºedea afarã în curte; ºi a venit la el o slujnicã, zicând:
ªi tu erai cu Iisus Galileeanul.

70
Sf^nta Evanghelie de la Matei

70. Iar el s-a lepãdat înaintea tuturor, zicând: Nu ºtiu ce zici.


71. ªi ieºind el la poartã, l-a vãzut pre el alta, ºi a zis celor de
acolo: ªi acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72. ªi iarãºi s-a lepãdat cu jurãmânt: Cã nu ºtiu pre omul acesta.
73. Iar preste puþin, apropiindu-se cei ce sta, au zis lui Petru:
Adevãrat ºi tu dintr-înºii eºti, cã ºi graiul tãu arãtat te face pre
tine.
74. Atunci a început a se blestema, ºi a se jura, cã nu ºtiu pre omul
acesta; ºi îndatãºi cocoºul a cântat.
75. ªi ºi-a adus aminte Petru de cuvântul lui Iisus ce-i zisese lui:
Cã mai înainte de a cânta cocoºul, de trei ori te vei lepãda de
mine, ºi ieºind afarã a plâns cu amar.

Cap. 27

1. Iar dacã s-a fãcut ziuã, sfat au fãcut toþi Arhiereii, ºi Bãtrânii
norodului asupra lui Iisus, ca sã-l omoare pre el.
2. ªi legându-l pre dânsul l-au dus, ºi l-au dat domnului Pilat din Pont.
3. Atunci vãzând Iuda, cel ce l-a vândut pre el, cã s-a judecat
spre moarte, cãindu-se, a întors cei treizeci de arginþi
Arhiereilor, ºi Bãtrânilor, zicând:
4. Greºit-am de am vândut sânge nevinovat. Iar ei au zis: Ce este
nouã? Tu vei vedea.
5. ªi aruncând arginþii în Bisericã, s-a dus de acolo; ºi mergând
s-a spânzurat.
6. Iar Arhiereii luând arginþii, au zis: Nu se cuvine a-i pune pre
aceºtia în corvana; de vreme ce preþ de sânge este.
7. ªi sfat fãcând, au cumpãrat cu ei þarina olarului, pentru
îngroparea strãinilor.
8. Pentru aceea s-a numit þarina aceea, þarina sângelui, pânã în
ziua de astãzi.
9. (Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis prin Prorocul Ieremia ce zice:
ªi au luat treizeci de arginþi, preþul celui preþuit, care s-a preþuit
de fiii lui Israil.
10. ªi i-au dat pre ei pre þarina olarului, precum mi-a spus mie
Domnul.)

71
Sf^nta Evanghelie de la Matei

11. Iar Iisus sta înaintea dregãtorului; ºi l-a întrebat pre el


dregãtorul, zicând: Tu eºti Împãratul Iudeilor? Iar Iisus a zis
lui: Tu zici.
12. ªi când grãiau asupra lui Arhiereii ºi Bãtrânii, nimic nu
rãspundea.
13. Atunci a zis Pilat lui: Nu auzi câte mãrturisesc asupra ta?
14. ªi nu i-a rãspuns lui la nici un cuvânt, cât se mira dregãtorul
foarte.
15. Iar la Praznic avea obicei dregãtorul sã slobozeascã norodului
un vinovat, pre care vrea ei.
16. ªi aveau atunci un vinovat vestit ce se numea Baraba.
17. Deci adunându-se ei, a zis lor Pilat: Pre care voiþi sã vã
slobozesc vouã? Pre Baraba, sau pre Iisus ce se zice Hristos?
18. Cã ºtia cã pentru pizmã l-au dat pre el.
19. ªi ºezând el pre scaun la judecatã, a trimis la dânsul femeia lui
zicând: Nimic þie ºi dreptului acestuia, cã multe am pãtimit
astãzi în vis pentru dânsul.
20. Iar Arhiereii ºi Bãtrânii au plecat pre noroade ca sã cearã pre
Baraba, iar pre Iisus sã-l piarzã.
21. ªi rãspunzând dregãtorul, a zis lor: Pre care voiþi dintru
amândoi sã vã slobozesc vouã? Iar ei au zis: Pre Baraba.
22. Zis-a lor Pilat: Dar ce voi face lui Iisus ce se zice Hristos? Zis-au
lui toþi: Sã se rãstigneascã.
23. Iar dregãtorul a zis: Dar ce rãu a fãcut? Iar ei mai vârtos strigau,
zicând: Sã se rãstigneascã.
24. Deci vãzând Pilat cã nimic nu foloseºte, ci mai multã gâlceavã
se face, luând apã, ºi-a spãlat mâinile înaintea norodului, zicând:
Nevinovat sunt de sângele dreptului acestuia, voi veþi vedea.
25. ªi rãspunzând tot norodul, a zis: Sângele lui asupra noastrã, ºi
asupra feciorilor noºtri.
26. Atunci le-a slobozit lor pe Baraba, iar pre Iisus bãtându-l, l-a
dat sã se rãstigneascã.
27. Atunci ostaºii dregãtorului ducând pre Iisus în divan, adunat-au
la dânsul toatã mulþimea ostaºilor.
28. ªi desbrãcându-l pre el, l-au îmbrãcat cu hlamidã roºie.
29. ªi împletind cununã de spini, au pus în Capul lui, ºi trestie în
Dreapta lui; ºi îngenunchind înaintea lui, îºi bãteau joc de el,
zicând: Bucurã-te, Împãratul Iudeilor.

72
Sf^nta Evanghelie de la Matei

30. ªi scuipând asupra lui, au luat trestia, ºi-l bãteau pre el preste
Cap.
31. ªi dacã l-au batjocorit pre dânsul, au dezbrãcat de pre el
hlamida, ºi l-au îmbrãcat în hainele sale, ºi l-au dus pre dânsul
sã-l rãstigneascã.
32. Iar ieºind afarã, au aflat pre un om Cirinean anume Simon, pre
acesta l-au silit sã ducã Crucea lui.
33. ªi venind la locul ce se numeºte Golgota, care se zice locul
Cãpãþânii.
34. I-au dea lui sã bea oþet amestecat cu fiere; ºi gustând, nu vrea
sã bea.
35. Iar dupã ce l-au rãstignit pre el, au împãrþit hainele lui, punând
sorþi, ca sã se plineascã ceea ce s-a zis de Prorocul: Împãrþit-au
hainele mele loruºi, ºi pentru cãmaºa mea au aruncat sorþi.
36. ªi ºezând, îl pãzeau pre el acolo.
37. ªi au pus deasupra Capului lui vina lui scrisã: ACESTA ESTE
IISUS ÎMPARATUL IUDEILOR.
38. Atunci au rãstignit împreunã cu dânsul doi tâlhari: Unul de-a
dreapta, ºi altul de-a stânga.
39. Iar cei ce treceau îl huleau pre dânsul, clãtind cu capetele sale.
40. ªi zicând: Cela ce strici Biserica, ºi în trei zile o zideºti,
mântueºte-te pre tine însuþi, de eºti Fiul lui Dumnezeu, pogoarã-te de
pre Cruce.
41. Aºijderea încã ºi Arhiereii batjocorindu-l, împreunã cu
Cãrturarii ºi cu Bãtrânii, ºi cu Fariseii, ziceau:
42. Pre alþii a mântuit, iar pre sine nu poate sã se mântuiascã; de
este Împãratul lui Israil, pogoare-sã acum de pre Cruce, ºi sã
credem într-însul.
43. Nãdãjduia spre Dumnezeu; izbãveascã-l acum pre dânsul, de
îl voieºte pre el; cã a zis: Cã Fiul lui Dumnezeu sunt.
44. Asemenea ºi tâlharii cei ce erau împreunã cu el rãstigniþi, îl
ocãrau pre el.
45. Iar de la al ºaselea ceas, întuneric s-a fãcut preste tot pãmântul,
pânã la al nouãlea ceas.
46. Iar în ceasul al nouãlea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Ili,
Ili, Lima Sabahtani; adicã: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
cãci m-ai lãsat.

73
Sf^nta Evanghelie de la Matei

47. Iar oarecare din cei ce sta acolo auzind, ziceau: Cã pre Ilie
strigã acesta.
48. ªi îndatã alergând unul dintr-înºii, ºi luând un burete, l-a umplut
de oþet, ºi punându-l într-o trestie, l-a adãpat pre el.
49. Iar ceilalþi ziceau: Lasã sã vedem, au veni-va Ilie sã-l
mântuiascã pre el?
50. Iar Iisus iarãºi strigând cu glas mare, ºi-a dat Duhul.
51. ªi iatã Catapeteasma Bisericii s-a rupt în douã, de sus pânã
jos; ºi pãmântul s-a cutremurat; ºi pietrile s-au despicat.
52. ªi mormânturile s-au deschis; ºi multe trupuri ale sfinþilor ce
adormiserã, s-au sculat.
53. ªi ieºind din mormânturi, dupã Învierea lui, au venit în sfânta
cetate ºi s-au arãtat multora.
54. Iar Sutaºul, ºi cei ce erau împreunã cu el pãzind pre Iisus,
vãzând cutremurul, ºi cele ce s-au fãcut, s-au înfricoºat foarte,
zicând: Adevãrat Fiu al lui Dumnezeu a fost acesta.
55. ªi erau acolo ºi femei multe de departe privind, care merseserã
dupã Iisus din Galileea, slujind lui.
56. Între care era Maria Magdalena, ºi Maria muma lui Iacov, ºi a
lui Iosi, ºi muma fiilor lui Zevedei.
57. Iar fãcându-se searã, a venit un om bogat din Arimateea,
numele lui Iosif, care ºi el fusese ucenic al lui Iisus.
58. Acesta venind la Pilat, a cerut Trupul lui Iisus.
59. Atunci Pilat a poruncit sã se dea Trupul. ªi luând Iosif Trupul,
l-a înfãºurat în Giulgiu curat.
60. ªi l-a pus pre el într-un mormânt nou al sãu, pre care îl sãpase
în piatrã, ºi prãvãlind o piatrã mare pre uºa mormântului, s-a dus.
61. ªi erau acolo Maria Magdalena, ºi cealaltã Marie, ºezând în
preajma Mormântului.
62. Iar a doua zi, care este dupã Vineri, s-au adunat Arhiereii, ºi
Fariseii la Pilat, zicând:
63. Doamne, adusu-ne-am aminte, cã înºelãtorul acela, a zis încã
fiind viu: Dupã trei zile mã voi scula.
64. Deci porunceºte sã se întãreascã Mormântul pânã a treia zi;
nu cumva venind Ucenicii lui noaptea, sã-l fure pre el; ºi sã
zicã norodului cã s-a sculat din morþi; ºi va fi rãtãcirea cea de
apoi mai rea decât cea dintâi.

74
Sf^nta Evanghelie de la Matei

65. Zis-a lor Pilat: Aveþi custodie; mergeþi de întãriþi cum ºtiþi.
66. Iar ei mergând, au întãrit Mormântul pecetluind piatra împreunã
cu custodia.

Cap. 28

1. Iar Sâmbãtã târziu, întru ceea ce se lumina spre una din


Sâmbete, a venit Maria Magdalena, ºi cealaltã Marie, sã vadã
Mormântul.
2. ªi iatã, cutremur mare s-a fãcut. Cã Îngerul Domnului
pogorându-se din Cer, ºi venind a prãvãlit piatra de pre uºã, ºi
ºedea deasupra ei.
3. ªi era vederea lui ca Fulgerul, ºi îmbrãcãmintea lui albã ca
zãpada.
4. ªi de frica lui s-au cutremurat cei ce pãzeau, ºi s-au fãcut ca
niºte morþi.
5. Iar Îngerul rãspunzând, a zis femeilor: Nu vã temeþi voi; cãci
ºtiu cã pre Iisus cel rãstignit cãutaþi.
6. Nu este aici; cã s-a sculat precum a zis; veniþi de vedeþi locul
unde a zãcut Domnul.
7. ªi degrab mergând, spuneþi Ucenicilor lui, cã s-a sculat din
morþi; ºi iatã va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo
veþi vedea pre dânsul; iatã am spus vouã.
8. ªi ieºind degrab de la Mormânt, cu fricã ºi cu bucurie mare,
au alergat sã vesteascã Ucenicilor lui.
9. ªi când mergeau ele sã spunã Ucenicilor lui, iatã Iisus le-a
întâmpinat pre dânsele, zicând:Bucuraþi-vã; iar ele apropiindu-se,
au cuprins Picioarele lui, ºi s-au închinat lui.
10 . Atunci a zis lor Iisus: Nu vã temeþi; mergeþi ºi vestiþi fraþilor
mei, ca sã meargã în Galileea, ºi acolo mã vor vedea.
11. Iar mergând ele, iatã, unii din strejari venind în cetate, au vestit
Arhiereilor toate cele ce s-au fãcut.
12. ªi adunându-se împreunã cu Bãtrânii, ºi sfat fãcând,atunci Pilat
a poruncit sã se dea Trupul, arginþi mulþi au dat ostaºilor.
13. Zicând: Ziceþi, cã Ucenicii lui noaptea venind l-au furat pre
el, dormind noi.

75
Sf^nta Evanghelie de la Matei

14. ªi de se va auzi aceasta la dregãtorul, noi îl vom potoli pre el,


ºi pre voi fãrã de grijã vã vom face.
15. Iar ei luând arginþii, au fãcut cum i-au învãþat. ªi s-a vestit
cuvântul acesta între Iudei, pânã astãzi.
16. Iar cei unsprezece Ucenici, au mers în Galileea, în muntele
unde le-a poruncit lor Iisus.
17. ªi vãzându-l pre el s-au închinat lui; iar unii s-au îndoit.
18. ªi apropiindu-se Iisus le-a grãit lor, zicând: Datu-mi-s-a toatã
stãpânirea, în Cer, ºi pre pãmânt.
19. Drept aceea mergând, învãþaþi toate neamurile, botezându-i
pre ei în Numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfântului Duh.
20. Învãþându-i pre dânºii sã pãzeascã toate câte am poruncit vouã.
ªi iatã, Eu cu voi sunt în toate zilele, pânã în sfârºitul veacului,
Amin.

76
Sf^nta Evanghelie de la Matei

Capetele Sfintei Evanghelii celei de la Marcu

Cap. 1
Pentru Ioan când a botezat pe Domnul în Iordan. Pentru chemarea lui
Petru ºi a lui Andrei ºi a fiilor lui Zevedei. Pentru cel ce se îndrãcea.
Pentru soacra lui Petru. Pentru cei ce s-au vindecat de feluri de boli ºi
pentru lepros.

Cap. 2
Pentru slãbãnogul ce se purta de patru. Pentru Iisus când a mâncat cu
vameºii. Pentru ucenici când smulgeau spice sâmbãta.

Cap. 3
Pentru cel ce avea mâna uscatã, pentru alegerea Apostolilor. Pentru
mumã ºi fraþi.

Cap. 4
Pentru pilda sãmânþei. Pentru certarea vântului ºi a mãrii.

Cap. 5
Pentru Legheon. Pentru fiica mai marelui sinagogãi ºi pentru aceea ce
îi curgea sânge.

Cap. 6
Pentru rânduiala sau trimiterea Apostolilor la propovãduire. Pentru Ioan
ºi pentru Irod. Pentru cele cinci pâini ºi pentru cei doi peºti. Pentru
umblarea lui Iisus pe mare.

Cap. 7
Pentru ucenici când au mâncat cu mâinile nespãlate. Pentru cãlcarea
poruncilor lui Dumnezeu. Pentru obiceiurile oamenilor. Pentru femeia
cea din Fenicia Siriei cu fata îndrãcitã. Pentru vindecarea surdului ce
grãia cu anevoie.

77
Sf^nta Evanghelie de la Matei

Cap. 8
Pentru cele ºapte pâini. Pentru cei ce cereau semn din cer. Pentru aluatul
fariseilor ºi pentru cel orb. Pentru întrebarea ce a fãcut Iisus în Cezareea
lui Filip cine îl zic a fi. Pentru certarea lui Petru.

Cap. 9
Pentru Schimbarea la Faþã a lui Iisus. Pentru cel lunatic. Pentru ucenici
când se prigonea între sine cã cine ar fi mare. Pentru ferirea de scandal.

Cap. 10
Pentru cei ce au întrebat pe Iisus de se cade bãrbatului sã îºi lase femeia.
Pentru punerea mâinilor lui Iisus pe copii. Pentru bogatul ce a întrebat
pe Iisus ce bine va face. Pentru suirea lui Iisus în Ierusalim spre patimã.
Pentru fii lui Zevedei. Pentru Bartimeu orbul.

Cap. 11
Pentru mânzul asinei. Pentru smochinul cel uscat. Pentru cei ce vindeau
ºi cumpãrau ce s-au scos din bisericã. Pentru nãdejdea cea întru
Dumnezeu. Pentru nepomenirea de rãu ºi pentru iertarea greºalelor.
Pentru arhiereii ºi bãtrânii ce au întrebat pe Domnul de puterea lui.

Cap. 12
Pentru pilda viei ce o a dat lucrãtorilor. Pentru cei ce au întrebat pe
Domnul de dajdie. Pentru saducheii ce tãgãduiesc învierea. Pentru
cãrturarul ºtiutor de lege. Pentru întrebarea Domnului al cui fiu zic
cãrturarii cã este el. Pentru pãzirea de cãrturarii cei fãþarnici. Pentru
vãduva aceea ce a pus doi fileari.

Cap. 13
Pentru sfârºitul lumii ºi pentru ziua ºi ceasul acela cum cã nimeni nu
ºtie.

78
Sf^nta Evanghelie de la Matei

Cap. 14
Pentru ceea ce uns pe Domnul cu mir ºi pentru aceea ce a zis Iuda
pentru mir. Pentru Paºtile cele de tainã. Pentru vinderea lui Hristos.
Pentru rugãciunea ºi prinderea lui ºi pentru ducerea la arhiereu. Pentru
mãrturiile cele mincinoase ºi pentru ocãrile ce au fãcut lui Iisus înaintea
arhiereului. Pentru lepãdarea lui Petru. Pentru vina ce s-a pus Domnului
de la arhiereu.

Cap. 15
Pentru cele ce a pãtimit Hristos în vremea lui Pilat. Pentru judecata,
bãtaia ºi rãstignirea lui Hristos. Pentru cererea Trupului Domnului ºi
pentru îngroparea lui.

Cap. 16
Pentru Învierea lui Hristos ºi cãrora dupã Înviere s-a arãtat Domnul.
Cum a poruncit Apostolilor propoveduirea Evangheliei.

79
Sf^nta Evanghelie de la Matei

80
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

SFÂNTA EVANGHELIE DE LA MARCU

Cap. 1

1. Începerea Evangheliei a lui Iisus Hristos Fiului lui Dumnezeu.


2. Precum s-a scris în Proroci: Iatã, eu trimit pre Îngerul meu
înaintea feþei tale, care va gãti calea ta înaintea ta.
3. Glasul celui ce strigã în pustie: Gãtiþi calea Domnului, drepte
faceþi cãrãrile lui.
4. Era Ioan Botezând în pustie ºi propovãduind Botezul pocãinþei,
întru iertarea pãcatelor.
5. ªi mergeau la dânsul toatã latura Iudeei, ºi Ierusalimlenii, ºi
se botezau toþi în râul Iordanului de la dânsul, mãrturisindu-ºi
pãcatele sale.
6. ªi era Ioan îmbrãcat cu peri de cãmilã, ºi brâu de curea
împrejurul mijlocului lui, ºi mânca acride ºi miere sãlbaticã.
7. ªi propovãduia, zicând: Vine dupã mine cel mai tare decât
mine, cãruia nu sunt vrednic plecându-mã sã-i dezleg cureaua
încãlþãmintelor lui.
8. Eu adicã v-am botezat pre voi cu apã; iar acela vã va boteza
pre voi cu Duh Sfânt.
9. ªi a fost în zilele acelea, a venit Iisus din Nazaretul Galileei, ºi
s-a botezat de la Ioan în Iordan.
10. ªi îndatãºi ieºind din apã, a vãzut Cerurile deschise, ºi Duhul
ca un porumb pogorându-se preste dânsul.
11. ªi Glas a fost din Ceruri: Tu eºti Fiul meu cel iubit, întru care
bine am voit.
12. ªi îndatã l-a scos pre dânsul Duhul în pustie.
13. ªi era acolo în pustie patruzeci de zile ispitindu-se de satana;
ºi era cu fiarele, ºi Îngerii slujeau lui.

81
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

14. ªi dupã ce s-a prins Ioan, a venit Iisus în Galileea,


propovãduind Evanghelia Împãrãþiei lui Dumnezeu.
15. ªi zicând: Cã s-a plinit vremea, ºi s-a apropiat Împãrãþia lui
Dumnezeu, pocãiþi-vã, ºi credeþi în Evanghelie.
16. ªi umblând pre lângã marea Galileei, a vãzut pre Simon, ºi
pre Andrei fratele lui, aruncând mreaja în mare; (cã erau pescari).
17. ªi le-a zis lor Iisus: Veniþi dupã mine, ºi vã voi face pre voi a
fi vânãtori de oameni.
18. ªi îndatãºi lãsându-ºi mrejele, au mers dupã dânsul.
19. ªi de acolo mergând mai-nainte puþin, a vãzut pre Iacov al lui
Zevedei, ºi pre Ioan fratele lui, dregându-ºi ºi ei mrejele în
corabie.
20. ªi îndatãºi i-a chemat pre dânºii; ºi lãsând pre tatãl lor Zevedei
în corabie împreunã cu nãimiþii, s-au dus dupã dânsul.
21. ªi a intrat în Capernaum; ºi îndatã Sâmbãta intrând în Sinagogã,
învãþa.
22. ªi se spãimântau toþi de învãþãtura lui, cã era învãþându-i pre
ei, ca cela ce are putere, iar nu ca Cãrturarii.
23. ªi era în Sinagoga lor, un om cu duh necurat, ºi a strigat, grãind:
24. Lasã, ce este nouã ºi þie Iisuse Nazarineanule? Ai venit sã ne
pierzi pre noi? Te ºtiu pre tine cine eºti, Sfântul lui Dumnezeu.
25. Iar Iisus l-a certat pre el, grãind: Taci ºi ieºi dintr-însul.
26. ªi l-a scuturat pre el duhul cel necurat, ºi strigând cu glas mare,
a ieºit dintr-însul.
27. ªi s-au spãimântat toþi, cât se întrebau între sine grãind: Ce
este aceasta? Ce este aceastã învãþãturã nouã? Cã cu stãpânire
porunceºte ºi duhurilor celor necurate, ºi-l ascultã pre dânsul.
28. ªi a ieºit îndatã vestea lui în toatã laturea Galileei.
29. ªi îndatã ieºind din Sinagogã, a venit în casa lui Simon ºi a lui
Andrei, cu Iacov ºi cu Ioan.
30. Iar soacra lui Simon zãcea aprinsã de friguri; ºi îndatã au spus
lui pentru dânsa.
31. ªi venind o a ridicat pre ea, apucându-o de mânã, ºi o au lãsat
pre dânsa frigurile îndatã, ºi slujea lor.
32. Iar fãcându-se searã, când apunea soarele, aduceau la dânsul
pre toþi bolnavii, ºi îndrãciþii.

82
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

33. ªi toatã cetatea era adunatã la uºã.


34. ªi a vindecat pre mulþi care pãtimeau rãu de multe feluri de
boale, ºi mulþi draci a gonit; ºi nu lãsa sã grãiascã dracii, cã
ºtiau pre el cã este Hristos.
35. ªi a doua zi foarte de noapte sculându-se a ieºit, ºi s-a dus în
loc pustiu, ºi acolo se ruga.
36. ªi a mers dupã el Simon, ºi cei ce erau cu el.
37. ªi gãsindu-l pre dânsul, i-au zis lui: Cã toþi te cautã.
38. ªi a grãit lor: Sã mergem în oraºele ºi în satele ce sunt mai
aproape, ca sã propovãduiesc ºi acolo; cã spre aceasta am venit.
39. ªi propovãduia în adunãrile lor, în toatã Galileea, ºi dracii
scotea.
40. ªi a venit la dânsul un lepros, rugându-l pre el, ºi îngenunchind
înaintea lui, ºi zicând lui: Cã de vei vrea, poþi sã mã curãþeºti
pre mine.
41. Iar lui Iisus fãcându-i-se milã, a tins Mâna sa, ºi s-a atins de el,
ºi i-a zis lui: Voiesc, curãþeºte-te.
42. ªi zicând el, îndatã s-a depãrtat de la dânsul lepra ºi s-a curãþit.
43. ªi rãstindu-se cãtre dânsul, numaidecât l-a slobozit pre el.
44. ªi i-a zis lui: Vezi, nimãnui nimic sã nu spui; ci mergi de te
aratã Preotului, ºi du pentru curãþirea ta, cele ce a poruncit
Moise, întru mãrturie lor.
45. Iar el ieºind, a început a propovãdui multe ºi a vesti cuvântul,
cât numai putea el aievea sã intre în cetate, ci era afarã în
locuri pustii, ºi veneau la el de pretutindeni.

Cap. 2

1. ªi a intrat iarãºi în Capernaum dupã câteva zile; ºi s-a auzit cã


este în casã.
2. ªi îndatã s-au adunat mulþi, cât numai puteau încãpea nici pre
lângã uºã. ªi grãia lor cuvântul.
3. ªi au venit la el, aducând un slãbãnog, care se purta de patru.
4. ªi neputând ei a se apropia de el pentru norod, au descoperit
casa unde era, ºi spãrgând, au pogorât patul în care zãcea
slãbãnogul.

83
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

5. Iar Iisus vãzând credinþa lor, a zis slãbãnogului: Fiule, iartã-þi-se


þie pãcatele tale.
6. ªi erau acolo unii din Cãrturari ºezând, ºi cugetând întru inimile
sale:
7. Ce acesta aºa grãieºte hule? Cine poate a ierta pãcatele, fãrã
numai Unul Dumnezeu?
8. ªi îndatã cunoscând Iisus cu Duhul sãu, cã aºa cugetau aceia
întru sine, le-a zis lor: Ce cugetaþi acestea întru inimile voastre?
9. Ce este mai lesne a zice slãbãnogului: Iartã-þi-se þie pãcatele,
sau a zice, scoalã, ºi-þi ridicã patul tãu, ºi umblã?
10. Ci ca sã ºtiþi cã putere are Fiul Omului pre pãmânt a ierta
pãcatele (a zis slãbãnogului):
11. Þie zic: Scoalã, ºi îþi ridicã patul tãu, ºi mergi la casa ta.
12. ªi s-a sculat îndatã, ºi ridicându-ºi patul, a ieºit înaintea tuturor,
cât se spãimântau toþi, ºi lãuda pre Dumnezeu zicând: Cã nici
odatã n-am vãzut aºa.
13. ªi a ieºit iarãºi la mare, ºi toatã mulþimea venea la el, ºi îi
învãþa pre dânºii.
14. ªi trecând, a vãzut pre Levi al lui Alfeu, ºezând la vamã ºi i-a
zis lui: Vino dupã mine; ºi sculându-se, a mers dupã dânsul.
15. ªi a fost când a ºezut în casa lui, mulþi vameºi, ºi pãcãtoºi,
ºedeau împreunã cu Iisus, ºi cu Ucenicii lui; cã erau mulþi, ºi
mergeau dupã el.
16. Iar Cãrturarii ºi Fariseii vãzându-l pre el cã mãnâncã cu vameºii
ºi cu pãcãtoºii, au zis Ucenicilor lui: Ce este cã cu vameºii ºi
cu pãcãtoºii mãnâncã ºi bea?
17. ªi auzind Iisus, a zis lor: Nu au trebuinþã cei sãnãtoºi de doftor,
ci cei bolnavi; cã n-am venit sã chem pre cei drepþi, ci pre cei
pãcãtoºi la pocãinþã.
18. ªi erau ucenicii lui Ioan, ºi ai Fariseilor postindu-se. ªi au
venit ºi i-au zis lui: Pentru ce ucenicii lui Ioan ºi ai Fariseilor
postesc, iar Ucenicii tãi nu postesc?
19. ªi a zis lor Iisus: Au doarã pot fiii nunþii sã posteascã, pânã
când este Mirele cu dânºii? Câtã vreme au pre Mirele cu ei, nu
pot sã posteascã.

84
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

20. Iar vor veni zile, când se va lua de la dânºii Mirele, ºi atunci
vor posti întru acele zile.
21. ªi nimeni nu coase petec de pânzã nouã la hainã veche; iar de
nu, îºi ia plinirea lui cel nou de la cea veche, ºi mai rea spãrturã
se face.
22. ªi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, sparge vinul
cel nou foii, ºi vinul se varsã, ºi foii pier; ci vinul nou în foi noi
se cuvine sã se punã.
23. ªi a fost când mergea el Sâmbãta prin semãnãturi, ºi au început
Ucenicii lui a face cale smulgând spicele.
24. Iar Fariseii au zis lui: Vezi, ce fac Sâmbãta, ce nu se cuvine?
25. Iar el a zis lor: Au niciodatã nu aþi cetit ce a fãcut David, când
a avut lipsã, ºi a flãmânzit el, ºi cei ce erau cu dânsul?
26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Abiatar
Arhiereului, ºi pâinile punerii înainte le-a mâncat, care nu se
cãdea sã le mãnânce, fãrã numai Preoþilor, ºi a dat ºi celor ce
erau împreunã cu el?
27. ªi a zis lor: Sâmbãta pentru om s-a fãcut, iar nu omul pentru
Sâmbãtã.
28. Drept aceea Domn este Fiul Omului ºi al Sâmbetei.

Cap. 3

1. ªi a intrat iarãºi în Sinagogã; ºi era acolo un om având mâna


uscatã.
2. ªi îl pândeau pre dânsul de îl va vindeca pre el Sâmbãta, ca
sã-l vinuiascã pre el.
3. ªi a zis omului celui ce avea mâna uscatã: Ridicã-te în mijloc.
4. ªi a zis lor: Se cuvine Sâmbãta bine a face, sau rãu a face?
Suflet a mântui sau a pierde? Iar ei tãceau.
5. ªi cãutând spre ei cu mânie, întristându-se pentru împietrirea
inimii lor, a zis omului: Întinde-þi mâna ta. ªi o a întins; ºi a
venit mâna lui la starea cea dintâi, sãnãtoasã ca ºi cealaltã.
6. ªi ieºind Fariseii, îndatã au fãcut sfat cu Irodianii împrotiva
lui, ca sã-l piarzã pre dânsul.

85
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

7. Iar Iisus s-a dus cu Ucenicii sãi cãtre mare, ºi dupã dânsul a
mers mulþime multã din Galileea, ºi din Iudeea.
8. ªi din Ierusalim, ºi din Idumea, ºi din ceea parte de Iordan, ºi
cei dimprejurul Tirului ºi al Sidonului mulþime multã, auzind
câte fãcea, au venit cãtre dânsul.
9. ªi a zis Ucenicilor sãi, ca sã stea corãbioara aproape de el
pentru norod, ca sã nu-l împresoare pre el.
10. Cã pre mulþi a vindecat, cât nãvãleau spre el, ca sã se atingã de
dânsul câþi aveau bãtãi.
11. ªi duhurile cele necurate când îl vedeau pre el, cãdeau înaintea
lui ºi strigau, grãind: Tu eºti Fiul lui Dumnezeu.
12. ªi mult îi certa pre dânºii ca sã nu-l facã arãtat pre el.
13. ªi s-a suit la munte, ºi a chemat pre care a vrut el însuºi, ºi au
venit la dânsul.
14. ªi a fãcut doisprezece ca sã fie cu el, ºi sã-i trimitã pre dânºii
sã propovãduiascã.
15. ªi sã aibã putere a vindeca boalele, ºi a goni dracii.
16. ªi a pus lui Simon numele Petru.
17. ªi pre Iacov al lui Zevedei ºi pre Ioan fratele lui Iacov; (ºi le-a
pus lor numele: Boanerghes, adicã: fiii tunetului.)
18. ªi pre Andrei, ºi pre Filip, ºi pre Vartolomeu, ºi pre Matei, ºi
pre Toma, ºi pre Iacov al lui Alfeu, ºi pre Tadeu, ºi pre Simon
Cananitul.
19. ªi pre Iuda Iscarioteanul, care l-a ºi vândut pre el.
20. ªi a venit în casã. ªi iarãºi s-a adunat norodul, cât nu puteau ei
nici pâine sã mãnânce.
21. ªi auzind cei ce erau de spre dânsul, au ieºit sã-l prinzã pre el,
cã grãia, cã nu-ºi este în fire.
22. ªi Cãrturarii cei ce se pogorâserã din Ierusalim, ziceau cum
cã Beelzebul are, ºi cum cã cu domnul dracilor scoate dracii.
23. ªi chemându-i pre dânºii, în pilde grãia lor: Cum poate satana
sã scoatã pre satana?
24. ªi dacã împãrãþia se va împerechea între sine, nu poate sã stea
împãrãþia aceea.
25. ªi dacã casa se va împerechea între sine, nu poate sã stea casa
aceea.

86
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

26. ªi dacã satana s-a sculat însuºi asupra sa, ºi s-a împerecheat,
nu poate sã stea, ci are sfârºit.
27. Nimeni nu poate sã jefuiascã vasele celui tare, intrând în casa
lui, de nu va lega întâi pre cel tare; ºi atunci va jefui casa lui.
28. Amin grãiesc vouã: Toate pãcatele se vor ierta fiilor oamenilor,
ºi hulele ori câte vor huli.
29. Iar cine va huli împrotiva Sfântului Duh, nu are iertare în veac,
ci este vinovat judecãþii de veci.
30. (Pentru cã ziceau: duh necurat are).
31. Deci au venit fraþii ºi Muma lui, ºi stând afarã, au trimis la ei,
chemându-l pre dânsul.
32. ªi ºedea norodul împrejurul lui, ºi au zis lui: Iatã, Muma ta, ºi
fraþii tãi, ºi surorile tale afarã te cautã pre tine.
33. ªi a rãspuns lor, grãind: Cine este Muma mea ºi fraþii mei?
34. ªi cãutând la cei ce ºedeau împrejurul lui, a zis: Iatã muma
mea, ºi fraþii mei.
35. Cã oricine va face voia lui Dumnezeu, acela fratele meu, ºi
sora mea, ºi muma mea este.

Cap. 4

1. ªi iarãºi a început a învãþa lângã mare; ºi s-a adunat la dânsul


norod mult, cât a intrat el în corabie, ºi a ºezut pre mare; ºi tot
norodul sta pre uscat lângã mare.
2. ªi-i învãþa pre dânºii în pilde mult. ªi grãia întru învãþãtura sa.
3. Ascultaþi: Iatã, a ieºit Semãnãtorul sã semene.
4. ªi a fost când semãna, una adicã a cãzut lângã cale, ºi au venit
pasãrile, ºi o au mâncat pre dânsa.
5. Iar alta a cãzut pre pietriº, unde nu avea pãmânt mult, ºi îndatãºi
a rãsãrit, cãci nu avea pãmânt adânc.
6. ªi rãsãrind soarele s-a pãlit, ºi pentru cãci nu avea rãdãcinã s-a
uscat.
7. Iar alta a cãzut în spini; ºi s-au înãlþat spinii, ºi o au înecat, ºi
nu a dat rod.

87
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

8. Iar alta a cãzut în pãmânt bun, ºi a dat roadã înãlþându-se ºi


crescând; ºi a adus una treizeci, iar alta, ºasezeci, iar alta, o
sutã.
9. ªi zicea lor: Cela ce are urechi de auzit, auzã.
10. Iar când a fost deosebi, l-au întrebat pe el de pildã cei ce erau
lângã el, împreunã cu cei doisprezece.
11. ªi le-a zis lor: Vouã s-a dat a ºti Taina Împãrãþiei lui Dumnezeu,
iar celor de afarã toate în pilde sunt lor.
12. Ca privind sã priveascã, ºi sã nu vazã; ºi auzind sã audã, ºi sã
nu înþeleagã; ca nu cumva sã se întoarcã ºi sã se ierte lor
pãcatele.
13. ªi le-a zis lor: Au nu ºtiþi pilda aceasta? ªi cum veþi înþelege
toate pildele?
14. Cela ce seamãnã, cuvântul seamãnã.
15. ªi aceºtia sunt cei de lângã cale, unde se seamãnã cuvântul; ºi
când îl aud îndatã vine satana, ºi ia cuvântul care este semãnat
întru inimile lor.
16. ªi aceºtia sunt aºijderea cei ce se seamãnã pre pietriº, care
când aud cuvântul, îndatã cu bucurie îl primesc pre el.
17. ªi nu au rãdãcinã întru sineºi, ci sunt pânã la o vreme; dupã
aceea fãcându-se necaz, sau goanã pentru cuvânt, îndatã se
smintesc.
18. ªi aceºtia sunt cei ce se seamãnã în spini, care aud cuvântul.
19. Dar grijile veacului acestuia, ºi înºelãciunea bogãþiei, ºi pofta
celorlalte intrând îneacã cuvântul, ºi se face neroditor.
20. ªi aceºtia sunt cei semãnaþi în pãmânt bun, care aud cuvântul,
ºi îl primesc, ºi aduc roadã: Unul treizeci; iar altul, ºasezeci;
iar altul, o sutã.
21. ªi zicea lor: Au doarã fãclia vine ca sã se punã sub obroc, sau
sub pat? Au nu ca sã se punã în sfeºnic?
22. Cã nu este ceva tãinuit, care sã nu se vãdeascã; nici a fost
ascuns, ci ca sã vie întru arãtare.

88
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

23. De are cineva urechi de auzit, auzã.


24. ªi zicea lor: Vedeþi ce auziþi; cu ce mãsurã mãsuraþi, se va
mãsura vouã, ºi se va adãuga vouã celor ce auziþi.
25. Cã cel ce are, i se va da lui; iar cel ce nu are, ºi ce are, i se va
lua de la dânsul.
26. ªi zicea: Aºa este ºi Împãrãþia lui Dumnezeu, în ce chip este
dacã aruncã omul sãmânþa în pãmânt.
27. ªi doarme, ºi se scoalã noaptea ºi ziua, ºi sãmânþa rãsare ºi
creºte cum nu ºtie el.
28. Cã pãmântul din sine rodeºte, întâi iarbã, apoi spic, dupã aceea
deplin grâu în spic.
29. Iar când se coace rodul, îndatã trimite secerea, cã a sosit
seceriºul.
30. ªi zicea: Cui vom asemãna Împãrãþia lui Dumnezeu, sau cu ce
pildã o vom potrivi pre ea?
31. Ca grãunþul de muºtar, care când se seamãnã în pãmânt, este
mai mic decât toate seminþele pãmântului.
32. ªi dacã se seamãnã, creºte, ºi se face mai mare decât toate
buruienile, ºi face ramuri mari, cât sub umbra lui pot sã
locuiascã pasãrile Cerului.
33. ªi cu pilde ca acestea multe grãia lor cuvântul, precum puteau
a auzi.
34. Iar fãrã de pilde nu grãia lor, iar deosebi Ucenicilor sãi le
dezlega toate.
35. ªi a zis lor, în ziua aceea, fãcându-se searã: Sã trecem de cea
parte.
36. ªi lãsând el norodul, l-au luat pre dânsul aºa precum era în
corabie. ªi erau ºi alte corãbii cu dânsul.
37. ªi s-a fãcut vifor mare de vânt, ºi valurile intrau în corabie, cât
mai se umplea ea.
38. ªi el era la cârmã dormind pre cãpãtâi; ºi l-au deºteptat pre el,
ºi i-au zis lui: Învãþãtorule, au nu-þi este grijã cã pierim?

89
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

39. ªi sculându-se a certat vântul ºi a zis mãrii: Taci, înceteazã; ºi


a stãtut vântul, ºi s-a fãcut liniºte mare.
40. ªi a zis lor: Ce sunteþi aºa fricoºi? Cum n-aveþi credinþã?
41. ªi s-au înfricoºat cu fricã mare, ºi grãiau unul cãtre altul: Oare
cine este acesta? cã ºi vântul ºi marea îl ascultã pre el.

Cap. 5

1. ªi a venit de ceea parte de mare, în laturea Gadarenilor.


2. ªi ieºind el din corabie, îndatã l-a întâmpinat pre el un om din
mormânturi cu duh necurat.
3. Care avea locuinþa în mormânturi, ºi nici cu lanþuri de fier
nimeni nu putea sã-l lege pre el.
4. Pentru cã de multe ori fiind legat cu obezi ºi cu lanþuri de fier,
se rupea de el lanþurile, ºi obezile se sfãrâma, ºi nimeni nu
putea sã-l domoleascã pre dânsul.
5. ªi pururea noaptea ºi ziua era prin munþi ºi prin mormânturi
strigând, ºi tãindu-se de pietre.
6. Iar vãzând pre Iisus de departe, a alergat ºi s-a închinat lui.
7. ªi strigând cu glas mare, a zis: Ce este mie, ºi þie Iisuse Fiule
al lui Dumnezeu celui Înalt? Juru-te pre tine cu Dumnezeu, sã
nu mã munceºti pre mine.
8. Cãci grãia lui: Ieºi duh necurat din om.
9. ªi l-a întrebat pre el: Cum îþi este numele? ªi a rãspuns, grãind:
Legheon îmi este numele, cã mulþi suntem.
10. ªi îl rugau pre el mult, ca sã nu-i trimitã pre dânºii afarã din
latura aceea.
11. ªi era acolo lângã munte, o turmã mare de porci pãscându-se.
12. ªi l-au rugat pre dânsul toþi dracii, zicând: Trimite-ne pre noi
în porci sã intrãm într-înºii. ªi i-a slobozit pre ei Iisus îndatãºi.
13. ªi ieºind duhurile cele necurate, au intrat în porci. ªi s-a pornit
turma de pre þãrmuri în mare, (ºi era ca la douã mii) ºi s-au
înecat în mare.
14. Iar cei ce pãºteau porcii, au fugit, ºi au vestit în cetate, ºi în
sate. ªi au ieºit sã vazã ce este ceea ce s-a fãcut.

90
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

15. ªi au venit cãtre Iisus, ºi au vãzut pre cel ce fusese îndrãcit,


ºezând, ºi îmbrãcat, ºi întreg la minte, pre cel ce avusese
Legheonul, ºi s-au spãimântat.
16. ªi povesteau lor cei ce vãzuserã, ce s-a fãcut celui îndrãcit, ºi
pentru porci.
17. ªi au început a-l ruga pre dânsul, ca sã iasã din hotarele lor.
18. ªi intrând el în corabie, îl ruga pre el cela ce fusese îndrãcit,
ca sã fie cu dânsul.
19. Iar Iisus nu l-a lãsat pre el, ci i-a zis lui: Mergi în casa ta cãtre
ai tãi, ºi vesteºte lor câte þi-a fãcut þie Domnul, ºi te-a miluit.
20. ªi s-a dus, ºi a început a propovãdui în Decapole, câte a fãcut
Iisus lui, ºi toþi se minunau.
21. ªi trecând Iisus în corabie iarãºi de ceea parte, s-a adunat norod
mult la el, ºi era lângã mare.
22. ªi iatã a venit unul din mai marii Sinagogãi, cu numele Iair.
23. ªi vãzându-l pre dânsul, a cãzut la Picioarele lui. ªi îl ruga pre
dânsul mult, zicând: Cã fiica mea spre sfârºit este; vino, de îþi
pune Mâinile pre dânsa, ca sã se mântuiascã, ºi sã trãiascã.
24. ªi a mers cu dânsul; ºi dupã dânsul a mers norod mult, ºi îl
împresura pre el.
25. (ªi o femeie oarecare, fiind întru curgerea sângelui de
doisprezece ani,
26. ªi multe pãtimind de la mulþi doctori, ºi cheltuindu-ºi toate
cele ce avusese, ºi nimic folosindu-se, ci mai vârtos spre mai
rãu venind;
27. Auzind pentru Iisus, venind între norod dinapoi, s-a atins de
haina lui.
28. Cã zicea: Cã mãcar de hainele lui de mã voi atinge, mã voi
mântui.
29. ªi îndatãºi a secat izvorul sângelui ei, ºi a simþit cu trupul cã s-a
vindecat de boalã.
30. ªi îndatãºi Iisus cunoscând întru sineºi puterea ce a ieºit dintru
el, întorcându-se cãtre norod, a zis: Cine s-a atins de hainele
mele?
31. ªi au zis lui Ucenicii: Vezi norodul îmbulzindu-te ºi zici, cine
s-a atins de mine?

91
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

32. ªi cãuta împrejur sã vazã pre ceea ce a fãcut aceasta.


33. Iar femeia înfricoºându-se ºi tremurând, ºtiind ce s-a fãcut ei,
a venit, ºi a cãzut înaintea lui, ºi i-a spus lui tot adevãrul.
34. Iar el a zis ei: Fiicã, credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace, ºi
fii sãnãtoasã de boala ta.)
35. Încã grãind el, au venit de la mai marele Sinagogãi, zicând:
Cã fiica ta a murit, ce mai superi pre Învãþãtorul?
36. Iar Iisus îndatã ce a auzit cuvântul ce s-a grãit, a zis mai marelui
Sinagogãi: Nu te teme, crede numai.
37. ªi nu a lãsat pre nici unul sã meargã dupã dânsul, fãrã numai
pre Petru, ºi pre Iacov, ºi pre Ioan fratele lui Iacov.
38. ªi a venit în casa mai marelui Sinagogãi, ºi a vãzut tulburare,
plângând aceia ºi tânguindu-se mult.
39. ªi intrând, a zis lor: Ce vã tulburaþi ºi plângeþi? Fecioara nu a
murit, ci doarme. ªi-ºi râdeau de dânsul.
40. Iar el scoþând afarã pre toþi, a luat pre tatãl fecioarei ºi pre
mumã, ºi pre cei ce erau cu el, ºi a intrat unde era fecioara
zãcând.
41. ªi apucând pre fecioarã de mânã, i-a zis ei: Talita cumi; ce se
tâlcuieºte: Fecioarã, (þie zic) scoalã-te.
42. ªi îndatãºi s-a sculat fecioara, ºi umbla, cã era de doisprezece
ani. ªi s-au spãimântat cu spaimã mare.
43. ªi le-a poruncit lor mult, ca nimeni sã nu ºtie aceasta; ºi a zis,
sã dea ei sã mãnânce.

Cap. 6

1. ªi a ieºit de acolo, ºi a venit la patria sa; ºi dupã dânsul au


mers Ucenicii lui.
2. ªi fiind Sâmbãtã, a început a învãþa în Sinagogã, ºi mulþi auzind,
se mirau zicând: De unde îi sunt acestuia acestea? ªi ce este
înþelepciunea ce i s-a dat lui, cã ºi Puteri ca acestea prin Mâinile
lui se fac?
3. Au nu este acesta Teslarul, feciorul Mariei, ºi fratele lui Iacov,
ºi al lui Iosi, ºi al lui Iuda, ºi al lui Simon? ªi au nu sunt surorile
lui aici la noi? ªi se sminteau întru el.

92
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

4. ªi zicea lor Iisus: Cã nu este Proroc necinstit, fãrã numai în


patria sa, ºi între rudenii, ºi în casa sa.
5. ªi nu putea acolo nici o putere sã facã, fãrã numai preste puþini
bolnavi punându-ºi Mâinile i-a vindecat pre ei.
6. ªi se mira pentru necredinþa lor, ºi umbla în satele cele de
prinprejur învãþând.
7. ªi a chemat pre cei doisprezece, ºi a început a-i trimite pre
dânºii câte doi, câte doi; ºi le-a dat lor putere asupra duhurilor
celor necurate.
8. ªi le-a poruncit lor sã nu ia nimic pre cale, fãrã numai toiag,
nici traistã, nici pâine, nici bani la brâu.
9. Ci numai încãlþaþi cu sandale, ºi sã nu se îmbrace cu douã
haine.
10. ªi grãia lor: Oriunde veþi intra în casã, acolo petreceþi, pânã ce
veþi ieºi de acolo.
11. ªi oricâþi nu vã vor primi pre voi, nici vor asculta pre voi,
ieºind de acolo, scuturaþi praful cel de sub picioarele voastre,
întru mãrturie lor. Amin grãiesc vouã: Mai uºor va fi Sodomului
ºi Gomorului în ziua judecãþii, decât cetãþii aceleia.
12. ªi ieºind, propovãduia, ca sã se pocãiascã.
13. ªi draci mulþi scotea, ºi ungea cu untdelemn pre mulþi bolnavi
ºi îi tãmãduia.
14. ªi a auzit împãratul Irod, (cãci arãtat se fãcuse Numele lui), ºi
zicea: Cã Ioan cel ce Boteza s-a sculat din morþi, ºi pentru
aceasta lucreazã puterile întru el.
15. Alþii ziceau: Cã Ilie este; iar alþii ziceau: Cã Proroc este, sau
ca unul din Proroci.
16. ªi auzind Irod, a zis: Cã acesta este Ioan pre care eu l-am tãiat;
el s-a sculat din morþi.
17. Cã Irod acesta trimiþând a prins pre Ioan ºi l-a legat pre el în
temniþã, pentru Irodiada, femeia lui Filip fratele sãu, cãci o
luase pre dânsa femeie.
18. ªi zicea Ioan lui Irod: Nu þi se cuvine sã ai pre femeia fratelui
tãu.
19. Iar Irodiada pizmuia lui, ºi vrea sã-l omoare, ºi nu putea.
20. Cã Irod se temea de Ioan, ºtiindu-l pre dânsul om drept ºi
sfânt ºi îl socotea pre el; ºi ascultându-l pre dânsul, multe fãcea,
ºi cu dragoste îl asculta pre el.

93
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

21. ªi întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod fãcea ospãþul


naºterii sale, boierilor sãi, ºi cãpitanilor, ºi celor mai mari ai
Galileei.
22. ªi intrând fata Irodiadei, ºi jucând, ºi plãcând lui Irod ºi celor
ce ºedeau cu dânsul, a zis împãratul fetei: Cere de la mine
orice vei vrea, ºi voi da þie.
23. ªi s-a jurat ei, cã orice vei cere de la mine voi da þie, pânã la
jumãtate din împãrãþia mea.
24. Iar ea ieºind, a zis maicii sale: Ce voi cere? Iar aceea a zis:
Capul lui Ioan Botezãtorul.
25. ªi intrând îndatã cu sârguinþã la împãratul, a cerut, zicând: Voi
ca sã-mi dai mie acum în tipsie Capul lui Ioan Botezãtorul.
26. ªi împãratul foarte s-a întristat, dar pentru jurãmânturi, ºi pentru
cei ce ºedeau împreunã cu dânsul, nu a vrut sã-i lepede cererea.
27. ªi îndatã trimiþând împãratul speculator, a poruncit sã aducã
Capul lui.
28. Iar acela mergând, i-a tãiat Capul în temniþã, ºi l-a adus în
tipsie, ºi l-a dat pre el fetei, ºi fata l-a dat maicii sale.
29. ªi auzind Ucenicii lui au venit, ºi au ridicat trupul lui cel cãzut,
ºi l-au pus pre el în mormânt.
30. ªi s-au adunat Apostolii la Iisus, ºi i-au vestit lui toate câte au
fãcut ºi câte au învãþat.
31. ªi le-a zis lor: Veniþi voi înºivã deosebi în loc pustiu, ºi vã
odihniþi puþin; cã erau mulþi care veneau ºi se duceau, ºi nu
aveau vreme nici sã mãnânce.
32. ªi s-au dus în loc pustiu singuri cu corabia.
33. ªi i-au vãzut pre dânºii noroadele mergând, ºi l-au cunoscut
pre el mulþi, ºi pedeºtri din toate cetãþile alergau acolo, ºi mai
înainte decât ei au venit ºi s-au adunat la dânsul.
34. ªi ieºind Iisus, a vãzut norod mult, ºi i s-a fãcut milã de ei
pentru cãci erau ca oile ce nu au pãstor; ºi a început a-i învãþa
pre dânºii mult.
35. ªi iatã vreme multã fiind, s-au apropiat de dânsul Ucenicii lui,
ºi i-au zis lui: Cã locul este pustiu, ºi iatã vreme a trecut multã.
36. Slobozeºte-i pre dânºii ca mergând în oraºele cele dimprejur
ºi în sate, sã-ºi cumpere loruºi pâini cã nu au ce sã mãnânce.

94
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

37. Iar el rãspunzând, a zis lor: Daþi-le voi lor sã mãnânce. ªi au


zis ei lui: Mergând poate sã cumpãrãm pâini de douã sute de
dinari ºi sã le dãm lor sã mãnânce.
38. Iar el a zis lor: Câte pâini aveþi? Mergeþi ºi vedeþi. Iar ei ºtiind
au zis: Cinci, ºi doi peºti.
39. ªi a poruncit lor sã-i punã pre toþi mese, mese pre iarbã verde.
40. ªi au ºezut cete, cete, câte o sutã ºi câte cincizeci.
41. ªi luând cele cinci pâini, ºi cei doi peºti, cãutând la Cer a
blagoslovit, ºi a frânt pâinile, ºi le-a dat Ucenicilor sãi, ca sã
le punã înaintea lor, ºi pre cei doi peºti i-au împãrþit la toþi.
42. ªi au mâncat toþi ºi s-au sãturat.
43. ªi au luat douãsprezece coºuri pline de sfãrâmituri ºi din peºti.
44. ªi erau cei ce mâncaserã pâinile, ca la cinci mii de bãrbaþi.
45. ªi îndatãºi a silit pre Ucenicii sãi sã intre în corabie, ºi sã
meargã mai înainte de cea parte la Betsaida, pânã ce va slobozi
el norodul.
46. ªi dupã ce i-a slobozit pre ei, s-a dus în munte sã se roage.
47. ªi fãcându-se searã, era corabia în mijlocul mãrii, ºi el singur
pre uscat.
48. ªi i-a vãzut pre dânºii cã se chinuiesc vâslind (cã era vântul
împrotiva lor); iar întru a patra strajã a nopþii a venit la dânºii,
umblând pre mare, ºi vrea sã treacã pre lângã ei.+
49. Iar ei vãzându-l pre dânsul umblând pre mare, li s-a pãrut cã
este nãlucã, ºi au strigat.
50. (Cã toþi l-au vãzut pre el, ºi s-au tulburat.) ªi îndatãºi a grãit
cu dânºii, ºi le-a zis lor: Îndrãzniþi, eu sunt, nu vã temeþi.
51. ªi s-a suit la dânºii în corabie ºi a încetat vântul; ºi ei foarte
preste mãsurã se spãimântau întru sine, ºi se minunau.
52. Cã nu au priceput din pâini, cãci era inima lor împietritã.
53. ªi trecând au venit în pãmântul Ghenizaretului, ºi au stãtut la
liman.
54. ªi ieºind ei din corabie, îndatãºi l-au cunoscut pre el aceia.
55. ªi înconjurând toatã laturea aceea, au început pre paturi a
aduce bolnavii, unde auzeau cã este el acolo.
56. ªi ori unde intra, în sate, sau în cetãþi, sau în oraºe, puneau la
uliþe pre cei bolnavi, ºi-l rugau pre el ca mãcar de poalele
veºmintelor lui sã se atingã; ºi câþi se atingeau de el, se
mântuiau.

95
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

Cap. 7

1. ªi s-au adunat la dânsul Fariseii ºi oarecare din Cãrturari, care


veniserã din Ierusalim.
2. ªi vãzând pre oarecare din Ucenicii lui cu mâinile necurate
(adicã nespãlate), mâncând pâine, i-au prihãnit.
3. (Cã Fariseii ºi toþi Iudeii, de nu îºi vor spãla mâinile pânã în
cot, nu mãnâncã, þinând aºezãmântul Bãtrânilor.
4. ªi din târg, de nu se vor spãla, nu mãnâncã; ºi altele multe
sunt, care au luat a le þinea: spãlarea paharelor, ºi a urcioarelor,
ºi a cãldãrilor, ºi a paturilor).
5. Dupã aceea l-au întrebat pre el Fariseii ºi Cãrturarii: Pentru ce
Ucenicii tãi nu umblã dupre aºezãmântul Bãtrânilor, ci cu
mâinile nespãlate mãnâncã pâine?
6. Iar el rãspunzând a zis lor: Cã bine a prorocit Isaia pentru voi
fãþarnicilor, precum este scris: Norodul acesta cu buzele mã
cinsteºte, iar inima lor departe stã de la mine.
7. ªi în zadar mã cinstesc, învãþând învãþãturi porunci omeneºti.
8. Cã lãsând porunca lui Dumnezeu, þineþi aºezãmântul Bãtrânilor,
spãlarea urcioarelor, ºi a paharelor, ºi alte asemenea ca acestea
multe faceþi.
9. ªi zicea lor: Bine lepãdaþi porunca lui Dumnezeu, ca sã pãziþi
aºezãmântul vostru.
10. Cã Moise a zis: Cinsteºte pre tatãl tãu ºi pre muma ta; ºi cela
ce va grãi de rãu pre tatãl sãu sau pre muma sa, cu moarte sã
moarã.
11. Iar voi ziceþi: De va zice omul tatãlui sãu sau maicii sale:
Corvan (adicã dar) este aceea cu care te-ai fi folosit de la mine.
12. ªi nu-l mai lãsaþi pre dânsul sã mai facã ceva tatãlui sãu sau
maicii sale.
13. Cãlcând cuvântul lui Dumnezeu pentru aºezãmântul vostru care
l-aþi dat, ºi asemenea ca acestea multe faceþi.
14. ªi chemând la sine pre tot norodul, a zis lor: Ascultaþi-mã pre
mine toþi ºi înþelegeþi.
15. Nimic nu este dinafarã de om, ce intrã într-însul, care poate
sã-l spurce pre el; ci cele ce ies dintr-însul, acelea sunt care
spurcã pre om.

96
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

16. De are cineva urechi de auzit, auzã.


17. ªi dupã ce a intrat în casã de la norod, l-au întrebat pre el
Ucenicii lui pentru pildã.
18. ªi le-a zis lor: Aºa ºi voi de neînþelegãtori sunteþi? Au nu vã
pricepeþi, cã tot ce intrã în om dinafarã, nu poate sã-l spurce?
19. Cã nu intrã în inima lui, ci în pântece, ºi iese pre afedron,
curãþind toate bucatele.
20. ªi zicea: Cã ceea ce iese din om, aceea spurcã pre om.
21. Cã dinlãuntru, din inima oamenilor, ies gândurile cele rele,
preacurviile, curviile, uciderile;
22. Furtiºagurile, asupririle, vicleºugurile, înºelãciunile,
înverºunãrile, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia.
23. Toate relele acestea ies dinlãuntru, ºi spurcã pre om.
24. ªi sculându-se de acolo, s-a dus în hotarele Tirului ºi ale
Sidonului. ªi intrând în casã, vrea sã nu ºtie nimeni de el, ºi nu
a putut sã se tãinuiascã.
25. Cã auzind o femeie pentru dânsul, a cãrei fiicã avea duh necurat,
venind a cãzut la Picioarele lui.
26. (ªi era femeia elinã, de neam din Fenicia Siriei.) ªi îl ruga pre
el ca sã goneascã dracul din fiica ei.
27. Iar Iisus a zis ei: Lasã sã se sature întâi fiii; cã nu este bine a
lua pâinea fiilor, ºi a o arunca câinilor.
28. Iar ea rãspunzând a zis lui: Adevãrat Doamne, cã ºi câinii sub
masã mãnâncã din sfãrâmiturile fiilor.
29. ªi a zis ei: Pentru acest cuvânt mergi; a ieºit dracul din fiica ta.
30. ªi mergând la casa sa, a aflat pre dracul ieºit, ºi pre fiicã zãcând
în pat.
31. ªi iarãºi ieºind din hotarele Tirului, ºi ale Sidonului, a venit la
marea Galileei, în mijlocul hotarelor Decapolei.
32. ªi au adus la dânsul un surd grãind anevoie, ºi l-au rugat pre
dânsul ca sã-ºi punã Mâna preste el.
33. ªi luându-l pre el din mulþime deosebi, a pus degetele sale în
urechile lui; ºi scuipând s-a atins de limba lui.
34. ªi cãutând la Cer, a suspinat ºi a zis lui: Effata, ce este,
deschide-te.
35. ªi îndatãºi s-au deschis auzurile lui, ºi s-a dezlegat legãtura
limbii lui, ºi grãia drept.

97
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

36. ªi a poruncit, lor ca sã nu spunã nimãnui; ci pre cât el le


poruncea lor, ei mai mult vesteau.
37. ªi mai mult se mirau, zicând: Toate le-a fãcut bine, ºi pre
surzi i-a fãcut de aud, ºi pre muþi de grãiesc.

Cap. 8

1. În zilele acelea fiind norod mult foarte, ºi neavând ce mânca,


chemând Iisus pre Ucenicii sãi, le-a zis lor:
2. Milã îmi este de norod, cã iatã trei zile sunt de când aºteaptã
lângã mine, ºi nu au ce mânca.
3. ªi de-i voi slobozi pre dânºii flãmânzi la casele lor, vor slãbi
pre cale; cã unii dintr-înºii au venit de departe.
4. ªi au rãspuns lui, Ucenicii lui: De unde pre aceºtia va putea
cineva sã-i sature de pâine aici în pustie?
5. ªi i-a întrebat pre ei: Câte pâini aveþi? Iar ei au zis: ªapte.
6. ªi a poruncit norodului sã ºazã pre pãmânt; ºi luând pre cele
ºapte pâini, mulþumind, a frânt, ºi a dat Ucenicilor sãi, ca sã le
punã înainte; ºi au pus înaintea norodului.
7. ªi aveau ºi puþini peºtiºori; ºi blagoslovind, a zis sã-i punã ºi
pre aceia înaintea lor.
8. ªi au mâncat ºi s-au sãturat; ºi au luat rãmãºiþe de sfãrâmãturi,
ºapte coºniþe.
9. ªi erau cei ce mâncaserã, ca patru mii; ºi i-a slobozit pre ei.
10. ªi îndatã intrând în corabie cu Ucenicii sãi, au venit în pãrþile
Dalmanutei.
11. ªi au ieºit Fariseii, ºi au început a se întreba cu dânsul, cerând
de la dânsul semn din Cer, ispitindu-l pre el.
12. ªi suspinând cu Duhul sãu, a zis: Pentru ce neamul acesta
semn cere? Amin zic vouã, de se va da neamului acestuia
semn.
13. ªi lãsându-i pre dânºii, a intrat iarãºi în corabie, ºi a trecut de
cea parte.
14. ªi Ucenicii lui uitaserã sã ia pâine, ºi mai mult decât o pâine
n-aveau cu dânºii în corabie.

98
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

15. ªi le-a poruncit lor, zicând: Cãutaþi de vã pãziþi de aluatul


Fariseilor, ºi de aluatul lui Irod.
16. ªi cugetau, unul cãtre altul zicând: Cã pâine n-avem;
17. Iar Iisus cunoscând a zis lor: Drept ce cugetaþi cã pâine
n-aveþi? Încã nu înþelegeþi, nici pricepeþi? Încã împietritã aveþi
inima voastrã?
18. Ochi având, nu vedeþi, ºi urechi având, n-auziþi? ªi nu vã
aduceþi aminte?
19. Când am frânt pre cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coºuri
pline de sfãrâmituri aþi luat?
20. Zis-au lui: Douãsprezece. ªi când pre cele ºapte, la cele patru
mii, câte coºniþe pline de sfãrâmituri aþi luat? Iar ei au zis:
ªapte.
21. ªi le-a zis lor: Dar cum încã nu înþelegeþi?
22. ªi a venit în Betsaida; ºi i-au adus lui un orb, ºi l-au rugat pre
el, ca sã se atingã de dânsul.
23. ªi apucând pre orbul de mânã, l-a scos pre el afarã din sat; ºi
scuipând pre ochii lui, ºi punându-ºi Mâinile pre el, l-a întrebat
de vede ceva.
24. ªi ridicându-ºi ochii, a zis: Vãd oamenii ca copacii umblând.
25. Dupã aceasta iarãºi ºi-a pus Mâinile pre ochii lui, ºi l-a fãcut
de a vãzut; ºi s-a îndreptat ºi a vãzut luminat pre toþi.
26. ªi l-a trimis pre el la casa sa, zicând: Nici în sat sã intri, nici sã
spui cuiva în sat.
27. ªi a ieºit Iisus ºi Ucenicii lui în satele Cezareei lui Filip; ºi pre
cale a întrebat pre Ucenicii sãi, zicând lor: Cine zic oamenii
cã sunt eu?
28. Iar ei au rãspuns: Ioan Botezãtorul; ºi alþii, Ilie; iar alþii, unul
din Proroci.
29. ªi el le-a zis lor: Dar voi cine ziceþi cã sunt eu? ªi rãspunzând
Petru a zis lui: Tu eºti Hristosul.
30. ªi i-a oprit pre ei, ca sã nu spunã nimãnui pentru dânsul.
31. ªi a început a-i învãþa pre ei, cã se cuvine Fiul Omului multe a
pãtimi, ºi a se defãima de Bãtrâni, ºi de Arhierei, ºi de Cãrturari,
ºi a se omorî, ºi dupã trei zile a învia.

99
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

32. ªi de faþã cuvântul acesta grãia. ªi apucându-l pre el Petru, a


început a-i sta lui împrotivã.
33. Iar el întorcându-se ºi cãutând spre Ucenicii sãi, a certat pre
Petru, zicând: Mergi dupã mine satano. Cã nu cugeþi cele ce
sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.
34. ªi chemând la sine pre norod împreunã cu Ucenicii sãi, a zis
lor: Cela ce voieºte sã vinã dupã mine, sã se lepede de sine, ºi
sã-ºi ia Crucea sa, ºi sã-mi urmeze mie.
35. Cã cine va vrea sã-ºi mântuiascã sufletul sãu, pierde-l-va pre
el. Iar cine-ºi va pierde sufletul sãu pentru mine ºi pentru
Evanghelie, acela îl va mântui pre el.
36. Cã ce va folosi omul, de ar dobândi lumea toatã, ºi-ºi va pierde
sufletul sãu?
37. Sau ce va da omul schimb pentru sufletul sãu?
38. Cã cine se va ruºina de mine, ºi de cuvintele mele, întru acest
neam preacurvar ºi pãcãtos, ºi Fiul Omului se va ruºina de el,
când va veni întru Slava Tatãlui sãu cu Sfinþii Îngeri.

Cap. 9

1. ªi le zicea lor: Amin grãiesc vouã, cã sunt unii din cei ce stau
aici, care nu vor gusta moarte, pânã când vor vedea Împãrãþia
lui Dumnezeu venind întru putere.
2. ªi dupã ºase zile, a luat Iisus pre Petru, ºi pre Iacov ºi pre
Ioan; ºi i-a suit pre dânºii în munte înalt deosebi singuri, ºi s-a
schimbat la faþã înaintea lor.
3. ªi hainele lui erau strãlucind, albe foarte ca zãpada, în ce chip
nãlbitorul pre pãmânt nu poate sã nãlbeascã.
4. ªi s-a arãtat lor Ilie împreunã cu Moise; ºi grãiau cu Iisus.
5. ªi rãspunzând Petru a zis lui Iisus: Învãþãtorule, bine este nouã
a fi aici; ºi sã facem trei colibe: Þie una, ºi lui Moise una, ºi lui
Ilie una;
6. Cã nu ºtia ce grãia, cã erau înfricoºaþi.
7. ªi s-a fãcut Nor umbrindu-i pre ei; ºi a venit Glas din Nor
grãind: Acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta ascultaþi.

100
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

8. ªi de nãprasnã cãutând ei împrejur, pre nimeni nu au mai vãzut,


ci numai pre Iisus împreunã cu dânºii.
9. Iar pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor ca nimãnui sã
nu spuie cele ce au vãzut, fãrã numai când Fiul Omului din
morþi din morþi va învia.
10. ªiaaa au þinut cuvântul între sine întrebându-se: Ce este aceea
a învia din morþi.
11. ªi l-au întrebat pre el, zicând: Cãci zic Cãrturarii, cã Ilie se
cuvine sã vie mai înainte?
12. Iar el rãspunzând, a zis lor: Ilie venind mai înainte, va aºeza
toate. ªi cum este scris de Fiul Omului, ca sã pãtimeascã multe
ºi sã fie defãimat.
13. Ci zic vouã, cã ºi Ilie a venit, ºi au fãcut lui câte au vrut, cum
este scris de el.
14. ªi venind la Ucenici, a vãzut norod mult împrejurul lor, ºi
Cãrturarii întrebându-se cu dânºii.
15. ªi îndatã tot norodul vãzându-l pre el s-a spãimântat; ºi alergând
s-a închinat lui.
16. ªi a întrebat pre Cãrturari: Ce vã întrebaþi între voi?
17. ªi rãspunzând unul din norod, a zis: Învãþãtorule, am adus pre
fiul meu la tine, având duh mut.
18. ªi ori unde îl apucã pre el îl zdrobeºte, ºi face spume, ºi
scrâºneºte cu dinþii sãi, ºi se usucã. ªi am zis Ucenicilor tãi sã-l
scoatã, ºi nu au putut.
19. Iar el rãspunzând a zis lui: O neam necredincios! Pânã când
voi fi cu voi? Pânã când voi suferi pre voi? Aduceþi-l pre el la
mine.
20. ªi l-au adus pre el la dânsul. ªi vãzându-l pre dânsul îndatã
duhul, l-a scuturat pre el; ºi cãzând la pãmânt, se tãvãlea
aspumând.
21. ªi a întrebat pre tatãl lui: Câtã vreme este, de când i s-a fãcut
lui aceasta? Iar el a zis: Din copilãrie.
22. ªi de multe ori pre el ºi în foc l-a aruncat ºi în apã, ca sã-l
piarzã; ci de poþi ceva, ajutã-ne nouã, fiindu-þi milã de noi.
23. Iar Iisus i-a zis lui: De poþi crede, toate sunt cu putinþã
credinciosului.

101
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

24. ªi îndatã strigând cu lacrãmi tatãl copilului, a grãit: Cred


Doamne, ajutã necredinþei mele.
25. Iar vãzând Iisus, cã nãvãleºte norodul, a poruncit duhului celui
necurat, zicând lui: Duh mut ºi surd, eu þie îþi poruncesc, ieºi
dintr-însul, ºi de acum sã nu mai intri în el.
26. ªi strigând, ºi mult scuturându-l pre el, a ieºit; ºi s-a fãcut ca
un mort, încât mulþi ziceau cã a murit.
27. Iar Iisus apucându-l pre el de mânã, l-a ridicat; ºi s-a sculat.
28. ªi intrând el în casã, Ucenicii lui l-au întrebat pre dânsul
deosebi: Pentru ce noi nu am putut sã-l scoatem pre el?
29. Iar el a zis lor: Acest neam cu nimic nu poate ieºi, fãrã numai
cu rugãciune ºi cu post.
30. ªi de acolo ieºind, mergea prin Galileea, ºi nu vrea ca sã-l ºtie
cineva.
31. Cã învãþa pre Ucenicii sãi, ºi zicea lor: Cã Fiul Omului se va
da în mâinile oamenilor, ºi-l vor omorî pre el; ºi dupã ce-l vor
omorî, a treia zi va învia.
32. Iar ei nu înþelegeau cuvântul, ºi se temeau sã-l întrebe pre el.
33. ªi au venit în Capernaum; ºi fiind în casã i-a întrebat pre dânºii:
De ce vã prigoneaþi pre cale?
34. Iar ei au tãcut; cã se pricise pre cale unul cu altul, cine ar fi
mai mare.
35. ªi ºezând, a chemat pre cei doisprezece, ºi le-a zis lor: Cela ce
va sã fie întâiul, sã fie mai pre urmã de toþi, ºi tuturor slugã.
36. ªi luând un prunc, l-a pus pre el în mijlocul lor; ºi luându-l în
braþe, a zis lor:
37. Ori cine va primi pre unul dintru aceºti prunci întru Numele
meu, pre mine primeºte; ºi ori cine primeºte pre mine, nu
primeºte pre mine, ci pre cel ce m-a trimis pre mine.
38. ªi a rãspuns Ioan lui, zicând: Învãþãtorule, am vãzut pre
oarecine întru Numele tãu scoþând draci, care nu vine dupã
noi, ºi l-am oprit pre el, cãci nu vine dupã noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriþi pre el; cã nimeni nu este, care va
face putere întru Numele meu, ºi sã poatã degrab a mã grãi de
rãu.

102
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

40. Cã cel ce nu este împrotiva noastrã, pentru noi este;


41. Cã oricine va adãpa pre voi cu un pahar de apã întru Numele
meu, cãci ai lui Hristos sunteþi, amin grãiesc vouã: Nu-ºi va
pierde plata sa.
42. ªi oricine va sminti pre unul dintr-aceºti mici care cred întru
mine, mai bine ar fi lui de s-ar lega o piatrã de moarã împrejurul
grumazului sãu, ºi sã se arunce în mare.
43. ªi de te sminteºte pre tine mâna ta, taie-o pre ea; cã mai bine
îþi este þie ciung sã intri în viaþã, decât douã mâini având, sã
intri în Gheena, în focul nestins.
44. Unde viermele lor nu moare, ºi focul nu se stinge.
45. ªi de te sminteºte pre tine piciorul tãu, taie-l pre el; cã mai
bine îþi este þie ca sã intri în viaþã ºchiop, decât douã picioare
având, sã fii aruncat în Gheena, în focul nestins.
46. Unde viermele lor nu moare ºi focul nu se stinge.
47. ªi de te sminteºte pre tine ochiul tãu, scoate-l pre el; cã mai
bine îþi este þie cu un ochi sã intri întru Împãrãþia lui Dumnezeu,
decât doi ochi având, sã fii aruncat în Gheena focului;
48. Unde viermele lor nu moare, ºi focul nu se stinge.
49. Cã fieºtecine cu foc se va sãra; ºi toatã jertfa cu sare se va
sãra.
50. Bunã este sarea; iar de va fi sarea nesãratã, cu ce o veþi îndulci
pre aceasta? Aveþi întru voi sare, ºi pace aveþi între voi.

Cap. 10

1. ªi de acolo sculându-se, a venit în hotarele Iudeei, de ceea


parte de Iordan; ºi iarãºi s-au adunat noroadele la dânsul; ºi
precum îi era obiceiul, iarãºi îi învãþa pre ei.
2. ªi apropiindu-se Fariseii l-au întrebat pre el: Oare se cade
bãrbatului sã-ºi lase femeia? ispitindu-l pre el.
3. Iar el rãspunzând, a zis lor: Ce a poruncit vouã Moise?
4. Iar ei au zis: Moise a dat voie, sã-i scrie carte de despãrþire, ºi
s-o lase.
5. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Dupã învârtoºarea inimii voastre
a scris vouã porunca aceasta.

103
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

6. Iar din începutul zidirii, bãrbat ºi femeie i-a fãcut pre ei


Dumnezeu.
7. Pentru aceasta va lãsa omul pre tatãl sãu ºi pre muma sa, ºi se
va lipi de femeia sa.
8. ªi vor fi amândoi un trup; pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sã nu despartã.
10. ªi în casã iarãºi l-au întrebat pre el Ucenicii lui de aceasta.
11. ªi le-a zis lor: Oricine îºi va lãsa femeia sa, ºi va lua alta,
preacurveºte cu dânsa.
12. ªi femeia de-ºi va lãsa bãrbatul, ºi se va mãrita dupã altul,
preacurveºte.
13. ªi aduceau la dânsul prunci ca sã se atingã de ei; iar Ucenicii
certau pre cei ce îi aduceau.
14. Iar vãzând Iisus, nu i-a pãrut bine, ºi a zis lor: Lãsaþi pruncii sã
vinã la mine, ºi nu-i opriþi pre ei; cã a unora ca acestora este
Împãrãþia lui Dumnezeu.
15. Cã amin zic vouã: Oricine nu va primi Împãrãþia lui Dumnezeu
ca pruncul, nu va intra întru ea.
16. ªi luându-i în braþe, ºi-a pus Mâinile preste ei ºi i-a blagoslovit
pre dânºii.
17. ªi ieºind el în cale, alergând oarecine, ºi îngenunchind înaintea
lui, îl întreba pre el zicând: Învãþãtorule bune, ce voi face ca
sã moºtenesc viaþa veºnicã?
18. Iar Iisus a zis lui: Ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fãrã
numai unul Dumnezeu.
19. Poruncile ºtii: Sã nu curveºti; sã nu ucizi; sã nu furi; sã nu fii
mãrturie mincinoasã; sã nu rãpeºti; cinsteºte pre tatãl tãu ºi
pre muma ta.
20. Iar el rãspunzând, a zis lui: Învãþãtorule, toate acestea le-am
pãzit din tinereþele mele.
21. Iar Iisus cãutând spre el, l-a iubit pre dânsul, ºi a zis lui: Încã
una îþi lipseºte; mergi, vinde-þi câte ai, ºi le dã sãracilor, ºi vei
avea comoarã în Cer; ºi luând Crucea, vino, urmeazã mie.
22. Iar el întristându-se de cuvântul acesta, s-a dus mâhnit. Pentru
cã avea avuþii multe.

104
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

23. ªi cãutând Iisus, a zis Ucenicilor sãi: Cât de anevoie vor intra
întru Împãrãþia lui Dumnezeu cei ce au avuþii.
24. Iar Ucenicii se spãimântau de cuvintele lui; Iarã Iisus iarãºi
rãspunzând, le-a zis lor: Fiilor cât de anevoie este sã intre întru
Împãrãþia lui Dumnezeu cei ce se nãdãjduiesc întru avuþii.
25. Mai lesne este a trece cãmila prin urechea acului, decât bogatul
a intra întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
26. Iar ei mai mult se îngrozeau, zicând unul cãtre altul: ªi cine
poate sã se mântuiascã?
27. ªi cãutând Iisus la dânºii, a zis: La oameni este cu neputinþã,
dar nu la Dumnezeu. Cã la Dumnezeu toate sunt cu putinþã.
28. ªi a început Petru a zice lui: Iatã noi am lãsat toate, ºi am
urmat þie.
29. ªi rãspunzând Iisus, a zis: Amin grãiesc vouã : Nimenea nu
este care ºi-a lãsat casã, sau fraþi, sau surori, sau tatã, sau mumã,
sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru mine, ºi pentru
Evanghelie,
30. ªi sã nu ia însutite acum în vremea aceasta, case, ºi fraþi, ºi
surori, ºi tatã, ºi mumã, ºi feciori, ºi holde, cu goniri, ºi în
veacul cel viitor viaþã veºnicã.
31. ªi mulþi dintâi vor fi pre urmã; ºi de pre urmã, întâi.
32. ªi era pre cale suindu-se în Ierusalim; ºi mergea Iisus înaintea
lor, iar ei se spãimântau; ºi mergând dupã dânsul, le era fricã.
33. ªi luând iarãºi pre cei doisprezece, a început a le spune lor,
cele ce erau sã i se întâmple lui: Cã iatã, ne suim în Ierusalim,
ºi Fiul Omului se va da Arhiereilor, ºi Cãrturarilor; ºi-l vor
judeca pre el spre moarte, ºi-l vor da pre el neamurilor.
34. ªi-l vor batjocori pre el, ºi-l vor bate pre el, ºi-l vor scuipa, ºi-l
vor omorî pre el, ºi a treia zi va învia.
35. ªi au venit la el Iacov ºi Ioan fiii lui Zevedei, zicând:
Învãþãtorule, voim ca ceea ce vom cere, sã ne faci nouã.
36. Iar el a zis lor: Ce voiþi sã vã fac vouã?
37. Iar ei au zis lui: Dã-ne nouã, ca sã ºedem unul de-a dreapta ta,
ºi altul de-a stânga ta, întru Slava ta.
38. Iar Iisus a zis lor: Nu ºtiþi ce cereþi; puteþi sã beþi paharul care
eu beau? ºi cu Botezul, cu care eu mã botez, sã vã botezaþi?

105
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

39. Iar ei au zis lui: Putem. Iar Iisus a zis lor: Paharul, pre care eu
beau, cu adevãrat îl veþi bea; ºi cu Botezul cu care eu mã botez,
vã veþi boteza;
40. Iar a ºedea de-a dreapta mea, ºi de-a stânga mea, nu este al
meu a da, ci celor ce s-a gãtit.
41. ªi auzind cei zece, au început a se mânia pre Iacov ºi pre Ioan.
42. Iar Iisus chemându-i pre dânºii la sine le-a zis lor: ªtiþi cã
celor ce li se pare cã sunt începãtori ai neamurilor, le stãpânesc
pre ele; ºi cei mai mari ai lor, le domnesc pre dânsele.
43. Iar între voi nu va fi aºa; ci care va vrea sã fie mai mare între
voi, sã fie vouã slugã.
44. ªi care va vrea sã fie între voi întâi, sã fie tuturor slugã.
45. Pentru cã ºi Fiul Omului nu a venit ca sã-i slujeascã lui, ci ca
sã slujeascã el, ºi sã-ºi dea sufletul sãu rãscumpãrare pentru
mulþi.
46. ªi au venit în Ierihon; ºi ieºind el din Ierihon ºi Ucenicii lui, ºi
norod mult, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ºedea lângã cale
cerºind.
47. ªi auzind cã Iisus Nazarineanul este, a început a striga, ºi a
zice: Iisuse Fiul lui David, miluieºte-mã.
48. ªi-l certau pre dânsul mulþi ca sã tacã; dar el cu mult mai vârtos
striga: Fiul lui David, miluieºte-mã.
49. ªi stând Iisus, a zis sã-l cheme pre el; ºi au chemat pre orbul,
zicându-i lui: Îndrãzneºte, scoalã-te, cã te cheamã.
50. Iar el lepãdându-ºi haina sa, s-a sculat ºi a venit la Iisus.
51. ªi rãspunzând Iisus, i-a zis lui: Ce voieºti sã-þi fac þie? Iar
orbul i-a zis lui: Învãþãtorule, ca sã vãd.
52. Iar Iisus i-a zis lui: Mergi; credinþa ta te-a mântuit. ªi îndatãºi
a vãzut, ºi a mers dupã Iisus în cale.

Cap. 11

1. ªi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe ºi Betania cãtre


Muntele Mãslinilor, a trimis doi din Ucenicii sãi.
2. ªi a zis lor: Mergeþi în satul care este înaintea voastrã, ºi îndatã
intrând într-însul, veþi afla un mânz legat, pre care nimeni din
oameni n-a ºezut; dezlegându-l pre el, sã-l aduceþi.

106
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

3. ªi de va zice vouã cineva: Cãci faceþi aceasta? Sã ziceþi: Cã


Domnului trebuieºte; ºi numai decât îl va trimite pre el aici.
4. ªi au mers, ºi au aflat mânzul legat lângã uºã afarã la rãspântie;
ºi l-au dezlegat pre el.
5. Iar oarecari din cei ce stau acolo au zis lor: Ce faceþi de
dezlegaþi mânzul?
6. Iar ei au zis lor precum le poruncise Iisus; ºi i-a lãsat pre ei.
7. ªi au adus mânzul la Iisus, ºi ºi-au pus pre el hainele sale; ºi a
ºezut pre dânsul.
8. ªi mulþi aºterneau veºmintele sale pre cale; iar alþii tãiau
stâlpãri din copaci ºi le aºterneau pre cale.
9. ªi cei ce mergeau înainte, ºi cei ce veneau pre urmã, strigau,
zicând: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru Numele
Domnului.
10. Bine este cuvântatã împãrãþia, care vine întru Numele
Domnului, a Pãrintelui nostru David; Osana întru cei de sus.
11. ªi a intrat Iisus în Ierusalim ºi în Bisericã ºi dupã ce a vãzut
toate, fiind vremea în de searã, a ieºit la Betania cu cei
doisprezece.
12. Iar a doua zi ieºind ei din Betania, a flãmânzit.
13. ªi vãzând un smochin de departe având frunze, a venit, ca
doarã va afla ceva într-însul; ºi venind la el, nimic nu a aflat
fãrã numai frunze; cã încã nu era vremea smochinelor.
14. ªi rãspunzând Iisus, a zis lui: De acum înainte nimeni sã nu
mai mãnânce rod din tine în veac. ªi auzeau Ucenicii lui.
15. ªi au venit în Ierusalim, ºi intrând Iisus în Bisericã, a început
a scoate pre cei ce vindeau ºi cumpãrau în Bisericã; ºi mesele
schimbãtorilor de bani, ºi scaunele celor ce vindeau porumbei
le-a rãsturnat.
16. ªi nu lãsa sã poarte cineva vas prin Bisericã.
17. ªi învãþa, zicând lor: Au nu este scris cã: Casa mea, casã de
rugãciune se va chema întru toate neamurile? Iar voi o aþi fãcut
peºterã tâlharilor.
18. ªi au auzit Cãrturarii ºi Arhiereii, ºi cãutau în ce chip l-ar fi
pierdut pre el; cã se temeau de dânsul, cãci tot norodul se mira
de învãþãtura lui.

107
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

19. ªi dacã s-a fãcut searã, a ieºit afarã din cetate.


20. ªi a doua zi trecând, au vãzut smochinul uscat din rãdãcinã;
21. ªi aducându-ºi aminte Petru, i-a zis lui: Învãþãtorule, vezi,
smochinul pre care l-ai blestemat, s-a uscat.
22. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor:
23. Aveþi credinþa lui Dumnezeu; cã Amin zic vouã, cã cela ce ar
zice muntelui acestuia: Ridicã-te ºi te aruncã în mare; ºi nu se
va îndoi întru inima sa, ci va crede, cã ce va zice va fi, fi-va lui
orice va zice.
24. Pentru aceasta zic vouã: Toate câte cereþi rugându-vã, sã credeþi
cã veþi lua, ºi va fi vouã.
25. ªi când staþi de vã rugaþi, iertaþi orice aveþi asupra cuiva; ca ºi
Tatãl vostru cel din Ceruri sã ierte vouã greºalele voastre.
26. Iar dacã voi nu veþi ierta, nici Tatãl vostru cel din Ceruri nu va
ierta vouã greºalele voastre.
27. ªi au venit iarãºi în Ierusalim; ºi umblând el prin Bisericã, au
venit la dânsul Arhiereii, ºi Cãrturarii, ºi Bãtrânii.
28. ªi au zis lui: Cu ce putere faci acestea? ªi cine þi-a dat þie
puterea aceasta, ca sã faci acestea?
29. Iar Iisus rãspunzând, a zis lor: Întreba-voi ºi eu pre voi un
cuvânt, ºi sã-mi rãspundeþi mie, ºi voi spune ºi eu vouã cu ce
putere fac acestea.
30. Botezul lui Ioan din Cer a fost, sau de la oameni?
Rãspundeþi-mi mie.
31. ªi ei cugetau întru sineºi, zicând: De vom zice, din Cer, va
zice: Pentru ce dar nu aþi crezut lui?
32. Iar de vom zice: De la oameni, se temeau de norod, cã toþi
aveau pre Ioan, cã cu adevãrat Proroc a fost.
33. ªi rãspunzând, au zis lui Iisus: Nu ºtim. ªi Iisus rãspunzând, a
zis lor: Nici eu nu voi spune vouã, cu ce putere fac acestea.

Cap. 12

1. ªi a început în pilde a grãi lor: Un om a sãdit vie, ºi o a îngrãdit


împrejur cu gard, ºi a sãpat într-însa teasc, ºi a zidit turn, ºi o
a dat pre ea lucrãtorilor, ºi s-a dus departe.

108
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

2. ªi la vreme, a trimis o slugã la lucrãtori, ca sã ia de la lucrãtori


din rodul viei.
3. Iar ei apucându-l pre dânsul, l-au bãtut, ºi l-au trimis deºert.
4. ªi iarãºi a trimis cãtre dânºii pre altã slugã; ºi pre acela bãtându-l cu
pietre, i-au sfãrâmat capul, ºi l-au trimis ocãrât.
5. ªi iarãºi a trimis pre altul, ºi pre acela l-au omorât, ºi pre alþii
mulþi, pre unii bãtându-i, pre alþii omorându-i.
6. Deci având încã un fiu iubit al sãu, l-a trimis ºi pre acela mai
pre urmã la ei, zicând: Cã se vor ruºina de fiul meu.
7. Iar lucrãtorii aceia au zis între sine: Acesta este moºtenitorul,
veniþi sã-l ucidem pre el, ºi va fi moºia a noastrã.
8. ªi apucându-l pre el l-au omorât, ºi l-au scos afarã din vie.
9. Ce dar va face Stãpânul viei? Veni-va, ºi va pierde pre lucrãtorii
aceia, ºi via o va da altora.
10. Au nici scriptura aceasta n-aþi cetit? Piatra care nu o au bãgat
în seamã ziditorii, aceasta s-a fãcut în capul unghiului;
11. De la Domnul s-a fãcut aceasta, ºi este minunatã întru ochii
noºtri.
12. ªi cãutau sã-l prinzã pre el, ºi se temeau de norod; cãci au
cunoscut cã împrotiva lor a zis pilda; ºi lãsându-l pre el, s-au
dus.
13. ªi au trimis cãtre dânsul, pre unii din Farisei ºi din Irodiani, ca
sã-l vâneze pre el în cuvânt.
14. Iar ei venind i-au zis lui: Învãþãtorule, ºtim cã adevãrat eºti, ºi
nu-þi este þie grijã de nimeni; cã nu cauþi în faþa oamenilor, ci
întru adevãr calea lui Dumnezeu înveþi; se cade a da dajdie
Cezarului, sau nu? Sã dãm, sau sã nu dãm?
15. Iar el ºtiind fãþãrnicia lor, a zis lor: Ce mã ispitiþi? Aduceþi-mi
un dinar sã-l vãd.
16. Iar ei i-au adus. ªi a zis lor: Al cui este chipul acesta, ºi scriptura
cea de pre el? ªi ei i-au zis lui: Ale Cezarului.
17. ªi rãspunzând Iisus a zis lor: Daþi înapoi pre cele ce sunt ale
Cezarului, Cezarului; ºi pre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui
Dumnezeu. ªi s-au mirat de dânsul.
18. ªi au venit la dânsul Saducheii, care zic cã nu este înviere; ºi l-au
întrebat pre el, zicând:

109
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

19. Învãþãtorule, Moise a scris nouã, cã de va muri fratele cuiva,


ºi-i va rãmânea femeia, ºi feciori nu va lãsa, sã ia fratele lui
pre femeia lui, ºi sã ridice sãmânþa fratelui sãu.
20. Deci ºapte fraþi au fost, ºi cel dintâi a luat femeie, ºi murind,
n-a lãsat sãmânþã;
21. ªi al doilea o a luat pre dânsa, ºi a murit, ºi nici acela n-a lãsat
sãmânþã; ºi al treilea aºijderea.
22. ªi o au luat pre dânsa toþi ºapte, ºi n-au lãsat sãmânþã; iar mai
pre urmã de toþi a murit ºi femeia.
23. Deci la înviere, când vor învia, a cãruia dintr-înºii va fi femeie?
cãci câte ºapte o au avut pre ea femeie.
24. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Au nu pentru aceasta vã rãtãciþi,
neºtiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25. Cãci dupã ce din morþi vor învia, nici se vor însura, nici se vor
mãrita; ci vor fi ca Îngerii în Ceruri.
26. Iar pentru morþi cã se vor scula, au nu aþi citit în cartea lui
Moise, la Rug, cum i-a grãit Dumnezeu lui, zicând: Eu sunt
Dumnezeul lui Avraam, ºi Dumnezeul lui Isaac, ºi Dumnezeul
lui Iacov.
27. Nu este Dumnezeu al morþilor, ci Dumnezeu al viilor; deci voi
mult vã rãtãciþi.
28. ªi apropiindu-se unul din Cãrturari, care auzise pre dânºii
prigonindu-se cu Iisus, vãzând cã bine le-a rãspuns lor, l-a
întrebat pre el: Care poruncã este mai întâi de toate?
29. Iar Iisus i-a rãspuns lui: Cã, mai întâi de toate poruncile este:
Auzi Israile, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul Unul este;
30. ªi, Sã iubeºti pre Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, ºi
din tot sufletul tãu, ºi din tot cugetul tãu, ºi din toatã tãria ta;
aceasta este porunca cea dintâi.
31. Iar a doua asemenea acesteia: Sã iubeºti pre aproapele tãu, ca
însuþi pre sine. Mai mare decât acestea altã poruncã nu este.
32. ªi a zis lui Cãrturarul: Bine, Învãþãtorule, adevãrat ai zis, cã
Unul este Dumnezeu, ºi nu este altul afarã de dânsul;
33. ªi a-l iubi pre el din toatã inima, ºi din tot cugetul, ºi din tot
sufletul, ºi din toatã tãria; ºi a iubi pre aproapele ca pre sine,
mai mult este decât toate prinoasele ºi jertfele.

110
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

34. Iar Iisus vãzând cã cu înþelepciune a rãspuns, i-a zis lui: Nu


eºti departe de Împãrãþia lui Dumnezeu. ªi nimeni mai mult
nu îndrãznea sã-l întrebe pre el.
35. ªi rãspunzând Iisus a zis, învãþând în Bisericã: Cum zic
Cãrturarii cã Hristos este Fiul lui David?
36. Cã însuºi David a zis cu Duhul Sfânt: Zis-a Domnul Domnului
meu: ªezi de-a dreapta mea, pânã ce voi pune pre vrãjmaºii
tãi aºternut Picioarelor tale.
37. Deci însuºi David îl numeºte pre el Domn; ºi de unde dar este
fiu al lui? ªi norodul cel mult asculta pre el cu dulceaþã.
38. ªi grãia lor întru învãþãtura sa: Pãziþi-vã de Cãrturari care voiesc
a umbla în podoabe, ºi iubesc închinãciunile prin târguri.
39. ªi scaunele cele mai de sus în Sinagoguri, ºi ºederile cele mai
întâi la ospeþe;
40. Care mãnâncã casele vãduvelor ºi cu pricinã îndelung se roagã;
aceºtia vor lua mai grea osândã.
41. ªi ºezând Iisus în preajma Gazofilachiei, privea cum aruncã
norodul bani în Gazofilachie; ºi mulþi bogaþi aruncau multe.
42. ªi venind o vãduvã sãracã, a aruncat doi filiari, ce este un
codrant.
43. ªi chemând pre Ucenicii sãi, le-a zis lor: Amin zic vouã, cã
aceastã vãduvã sãracã, aruncã mai mult decât toþi cei ce au
aruncat în Gazofilachie;
44. Cã toþi din prisosinþa lor au aruncat, iar aceasta din lipsa sa,
toate câte a avut a aruncat, toatã avuþia sa.

Cap.13

1. ªi ieºind el din Bisericã, a zis lui unul din Ucenicii lui:


Învãþãtorule, vezi, ce fel de pietre, ºi ce fel de zidiri.
2. ªi rãspunzând Iisus, a zis lui: Vezi aceste zidiri mari? Nu va
rãmânea aici piatrã pre piatrã, care sã nu se risipeascã.
3. ªi ºezând el pre muntele Maslinilor în preajma Bisericii, l-au
întrebat pre dânsul deosebi, Petru, ºi Iacov, ºi Ioan, ºi Andrei:
4. Spune nouã când vor fi acestea? ªi ce este semnul, când acestea
toate vor a se sãvârºi?

111
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

5. Iar Iisus rãspunzând lor, a început a zice: Cãutaþi ca sã nu vã


înºele pre voi cineva;
6. Cã mulþi vor veni întru Numele meu, zicând: Cã eu sunt; ºi pre
mulþi vor înºela.
7. Iar când veþi auzi rãzboaie, ºi veºti de rãzboaie, sã nu vã
spãimântaþi; cã se cuvine sã fie acestea, ci încã nu va fi sfârºitul.
8. Cã se va scula neam preste neam, ºi împãrãþie preste împãrãþie,
ºi vor fi cutremure pre alocurea, ºi vor fi foameþi, ºi tulburãri,
începãturi ale durerilor acestea.
9. Deci pãziþi-vã pre voi înºivã; cã vã vor da pre voi în soboare,
ºi în adunãri veþi fi bãtuþi, ºi înaintea domnilor, ºi a împãraþilor
veþi sta pentru mine, spre mãrturie lor.
10. ªi în toate neamurile se cuvine mai întâi sã se propovãduiascã
Evanghelia.
11. Iar când vã vor duce pre voi dându-vã, sã nu vã grijiþi
mai-nainte ce veþi grãi, nici sã cugetaþi; ci ceea ce se va da
vouã într-acel ceas, aceea sã grãiþi. Cã nu veþi fi voi cei ce veþi
grãi, ci Duhul Sfânt.
12. ªi va da frate pre frate spre moarte; ºi tatã pre fiu; ºi se vor
scula fiii asupra pãrinþilor, ºi-i vor omorî pre ei.
13. ªi veþi fi urâþi de toþi pentru Numele meu. Iar cel ce va rãbda
pânã în sfârºit, acela se va mântui.
14. Iar când veþi vedea urâciunea pustiirii, care s-a zis de Daniil
Prorocul, stând unde nu se cuvine (cela ce citeºte sã înþeleagã),
atunci cei ce vor fi în Iudeea, sã fugã la munþi.
15. Iar cela ce va fi pre casã, sã nu se pogoare în casã, nici sã intre
sã ia ceva din casa sa.
16. ªi cela ce va fi în câmp, sã nu se întoarcã înapoi sã-ºi ia haina
sa.
17. Iar vai celora ce vor avea în pântece, ºi celor ce vor apleca în
zilele acelea.
18. Ci rugaþi-vã ca sã nu fie fuga voastrã iarna;
19. Cã va fi în zilele acelea necaz ca acela care nu a fost din
începutul zidirii, care a zidit Dumnezeu, pânã acum, ºi nici va
mai fi.

112
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

20. ªi de nu Dumnezeu ar scurta zilele acelea, nu s-ar mântui tot


trupul, ci pentru cei aleºi pre care i-a ales, va scurta zilele
acelea.
21. Atunci de va zice vouã cineva: Iatã aici Hristos, sau, iatã acolo;
sã nu credeþi.
22. Cã se vor scula hristoºi mincinoºi, ºi proroci mincinoºi; ºi vor
da semne ºi minuni, ca sã înºele, de va fi cu putinþã, ºi pre cei
aleºi.
23. Iar voi vã pãziþi; cã iatã mai înainte am spus vouã toate.
24. Ci în zilele acelea dupã necazul acela, soarele se va întuneca.
25. ªi luna nu-ºi va da lumina sa, ºi stelele Cerului vor cãdea, ºi
Puterile cele din Ceruri se vor clãti.
26. ªi atunci vor vedea pre Fiul Omului venind pre nori, cu putere
ºi cu slavã multã.
27. ªi atunci va trimite pre Îngerii sãi, ºi va aduna pre cei aleºi ai
sãi din cele patru vânturi, de la marginea pãmântului, pânã la
marginea Cerului.
28. Iar de la smochin vã învãþaþi pildã; când mlãdiþa lui este moale,
ºi înfrunzeºte, ºtiþi cã aproape este vara.
29. Aºa ºi voi, când veþi vedea acestea fãcându-se, sã ºtiþi cã
aproape este lângã uºi.
30. Amin grãiesc vouã, cã nu va trece neamul acesta, pânã când
toate acestea vor fi.
31. Cerul ºi pãmântul vor trece; iar cuvintele mele nu vor trece.
32. Iar de ziua aceea ºi de ceasul, nimeni nu ºtie, nici Îngerii care
sunt în Cer, nici Fiul, fãrã numai Tatãl.
33. Pãziþi-vã, privegheaþi ºi vã rugaþi. Cã nu ºtiþi când va fi vremea
aceea.
34. Ca un om ce se duce departe, lãsându-ºi casa sa, ºi dând slugilor
sale putere, ºi fieºtecãruia lucrul lui, ºi portarului poruncind
ca sã privegheze.
35. Privegheaþi darã, (cã nu ºtiþi când va veni Domnul casei. Seara,
sau la miezul nopþii, sau la cântatul cocoºilor, sau dimineaþa).
36. Nu cumva venind fãrã de veste, sã vã afle pre voi dormind.
37. Iar cele ce vouã zic, tuturor zic, privegheaþi.

113
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

Cap. 14

1. ªi erau Paºtile ºi azimile dupã douã zile; ºi cãutau Arhiereii ºi


Cãrturarii, cum pre el cu vicleºug prinzându-l sã-l omoare.
2. ªi ziceau: nu în Praznic, ca sã nu fie tulburare întru norod.
3. ªi fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, ºi ºezând el,
a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard de credinþã
de mult preþ, ºi sfãrâmând alabastrul, l-a turnat pre Capul lui.
4. ªi erau unii de le pãrea rãu întru sine, ºi ziceau: Pentru ce se
fãcu aceastã pagubã a mirului?
5. Cã se putea vinde acesta, mai mult de trei sute de dinari, ºi sã
se dea sãracilor. ªi se rãsteau asupra ei.
6. Iar Iisus a zis: Lãsaþi-o pre dânsa; pentru ce îi faceþi ei supãrare?
Cã bun lucru a fãcut cu mine.
7. Pentru cã pre sãraci pururea îi aveþi cu voi; ºi când veþi vrea,
puteþi a le face lor bine; iar pre mine nu mã aveþi pururea.
8. Aceasta ce a avut, a fãcut: Mai-nainte a apucat de a uns Trupul
meu spre îngropare.
9. Amin grãiesc vouã: Oriunde se va propovãdui Evanghelia
aceasta în toatã lumea, ºi ce a fãcut ea, se va povesti spre
pomenirea ei.
10. ªi Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la
Arhierei ca sã-l vânzã pre el lor.
11. Iar ei auzind s-au bucurat, ºi i-au fãgãduit lui sã-i dea bani. ªi
el cãuta cum în vreme cu prilej l-ar da pre el lor.
12. Iar în ziua cea dintâi a azimilor, când jertfea Paºtile, au zis
cãtre dânsul Ucenicii lui: Unde voieºti sã mergem sã gãtim ca
sã mãnânci Paºtile?
13. ªi a trimis doi din Ucenicii sãi, ºi le-a zis lor: Mergeþi în cetate;
ºi va întâmpina pre voi un om, ducând un vas de lut cu apã;
mergeþi dupã dânsul.
14. ªi oriunde va intra, ziceþi stãpânului casei: Cã Învãþãtorul zice:
Unde este sãlaºul, întru care sã mãnânc Paºtile cu Ucenicii
mei?
15. ªi el va arãta vouã, un foiºor mare aºternut, gata; acolo gãtiþi
nouã.

114
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

16. ªi au ieºit Ucenicii lui, ºi au venit în cetate, ºi au aflat precum


le zisese lor; ºi au gãtit Paºtile.
17. ªi fãcându-se searã, a venit cu cei doisprezece.
18. ªi ºezând ei, ºi mâncând, a zis Iisus: Amin zic vouã: Cã unul
din voi va sã mã vânzã, cel ce mãnâncã cu mine.
19. Iar ei au început a se întrista, ºi a zice lui unul câte unul: Nu
cumva sunt eu? ªi altul: Nu cumva sunt eu?
20. Iar el rãspunzând, a zis lor: Unul din doisprezece, care întinge
cu mine în blid.
21. Ci Fiul Omului va merge, precum este scris pentru dânsul;
dar vai omului aceluia, prin care Fiul Omului se vinde; mai
bine ar fi fost lui, de nu s-ar fi nãscut omul acela.
22. ªi mâncând ei, a luat Iisus Pâine, ºi blagoslovind o a frânt, ºi a
dat lor, ºi a zis: Luaþi mâncaþi; acesta este Trupul meu.
23. ªi luând Paharul, mulþumind a dat lor; ºi au bãut dintr-însul
toþi.
24. ªi a zis lor: Acesta este Sângele meu al Legii celei noi, care
pentru mulþi se varsã.
25. Amin zic vouã: Cã de acum nu voi mai bea din roada viþei,
pânã în ziua aceea, când o voi bea pre ea nouã întru Împãrãþia
lui Dumnezeu.
26. ªi dând laudã, au ieºit în muntele Mãslinilor.
27. ªi a zis lor Iisus: Cã toþi vã veþi sminti întru mine în noaptea
aceasta; cã scris este: Bate-voi Pãstorul, ºi se vor risipi oile.
28. Dar dupã ce voi învia, voi merge mai-nainte de voi în Galileea.
29. Iar Petru a zis lui: De ºi toþi se vor sminti, iar eu nu.
30. ªi a zis Iisus lui: Amin zic þie, cã tu astãzi în noaptea aceasta,
mai-nainte de a cânta cocoºul de douã ori, te vei lepãda de
mine de trei ori.
31. Iar el cu mult mai vârtos zicea: De mi s-ar întâmpla a muri cu
tine, nu mã voi lepãda de tine. Asemenea încã ºi toþi ziceau.
32. ªi au venit în satul al cãrui nume este Ghetsimani, ºi a zis
Ucenicilor sãi: ªedeþi aici pânã mã voi ruga.
33. ªi a luat pre Petru, ºi pre Iacov, ºi pre Ioan cu sine, ºi a început
a se spãimânta, ºi a se mâhni.

115
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

34. ªi a zis lor: Întristat este Sufletul meu pânã la moarte; rãmâneþi
aici ºi privegheaþi.
35. ªi mergând puþin mai înainte, a cãzut pre pãmânt; ºi se ruga
ca, de este cu putinþã, sã treacã de la dânsul acel ceas.
36. ªi zicea: Avva Pãrinte, toate sunt cu putinþã þie, treci de la
mine paharul acesta. Dar însã nu ceea ce voiesc eu, ci ceea ce
tu.
37. ªi a venit, ºi i-a gãsit pre ei dormind, ºi a zis lui Petru: Simone,
dormi? Nu putuºi un ceas sã priveghezi?
38. Privegheaþi, ºi vã rugaþi, ca sã nu intraþi în ispitã; cã Duhul
este osârduitor, iar trupul neputincios.
39. ªi iarãºi mergând s-a rugat, acelaºi cuvânt zicând.
40. ªi întorcându-se i-a aflat pre dânºii iar㺠dormind, (cã erau
ochii lor îngreuiaþi) ºi nu ºtiau ce vor rãspunde lui.
41. ªi a venit a treia oarã ºi a zis lor: Dormiþi de acum, ºi vã odihniþi;
destul este, a venit ceasul; iatã, se dã Fiul Omului în mâinile
pãcãtoºilor.
42. Sculaþi-vã, sã mergem; iatã, cel ce m-a vândut, s-a apropiat.
43. ªi numaidecât încã grãind el a venit Iuda, unul din cei
doisprezece, ºi cu el norod mult, cu sãbii, ºi cu fuºti, de la
Arhierei, ºi Cãrturari, ºi Bãtrâni.
44. ªi dãduse cel ce îl vânduse pre el semn lor, zicând: Pre care
voi sãruta, acela este; prindeþi-l pre el, ºi îl duceþi cu pazã.
45. ªi venind, îndatã s-a apropiat de el, ºi i-a zis lui: Învãþãtorule,
Învãþãtorule; ºi l-a sãrutat pre el.
46. Iar ei ºi-au pus mâinile pre el, ºi l-au prins.
47. Iar unul oarecare din cei ce sta lângã el, scoþând sabia, a lovit
pre sluga Arhiereului ºi i-a tãiat urechea lui.
48. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Ca la un tâlhar aþi ieºit cu sãbii
ºi cu fuºti sã mã prindeþi.
49. În toate zilele am fost la voi în Bisericã învãþând, ºi nu m-aþi
prins; ci ca sã se plineascã scripturile.
50. ªi lãsându-l pre el toþi, au fugit.
51. Iar un tânãr oarecare mergea dupã el, îmbrãcat cu giulgiu pre
trupul gol, ºi l-au prins pre el tinerii.
52. Iar el lãsând giulgiul, gol a fugit de la ei.

116
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

53. ªi au dus pre Iisus la Arhiereu; ºi s-au adunat la dânsul toþi


Arhiereii, ºi Bãtrânii, ºi Cãrturarii.
54. Iar Petru de departe mergea dupã el, pânã înlãuntru în curtea
Arhiereului.
55. ªi ºedea împreunã cu slugile, ºi se încãlzea la foc.
56. Iar Arhiereii ºi tot sfatul cãutau împrotiva lui Iisus mãrturie,
ca sã-l omoare, ºi nu aflau; cã mulþi mãrturiseau minciuni
asupra lui, ºi nu erau asemenea mãrturiile.
57. ªi unii sculându-se, au mãrturisit minciunã asupra lui, grãind:
58. Cã noi l-am auzit pre el, zicând: Eu voi strica aceastã Bisericã
fãcutã de mâini, ºi în trei zile alta nefãcutã de mâini voi zidi.
59. ªi nici aºa nu era asemenea mãrturia lor.
60. ªi sculându-se Arhiereul în mijloc, a întrebat pre Iisus, zicând:
Nimic nu rãspunzi, ce aceºtia mãrturisesc asupra ta?
61. Iar el tãcea; ºi nimic nu rãspundea. Iarãºi l-a întrebat pre el
Arhiereul, ºi i-a zis lui: Au tu eºti Hristosul Fiul celui
Binecuvântat?
62. Iar Iisus a zis: Eu sunt; ºi veþi vedea pre Fiul Omului ºezând
de-a dreapta Puterii ºi venind cu Norii Cerului.
63. Iar Arhiereul rupându-ºi hainele sale, a zis: Ce ne mai trebuiesc
nouã alte mãrturii? Aþi auzit hula, ce vi se pare vouã?
64. Iar ei toþi l-au judecat pre el cã este vinovat morþii.
65. ªi au început unii a-l scuipa pre el, ºi a-i acoperi faþa lui, ºi a-l
bate cu pumnul, ºi a zice lui: Proroceºte, ºi slugile îl bãteau pre
el cu palme preste Obraz.
66. ªi fiind Petru jos în curte, a venit una din slujnicile Arhiereului.
67. ªi vãzând pre Petru încãlzindu-se, cãutând la el, a zis: ªi tu cu
Iisus Nazarineanul erai.
68. Iar el s-a lepãdat, zicând: Nu ºtiu, nici pricep ce grãieºti tu. ªi
a ieºit afarã înaintea curþii; ºi a cântat cocoºul.
69. Iar slujnica vãzându-l pre el iarãºi, a început a zice celor ce sta
acolo: Cã acesta dintr-înºii este. Iarã el iarãºi s-a lepãdat.
70. ªi preste puþin iarãºi cei ce stau acolo au zis lui Petru: Adevãrat
dintr-înºii eºti, cã Galileean eºti, ºi graiul tãu seamãnã.
71. Iarã el a început a se blestema ºi a se jura, cã nu ºtiu pre omul
acesta carele ziceþi.

117
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

72. ªi a doua oarã a cântat cocoºul, ºi ºi-a adus aminte Petru de


cuvântul care i-a zis Iisus lui: Cã mai înainte de ce va cânta
cocoºul de douã ori, te vei lepãda de mine de trei ori. ªi a
început a plânge.

Cap. 15

1. ªi îndatãºi dimineaþa sfat fãcând Arhiereii cu Bãtrânii ºi cu


Cãrturarii, ºi toatã adunarea, legând pre Iisus l-au dus, ºi l-au
dat lui Pilat.
2. ªi l-a întrebat pre el Pilat: Tu eºti Împãratul Iudeilor? Iar el
rãspunzând, a zis lui: Tu zici.
3. ªi multe grãiau asupra lui Arhiereii.
4. Iar Pilat iarãºi l-a întrebat pre el, zicând: Nimic nu rãspunzi?
Vezi câte mãrturisesc asupra ta.
5. Iar Iisus mai mult nimic nu a rãspuns, cât se mira Pilat.
6. Iar la Praznic le slobozea lor câte un vinovat, pre care cereau ei.
7. ªi era unul ce-l numea Baraba, cu soþiile lui prins, care în
zarvã ucidere fãcuse.
8. ªi strigând norodul a început a cere, precum pururea le
fãcea lor.
9. Iar Pilat le-a rãspuns lor zicând: Voiþi sã slobozesc vouã pre
Împãratul Iudeilor?
10. (Cã ºtia cã pentru pizmã l-au dat pre el Arhiereii.)
11. Iar Arhiereii au îndemnat pre norod, ca mai vârtos pre Baraba
sã le slobozeascã lor.
12. Iar Pilat rãspunzând iarãºi le-a zis lor: Darã ce voiþi sã fac
acestuia pre care îl ziceþi Împãratul Iudeilor?
13. Atunci ei iar㺠au strigat: Rãstigneºte-l pre el.
14. Iar Pilat le-a zis lor: Darã ce rãu a fãcut? Iar ei mai vârtos
striga: Rãstigneºte-l pre el.

118
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

15. Iarã Pilat vrând sã facã pre voia norodului, le-a slobozit lor
pre Baraba; iar pre Iisus bãtându-l l-a dat sã se rãstigneascã.
16. Iar ostaºii au adus pre el înlãuntrul curþii, ce este divan, ºi au
adunat toatã oastea.
17. ªi l-au îmbrãcat pre el în porfirã, ºi împletind cununã de spini,
i-au pus lui.
18. ªi au început a se închina lui, zicând: Bucurã-te Împãratul
Iudeilor.
19. ªi îl bãteau preste cap cu trestia, ºi îl scuipa pre el, ºi punându-se în
genunchi se închinau lui.
20. ªi dupã ce l-au batjocorit pre el, au dezbrãcat de pre el porfira,
ºi l-au îmbrãcat în hainele sale, ºi l-au dus pre el sã-l
rãstigneascã.
21. ªi au silit pre oareºcare Simon Cirinean ce trecea, venind din
þarinã, tatãl lui Alexandru ºi al lui Ruf, ca sã ducã crucea lui.
22. ªi l-au adus pre el la locul Golgota, care se tãlmãceºte locul
cãpãþânei.
23. ªi i-au dat lui sã bea vin amestecat cu smirnã; dar el nu a luat.
24. ªi rãstignindu-l pre el, au împãrþit hainele lui, aruncând sorþi
pre dânsele, cine ce va lua.
25. ªi era ceasul al treilea, ºi l-au rãstignit pre el.
26. ªi era scrisoarea pricinii lui scrisã: ÎMPÃRATUL
IUDEILOR.
27. ªi împreunã cu dânsul au rãstignit doi tâlhari; unul de-a dreapta,
ºi altul de-a stânga lui.
28. ªi s-a împlinit scriptura care zice: ªi cu cei fãrãdelege s-a
socotit.
29. ªi cei ce treceau îl huleau pre el, clãtind cu capetele sale, ºi
zicând: Ua, cel ce strici Biserica ºi în trei zile o zideºti.
30. Mântueºte-te pre sineþi, ºi te pogoarã de pre Cruce.
31. Asemenea încã ºi Arhiereii bãtându-ºi joc, zicea unul cãtre
altul împreunã cu Cãrturarii: pre alþii a mântuit, iar pre sine nu
poate sã se mântuiascã.

119
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

32. Hristos Împãratul lui Israil pogoare-se acum de pre Cruce, ca


sã vedem ºi sã credem într-însul. ªi cei ce erau împreunã cu el
rãstigniþi, îl ocãrau pre el.
33. Iar când a fost ceasul al ºaselea, întunerec s-a fãcut preste tot
pãmântul, pânã la al nouãlea ceas.
34. Iar în ceasul al nouãlea, a strigat Iisus cu glas mare zicând:
Eloi Eloi, Lima Sabahtani? Ce este tâlcuindu-se: Dumnezeul
meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai lãsat?
35. Iar unii din cei ce stau acolo auzind, zicea: Iatã, pre Ilie strigã.
36. ªi alergând unul, ºi umplând un burete de oþet, ºi punându-l
într-o trestie, îl adãpa pre el, zicând: Lãsaþi, sã vedem, au
veni-va Ilie sã-l pogoare pre el?
37. Iar Iisus slobozind glas mare, ºi-a dat Duhul.
38. ªi Catapeteasma Bisericii s-a rupt în douã, de sus pânã jos.
39. ªi vãzând sutaºul cel ce sta în preajma lui, cã aºa strigând, ºi-a
dat Duhul, a zis: Cu adevãrat omul acesta Fiu al lui Dumnezeu
a fost.
40. ªi erau ºi femei de departe privind; între care era Maria
Magdalena, ºi Maria muma lui Iacov celui mic, ºi a lui Iosi, ºi
Salomea.
41. Care ºi când era în Galileea, mergeau dupã el, ºi slujeau lui; ºi
altele multe, care se suiserã cu el în Ierusalim.
42. ªi iatã searã fãcându-se, (de vreme ce era Vineri, care este
mai înainte de Sâmbãtã).
43. A venit Iosif din Arimatea, sfetnic cu bun chip, care ºi acela
era aºteptând Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi îndrãznind a intrat
la Pilat, ºi a cerut Trupul lui Iisus.
44. Iar Pilat s-a mirat, de a murit aºa curând; ºi chemând pre sutaºul,
l-a întrebat pre dânsul, de a murit demult.
45. ªi înþelegând de la sutaº, a dãruit lui Iosif Trupul.
46. ªi cumpãrând giulgiu, ºi pogorându-l pre el, l-a înfãºurat cu
giulgiul, ºi l-a pus în mormânt, care era sãpat în piatrã; ºi a
prãvãlit o piatrã pre uºa mormântului.
47. Iar Maria Magdalena, ºi Maria a lui Iosi, priveau unde îl pun.

120
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

Cap. 16

1. ªi dacã a trecut Sâmbãta, Maria Magdalena, ºi Maria lui Iacov,


ºi Salomea, au cumpãrat mirezme ca sã meargã sã-l ungã pre
el.
2. ªi foarte de dimineaþã întru una din Sâmbete, au venit la
Mormânt, rãsãrind Soarele.
3. ªi zicea una cãtre alta: Cine va prãvãli nouã piatra de pre uºa
mormântului?
4. ªi cãutând au vãzut piatra prãvãlitã, cã era mare foarte.
5. ªi intrând în mormânt, au vãzut pre un tânãr ºezând de-a
dreapta, îmbrãcat în veºmânt alb, ºi s-au spãimântat.
6. Iar el a zis lor: Nu vã spãimântaþi; pre Iisus cãutaþi Nazarineanul
cel rãstignit. S-a sculat, nu este aici. Iatã locul unde l-au pus
pre el.
7. Ci mergeþi, de spuneþi Ucenicilor lui, ºi lui Petru, cã va merge
mai-nainte de voi în Galileea; acolo îl veþi vedea pre el, precum
a zis vouã.
8. ªi ieºind au fugit de la mormânt. Cã erau cuprinse de cutremur
ºi de spaimã; ºi nimãnui nimic nu au spus, cã se temeau.
9. Iarã dupã ce a înviat Iisus, dimineaþa în ziua cea dintâi a
Sâmbetei, s-a arãtat Mariei Magdalenei, dintru care scosese
ºapte draci.
10. Aceea mergând, a vestit celor ce fuseserã cu el, care plângeau
ºi se tânguiau.
11. ªi aceia auzind cã este viu, ºi a fost vãzut de dânsa, nu au
crezut.
12. Iarã dupã aceea la doi dintr-înºii mergând ei, s-a arãtat întru
alt chip, care mergeau la o þarinã.
13. ªi aceia mergând, au spus celorlalþi, dar nici pre aceia nu i-au
crezut.
14. Iar dupã aceea ºezând ei cei unsprezece, li s-a arãtat. ªi a
imputat necredinþei lor, ºi împietririi inimii; cãci celor ce l-au
vãzut pre el cã a înviat, nu au crezut.

121
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

15. ªi a zis lor: Mergeþi în toatã lumea, ºi propovãduiþi Evanghelia


la toatã zidirea.
16. Cel ce va crede ºi se va Boteza, se va mântui; iar cel ce nu va
crede, se va osândi.
17. ªi semne celor ce vor crede, acestea vor urma: Întru Numele
meu draci vor scoate; în limbi noi vor grãi.
18. ªerpi vor lua; ºi de vor bea ceva de moarte, nu-i va vãtãma pre
ei; pre bolnavi mâinile îºi vor pune, ºi bine le va fi.
19. Deci Domnul dupã ce a grãit cu dânºii, s-a înãlþat la Cer, ºi a
ºezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
20. Iarã ei ieºind, au propovãduit pretutindeni, Domnul împreunã
lucrând, ºi cuvântul adeverindu-l, prin semnele ce urmau.
Amin.

122
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

Capetele Sfintei Evanghelii celei de la Luca

Cap.1
Pentru pãrinþii lui Ioan Botezãtorul ºi pentru naºterea lui. Pentru
închinãciunea Îngerului cãtre Maria. Pentru închinãciunea Mariei cãtre
Elisabeta. Pentru dezlegarea limbii lui Zaharia ºi pentru prorocia lui.

Cap. 2
Pentru scrierea lumii. Pentru naºterea lui Iisus din Maria. Pentru pãstori.
Pentru Simeon ºi pentru Ana prorociþa. Pentru Iisus când s-a aflat în
mijlocul dascãlilor.

Cap. 3
Pentru propovãduirea lui Ioan ºi pentru cei ce au întrebat pe Ioan. Pentru
Irod ºi pentru închiderea lui Ioan. Pentru botezul Mântuitorului. Pentru
povestirea neamului lui Hristos.

Cap. 4
Pentru postirea ºi ispitirea Mântuitorului. Pentru cartea Isaiei ce i s-a
dat lui. Pentru Iisus când s-a adus de iudei în munte ºi a trecut prin
mijlocul lor. Pentru cel ce avea duh de drac necurat. Pentru soacra lui
Petru. Pentru cei ce s-au vindecat de feluri de boalã.

Cap. 5
Pentru vânarea peºtilor. Pentru lepros. Pentru slãbãnogul ce l-au adus
pre pat. Pentru Levi vameºul. Pentru Iisus când a mâncat împreunã cu
vameºii. Pentru ce ucenicii lui Ioan postesc iar ai lui Hristos nu.

Cap. 6
Pentru ucenicii lui Hristos când rupeau spice sâmbãta. Pentru cel ce
avea mâna uscatã. Pentru alegerea Apostolilor. Pentru fericiri. Pentru a

123
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

iubi pre vrãjmaºi Pentru a nu ne prici cu aproapele. Pentru cã nu se


cuvine a judeca pre aproapele. Pentru cei ce-ºi zidesc casa pe temelie
bunã.

Cap. 7
Pentru sutaº. Pentru fiul vãduvei. Pentru cei trimiºi de Ioan. Pentru
asemãnarea fariseilor ºi a legiuitorilor cu copiii ce se jucau în târg.
Pentru femeia ce a uns pe Domnul cu mir.

Cap. 8
Pentru pilda semãnãtorului. Pentru muma ºi fraþii lui Iisus când voia
sã-l vadã pe el. Pentru certarea apelor. Pentru Legheon. Pentru fata mai
marelui sinagogãi. Pentru femeia ce îi curgea sânge.

Cap. 9
Pentru trimiterea celor doisprezece Apostoli la propovãduire. Pentru
Irod când a auzit de Iisus. Pentru cele cinci pâini ºi doi peºti. Pentru
întrebarea Domnului. Pentru lepãdarea de sine ºi luarea crucii lui Hristos.
Pentru Schimbarea la Faþã a lui Hristos. Pentru cel lunatic. Pentru cei
ce se socoteau întru sine a fi mai mari. Pentru cel ce s-a oprit de ucenici
sã nu scoatã dracii. Pentru a nu cere pedeapsã asupra celor ce nu i-au
primit pe dânºii. Pentru cel ce nu i s-a dat voie sã meargã dupã Iisus.

Cap. 10
Pentru cei ºaptezeci de Apostoli care i-a arãtat Domnul. Pentru
legiuitorul care a întrebat pe Iisus ce bine ar face. Pentru cel ce a cãzut
între tâlhari. Pentru Marta ºi Maria, sora ei.

Cap. 11
Pentru rugãciune ºi cã cel ce va cere va lua. Pentru cel ce avea drac
mut. Pentru femeia ce a ridicat glas din norod. Pentru cei ce cereau
semn din cer. Pentru fariseul cel ce a chemat pe Iisus. Pentru ticãloºirea
legiuitorilor.

124
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

Cap. 12
Pentru aluatul fariseilor. Pentru a nu ne teme de cei ce omoarã trupul.
Pentru hula cea împotriva Duhului. Pentru cel ce voia sã le împartã
Iisus moºtenirea. Pentru bogatul cãruia i-a rodit þarina. Pentru a defãima
cele pãmânteºti. Pentru a fugi de iubirea de argint. Pentru sluga ce
privegheazã. Pentru a nu ne prici cu vecinul.

Cap. 13
Pentru galileeni ºi pentru cei din Siloam. Pentru smochinul cel ce nu
fãcea roadã. Pentru aceea ce avea duhul neputinþei. Pentru grãunþul de
muºtar pildã ºi pentru aluat. Pentru cel ce a întrebat de sunt puþini cei ce
se mântuiesc. Pentru uºa cea strâmtã ºi pentru cei ce vor bate în uºã ºi
nu le vor deschide. Pentru cei ce au spus lui Iisus de Irod.

Cap. 14
Pentru cel bolnav de idropicã. Pentru a nu iubi ºederile mai sus. Pentru
a chema pe sãraci mai vârtos la cinã decât pe prieteni. Pentru cei chemaþi
la cinã. Pentru cine este ucenicul cel adevãrat al lui Hristos. Pentru
zidirea turnului pildã ºi pentru împãratul cel ce vrea sã se batã cu altul.

Cap. 15
Pentru o sutã de oi pildã ºi pentru zece drahme. Pentru fiul cel ce s-a
dus într-o þarã departe.

Cap. 16
Pentru iconomul cel nedrept. Pentru cã nimeni nu poate sluji la doi
domni. Pentru cã nici o cirtã din lege nu va trece. Pentru a nu-ºi lãsa
omul femeia. Pentru bogat ºi pentru Lazãr.

Cap. 17
Pentru smintealã. Pentru a ierta greºalele aproapelui. Pentru credinþa
cea întru Dumnezeu. Pentru cei zece leproºi. Pentru Iisus când l-au
întrebat când va veni Împãrãþia lui Dumnezeu ºi cum cã neºtiutã va fi
venirea lui Hristos.

125
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

Cap. 18
Pentru a ne ruga în toatã vremea. Pentru judecãtorul nedreptãþii. Pentru
fariseu ºi vameº. Pentru prunci cã a lor este Împãrãþia lui Dumnezeu.
Pentru cel ce a întrebat pe Iisus ce bine va face. Pentru cã anevoie va
intra bogatul în Împãrãþia Cerurilor. Pentru întrebarea lui Petru ce bine
le va fi cã au lãsat toate. Pentru mergerea lui Iisus în Ierusalim spre
rãstignire. Pentru orbul ce l-a vindecat intrând în Ierihon.

Cap. 19
Pentru Zaheu. Pentru cel ce s-a dus sã-ºi ia luiºi împãrãþie ºi pentru cele
zece slugi care au primit mnas. Pentru mânz ºi pentru asinã. Pentru
plângerea lui Iisus de Ierusalim. Pentru cei ce s-au scos din Bisericã
care vindeau ºi cumpãrau. Pentru arhiereii ºi cãrturarii care au întrebat
pe Domnul cu ce putere face acestea.

Cap. 20
Pentru vie pildã. Pentru cei ce l-au ispitit prin darea de dajdie cezarului.
Pentru saducheii care tãgãduiesc învierea. Pentru întrebarea Domnului
cãtre farisei. Pentru a se pãzi de cãrturari.

Cap. 21
Pentru vãduva ce a pus filiari. Pentru sfârºit întrebare. Pentru robia
Ierusalimului ºi cum cã Domnul mai înainte a spus ucenicilor pustiirea
lui. Pentru semnele venirii lui.

Cap. 22
Pentru vinderea lui Iisus. Pentru Paºti. Pentru cei ce se prigoneau între
sine cine ar fi mai mare. Pentru cererea satanei. Pentru rugãciunea lui
Hristos. Pentru prinderea lui Iisus ºi ducerea lui la arhiereu. Pentru
lepãdarea lui Petru. Pentru bãtaia lui Iisus.

126
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

Cap. 23
Pentru ducerea Mântuitorului la Pilat. Pentru defãimarea lui Iisus de
cãtre Irod. Pentru femeile ce plângeau. Pentru rãstignirea lui Hristos.
Pentru tâlharul ce s-a pocãit. Pentru îngroparea lui Hristos.

Cap. 24
Pentru femeile cele ce au venit la mormânt. Pentru Petru când a alergat
la mormânt. Pentru Cleopa. Pentru Iisus când s-a arãtat ºi cum a mâncat
înaintea ucenicilor. Pentru Înãlþarea la cer.

127
Sf^nta Evanghelie de la Marcu

128
Sf^nta Evanghelie de la Luca

SFÂNTA EVANGHELIE DE LA LUCA

Cap. 1

1. De vreme ce mulþi s-au apucat a alcãtui povestire pentru


lucrurile cele ce au fost adeverite întru noi,
2. Precum au dat nouã cei ce dintru început au fost singuri vãzãtori
ºi slujitori Cuvântului.
3. Pãrutu-mi-s-a ºi mie, urmând toate dintâi cu deamãruntul, pre
rând a scrie þie, puternice Teofile.
4. Ca sã cunoºti întãrirea cuvintelor de care te-ai învãþat.
5. Fost-a în zilele lui Irod împãratul Iudeei, un Preot oarecare
anume Zaharia, din rândul Preoþiei lui Abia; ºi femeia lui din
fetele lui Aaron, ºi numele ei Elisabeta.
6. ªi erau drepþi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru
toate poruncile ºi îndreptãrile Domnului fãrã prihanã.
7. ªi nu aveau ei feciori, pentru cã Elisabeta era stearpã, ºi
amândoi erau bãtrâni în zilele lor.
8. ªi a fost când a slujit el în rândul sãptãmânii sale înaintea lui
Dumnezeu.
9. Dupã obiceiul Preoþiei i s-a întâmplat a tãmâia intrând în
Biserica Domnului.
10. ªi toatã mulþimea norodului era rugându-se afarã în vremea
tãmâierii.
11. ªi i s-a arãtat lui Îngerul Domnului, stând de-a dreapta
Oltarului tãmâierii.
12. ªi s-a spãimântat Zaharia vãzând, ºi fricã a cãzut preste dânsul.
13. Iar Îngerul a zis cãtre dânsul: Nu te teme Zaharia, cã s-a auzit
rugãciunea ta; ºi femeia ta Elisabeta va naºte þie fiu, ºi vei
chema numele lui Ioan.

129
Sf^nta Evanghelie de la Luca

14. ªi va fi þie bucurie ºi veselie, ºi mulþi de naºterea lui se vor


bucura.
15. Cã va fi mare înaintea Domnului, ºi vin ºi sichera nu va bea; ºi
se va umplea de Duh Sfânt încã din pântecele maicii sale.
16. ªi pre mulþi din fiii lui Israil va întoarce la Domnul Dumnezeul
lor.
17. ªi el va veni înaintea lui cu Duhul ºi cu puterea lui Ilie, ca sã
întoarcã inimile pãrinþilor spre fii, ºi pre cei neascultãtori întru
înþelepciunea drepþilor, sã gãteascã Domnului norod mai înainte
gãtit.
18. ªi a zis Zaharia cãtre Înger: Din ce voi cunoaºte aceasta? Cã
eu sunt bãtrân, ºi femeia mea trecutã în zilele sale.
19. ªi rãspunzând Îngerul, a zis lui: Eu sunt Gavriil, cela ce stau
înaintea lui Dumnezeu, ºi sunt trimis a grãi cãtre tine ºi a vesti
þie acestea.
20. ªi iatã vei fi tãcând, ºi neputând a grãi, pânã în ziua aceea ce
vor fi acestea; pentru cãci nu ai crezut cuvintelor mele care se
vor împlini la vremea lor.
21. ªi aºtepta norodul pre Zaharia, ºi se mira cã zãbovea el în
Bisericã.
22. ªi ieºind nu putea sã grãiascã lor, ºi au cunoscut ei cã vedere a
vãzut în Bisericã; ºi le fãcea semn cu mâna, ºi a rãmas mut.
23. ªi a fost dacã s-au umplut zilele slujbei lui, s-a dus la casa sa.
24. Iar dupã zilele acelea, a îngrecat Elisabeta femeia lui; ºi s-a
tãinuit pre sine în cinci luni zicând:
25. Cã aºa a fãcut mie Domnul, în zilele în care a socotit sã ia
ocara mea dintre oameni.
26. Iar în luna a ºasea, trimis a fost Îngerul Gavriil de la Dumnezeu
în cetatea Galileei, cãreia numele era Nazaret.
27. La Fecioarã logoditã cu bãrbat, cãruia numele Iosif, din casa
lui David; ºi numele Fecioarei Mariam.
28. ªi intrând Îngerul la dânsa, a zis: Bucurã-te ceea ce eºti plinã
de dar, Domnul este cu tine; blagoslovitã eºti tu între femei.
29. Iar ea vãzând s-a spãimântat de cuvântul lui; ºi cugeta în ce
chip va fi închinarea aceasta.

130
Sf^nta Evanghelie de la Luca

30. ªi a zis ei Îngerul: Nu te teme Mariam; cã ai aflat Dar la


Dumnezeu.
31. ªi iatã vei zãmisli în pântece, ºi vei naºte Fiu; ºi vei chema
numele lui IISUS.
32. Acesta va fi mare, ºi Fiul celui de sus se va chema, ºi-i va da
lui Domnul Dumnezeu Scaunul lui David Tatãlui lui.
33. ªi va împãrãþi preste casa lui Iacov în veci, ºi împãrãþiei lui nu
va fi sfârºit.
34. ªi a zis Mariam cãtre Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce de
bãrbat nu ºtiu?
35. ªi rãspunzând Îngerul, a zis ei: Duhul Sfânt se va pogorî preste
tine, ºi Puterea Celui de sus te va umbri, pentru aceasta ºi
Sfântul ce se va naºte din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu.
36. ªi iatã Elisabeta rudenia ta, ºi aceea a zãmislit fiu la bãtrâneþele
ei; ºi a ºasea lunã este ei aceasta, celei ce se chema stearpã.
37. Cã la Dumnezeu nici un cuvânt nu este cu neputinþã.
38. ªi a zis Mariam: Iatã roaba Domnului, fie mie dupã cuvântul
tãu. ªi s-a dus de la dânsa Îngerul.
39. ªi sculându-se Mariam în zilele acelea, mers-a la munte cu
degrab în cetatea Iudei.
40. ªi a intrat în casa Zahariei, ºi s-a închinat Elisabetei.
41. ªi a fost când a auzit Elisabeta închinãciunea Mariei, sãltat-a
pruncul în pântecele ei, ºi s-a umplut de Duh Sfânt Elisabeta.
42. ªi a strigat cu glas mare ºi a zis: Blagoslovitã eºti tu între
femei, ºi blagoslovit este Rodul pântecelui tãu.
43. ªi de unde mie aceasta, ca sã vie Maica Domnului meu la
mine?
44. Cã iatã cum fu Glasul închinãrii tale întru urechile mele, sãltat-
a pruncul cu bucurie în pântecele meu.
45. ªi fericitã este ceea ce a crezut, cã va fi sãvârºire celor zise ei
de la Domnul.
46. ªi a zis Mariam:
47. Mãreºte suflete al meu pre Domnul, ºi s-a bucurat Duhul meu
de Dumnezeu Mântuitorul meu.
48. Cã a cãutat spre smerenia roabei sale; cã iatã de acum mã vor
ferici toate neamurile.

131
Sf^nta Evanghelie de la Luca

49. Cã mi-a fãcut mie mãrire cel Puternic, ºi Sfânt Numele lui.
50. ªi Mila lui în neam ºi în neam spre cei ce se tem de el.
51. Fãcut-a tãrie cu Braþul sãu, risipit-a pre cei mândri cu cugetul
inimii lor.
52. Pogorât-a pre cei puternici de pre scaune, ºi a înãlþat pre cei
smeriþi.
53. Pre cei flãmânzi i-a umplut de bunãtãþi, ºi pre cei bogaþi i-a
scos afarã deºerþi.
54. Luat-a pre Israil sluga sa, (ca sã pomeneascã mila;
55. Precum au grãit cãtre Pãrinþii noºtri, lui Avraam ºi seminþiei
lui,) pânã în veac.
56. ªi a rãmas Mariam împreunã cu dânsa ca la trei luni, ºi s-a
întors la casa sa.
57. Iar Elisabetei i s-a împlinit vremea sã nascã; ºi a nãscut fiu.
58. ªi au auzit cei ce locuiau împrejur, ºi rudeniile ei, cã a mãrit
Domnul mila sa cu dânsa; ºi se bucurau împreunã cu dânsa.
59. ªi a fost în ziua a opta, au venit sã taie împrejur pruncul, ºi-l
chemau pre el numele tatãlui lui Zaharia.
60. ªi rãspunzând muma lui, a zis: Nu, ci se va chema Ioan.
61. ªi au zis cãtre dânsa: Cã nimenea nu este întru rudenia ta, care
sã se cheme cu numele acesta.
62. ªi au fãcut semn tatãlui lui, cum ar vrea sã-l cheme pre dânsul.
63. ªi cerând el panahidã, a scris, zicând: Ioan va fi numele lui; ºi
s-au mirat toþi.
64. ªi i s-a deschis gura lui îndatã, ºi limba lui; ºi grãia, lãudând
pre Dumnezeu.
65. ªi s-a fãcut fricã preste toþi cei ce locuiau împrejurul lor; ºi
întru toatã laturea de prin munþii Iudeei s-au vestit toate
cuvintele acestea.
66. ªi au pus toþi cei ce auzeau în inima lor, zicând: Oare ce va sã
fie pruncul acesta? ªi Mâna Domnului era cu dânsul.
67. ªi Zaharia tatãl lui s-a umplut de Duh Sfânt, ºi a prorocit,
zicând:
68. Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, cã a cercetat,
ºi a fãcut rãscumpãrare norodului sãu.

132
Sf^nta Evanghelie de la Luca

69. ªi a ridicat corn de mântuire nouã în casa lui David slugii


sale.
70. Precum a grãit prin gura Sfinþilor celor din veac Proroci ai
lui.
71. Mântuire de vrãjmaºii noºtri, ºi din mâna tuturor celor ce ne
urãsc pre noi.
72. Sã facã milã cu Pãrinþii noºtri, ºi sã-ºi aducã aminte de legãtura
lui cea Sfântã.
73. De jurãmântul care s-a jurat cãtre Avraam Pãrintele nostru sã
ne dea nouã.
74. Fãrã de fricã, din mâinile vrãjmaºilor noºtri izbãvindu-ne.
75. Sã-i slujim lui întru sfinþenie ºi întru dreptate înaintea lui în
toate zilele vieþii noastre.
76. ªi tu pruncule, Proroc celui Prea Înalt te vei chema, cã vei
merge înaintea feþei Domnului sã gãteºti cãile lui.
77. Ca sã dai cunoºtinþa mântuirii norodului lui întru iertarea
pãcatelor lor.
78. Pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru, în care ne-a
cercetat pre noi Rãsãritul din înãlþime.
79. Ca sã lumineze celor ce ºedeau întru întunerec ºi în umbra
morþii, sã îndrepteze picioarele noastre în calea pãcii.
80. Iar pruncul creºtea, ºi se întãrea cu Duhul; ºi a fost în pustie
pânã în ziua arãtãrii lui cãtre Israil.

Cap. 2

1. ªi a fost în zilele acelea, ieºit-a poruncã de la Cezarul August,


sã se scrie toatã lumea.
2. (Aceastã scrisoare întâi s-a fãcut, domnind în Siria Cirineu.)
3. ªi mergeau toþi sã se scrie, fieºtecare în cetatea sa.
4. ªi s-a suit ºi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret la Iudeea,
în cetatea lui David, care se cheamã Betleem, (pentru cã era el
din casa ºi din seminþia lui David).
5. Sã se scrie cu Mariam cea logoditã lui femeie, fiind grea.
6. ªi a fost când erau ei acolo, s-au umplut zilele ca sã nascã ea.

133
Sf^nta Evanghelie de la Luca

7. ªi a nãscut pre fiul sãu cel întâi nãscut, ºi l-a înfãºat pre dânsul,
ºi l-a culcat în iesle; pentru cã nu aveau ei loc la gazdã.
8. ªi pãstori erau într-aceeaºi laturã petrecând, ºi pãzind streji
de noapte împrejurul turmei lor.
9. ªi iatã Îngerul Domnului a stãtut înaintea lor, ºi Slava
Domnului a strãlucit împrejurul lor; ºi s-au înfricoºat cu fricã mare.
10. ªi le-a zis lor Îngerul: Nu vã temeþi; cã iatã, vestesc vouã
bucurie mare, care va fi la tot norodul.
11. Cã s-a nãscut vouã astãzi Mântuitor, care este Hristos Domnul,
în cetatea lui David.
12. ªi acesta va fi vouã semn: Afla-veþi un Prunc înfãºat, culcat în
iesle.
13. ªi îndatã s-a fãcut împreunã cu Îngerul mulþime de Oaste
Cereascã, lãudând pre Dumnezeu, ºi zicând:
14. Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu, ºi pre pãmânt pace, întru
oameni bunãvoire.
15. ªi a fost dacã s-au dus de la dânºii Îngerii la Cer, ºi oamenii
pãstori au zis unii cãtre alþii: Sã mergem pânã în Betleem, ºi sã
vedem cuvântul acesta ce s-a fãcut, care Domnul a arãtat nouã.
16. ªi au venit degrab, ºi au aflat pre Mariam, ºi pre Iosif, ºi Pruncul
culcat în iesle.
17. ªi vãzând au spus pentru cuvântul ce se grãise lor de Pruncul
acesta.
18. ªi toþi cei ce au auzit s-au mirat de cele ce s-au zis de pãstori
cãtre dânºii.
19. Iar Mariam pãzea toate cuvintele acelea, punându-le întru
Inima sa.
20. ªi s-au întors pãstorii, slãvind ºi lãudând pre Dumnezeu, de
toate cele ce au auzit ºi au vãzut, precum s-a zis cãtre dânºii.
21. ªi când s-au umplut opt zile, ca sã-l taie pre el împrejur, s-a
chemat Numele lui IISUS, care s-a numit de Înger, mai-nainte
de a se zãmisli el în Pântece.
22. ªi când s-au umplut zilele curãþirii lor, dupã Legea lui Moise
l-au suit pre el în Ierusalim, ca sã-l punã înaintea Domnului.
(Precum este scris în Legea Domnului.
23. Cã toatã partea bãrbãteascã, ce deschide pântecele, sfânt lui
Dumnezeu se va chema).

134
Sf^nta Evanghelie de la Luca

24. ªi ca sã dea jertfã, dupre ceea ce s-a zis în Legea Domnului,


o pereche de turturele, sau doi pui de porumb.
25. ªi iatã era un om în Ierusalim, anume Simeon; ºi omul acela
era drept ºi temãtor de Dumnezeu, aºteptând mângâiere lui
Israil; ºi Duh Sfânt era preste dânsul.
26. ªi era fãgãduit lui de la Duhul Sfânt, sã nu vazã moartea, pânã
ce va vedea pe Hristosul Domnului.
27. ªi a venit cu Duhul în Bisericã; ºi când au adus înlãuntru Pãrinþii
pre Iisus Pruncul, ca sã facã ei dupã obiceiul legii pentru el.
28. ªi acela l-a luat pre dânsul în braþele sale, ºi a binecuvântat
pre Dumnezeu, ºi a zis:
29. Acum slobozeºti pre robul tãu, Stãpâne, dupre cuvântul tãu,
cu pace.
30. Cã vãzurã ochii mei mântuirea ta.
31. Care ai gãtit înaintea feþei tuturor noroadelor.
32. Luminã spre descoperirea neamurilor, ºi slava norodului tãu
Israil.
33. ªi era Iosif, ºi Muma lui mirându-se de cele ce se grãiau pentru
dânsul.
34. ªi i-a blagoslovit pre dânºii Simeon, ºi a zis cãtre Mariam
Muma lui: Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi scularea a
multora întru Israil, ºi spre semnul cãruia i se va zice împrotivã.
35. (ªi prin însuºi sufletul tãu va trece sabie), ca sã se descopere
de la multe inimi cugetele.
36. ªi era Ana Prorociþa, fata lui Fanuil, din neamul lui Aser;
aceasta îmbãtrânise în zile multe, care trãise cu bãrbatul sãu
ºapte ani din fecioria sa.
37. ªi aceasta a fost vãduvã ca la optzeci ºi patru de ani, care nu
se depãrta de la Bisericã cu posturi ºi cu rugãciuni, slujind
ziua ºi noaptea.
38. ªi aceea într-acel ceas venind se mãrturisea Domnului, ºi grãia
pentru dânsul tuturor celor ce aºteptau mântuire în Ierusalim.
39. ªi dupã ce au sãvârºit ei toate dupã legea Domnului, s-au întors
în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
40. Iar Pruncul creºtea ºi se întãrea cu Duhul, umplându-se de
înþelepciune; ºi Darul lui Dumnezeu era preste dânsul.

135
Sf^nta Evanghelie de la Luca

41. ªi se duceau Pãrinþii lui în fieºtecare an în Ierusalim, la


Praznicul Paºtilor.
42. ªi când a fost de doisprezece ani, suindu-se ei în Ierusalim
dupã obiceiul Praznicului.
43. ªi sfârºind zilele, când s-au întors ei, a rãmas Iisus Pruncul
în Ierusalim, ºi nu au ºtiut Iosif ºi Muma lui.
44. ªi socotind cã este el cu alte soþii, au venit cale de o zi, ºi l-
au cãutat pre el prin rudenii, ºi prin cunoscuþi.
45. ªi neaflându-l, s-au întors în Ierusalim cãutându-l pre el.
46. ªi a fost dupã trei zile l-au aflat în Bisericã, ºezând în mijlocul
dascãlilor, ascultându-i, ºi întrebându-i pre ei.
47. ªi se minunau toþi, cei ce-l auzeau pre dânsul, de priceperea
ºi de rãspunsurile lui.
48. ªi vãzându-l pre el, s-au spãimântat, ºi a zis cãtre el Muma
lui: Fiule, cãci ai fãcut nouã aºa? Iatã tatãl tãu, ºi eu dorindu-
te te cãutam.
49. ªi a zis cãtre dânºii: Ce este cã mã cãutaþi? Au nu aþi ºtiut cã
întru cele ce sunt ale Tatãlui meu, se cade mie sã fiu?
50. ªi ei nu au înþeles graiul carele a grãit lor.
51. ªi s-a pogorât împreunã cu dânºii ºi a venit în Nazaret, ºi era
supunându-se lor. ªi Muma lui pãzea toate graiurile acestea
în inima sa.
52. ªi Iisus sporea cu înþelepciunea, ºi cu vârsta, ºi cu Darul la
Dumnezeu ºi la oameni.

Cap. 3

1. Iar în anul al cincisprezecelea al împãrãþiei lui Tiberie Cezarul,


domnind Pilat din Pont în Iudeea; ºi stãpânind a patra parte
pre Galileea Irod; iar Filip fratele lui, stãpânind a patra parte
pre Iturea ºi pre laturea Trahoniei; ºi Lisanie a patra parte
stãpânind pre Abilinia;
2. In zilele Arhiereilor Ana ºi Caiafa, fost-a cuvântul lui
Dumnezeu cãte Ioan fiul Zahariei, în pustie.
3. ªi a venit în toatã latura Iordanului, propovãduind Botezul
pocãinþei întru iertarea pãcatelor;

136
Sf^nta Evanghelie de la Luca

4. Precum este scris în Cartea cuvintelor Isaiei Prorocului, care


zice: Glasul celui ce strigã în pustie, gãtiþi calea Domnului,
drepte faceþi cãrãrile lui.
5. Toatã valea se va umplea, ºi tot muntele ºi mãgura se va smeri;
ºi vor fi cele strâmbe drepte, ºi cele colþuroase cãi netede;
6. ªi va vedea tot trupul Mântuirea lui Dumnezeu.
7. Deci zicea noroadelor celor ce mergeau sã se boteze de la el:
Pui de nãpârci, cine v-a arãtat vouã ca sã fugiþi de mânia ceea
ce va sã fie?
8. Faceþi dar roduri vrednice de pocãinþã; ºi nu începeþi a zice
întru voi: Tatã avem pre Avraam; cã zic vouã: Cã poate
Dumnezeu ºi din pietrele acestea sã ridice fii lui Avraam.
9. Cã iatã ºi securea la rãdãcina pomilor zace; deci tot pomul
care nu face roadã bunã, se taie, ºi în foc se aruncã.
10. ªi-l întreba pre el noroadele, zicând: Darã ce vom face ?
11. ªi, rãspunzând zicea lor: Cel ce are douã haine, sã dea celui ce
nu are; ºi cel ce are bucate, asemenea sã facã.
12. ªi au venit ºi vameºii sã se boteze de la dânsul, ºi au zis cãtre
el: Învãþãtorule, ce vom face?
13. Iar el a zis cãtre dânºii: Nimic mai mult decât este rânduit
vouã, sã nu faceþi.
14. ªi-l întreba ºi ostaºii, zicând: ªi noi ce vom face? ªi a zis
cãtre dânºii: Pre nimeni sã nu asupriþi, nici sã clevetiþi; ºi sã
vã îndestulaþi cu lefele voastre.
15. Iar aºteptând norodul, ºi cugetând toþi întru inimile sale de
Ioan, ca nu cumva el sã fie Hristos.
16. Rãspuns-a Ioan tuturor, zicând: Eu cu apã vã botez pre voi; iar
vine cel mai tare decât mine, cãruia nu sunt vrednic a-i dezlega
cureaua încãlþãmintelor lui; acesta va boteza pre voi cu Duh
Sfânt ºi cu foc.
17. A cãruia lopata este în Mâna lui, ºi va curãþi aria sa, ºi va
aduna grâul în jitniþa sa; iar plevele le va arde cu focul nestins.
18. Multe încã ºi altele binevestea norodului mângâindu-l.
19. Iar Irod cel a patra parte stãpânitor, mustrat fiind de el pentru
Irodiada femeia frãþâne-sãu, ºi pentru toate relele care a fãcut
Irod,

137
Sf^nta Evanghelie de la Luca

20. A adaus ºi aceasta preste toate, ºi a închis pre Ioan în temniþã.


21. ªi a fost dacã s-a botezat tot norodul, ºi Iisus botezându-se ºi
rugându-se, s-a deschis Cerul.
22. ªi s-a pogorît Duhul Sfânt cu chip trupesc ca un porumb preste
dânsul; ºi Glas din Cer s-a fãcut, zicând: Tu eºti Fiul meu cel
iubit întru tine bine am voit.
23. ªi acest Iisus era ca de treizeci de ani începând, fiind (precum
se socotea) fiu lui Iosif, al lui Ili,
24. Al lui Matat, al lui Levi, al lui Melhi, al lui Iana, al lui Iosif.
25. Al lui Matatia, al lui Amos, al lui Naum, al lui Esli, al lui Nanghe,
26. Al lui Maat, al lui Matatia, al lui Semei, al lui Iosif, al lui Iuda.
27. Al lui Ioana, al lui Risa, al lui Zorobabel, al lui Salatiil, al lui Niri,
28. Al lui Melhi, al lui Adi, al lui Cosam, al lui Elmodam, al lui Ir.
29. Al lui Iosi, al lui Eliazar, al lui Iorim, al lui Matat, al lui Levi,
30. Al lui Simeon, al lui Iuda, al lui Iosif, al lui Ionan, al lui Eliachim.
31. Al lui Melea, al lui Mainan, al lui Matata, al lui Natan, al lui David,
32. Al lui Iesei, al lui Obed, al lui Booz, al lui Salmon, al lui Naason,
33. Al lui Aminadav, al lui Aram, al lui Esrom, al lui Fares, al lui Iuda.
34. Al lui Iacov, al lui Isaac, al lui Avraam, al lui Tara, al lui Nahor,
35. Al lui Saruh, al lui Ragav, al lui Falec, al lui Eber, al lui Sala.
36. Al lui Cainan, al lui Arfaxad, al lui Sim, al lui Noe, al lui Lameh.
37. Al lui Matusala, al lui Enoh, al lui Iared, al lui Maleleil, al lui Cainan.
38. Al lui Enos, al lui Set, al lui Adam, al lui Dumnezeu.

Cap. 4

1. Iar Iisus plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan, ºi s-au


dus de Duhul în pustie.
2. Patruzeci de zile ispitindu-se de diavolul, ºi nu a mâncat nimic
în zilele acelea; ºi sfârºindu-se ele, mai pre urmã a flãmânzit.
3. ªi a zis lui diavolul: De eºti Fiul lui Dumnezeu, zi pietrei
acesteia sã se facã pâine.
4. ªi a rãspuns Iisus cãtre el, zicând: Scris este, cã nu numai cu
pâine va trãi omul, ci cu tot Graiul lui Dumnezeu.
5. ªi suindu-l pre el diavolul întru-un munte înalt, i-a arãtat lui
toate împãrãþiile lumii într-o clipealã de vreme.

138
Sf^nta Evanghelie de la Luca

6. ªi i-a zis lui diavolul: Þie voi da stãpânirea aceasta toatã, ºi


slava lor; (cã mie este datã, ºi ori cãruia voiesc o dau pre ea).
7. Deci tu de te vei închina înaintea mea va fi a ta toatã.
8. ªi rãspunzând Iisus, a zis lui: Mergi înapoia mea satano.
Cã scris este: Domnului Dumnezeului tãu sã te închini, ºi lui
unuia sã-i slujeºti.
9. ªi l-a dus pre el în Ierusalim, ºi l-a pus pre dânsul pre aripa
Bisericii, ºi i-a zis lui: de eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te
pre sineþi de aici jos.
10. Cã scris este, cã Îngerilor sãi va porunci pentru tine ca sã te
pãzeascã;
11. ªi, Pre mâini te vor ridica, ca sã nu-þi împiedici de piatrã
piciorul tãu.
12. ªi rãspunzând Iisus, a zis lui: Cã s-a zis: Sã nu ispiteºti pre
Domnul Dumnezeul tãu.
13. ªi sfârºind diavolul toatã ispita, a fugit de la dânsul pânã
la o vreme.
14. ªi s-a întors Iisus întru Puterea Duhului în Galileea; ºi vestea
a ieºit de el în toatã latura aceea.
15. ªi el învãþa în Sinagogurile lor, slãvindu-se de toþi.
16. ªi a venit în Nazaret unde era crescut, ºi a intrat dupã obiceiul
sãu în ziua Sâmbetei în Sinagogã, ºi s-a sculat sã citeascã.
17. ªi i s-a dat lui cartea Isaiei Prorocului, ºi deschizând Cartea a
aflat locul unde era scris:
18. Duhul Domnului preste mine, pentru care m-a uns, bine a
vesti sãracilor m-a trimis, a tãmãdui pre cei zdrobiþi la
inimã, a propovãdui robilor iertare, ºi orbilor vedere, a
slobozi pre cei sfãrâmaþi întru uºurare.
19. A propovãdui anul Domnului primit.
20. ªi închizând Cartea o a dat slugii, ºi a ºezut; ºi ochii tuturor
din Sinagogã erau privind spre el.
21. ªi a început a zice cãtre dânºii: Cã astãzi s-a plinit scriptura
aceasta întru urechile voastre.
22. ªi toþi îl mãrturiseau pre el, ºi se mirau de cuvintele darului
care ieºeau din gura lui, ºi ziceau: Au nu este acesta feciorul
lui Iosif?

139
Sf^nta Evanghelie de la Luca

23. ªi a zis cãtre ei: Cu adevãrat veþi zice mie pilda aceasta:
Doftorule, vindecã-te pre sineþi; câte am auzit cã s-au fãcut
în Capernaum, fã ºi aici în patria ta.
24. ªi a zis: Amin grãiesc vouã: Cã nici un Proroc nu este primit
în patria sa.
25. ªi întru adevãr grãiesc vouã: Multe vãduve erau în zilele lui
Ilie întru Israil, când s-a încuiat Cerul trei ani, ºi ºase luni, cât
s-a fãcut foamete mare preste tot pãmântul.
26. ªi cãtre nici una dintru acelea nu a fost trimis Ilie, fãrã numai
la Sarepta Sidonului la o femeie vãduvã.
27. ªi mulþi leproºi erau în zilele lui Elisei Prorocul întru Israil; ºi
nici unul dintr-înºii nu s-a curãþit, fãrã numai Neeman Sirianul.
28. ªi s-au umplut toþi de mânie în Sinagogã, auzind acestea.
29. ªi sculându-se l-au scos pre el afarã din cetate; ºi l-au dus pre
el pânã în sprânceana muntelui pre care era ziditã cetatea lor,
ca sã-l arunce jos.
30. Iar el trecând prin mijlocul lor, s-a dus.
31. ªi s-a pogorât în Capernaum în cetatea Galileei, ºi era
învãþându-i pre ei Sâmbãta.
32. ªi se spãimântau de învãþãtura lui, cã cu stãpânire era cuvântul lui.
33. ªi în Sinagogã era un om care avea duh de drac necurat, ºi a
strigat cu glas mare, grãind:
34. Lasã, ce este nouã ºi þie Iisuse Nazarineanule? Ai venit sã ne
pierzi pre noi? Te ºtiu pre tine cine eºti, Sfântul lui Dumnezeu.
35. ªi l-a certat pre el Iisus, grãind: Taci, ºi ieºi dintr-însul. ªi
aruncându-l pre el dracul în mijloc, a ieºit dintr-însul, nimic
vãtãmându-l pre el.
36. ªi s-a fãcut spaimã peste toþi, ºi se întrebau între sine zicând:
Ce este cuvântul acesta? Cã cu stãpânire ºi cu putere porunceºte
duhurilor celor necurate, ºi ies.
37. ªi se ducea vestea de el în tot locul cel de prinprejur.
38. ªi sculându-se din Sinagogã, a intrat în casa lui Simon, iar
soacra lui Simon era cuprinsã de friguri mari, ºi l-au rugat pre
el pentru dânsa.
39. ªi stând lângã ea, a certat frigurile, ºi o au lãsat pre dânsa. ªi
îndatã sculându-se slujea lor.

140
Sf^nta Evanghelie de la Luca

40. ªi apunând soarele, toþi câþi aveau bolnavi cu multe feluri de


boale, i-au adus pre ei cãtre dânsul; iar el pre fieºtecare din
ei punând mâinile, i-a tãmãduit pre ei.
41. ªi ieºeau ºi draci din mulþi, strigând, ºi grãind: Cã tu eºti
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. ªi certându-i, nu-i lãsa pre dânºii
sã grãiascã, cãci îl ºtiau cã el este Hristos.
42. Iar fãcându-se ziuã, ieºind s-a dus în loc pustiu; ºi noroadele
cãutau pre dânsul, ºi au venit pânã la dânsul, ºi-l þineau pre el
ca sã nu se ducã de la dânºii.
43. Iar el a zis cãtre ei: Cã se cade mie sã vestesc ºi altor cetãþi
Împãrãþia lui Dumnezeu, cã spre aceasta sunt trimis.
44. ªi era propovãduind în Sinagogurile Galileei.

Cap. 5

1. ªi a fost când îl îmbulzea pre el norodul, ca sã auzã cuvântul


lui Dumnezeu, ºi el sta lângã iezerul Ghenizaretului.
2. ªi a vãzut douã corãbii stând lângã iezer; iar pescarii ieºind
dintr-însele, spãlau mrejele.
3. ªi intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pre el
s-o depãrteze puþin de la pãmânt; ºi ºezând învãþa pre noroade
din corabie.
4. Iar dacã a încetat a grãi, a zis cãtre Simon: Depãrteazã-o la
adânc ºi aruncaþi mrejele voastre spre vânare.
5. ªi rãspunzând Simon, a zis lui: Învãþãtorule, toatã noaptea
ostenindu-ne, nimic nu am prins; dar dupã cuvântul tãu voi
arunca mreaja.
6. ªi aceasta fãcând, au prins mulþime multã de peºti, ºi se rupea
mreaja lor.
7. ªi au fãcut semn soþiilor sale, care erau într-altã corabie, ca
sã vinã ºi sã le ajute lor, ºi au venit ºi au umplut amândouã
corãbiile, cât se afundau ele.
8. Iar Simon Petru vãzând, a cãzut la genunchele lui Iisus, grãind:
Ieºi de la mine, cã om pãcãtos sunt, Doamne.

141
Sf^nta Evanghelie de la Luca

9. Cã îl cuprinsese pre el spaimã, ºi pre toþi cei ce erau cu dânsul,


pentru vânarea peºtilor pre care prinseserã.
10. Aºijderea ºi pre Iacov, ºi pre Ioan feciorii lui Zevedei, care
erau soþii lui Simon. ªi a zis Iisus cãtre Simon: Nu te teme, de
acum vei vâna oameni.
11. ªi scoþând corãbiile la pãmânt, lãsând toate au mers dupã dânsul.
12. ªi a fost când era el într-una din cetãþi, iatã un om era plin de
leprã, ºi vãzând pre Iisus, a cãzut pre faþa sa, ºi s-a rugat lui,
grãind: Doamne, de vei vrea, poþi sã mã curãþeºti.
13. ªi tinzând mâna, s-a atins de dânsul, zicând: Voiesc, curãþeºte-te.
ªi îndatã lepra s-a dus de la dânsul.
14. ªi el a poruncit lui, nimãnui sã nu spuie: Ci mergi de te aratã
pre sineþi Preotului, ºi du pentru curãþenia ta, precum a poruncit
Moise, întru mãrturie lor.
15. Iar cuvântul mai mult strãbãtea pentru dânsul. ªi se adunau
noroade multe ca sã auzã ºi sã se tãmãduiascã de la dânsul de
boalele sale.
16. Iar el se ducea în pustie, ºi se ruga.
17. ªi a fost întru una din zile, ºi el era învãþând, ºi ºedeau Fariseii
ºi Învãþãtorii legii, care veniserã din toate satele Galileei, ºi
ale Iudeei, ºi ale Ierusalimului; ºi puterea Domnului era spre
a-i tãmãdui pre ei.
18. ªi iatã oarecare bãrbaþi purtând în pat pre un om, care era
slãbãnog, ºi cãutau sã-l ducã pre el înãuntru, ºi sã-l punã
înaintea lui.
19. ªi neaflând pre unde sã-l ducã pentru norod, suindu-se
deasupra acoperãmântului, printre cãrãmizi l-au slobozit pre
dânsul cu patul în mijloc înaintea lui Iisus.
20. ªi vãzând credinþa lor, a zis lui: Omule, iartã-þi-se þie pãcatele tale.
21. ªi au început a cugeta Cãrturarii ºi Fariseii, grãind: Cine este
acesta ce grãieºte hule? Cine poate sã ierte pãcatele, fãrã
numai unul Dumnezeu?
22. Iar cunoscând Iisus gândurile lor, rãspunzând, a zis cãtre dânºii:
Ce gândiþi întru inimile voastre?
23. Ce este mai lesne, a zice: Iartã-þi-se þie pãcatele tale, sau a
zice: Scoalã ºi umblã?

142
Sf^nta Evanghelie de la Luca

24. Ci ca sã ºtiþi, cã putere are Fiul Omului pre pãmânt a ierta


pãcatele, (a zis slãbãnogului); þie grãiesc: Scoalã, ºi luând
patul tãu, mergi la casa ta.
25. ªi îndatãºi sculându-se înaintea lor, a luat patul pre care zãcea,
ºi s-a dus la casa sa, slãvind pre Dumnezeu.
26. ªi spaimã a cuprins pre toþi, ºi slãveau pre Dumnezeu; ºi s-au
umplut de fricã, grãind: Cã am vãzut lucruri minunate astãzi.
27. ªi dupã acestea a ieºit ºi a vãzut pre un vameº anume Levi,
ºezând la vamã, ºi i-a zis lui: Vino dupã mine.
28. ªi lãsând toate, s-a sculat ºi a mers dupã dânsul.
29. ªi a fãcut lui ospãþ mare Levi în casa sa. ªi era norod mult de
vameºi ºi de alþii, care ºedeau cu ei.
30. ªi cârteau Cãrturarii lor ºi Fariseii cãtre Ucenicii lui grãind:
Pentru ce cu vameºii ºi cu pãcãtoºii mâncaþi ºi beþi?
31. ªi rãspunzând Iisus a zis cãtre ei: Nu au trebuinþã de doftor
cei sãnãtoºi, ci cei bolnavi.
32. Nu am venit sã chem pre cei drepþi, ci pre cei pãcãtoºi la
pocãinþã.
33. Iar ei au zis cãtre el: Pentru ce ucenicii lui Ioan postesc adeseori ºi
rugãciuni fac, aºijderea ºi ai Fariseilor; iar ai tãi mãnâncã ºi beau?
34. Iar el a zis cãtre dânºii: Au doarã puteþi pre fiii nunþii sã-i
faceþi sã posteascã, pânã când este Mirele cu dânºii?
35. Iar vor veni zile, când se va lua Mirele de la dânºii, ºi atunci
vor posti într-acele zile.
36. ªi grãia ºi pildã cãtre dânºii: Cã nimeni nu pune petec de hainã
nouã la hainã veche; iar de nu, ºi pre cea nouã o rupe, ºi la cea
veche nu se potriveºte petecul cel ce este de la cea nouã.
37. ªi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, va sparge
vinul cel nou pre foi, ºi el se va vãrsa, ºi foile vor pieri;
38. Ci vinul nou se cade sã-l punã în foi noi; ºi amândouã se vor þinea.
39. ªi nimenea care bea de cel vechi, îndatã voieºte de cel nou,
cã zice: Cel vechi mai bun este.

143
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Cap. 6

1. ªi a fost într-o Sâmbãtã a doua dupã cea dintâi, trecea el prin


semãnãturi, ºi smulgeau Ucenicii lui spice ºi mâncau,
frecându-le cu mâinile.
2. Iar oarecare din Farisei le-a zis lor: Ce faceþi care nu se cade
a face Sâmbãta?
3. ªi rãspunzând Iisus, a zis cãtre dânºii: Nici aceasta nu aþi cetit
ce a fãcut David, când a flãmânzit el, ºi cei ce erau cu dânsul?
4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, ºi a luat pâinile punerii
înainte, ºi a mâncat, ºi a dat ºi celor ce erau cu el; care nu se
cãdea sã le mãnânce, fãrã numai Preoþii.
5. ªi zicea lor: Cã Domn este Fiul Omului ºi al Sâmbetei.
6. ªi a fost ºi în altã Sâmbãtã a intrat el în Sinagogã ºi învãþa, ºi
era acolo un om, ºi mâna lui cea dreaptã era uscatã.
7. ªi îl pândeau pre el Cãrturarii ºi Fariseii de-l va vindeca
Sâmbãta, ca sã afle vinã asupra lui.
8. Iar el ºtia gândurile lor, ºi a zis omului care avea mâna uscatã:
Scoalã-te, ºi stai în mijloc. Iar el sculându-se, a stãtut.
9. Deci a zis Iisus cãtre dânºii: Întreba-voi pre voi, ce se cade
Sâmbãta, bine a face, sau rãu a face? Suflet a mântui, sau a pierde?
10. ªi cãutând spre toþi aceºtia, a zis lui: Întinde-þi mâna ta; iar el
a fãcut aºa; ºi a venit mâna lui la starea cea dintâi sãnãtoasã,
ca ºi cealaltã.
11. Iar ei s-au umplut de nebunie, ºi vorbeau unul cu altul, ce ar fi
fãcut lui Iisus.
12. ªi a fost în zilele acestea, a ieºit la munte sã se roage, ºi toatã
noaptea a petrecut întru rugãciunea lui Dumnezeu.
13. ªi când s-a fãcut ziuã, a chemat pre Ucenicii sãi, ºi alegând
dintru dânºii doisprezece, (pre care ºi Apostoli i-a numit.)
14. Pre Simon, pre care l-a ºi numit Petru, ºi pre Andrei fratele
lui, pre Iacov ºi pre Ioan, pre Filip ºi pre Vartolomeu.
15. Pre Matei ºi pre Toma, pre Iacov al lui Alfeu ºi pre Simon ce
se cheamã Zilotul.
16. Pre Iuda al lui Iacov, ºi pre Iuda Iscarioteanul, care s-a
fãcut ºi vânzãtor.

144
Sf^nta Evanghelie de la Luca

17. ªi pogorându-se cu dânºii, a stãtut în loc ºes, ºi mulþimea


Ucenicilor lui, ºi mulþime multã de norod, din toatã Iudeea ºi
din Ierusalim, ºi de pre lângã marea Tirului, ºi a Sidonului,
care veniserã sã-l asculte pre el, ºi sã se tãmãduiascã de
neputinþele sale.
18. ªi cei ce se chinuiau de duhuri necurate, ºi se vindecau.
19. ªi tot norodul cãuta sã se atingã de el, cã putere ieºea din el,
ºi vindeca pre toþi.
20. ªi el ridicându-ºi ochii sãi spre Ucenicii lui, zicea: Fericiþi
sunteþi sãracilor, cã a voastrã este Împãrãþia lui Dumnezeu.
21. Fericiþi sunteþi care flãmânziþi acum, cã vã veþi sãtura. Fericiþi
sunteþi cari plângeþi acum, cã veþi râde.
22. Fericiþi veþi fi când vã vor urî pre voi oamenii, ºi când vã vor
despãrþi pre voi, ºi vã vor ocãrî, ºi vor scoate numele vostru ca
un rãu pentru Fiul Omului.
23. Bucuraþi-vã întru acea zi ºi sãltaþi; cã iatã, plata voastrã multã
este în Ceruri. Cã întru acest chip fãceau Prorocilor pãrinþii lor.
24. Însã vai vouã bogaþilor, cã vã luaþi mângâierea voastrã.
25. Vai vouã celor ce sunteþi sãtui acum, cã veþi flãmânzi. Vai
vouã celor ce râdeþi acum, cã veþi plânge ºi vã veþi tângui.
26. Vai vouã când vã vor zice bine toþi oamenii, cã întru acest
chip fãceau prorocilor celor mincinoºi pãrinþii lor.
27. Ci vouã grãiesc celor ce auziþi: Iubiþi pre vrãjmaºii voºtri; bine
faceþi celor ce vã urãsc pre voi.
28. Binecuvântaþi pre cei ce vã blesteamã pre voi ºi vã rugaþi pentru
cei ce vã fac vouã necaz.
29. Celui ce te bate pre tine preste o faþã a obrazului, întoarce-i lui
ºi cealaltã; ºi celui ce îþi ia haina, nu-i opri lui ºi cãmaºa.
30. ªi tot celuia ce cere de la tine, dã-i; ºi de la cela ce îþi ia ale
tale, nu cere înapoi.
31. ªi precum voiþi ca sã vã facã vouã oamenii, ºi voi faceþi lor aºijderea.
32. ªi de iubiþi pre cei ce vã iubesc pre voi, ce dar este vouã? Cã
ºi pãcãtoºii iubesc pre cei ce îi iubesc pre dânºii.
33. ªi de faceþi bine celor ce vã fac vouã bine, ce dar este vouã?
Cã ºi pãcãtoºii aceeaºi fac.

145
Sf^nta Evanghelie de la Luca

34. ªi de daþi împrumut, de la care nãdãjduiþi a lua, ce dar este vouã?


Cã ºi pãcãtoºii pãcãtoºilor dau împrumut, ca sã ia întocmai.
35. Ci iubiþi pre vrãjmaºii voºtri; ºi faceþi bine, ºi daþi împrumut,
nimic nãdãjduind; ºi va fi plata voastrã multã, ºi veþi fi fii ai
celui Prea Înalt; cã el este Bun spre cei nemulþumitori, ºi rãi.
36. Deci fiþi milostivi, precum ºi Tatãl vostru este Milostiv.
37. ªi nu judecaþi, ºi nu vã veþi judeca; nu osândiþi, ºi nu vã veþi
osândi; iertaþi, ºi vi se va ierta.
38. Daþi, ºi vi se va da vouã; mãsurã bunã, îndesatã, ºi clãtitã, ºi
pre deasupra vãrsându-se vor da în sânul vostru; cã cu aceeaºi
mãsurã cu care veþi mãsura, se va mãsura vouã.
39. ªi le-a zis lor ºi pildã: Au doarã poate orb pre orb sã
povãþuiascã? Au nu amândoi vor cãdea în groapã?
40. Nu este Ucenic mai pre sus de dascãlul sãu; iarã tot cel
desãvârºit, va fi ca dascãlul sãu.
41. ªi ce vezi ºtercul, cel ce este în ochiul fratelui tãu, iarã bârna
care este în ochiul tãu, nu o simþi?
42. Sau cum poþi zice fratelui tãu: Frate, lasã sã scot ºtercul care
este în ochiul tãu, însuþi nevãzând bârna care este în ochiul
tãu? Fãþarnice, scoate întâi bârna din ochiul tãu, ºi atunci vei
vedea sã scoþi ºtercul care este în ochiul fratelui tãu.
43. Cã nu este pom bun care face roadã rea; nici pom rãu care
face roadã bunã.
44. Cã tot pomul din roada sa se cunoaºte; cã nu adunã smochine
din mãrãcini, nici din rug culeg struguri.
45. Omul cel bun din vistieria cea bunã a inimii sale scoate cele
bune; ºi omul cel rãu, din vistieria cea rea a inimii sale scoate
cel rele; cã din prisosinþa inimii grãieºte gura lui.
46. ªi ce mã chemaþi, Doamne, Doamne, ºi nu faceþi cele ce vã
zic? Tot cela ce vine cãtre mine, ºi aude cuvintele mele, ºi le
face pre ele, voi arãta vouã cui este asemenea.
47. Asemenea este omului ce îºi zideºte casã, care a sãpat ºi a
adâncat, ºi a pus temelia pre piatrã; ºi vãrsare de ape fãcându-
se, a lovit râul în casa aceea, ºi nu o a putut clãti pre ea; cãci
era întemeiatã pre piatrã.

146
Sf^nta Evanghelie de la Luca

48. Iar cela ce a auzit ºi nu a fãcut, asemenea este omului care ºi-
a zidit casa sa pre pãmânt fãrã de temelie; în care a lovit râul, ºi
îndatã a cãzut, ºi s-a fãcut sfãrâmarea casei aceea mare.

Cap. 7

1. ªi dupã ce a sfârºit toate cuvintele sale întru auzul norodului,


a intrat în Capernaum.
2. Iar sluga unui Sutaº fiind bolnavã vrea sã moarã, care era la
dânsul de cinste.
3. ªi auzind de Iisus, a trimis la dânºii bãtrâni ai Iudeilor, rugându-l
pre el ca sã vinã sã mântuiascã sluga lui.
4. Iar ei venind cãtre Iisus, îl rugau pre el cu deadinsul, zicând:
Cã este vrednic acela cãruia vei da aceasta.
5. Cãci iubeºte neamul nostru, ºi Sinagoga el o a zidit nouã.
6. Iar Iisus mergea cu dânºii, ºi nefiind el departe de casã, a
trimis la dânsul Sutaºul prieteni, grãind lui: Doamne, nu te
osteni; cã nu sunt vrednic ca sã intri sub acoperãmântul meu.
7. Pentru aceea nici pre mine nu m-am socotit a fi vrednic a
veni cãtre tine; ci zi cu cuvântul, ºi se va tãmãdui sluga mea.
8. Cã ºi eu sunt om rânduit sub dregãtorie, având sub sinemi
slujitori; ºi zic acestuia: Mergi, ºi merge; ºi altuia: Vino, ºi
vine; ºi slugii mele: Fã aceasta, ºi face.
9. Iar Iisus auzind acestea, s-a minunat de el ºi întorcându-se, a
zis norodului care mergea dupã dânsul: Grãiesc vouã, cã nici
întru Israil n-am aflat atâta credinþã.
10. ªi întorcându-se trimiºii acasã, au aflat pre sluga cea bolnavã
sãnãtoasã.
11. ªi a fost dupã acestea, mergea într-o cetate ce se chema Nain,
ºi împreunã cu dânsul mergeau Ucenicii lui mulþi, ºi norod
mult.
12. ªi dacã s-au apropiat cãtre poarta cetãþii, iatã scoteau pre un
mort, fiu unul nãscut al maicii sale, ºi aceea era vãduvã, ºi
norod mult cu dânsa din cetate.

147
Sf^nta Evanghelie de la Luca

13. ªi vãzând-o pre dânsa Domnul, i s-a fãcut milã de ea, ºi a zis
ei: Nu plânge.
14. ªi apropiindu-se s-a atins de pat, (iar cei ce îl duceau, au
stãtut), ºi a zis: Tânãrule, þie grãiesc, scoalã-te.
15. ªi a ºezut drept mortul ºi a început a grãi. ªi l-a dat pre el
maicii lui.
16. ªi a luat fricã pre toþi, ºi slãveau pre Dumnezeu, grãind: Cã
Proroc mare s-a sculat întru noi; ºi cum cã a cercetat Dumnezeu
pre norodul sãu.
17. ªi a ieºit cuvântul acesta de el întru toatã Iudeea, ºi întru toatã latura.
18. ªi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
19. ªi chemând Ioan pre doi oarecare din ucenicii sãi, i-a trimis
cãtre Iisus, zicând: Tu eºti cela ce vine, sau pre altul sã aºteptãm?
20. ªi venind cãtre el bãrbaþii aceia, au zis: Ioan Botezãtorul ne-
a trimis pre noi cãtre tine, zicând: Tu eºti cela ce vine, sau
pre altul sã aºteptãm?
21. (ªi întru acel ceas a tãmãduit pre mulþi de boli, ºi de rãni, ºi
de duhuri rele, ºi a dat vedere multor orbi.)
22. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Mergeþi, ºi spuneþi lui Ioan, cele
ce aþi vãzut ºi aþi auzit; cã orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii se
curãþesc, surzii aud, morþii se scoalã, sãracilor bine se vesteºte.
23. ªi fericit este cel ce nu se va sminti întru mine.
24. Iar dacã s-au dus vestitorii lui Ioan, a început a grãi cãtre
noroade de Ioan: Ce aþi ieºit în pustie sã vedeþi? Au trestie
clãtitã de vânt?
25. Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Au om îmbrãcat în haine moi? Iatã,
cei ce sunt în haine scumpe, ºi petrec întru desfãtare, în casele
împãrãteºti sunt.
26. Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Au Proroc? Adevãr grãiesc vouã:
ªi mai mult de Proroc.
27. Acesta este de care este scris: Iatã, eu trimit Îngerul meu
înaintea feþei tale, care va gãti calea ta înaintea ta.
28. Cã zic vouã: Mai mare Proroc între cei nãscuþi din femei
decât Ioan Botezãtorul, nimeni nu este; iar cel mai mic, întru
Împãrãþia lui Dumnezeu, mai mare decât el este.
29. ªi tot norodul auzind, drept a fãcut pre Dumnezeu, Botezându-se cu
Botezul lui Ioan.

148
Sf^nta Evanghelie de la Luca

30. Iar Fariseii ºi legiuitorii au lepãdat de la sine sfatul lui


Dumnezeu, nebotezându-se de la dânsul.
31. Deci cu cine voi asemãna pre oamenii neamului acestuia? ªi
cu cine sunt asemenea?
32. Asemenea sunt cu copiii ce ºed în târg, ºi strigã unii cãtre alþii
ºi zic: Fluierat-am vouã ºi n-aþi jucat; cântat-am de jale vouã
ºi nu aþi plâns.
33. Cã a venit Ioan Botezãtorul, nici pâine mâncând, nici vin bând;
ºi ziceþi: drac are.
34. A venit Fiul Omului mâncând ºi bând, ºi ziceþi: Iatã om
mâncãtor ºi bãutor de vin, prieten vameºilor ºi pãcãtoºilor.
35. ªi s-a îndreptat înþelepciunea de la toþi fiii sãi.
36. ªi-l ruga pre el oarecare din Farisei, ca sã mãnânce cu el. ªi
intrând în casa Fariseului, a ºezut.
37. ªi iatã, o femeie din cetate, care era pãcãtoasã, înþelegând cã
ºade în casa Fariseului, aducând un alabastru cu mir,
38. ªi stând lângã Picioarele lui, dinapoi, plângând, a început a
uda Picioarele lui cu lacrãmi; ºi cu perii capului sãu le ºtergea,
ºi sãruta Picioarele lui, ºi le ungea cu mir.
39. Iar vãzând Fariseul carele chemase pre el, a zis întru sine,
grãind: Acesta de ar fi Proroc, ar ºti cine ºi ce fel de femeie
este ceea ce se atinge de el, cã este pãcãtoasã.
40. ªi rãspunzând Iisus, a zis cãtre el: Simone, am oarece sã-þi
zic. Iar el a zis: Învãþãtorule, zi.
41. Doi datornici erau oarecãruia cãmãtarnic; unul era dator cu
cinci sute de dinari, iar celãlalt cu cincizeci;
42. ªi neavând ei cu ce plãti, amândurora le-a dãruit. Deci care
dintr-înºii, spune-mi, mai mult va iubi pre el?
43. Iar Simon rãspunzând, a zis: Socotesc cã acela cãruia i-a dãruit
mai mult; iar el a zis lui: Drept ai judecat.
44. ªi întorcându-se cãtre femeie, a zis lui Simon: Vezi pre aceastã
femeie? Am intrat în casa ta, apã pre Picioarele mele nu ai dat;
iar aceasta cu lacrãmi mi-a udat Picioarele mele, ºi le-a ºters
cu pãrul capului sãu.
45. Sãrutare mie nu mi-ai dat; iar aceasta de când am intrat, nu a
încetat sãrutându-mi Picioarele mele.

149
Sf^nta Evanghelie de la Luca

46. Cu untdelemn Capul meu nu l-ai uns; iar aceasta cu mir mi-a
uns Picioarele mele.
47. Pentru aceea grãiesc þie: Iartã-se pãcatele ei cele multe, cã a
iubit mult. Iar cui se iartã puþin, iubeºte mai puþin.
48. ªi a zis ei: Iartã-þi-se þie pãcatele tale.
49. ªi a început cei ce ºedeau cu dânsul a grãi întru sine: Cine este
acesta care iartã ºi pãcatele?
50. ªi a zis cãtre femeie: Credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace.

Cap. 8

1. ªi a fost dupã aceasta, ºi el umbla prin cetãþi, ºi prin sate,


propovãduind ºi binevestind Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi cei
doisprezece cu dânsul.
2. ªi niºte femei care erau tãmãduite de duhuri rele ºi de boli,
Maria ce se chema Magdalena, dintru care ieºiserã ºapte draci.
3. ªi Ioana, femeia lui Husa, ispravnicul lui Irod, ºi Suzana, ºi
altele multe, care slujeau lui din avuþiile sale.
4. ªi adunându-se norod mult, ºi cei de prin cetãþi venind cãtre
dânsul, a zis prin pildã:
5. Ieºit-a Semãnãtorul sã semene sãmânþa sa ; ºi semãnând el, una
a cãzut lângã cale, ºi s-a cãlcat, ºi pasãrile Cerului o au mâncat.
6. ªi alta a cãzut pre piatrã, ºi dacã a rãsãrit s-a uscat, pentru cã
nu avea umezealã.
7. ªi alta a cãzut în mijlocul spinilor, ºi crescând spinii o au
înecat pre ea.
8. ªi alta a cãzut pre pãmânt bun, ºi rãsãrind a fãcut rod însutit.
Acestea grãind, striga: Cela ce are urechi de auzit, auzã.
9. ªi l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicând: Ce este pilda aceasta?
10. Iar el a zis: Vouã este dat a ºti Tainele Împãrãþiei lui Dumnezeu,
iar celorlalþi în pilde; ca vãzând sã nu vazã, ºi auzind sã nu
înþeleagã.
11. Iar pilda este aceasta: Sãmânþa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cei de lângã cale sunt cei ce aud; apoi vine diavolul, ºi ia
cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând sã se mântuiascã.

150
Sf^nta Evanghelie de la Luca

13. Iar cea de pre piatrã, sunt cei care când aud, cu bucurie
primesc cuvântul; ºi aceºtia rãdãcinã nu au, care pânã la o
vreme cred ºi în vreme de ispitã se leapãdã.
14. Iar ceea ce a cãzut în spini, aceºtia sunt care au auzit, ºi de
grijile, ºi de bogãþiile, ºi de dulceþurile vieþii acesteia umblând,
se îneacã ºi nu sãvârºesc roadã.
15. Iar cea de pre pãmânt bun, aceºtia sunt care cu inimã bunã ºi
curatã auzind cuvântul, îl þin ºi fac roadã întru rãbdare. Acestea
zicând striga: Cela ce are urechi de auzit, auzã.
16. ªi nimenea aprinzând lumina o acopere pre dânsa cu vas, sau o
pune sub pat, ci o pune în sfeºnic, ca sã vadã cei ce intrã lumina.
17. Cã nu este lucru de tainã, care sã nu se arate; nici lucru ascuns
care sã nu se cunoascã ºi întru arãtare sã vie.
18. Deci vedeþi cum auziþi: Cã cel ce are, se va da lui; ºi cel ce nu
are, ºi ce i se pare cã are, se va lua de la dânsul.
19. ªi au venit cãtre dânsul Muma lui, ºi fraþii lui, ºi nu putea sã
vorbeascã cu dânsul pentru norod.
20. ªi i-au spus lui, zicând: Muma ta, ºi fraþii tãi stau afarã, vrând
sã te vazã pre tine.
21. Iar el rãspunzând, a zis cãtre dânºii: Muma mea, ºi fraþii mei
sunt aceºtia, care aud cuvântul lui Dumnezeu, ºi-l fac pre dânsul.
22. ªi a fost într-una din zile, ºi el a intrat în corabie, ºi Ucenicii
lui, ºi a zis cãtre ei: Sã trecem de cea parte de iezer, ºi s-au
slobozit.
23. Iar mergând ei cu corabia, a adormit el. ªi s-a pogorât vifor
de vânt în iezer, ºi se umplea, ºi se primejduia.
24. ªi apropiindu-se l-au deºteptat pre dânsul, grãind: Învãþãtorule,
Învãþãtorule, pierim. Iar el sculându-se, a certat vântul, ºi valul
apei; ºi au încetat, ºi s-a fãcut liniºte.
25. ªi a zis cãtre ei: Unde este credinþa voastrã? Iar ei spãimântându-se
s-au mirat, grãind unul cãtre altul: Cine este acesta? Cã ºi
vânturilor ºi apei porunceºte, ºi-l ascultã pre dânsul.
26. ªi au venit cu corabia în laturea Gadarenilor, care este de
ceia parte de Galileea.
27. ªi ieºind el la uscat, l-a întâmpinat pre el un om oarecare din
cetate, care avea draci de mulþi ani, ºi în hainã nu se îmbrãca,
ºi în casã nu petrecea, ci în mormânturi.

151
Sf^nta Evanghelie de la Luca

28. Iar vãzând pre Iisus, ºi strigând, a cãzut înaintea lui, ºi cu glas
mare a zis: Ce este mie ºi þie Iisuse Fiul lui Dumnezeu celui
Prea Înalt? Rogu-te, nu mã munci pre mine.
29. (Cã poruncea duhului celui necurat, ca sã iasã din omul acela;
cã de mulþi ani îl rãpise pre dânsul, ºi se lega cu lanþuri de
fier ºi cu obezi, pãzindu-se; ºi sfãrâmând legãturile, se gonea
de dracul prin pustie.)
30. ªi l-a întrebat pre el, Iisus, grãind: Cum îþi este numele? Iar
el a zis: Legheon; cã draci mulþi intraserã într-însul.
31. ªi-l rugau pre el, ca sã nu porunceascã lor sã meargã întru adânc.
32. ªi era acolo o turmã de porci mulþi ce se pãºteau în munte, ºi-l
rugau pre el, sã le dea voie lor sã intre într-înºii, ºi le-a dat lor voie.
33. ªi ieºind dracii din om, au intrat în porci; ºi s-a pornit turma
de pre þãrmuri în iezer ºi s-a înecat.
34. Iar pãstorii vãzând ceea ce se fãcuse, au fugit; ºi au spus în
cetate ºi prin sate.
35. ªi au ieºit sã vazã ce s-a fãcut; ºi au venit la Iisus, ºi au aflat
pre omul dintru care ieºiserã dracii, îmbrãcat ºi întreg la
minte, ºezând lângã picioarele lui Iisus, ºi s-au temut.
36. ªi le-au spus lor ºi cei ce vãzuse, cum s-a mântuit cel îndrãcit.
37. ªi l-a rugat pre dânsul tot norodul þinutului Gadarenilor, sã se
ducã de la dânºii, cã erau cuprinºi de mare fricã. Iar el intrând
în corabie, s-a întors.
38. Iar bãrbatul dintru care ieºiserã dracii, ruga pre el ca sã fie cu
dânsul; dar Iisus l-a slobozit pre el, grãind:
39. Întoarce-te în casa ta, ºi povesteºte câte þi-a fãcut þie Dumnezeu.
ªi s-a dus propovãduind prin toatã cetatea câte i-a fãcut Iisus lui.
40. ªi a fost când s-a întors Iisus, l-a primit pre el norodul, cã toþi
îl aºtepta pre el.
41. ªi iatã, a venit un om cãruia îi era numele Iair, ºi acesta era
mai marele Sinagogãi; ºi cãzând la picioarele lui Iisus, îl ruga
pre el ca sã intre în casa lui.
42. Cã avea o fiicã una nãscutã, ca de doisprezece ani, ºi aceea
murea. (Iar când mergea el, îl împresurau noroadele.
43. ªi o femeie fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care
cheltuise la doftori toatã avuþia sa, ºi nici de la unul nu a putut
sã se vindece.

152
Sf^nta Evanghelie de la Luca

44. Apropiindu-se dinapoi, s-a atins de poala hainei lui; ºi îndatã


a stãtut curgerea sângelui ei.
45. ªi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar lepãdându-se
toþi, a zis Petru ºi cei ce erau cu el: Învãþãtorule, noroadele te
îmbulzesc, ºi te strâmtoreazã, ºi zici: Cine este cel ce s-a
atins de mine?
46. Iar Iisus a zis: S-a atins de mine oarecine, cã eu am cunoscut
Puterea care a ieºit din mine.
47. Iar vãzând femeia cã nu s-a ascuns, a venit tremurând; ºi cãzând
înaintea lui, i-a spus lui, înaintea a tot norodul, pentru care
pricinã s-a atins de el ºi cum cã s-a tãmãduit îndatã.
48. Iar el i-a zis ei: Îndrãzneºte fiicã, credinþa ta te-a mântuit,
mergi în pace.)
49. Încã grãind el, vine oarecare de la mai marele Sinagogãi,
grãind lui: Cã a murit fiica ta; nu supãra pre Învãþãtorul.
50. Iar Iisus auzind, a rãspuns lui, grãind: Nu te teme; crede numai
ºi se va mântui.
51. Iar intrând în casã, nu a lãsat nici pre unul sã intre, fãrã numai
pre Petru, ºi pre Iacov, ºi pre Ioan, ºi pre tatãl fecioarei, ºi
pre muma ei.
52. ªi plângeau toþi, ºi se tânguiau de dânsa; iar el a zis: Nu
plângeþi; nu a murit, ci doarme.
53. ªi-ºi râdeau de dânsul ºtiind cã a murit.
54. Iar el scoþând pre toþi afarã, ºi apucându-o de mânã, a strigat,
grãind: Fecioarã, scoalã-te.
55. ªi s-a întors duhul ei, ºi a înviat îndatã; ºi a poruncit sã-i dea
ei sã mãnânce.
56. ªi s-au spãimântat pãrinþii ei. Iar el a poruncit lor, sã nu spunã
nimãnui ceea ce se fãcuse.

Cap. 9

1. ªi chemând pre cei doisprezece, le-a dat lor putere ºi stãpânire


preste toþi dracii, ºi a vindeca boalele.
2. ªi i-a trimis pre dânºii sã propovãduiascã Împãrãþia lui
Dumnezeu, ºi sã tãmãduiascã pre cei bolnavi.

153
Sf^nta Evanghelie de la Luca

3. ªi a zis cãtre dânºii: Nimic sã nu luaþi pre cale, nici toiag,


nici traistã, nici pâine, nici argint, nici câte douã haine sã aveþi.
4. ªi ori în care casã veþi intra, acolo sã petreceþi, ºi de acolo sã ieºiþi.
5. ªi oricâþi nu vã vor primi pre voi, ieºind din cetatea aceea, ºi praful
de pre picioarele voastre scuturaþi, întru mãrturie asupra lor.
6. ªi ieºind umblau prin sate binevestind, ºi tãmãduind
pretutindenea.
7. ªi a auzit Irod cel a patra parte stãpânitor toate cele ce se
fãceau de el, ºi nu se pricepea, pentru cã unii ziceau, cã Ioan s-a
sculat din morþi.
8. Iar alþii, cã Ilie s-a arãtat; iar alþii, cã un Proroc din cei de
demult a înviat.
9. ªi a zis Irod: Pre Ioan eu l-am tãiat, dar acesta cine este de
care eu aud unele ca acestea? ªi cãuta sã-l vazã pre el.
10. ªi întorcându-se Apostolii, au spus lui toate câte au fãcut; ºi
luându-i pre dânºii, s-a dus deosebi în loc pustiu al cetãþii ce
se cheamã Betsaida.
11. Iar noroadele înþelegând, au mers dupã dânsul; ºi primindu-i
pre dânºii, le grãia lor de Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi pre cei
ce aveau trebuinþã de tãmãduire, îi vindeca.
12. Iar ziua a început a se pleca. ªi venind cei doisprezece, au zis
lui: Slobozeºte noroadele, ca mergând în satele ºi în oraºele
cele de primprejur, sã gãzduiascã, ºi sã-ºi afle hranã, cã aici
suntem în loc pustiu.
13. ªi a zis cãtre dânºii: Daþi-le lor voi sã mãnânce. Iar ei au zis: Nu
este la noi mai mult decât cinci pâini, ºi doi peºti; fãrã decât sã ne
ducem noi, ºi sã cumpãrãm la tot norodul acesta bucate.
14. (Cã erau ca cinci mii de bãrbaþi.) ªi a zis cãtre Ucenicii sãi:
Puneþi-i pre dânºii cete câte cincizeci.
15. ªi au fãcut aºa, ºi i-au aºezat pre toþi.
16. ªi luând cele cinci pâini, ºi cei doi peºti, cãutând la Cer, le-a
blagoslovit, ºi le-a frânt, ºi le-a dat Ucenicilor sã le punã
înaintea norodului.
17. ªi au mâncat, ºi s-au sãturat toþi. ªi au luat ceea ce prisosise
lor, douãsprezece coºuri de sfãrâmituri.
18. ªi a fost când se ruga el deosebi, era cu dânsul Ucenicii lui, ºi
i-a întrebat pre dânºii zicând:

154
Sf^nta Evanghelie de la Luca

19. Cine îmi zic noroadele cã sunt? Iar ei rãspunzând, au zis: Ioan
Botezãtorul; iar alþii, Ilie; iar alþii, cã Proroc oarecare din cei
de demult a înviat.
20. ªi le-a zis lor: Dar voi cine îmi ziceþi cã sunt? Iar Petru
rãspunzând a zis: Hristosul lui Dumnezeu.
21. Iar El dojenind pre dânºii, le-a poruncit nimãnui sã nu spunã
aceasta, zicând:
22. Cã se cade Fiului Omului multe a pãtimi, ºi a se defãima de Bãtrâni,
ºi de Arhierei, ºi de Cãrturari, ºi a se omorî, ºi a treia zi a învia.
23. ªi grãia cãtre toþi: Oricine va voi sã vinã dupã mine, sã se lepede
de sine, ºi sã-ºi ia Crucea sa în toate zilele, ºi sã-mi urmeze mie.
24. Cã cine va voi sã-ºi mântuiascã sufletul sãu, pierde-l-va pre
El; iar cine-ºi va pierde sufletul sãu pentru mine, acesta îl va
mântui pre dânsul.
25. Cã ce folos este omului de va dobândi lumea toatã, iar pre
sine se va pierde, sau se va pãgubi?
26. Cã oricine se va ruºina de mine, ºi de cuvintele mele, de acesta
Fiul Omului se va ruºina, când va veni întru slava sa, ºi a Tatãlui,
ºi a Sfinþilor Îngeri.
27. ªi vã grãiesc vouã cu adevãrat: Sunt unii din cei ce stau aici,
care nu vor gusta moarte, pânã când vor vedea Împãrãþia lui
Dumnezeu.
28. ªi a fost dupã cuvintele acestea ca la opt zile, ºi luând pre
Petru, ºi pre Ioan, ºi pre Iacov, s-a suit în munte sã se roage.
29. ªi s-a fãcut când se ruga el, chipul feþei lui altul ºi
îmbrãcãmintea lui albã strãlucind.
30. ªi iatã doi bãrbaþi vorbeau cu dânsul, care erau Moise ºi Ilie.
31. Care arãtându-se în slavã, grãiau de Ieºirea lui, care vrea sã o
plineascã în Ierusalim.
32. Iar Petru ºi cei ce erau cu dânsul, erau îngreuiaþi de somn; ºi
deºteptându-se, au vãzut slava lui, ºi pre cei doi bãrbaþi stând
împreunã cu dânsul.
33. ªi a fost când s-au despãrþit ei de la dânsul, ºi a zis Petru cãtre
Iisus: Învãþãtorule, bine este nouã a fi aici; ºi sã facem trei colibe:
Una þie, ºi una lui Moise, ºi una lui Ilie, neºtiind ce grãia.
34. ªi acestea grãind el, s-a fãcut Nor, ºi i-a umbrit pre dânºii;
ºi s-au spãimântat când au intrat ei în Nor.

155
Sf^nta Evanghelie de la Luca

35. ªi Glas a fost din Nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit,
pre acesta sã ascultaþi.
36. ªi dupã ce a fost Glasul, s-a aflat Iisus singur; ºi ei au tãcut, ºi
nimãnui nu au spus în zilele acelea nimic din cele ce vãzuserã.
37. ªi a fost a doua zi pogorându-se ei din munte, l-a întâmpinat
pre el norod mult.
38. ªi iatã, un bãrbat din norod a strigat, grãind: Învãþãtorule,
rogu-te cautã spre fiul meu, cã unul nãscut îmi este mie.
39. ªi iatã, duh îl apucã pre el, ºi de nãpraznã strigã, ºi-l zdrobeºte
pre el cu spumã, ºi abia se duce de la el, sfãrâmându-l pre el.
40. ªi m-am rugat Ucenicilor tãi ca sã-l scoatã, ºi nu au putut.
41. Iar Iisus rãspunzând, a zis: O neam necredincios, ºi îndãrãtnic! Pânã
când voi fi cu voi, ºi voi suferi pre voi? Adu-mi pre fiul tãu aici.
42. ªi încã apropiindu-se el, l-a trântit pre el dracul, ºi l-a scuturat.
Iar Iisus a certat pre duhul cel necurat, ºi a tãmãduit copilul,
ºi l-a dat tatãlui sãu.
43. ªi se spãimântau toþi de mãrimea lui Dumnezeu. ªi mirându-se
toþi de toate care a fãcut Iisus, a zis cãtre Ucenicii sãi:
44. Puneþi voi în urechile voastre cuvintele acestea, cã Fiul
Omului va sã dea în mâinile oamenilor.
45. Iar ei nu înþelegea cuvântul acesta, ºi era acoperit de cãtre dânºii, ca
sã nu-l priceapã; ºi se temea sã-l întrebe pre el de cuvântul acesta.
46. ªi a intrat gând întru dânºii: Cine ar fi dintru ei mai mare.
47. Iar Iisus ºtiind gândul inimii lor, luând un prunc, l-a pus pre el
lângã sine.
48. ªi a zis lor: Oricine va primi pruncul acesta întru Numele
meu, pre mine mã primeºte. ªi oricine mã va primi pre mine,
primeºte pre cela ce m-a trimis pre mine. Cã cela ce este
mai mic întru voi toþi, acesta va fi mare.
49. Iar Ioan rãspunzând, a zis: Învãþãtorule, am vãzut pre oarecare
cu Numele tãu scoþând draci, ºi l-am oprit pre el, cã nu umblã
pre urma ta cu noi.
50. ªi a zis cãtre el Iisus: nu îl opriþi; cã cel ce nu este împrotiva
noastrã, pentru noi este.
51. ªi a fost când s-au împlinit zilele Înãlþãrii lui, el ºi-a întãrit
faþa sa sã meargã în Ierusalim.

156
Sf^nta Evanghelie de la Luca

52. ªi a trimis vestitori înaintea feþei sale; ºi mergând a intrat într-un


oraº al Samarinenilor, ca sã-i gãteascã lui.
53. ªi nu l-au primit pre dânsul, cã faþa lui era mergând în Ierusalim.
54. ªi vãzând Ucenicii lui, Iacov ºi Ioan, au zis: Doamne, voieºti
sã zicem sã se pogoare foc din Cer, ºi sã-i mistuiascã pre ei,
precum ºi Ilie a fãcut?
55. Iar Iisus întorcându-se, i-a certat pre dânºii, ºi a zis: Nu ºtiþi
ai cãrui Duh sunteþi voi.
56. Cã Fiul Omului nu a venit sã piarzã suflete omeneºti, ci sã
mântuiascã. ªi au mers într-alt sat.
57. ªi a fost când mergea el pre cale, a zis oarecine cãtre el:
Doamne, voi sã merg dupã tine, ori unde vei merge.
58. ªi a zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, ºi pasãrile Cerului cuiburi;
iar Fiul Omului nu are unde sã-ºi plece capul.
59. ªi a zis cãtre altul: Vino dupã mine; iar el a zis: Doamne, dã-mi
voie întâi sã merg sã îngrop pre tatãl meu.
60. Iar Iisus a zis lui: Lasã morþii sã-ºi îngroape pre morþii lor;
iar tu mergi de vesteºte Împãrãþia lui Dumnezeu.
61. ªi a zis ºi altul: Voi sã merg dupã tine, Doamne; dar întâi dã-mi
voie sã tocmesc cele ce sunt în casa mea.
62. Iar Iisus a zis cãtre el: Nimeni punându-ºi mâna lui pre plug,
ºi cãutând înapoi, este îndreptat întru Împãrãþia lui Dumnezeu.

Cap. 10

1. Iar dupã acestea a arãtat Domnul ºi pre alþi ºaptezeci, ºi i-a


trimis pre dânºii câte doi înaintea feþei sale, întru tot oraºul
ºi locul unde vrea el sã meargã.
2. ªi zicea cãtre dânºii: Seceriºul este mult, iar lucrãtorii puþini;
deci rugaþi pre Domnul seceriºului, ca sã scoatã lucrãtori la
seceriºul sãu.
3. Mergeþi, iatã eu vã trimit pre voi ca mieii în mijlocul lupilor.
4. Sã nu purtaþi pungã, nici traistã, nici încãlþãminte; ºi pre
nimenea sã nu întrebaþi de sãnãtate în cale.

157
Sf^nta Evanghelie de la Luca

5. ªi ori în care casã veþi intra, întâi ziceþi: Pace casei acesteia.
6. ªi de va fi acolo fiul pãcii, se va odihni preste dânsul pacea
voastrã; iar de nu, la voi se va întoarce.
7. ªi întru aceeaºi casã petreceþi, mâncând, ºi bând, cele de la
dânºii; cã vrednic este lucrãtorul de plata sa. Sã nu vã mutaþi
din casã în casã.
8. ªi ori în care cetate veþi intra, ºi vã vor primi pre voi, mâncaþi
cele ce se vor pune înaintea voastrã.
9. ªi tãmãduiþi bolnavii care vor fi într-însa, ºi grãiþi lor: S-a
apropiat spre voi Împãrãþia lui Dumnezeu.
10. Iar ori în care cetate veþi intra, ºi nu vã vor primi pre voi,
ieºind la uliþele ei cele late ziceþi:
11. ªi praful ce s-a lipit de noi din cetatea voastrã, îl scuturãm
vouã. Însã aceasta sã ºtiþi, cã s-a apropiat spre voi Împãrãþia
lui Dumnezeu.
12. Grãiesc vouã: Cã mai uºor va fi Sodomului în ziua aceea, decât
cetãþii aceea.
13. Vai þie Horazine, vai þie Betsaido, cã de s-ar fi fãcut în Tir ºi
în Sidon puterile care s-au fãcut întru voi, de mult în sac ºi în
cenuºã ºezând s-ar fi pocãit.
14. Însã Tirului ºi Sidonului, mai uºor va fi la judecatã decât vouã.
15. ªi tu Capernaume, care pânã la Cer te-ai înãlþat, pânã la iad te
vei pogorî.
16. Cela ce ascultã pre voi, pre mine ascultã; ºi cela ce se leapãdã
de voi, de mine se leapãdã. Iar cela ce se leapãdã de mine, se
leapãdã de cela ce m-a trimis pre mine.
17. ªi s-au întors cei ºaptezeci cu bucurie, zicând: Doamne, ºi
dracii se pleacã nouã întru Numele tãu.
18. ªi a zis lor: Vãzut-am pre satana ca un fulger din Cer cãzând.
19. Iatã dau vouã stãpânire sã cãlcaþi preste ºerpi ºi preste scorpii,
ºi preste toatã puterea vrãjmaºului; ºi nimic pre voi nu vã va
vãtãma.
20. Însã pentru aceasta nu vã bucuraþi, cãci duhurile se pleacã
vouã; ci vã bucuraþi mai vârtos, cã numele voastre s-au scris
în Ceruri.
21. Întru acest ceas s-a bucurat cu Duhul Iisus, ºi a zis:
Mãrturisescu-mã þie Pãrinte, Doamne al Cerului ºi al

158
Sf^nta Evanghelie de la Luca

pãmântului: Cã ai ascuns acestea de cei înþelepþi ºi pricepuþi,


ºi le-ai descoperit pre ele pruncilor; Adevãrat Pãrinte, cã aºa a
fost buna voinþã înaintea ta.
22. ªi întorcându-se cãtre Ucenicii sãi a zis: Toate îmi sunt date
mie de la Tatãl meu; ºi nimenea nu ºtie cine este Fiul, fãrã
numai Tatãl; ºi cine este Tatãl, fãrã numai Fiul, ºi cãruia va
voi Fiul sã-i descopere.
23. ªi întorcându-se cãtre Ucenici, deosebi a zis: Fericiþi ochii
care vãd cele ce voi vedeþi.
24. Cã grãiesc vouã: Cã mulþi Proroci, ºi împãraþi au voit sã vadã
cele ce vedeþi voi, ºi nu au vãzut; ºi sã audã cele ce auziþi, ºi
nu au auzit.
25. ªi iatã, un legiuitor, s-a sculat ispitindu-l pre el, ºi zicând:
Învãþãtorule, ce voi face sã moºtenesc viaþa cea veºnicã?
26. Iar el a zis: În lege ce este scris? Cum citeºti?
27. Iar el rãspunzând, a zis: Sã iubeºti pre Domnul Dumnezeul
tãu din toatã inima ta, ºi din tot sufletul tãu, ºi din toatã vârtutea
ta, ºi din tot cugetul tãu; ºi pre aproapele tãu ca însuþi pre
tine.
28. ªi i-a zis lui: Drept ai rãspuns; aceasta fã, ºi vei fi viu.
29. Iarã el vrând sã se îndrepteze pre sine, a zis cãtre Iisus: ªi
cine este aproapele meu?
30. Iar Iisus rãspunzând, a zis: Un om oarecare se pogora din
Ierusalim în Ierihon, ºi a cãzut în tâlhari, care dezbrãcându-l
pre el, ºi rãnindu-l s-au dus, lãsându-l abia viu.
31. ªi dupre întâmplare un Preot se pogora pre calea aceea; ºi
vãzându-l pre dânsul, a trecut pre alãturea.
32. Aºijderea ºi un Levit, fiind la acel loc, venind ºi vãzând pre
el, a trecut pre alãturea.
33. Iar un Samarinean mergând pre cale, a venit la el, ºi vãzându-l i
s-a fãcut milã.
34. ªi apropiindu-se, a legat ranele lui, turnând untdelemn ºi vin;
ºi punându-l pre dobitocul lui, l-a dus la o casã de oaspeþi, ºi
a purtat grijã de el.
35. ªi a doua zi ieºind, ºi scoþând doi dinari, a dat gazdei, ºi i-a
zis lui: Poartã grijã de dânsul; ºi orice vei mai cheltui, eu
când mã voi întoarce, voi da þie.

159
Sf^nta Evanghelie de la Luca

36. Deci care dintru acei trei þi se pare a fi de aproape celui ce


cãzuse în tâlhari?
37. Iarã el a zis: Cela ce a fãcut milã cu dânsul. Iarã Iisus a zis lui:
Mergi de fã ºi tu asemenea.
38. ªi a fost când se duceau ei, ºi el a intrat într-un sat; iarã o
femeie numele ei Marta, l-a primit pre el în casa sa.
39. ªi aceea avea o sorã, ce se chema Maria, care ºi ºezând lângã
picioarele lui Iisus asculta cuvintele lui.
40. Iarã Marta se silea spre multã slujbã, ºi stând a zis:
Doamne, au nu socoteºti cã soru-mea singurã m-a lãsat
sã slujesc? Ci zi ei ca sã-mi ajute.
41. ªi rãspunzând Iisus, a zis ei: Marto, Marto, te grijeºti, ºi spre
multe te sileºti.
42. Ci un lucru trebuieºte; iar Maria partea cea bunã ºi-a ales,
care nu se va lua de la dânsa.

Cap. 11

1. ªi a fost când era el la un loc rugându-se, dupã ce a încetat, a


zis unul din Ucenicii lui cãtre dânsul: Doamne, învaþã-ne pre
noi sã ne rugãm, precum ºi Ioan a învãþat pre ucenicii sãi.
2. ªi le-a zis lor: Când vã rugaþi ziceþi: Tatãl nostru, carele eºti în
Ceruri, Sfinþeascã-se Numele tãu. Vie împãrãþia ta. Fie voia
ta, precum în Cer ºi pre pãmânt.
3. Pâinea noastrã cea spre fiinþã, dã-ne-o nouã în toate zilele.
4. ªi ne iartã nouã pãcatele noastre, cã ºi noi iertãm tuturor celor
ce ne sunt datori nouã, ºi nu ne duce pre noi întru ispitã; ci ne
izbãveºte de cel viclean.
5. ªi a zis cãtre ei: Cine dintru voi are prieten, ºi va merge cãtre dânsul
la miezul nopþii, ºi va zice lui: Prietene, dã-mi împrumut trei pâini;
6. Cã a venit din cale un prieten la mine, ºi n-am ce pune înaintea lui.
7. ªi acela rãspunzând dinlãuntru, va zice: Nu-mi face ostenealã;
acum uºa s-a încuiat, ºi copiii mei sunt în aºternut cu mine; nu
pot sã mã scol sã-þi dau þie.

160
Sf^nta Evanghelie de la Luca

8. Grãiesc vouã, mãcar de nu i-ar da lui sculându-se, pentru cã


este lui prieten, darã pentru obrãznicia lui sculându-se, va da
lui câte îi trebuie.
9. ªi eu zic vouã: Cereþi, ºi se va da vouã; Cãutaþi, ºi veþi afla;
Bateþi ºi se va deschide vouã.
10. Cã tot cela ce cere, va lua; ºi cela ce cautã, va afla; ºi celui ce
bate, i se va deschide.
11. ªi la care tatã dintru voi de va cere fiul pâine, au doarã piatrã
îi va da lui? Sau peºte, au doarã în loc de peºte ºarpe îi va da
lui?
12. Sau de va cere ou, au îi va da lui scorpie?
13. Deci dacã voi fiind rãi, ºtiþi sã daþi daruri bune fiilor voºtri, cu
cât mai vârtos Tatãl cel din Cer, va da Duh Sfânt celor ce cer
de la dânsul?
14. ªi era scoþând un drac, ºi acela era mut, ºi a fost dupã ce a
ieºit dracul, a grãit mutul ºi s-au mirat noroadele.
15. Iar oarecare dintr-înºii ziceau: Cã cu Beelzebul domnul
dracilor scoate dracii.
16. Iar alþii ispitindu-l, cereau de la dânsul semn din Cer.
17. Iar el ºtiind gândurile lor, a zis lor: Toatã împãrãþia ce s-a
împerechiat între sine, se pustieºte; ºi casã preste casã cade.
18. Deci ºi satana dacã s-a împerechiat între sine, cum va sta
împãrãþia lui? Cã ziceþi cum cã cu Beelzebul scot eu dracii.
19. Iar dacã eu cu Beelzebul scot dracii, feciorii voºtri cu cine
scot ? Pentru aceasta ei vor fi vouã judecãtori.
20. Iar dacã eu cu Degetul lui Dumnezeu scot dracii, iatã a ajuns
la voi Împãrãþia lui Dumnezeu.
21. Cînd cel tare întrarmat fiind pãzeºte curtea sa, în pace sunt
averile lui.
22. Iar cînd va veni cel mai tare decât dânsul, ºi-l va birui pre el, ia
toate armele lui, întru care se nãdãjduia, ºi împãrþeºte prãzile
lui.
23. Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este; ºi cela ce nu
adunã cu mine, risipeºte.
24. Când duhul cel necurat va ieºi din om, umblã prin locuri fãrã
de apã, cãutându-ºi odihnã, ºi neaflând, zice: Mã voi întoarce
în casa mea de unde am ieºit.

161
Sf^nta Evanghelie de la Luca

25. ªi viind o aflã mãturatã ºi împodobitã.


26. Atuncea merge ºi ia alte ºapte duhuri mai rele decât sine, ºi
intrând, locuiesc acolo; ºi se fac cele de pre urmã ale omului
aceluia mai rele decât cele dintâi.
27. ªi a fost când zicea El acestea, ridicând o femeie glas din norod,
a zis lui: Fericit este Pântecele care te-a purtat ºi Þâþele care
ai supt.
28. Iar El a zis: Adevãrat, fericiþi cei ce ascultã cuvântul lui
Dumnezeu, ºi-l pãzesc pre el.
29. Iar adunându-se noroadele, a început a zice: Neamul acesta
viclean este: Semn cere, ºi semn nu se va da lui, fãrã numai
semnul lui Iona Prorocului.
30. Cã precum a fost Iona semn Ninivitenilor, aºa va fi ºi Fiul
Omului la neamul acesta;
31. Împãrãteasa de la Austru se va scula la judecatã cu bãrbaþii
neamului acestuia, ºi-i va osândi pre ei; cã a venit de la
marginile pãmântului, sã auzã înþelepciunea lui Solomon, ºi
iatã mai mult decât Solomon aici.
32. Bãrbaþii de la Ninive se vor scula la judecatã cu neamul acesta,
ºi-l vor osândi pre el, cãci ei s-au pocãit pentru propovãduirea
lui Iona; ºi iatã mai mult decât Iona aici.
33. Nimenea aprinzând lumina o pune întru ascuns, nici sub obroc,
ci în sfeºnic, ca cei ce intrã sã vadã lumina.
34. Lumina trupului este ochiul. Deci când va fi ochiul tãu curat,
tot trupul tãu va fi luminat; iar când va fi rãu, ºi trupul tãu
întunecat va fi.
35. Drept aceea socoteºte, ca lumina care este întru tine, sã nu fie
întunerec.
36. Deci dacã trupul tãu va fi tot luminat, neavând vreo parte
întunecatã, va fi luminat tot; ca ºi când lumina cu strãlucirea
te lumineazã.
37. Iar când grãia îl ruga pre dânsul un Fariseu, ca sã prânzeascã
la el; ºi intrând, a ºezut.
38. Iar Fariseul vãzând s-a mirat, cã nu s-a spãlat întâi mai-nainte
de prânz.
39. Iar Domnul a zis cãtre dânsul: Acum voi Fariseii, partea cea
dinafarã a paharului ºi a blidului curãþiþi; iarã cea dinlãuntru
vostru, este plinã de rãpire ºi de vicleºug.

162
Sf^nta Evanghelie de la Luca

40. Nebunilor, au nu cela ce a fãcut cea dinafarã, a fãcut ºi cea


dinlãuntru?
41. Însã cele ce sunt la voi, daþi-le milostenie; ºi iatã, toate vor fi
vouã curate.
42. ªi vai vouã Fariseilor, cã zeciuiþi izma, ºi ruta, ºi toate
verdeþurile; ºi treceþi judecata ºi dragostea lui Dumnezeu;
acestea se cãdea a le face, ºi acelea a nu le lãsa.
43. Vai vouã Fariseilor, cã iubiþi scaunele cele mai de sus în
Sinagoguri, ºi închinãciunile prin târguri.
44. Vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã sunteþi ca
mormânturile cele ce nu se vãd, ºi oamenii ce umblã deasupra lor
nu le ºtiu.
45. ªi rãspunzând unul din Legiuitori, a zis lui: Învãþãtorule,
acestea zicând, ºi pre noi ne ocãrãºti.
46. Iar el a zis: ªi vouã Legiuitorilor vai, cã însãrcinaþi pre oameni
cu sarcini care nu se pot lesne purta, iar voi nici cu un deget
al vostru nu vã atingeþi de sarcini.
47. Vai vouã, cã zidiþi mormânturile Prorocilor; ºi pãrinþii voºtri
i-au ucis pre ei.
48. Deci mãrturisiþi, ºi împreunã voiþi lucrurile pãrinþilor voºtri;
cã aceia i-au ucis pre ei, iar voi zidiþi mormânturile lor.
49. Pentru aceasta ºi înþelepciunea lui Dumnezeu a zis: Trimite-
voi cãtre ei Proroci, ºi Apostoli, ºi dintr-înºii vor ucide, ºi vor
goni;
50. Ca sã se cearã sângele tuturor Prorocilor, ce s-a vãrsat din
începutul lumii, de la neamul acesta.
51. De la sângele lui Abel, pânã la sângele Zahariei, care a pierit
între Oltar ºi între Bisericã. Adevãrat zic vouã, se va cere de
la neamul acesta.
52. Vai vouã Legiuitorilor, cã aþi luat cheia cunoºtinþei; voi nu aþi
intrat, ºi pre cei ce vrea sã intre, i-aþi oprit.
53. ªi zicând el acestea cãtre ei, au început Cãrturarii ºi Fariseii,
tare a se mânia spre dânsul, ºi a sta lui împrotivã de multe.
54. Pândindu-l pre el, ºi cãutând ca sã vâneze ceva din Gura lui,
ca sã-l vinuiascã pre el.

163
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Cap. 12

1. ªi adunându-se mulþimi de noroade, cât se cãlcau unii pre


alþii, a început a zice Ucenicilor sãi: Mai întâi, pãziþi-vã de
aluatul Fariseilor, care este fãþãria.
2. Cã nimic nu este acoperit, care nu se va descoperi; ºi ascuns,
care nu se va cunoaºte.
3. Pentru aceea câte aþi zis la întuneric, la luminã se vor auzi; ºi ce
aþi grãit la ureche în cãmãri, se va propovedui deasupra caselor.
4. Deci grãiesc vouã prietenilor mei: Nu vã temeþi de cei ce
ucid trupul, ºi dupã aceea nu pot nimic mai mult sã facã.
5. Ci voi arãta vouã de cine sã vã temeþi: Sã vã temeþi de cela ce
are putere, dupã ce l-a ucis sã-l arunce în Gheena. Adevãr
grãiesc vouã, de acela sã vã temeþi.
6. Au nu se vând cinci pãsãri în doi filiari? ªi nici una dintr-însele nu
este uitatã înaintea lui Dumnezeu.
7. Ci ºi perii capului vostru toþi sunt numãraþi. Deci nu vã temeþi,
cã voi sunteþi cu mult mai buni decât pãsãrile.
8. ªi zic vouã: Tot cel ce va mãrturisi întru mine înaintea
oamenilor, ºi Fiul Omului va mãrturisi întru dânsul înaintea
Îngerilor lui Dumnezeu.
9. Iar cela ce se va lepãda de mine înaintea oamenilor, lepãdat
va fi înaintea Îngerilor lui Dumnezeu.
10. ªi tot cela ce va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va ierta
lui; iar celui ce va huli împrotiva Duhului Sfânt, nu se va ierta.
11. Iar când vã vor duce pre voi la soboare, ºi la dregãtori, ºi la
stãpâni, nu vã grijiþi, cum, ºi ce veþi rãspunde sau ce veþi zice.
12. Cã Duhul Sfânt vã va învãþa pre voi întru acel ceas, cele ce se
cade a zice.
13. ªi a zis lui oarecare din norod: Învãþãtorule, zi fratelui meu, sã
împartã cu mine moºtenirea.
14. Iar el a zis lui: Omule, cine m-a pus pre mine judecãtor, sau
împãrþitor preste voi?
15. ªi a zis cãtre ei: Vedeþi ºi vã feriþi de lãcomie; cã nu întru a
prisosi cuiva din avuþiile sale este viaþa lui.
16. ªi a zis pildã, cãtre dânºii grãind: Unui om bogat, i-a rodit þarina.

164
Sf^nta Evanghelie de la Luca

17. ªi cugeta întru sine, zicând: Ce voi face, cã nu am unde aduna


rodurile mele?
18. ªi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi jitniþele mele, ºi mai mari le
voi zidi; ºi voi strânge acolo toate rodurile mele ºi bunãtãþile mele.
19. ªi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunãtãþi strânse
spre mulþi ani; odihneºte-te, mãnâncã, bea, veseleºte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis lui: Nebune, întru aceastã noapte sufletul
tãu vor sã-l cearã de la tine; dar cele ce ai gãtit, cui vor fi?
21. Aºa este cela ce strânge luiºi comoarã, iar nu în Dumnezeu se
îmbogãþeºte.
22. ªi a zis cãtre Ucenicii sãi: Pentru aceasta zic vouã, nu vã grijiþi
cu sufletul vostru, ce veþi mânca; nici cu trupul, în ce vã veþi
îmbrãca.
23. Sufletul mai mare este decât hrana, ºi trupul decât haina.
24. Cãutaþi la corbi, cã nu samãnã, nici secerã; care nu au cãmãri,
nici jitniþe, ºi Dumnezeu îi hrãneºte pre ei; cu cât mai mult voi
sunteþi mai buni decât pãsãrile?
25. ªi cine din voi grijindu-se poate sã adauge statului sãu un cot?
26. Deci dacã nu puteþi nici ce este mai mic a face, ce vã mai
grijiþi de celelalte?
27. Socotiþi crinii, cum cresc; nu se ostenesc, nici torc; ºi grãiesc
vouã: Cã nici Solomon întru toatã slava sa, nu s-a îmbrãcat ca
unul dintru aceºtia.
28. ªi de vreme ce iarba, care este astãzi în câmp, ºi mâine în
cuptor se aruncã, Dumnezeu aºa o îmbracã, cu cât mai vârtos
pre voi, puþin credincioºilor?
29. ªi voi sã nu cãutaþi ce veþi mânca, sau ce veþi bea, ºi nu vã
înãlþaþi.
30. Cã toate acestea pãgânii lumii aceºtia le cautã; iar Pãrintele
vostru ºtie cã vã trebuiesc acestea.
31. Însã cãutaþi Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi acestea toate se vor
adãuga vouã.
32. Nu te teme turmã micã; cã bine a voit Tatãl vostru sã vã dea
vouã Împãrãþia.
33. Vindeþi avuþiile voastre, ºi daþi milostenie; faceþi-vã vouã pungi,
care nu se învechesc, comoarã neîmpuþinatã în Ceruri; unde
furul nu se apropie, nici molia o stricã.
34. Cã unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi inima voastrã.

165
Sf^nta Evanghelie de la Luca

35. Sã fie mijloacele voastre încinse, ºi fãcliile aprinse;


36. ªi voi asemenea cu oamenii cari aºteaptã pre Domnul lor,
când se va întoarce de la nunþi, ca venind ºi bãtând, îndatã sã-
i deschidã lui.
37. Fericite slugile acelea, pre care viind Domnul, îi va afla
priveghind. Amin zic vouã, cã se va încinge, ºi îi va pune pre
dânºii sã ºazã, ºi venind, va sluji lor.
38. ªi de va veni la a doua strajã, ºi la a treia strajã de va veni, ºi-i va
afla aºa, fericite sunt slugile acelea.
39. Iar aceasta sã ºtiþi, cã de ar ºti stãpânul casei, în care ceas va
veni furul, ar priveghea, ºi nu ar lãsa sã-i sape casa lui.
40. Deci ºi voi fiþi gata; cã în ceasul care nu gândiþi, Fiul Omului va veni.
41. ªi a zis Petru lui: Doamne, cãtre noi zici pilda aceasta, sau ºi
cãtre toþi?
42. ªi a zis Domnul: Oare cine este iconomul cel credincios ºi
înþelept, pre care îl va pune Domnul preste slugile sale, ca sã
le dea la vreme mãsura de grâu.
43. Fericitã este sluga aceea, pre care viind Domnul lui, îl va afla
fãcând aºa.
44. Adevãrat grãiesc vouã: Cã-l va pune pre dânsul preste toate
avuþiile sale.
45. Iar de va zice sluga aceea întru inima sa: Zãboveºte Domnul
meu a veni; ºi va începe a bate pre slugi, ºi pre slujnice, ºi a
mânca, ºi a bea, ºi a se îmbãta,
46. Veni-va Domnul slugii aceea, în ziua întru care nu gândeºte,
ºi în ceasul întru care nu ºtie; ºi-l va tãia pre el în douã, ºi
partea lui cu necredincioºii o va pune.
47. Iar sluga ceea ce a ºtiut voia Domnului sãu, ºi nu a gãtit, nici a
fãcut dupã voia lui, se va bate mult.
48. Iar cela ce nu a ºtiut, ºi a fãcut cele vrednice de bãtãi, se va
bate puþin. ªi tot cãruia s-a dat mult, mult se va cere de la el; ºi
cãruia i s-a încredinþat mult, mai mult vor cere de la el.
49. Foc am venit sã arunc pre pãmânt; ºi ce voiesc dacã acum s-a aprins?
50. Cu Botez am a mã Boteza, ºi cum mã strâmtorez, pânã ce se
va sfârºi?

166
Sf^nta Evanghelie de la Luca

51. Au vi se pare cã am venit sã dau pace pre pãmânt ? Nu, zic


vouã, ci împãrþire.
52. Cã vor fi de acum, cinci întru o casã împãrþiþi; trei împrotiva
a doi, ºi doi împrotiva a trei.
53. Se va împãrþi tatãl împrotiva feciorului, ºi feciorul împrotiva
tatãlui; muma împrotiva fetei, ºi fata împrotiva mumei; soacra
împrotiva norã-si, ºi nora împrotiva soacrã-si.
54. ªi zicea ºi noroadelor: Când vedeþi norul ridicându-se de la
apus numai decât ziceþi: cã ploaie mare vine, ºi este aºa.
55. ªi când Austrul suflând, ziceþi: Cã zãduf va sã fie, ºi este.
56. Fãþarnicilor, faþa cerului ºi a pãmântului ºtiþi a cerca; dar vremea
aceasta cum n-o cercaþi?
57. Cãci nu judecaþi ºi întru voi ce este drept?
58. ªi când mergi cu pârâºul tãu la Domn, pre cale dã lucrare sã te
izbãveºti de el; ca nu cumva sã te tragã la Judecãtor, ºi Judecãtorul
te va da temnicerului, ºi temnicerul te va arunca în temniþã.
59. Zic þie: Nu vei ieºi de acolo, pânã nu vei plãti ºi filiarul cel
mai de apoi.

Cap. 13

1. ªi au venit oarecare întru acea vreme, spunându-i lui de


Galileenii, al cãror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
2. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Au vi se pare cã Galileenii aceºtia mai
pãcãtoºi decât toþi Galileenii au fost, cãci au pãtimit acestea?
3. Nu, ci zic vouã: Cã de nu vã veþi pocãi, toþi aºa veþi pieri.
4. Sau acei optsprezece, preste care a cãzut turnul în Siloam, ºi i-
a omorât; vi se pare cã aceºtia mai greºiþi au fost decât toþi
oamenii, care locuiau în Ierusalim?
5. Nu, ci zic vouã: Cã de nu vã veþi pocãi, toþi aºa veþi pieri.
6. ªi zicea pilda aceasta: Oarecine avea un smochin în via lui
sãdit, ºi a venit cãutând roadã întru el, ºi nu a aflat.
7. ªi a zis cãtre vier: Iatã, trei ani sunt, de când vin cãutând roadã
în smochinul acesta, ºi nu aflu; taie-l pre el; pentru ce ºi
pãmântul împresoarã în zadar?

167
Sf^nta Evanghelie de la Luca

8. Iar el rãspunzând, zice lui: Doamne, lasã-l pre el ºi întru acest


an, pânã îl voi sãpa împrejur, ºi voi pune gunoi;
9. ªi de va face roadã; iar de nu, îl vei tãia în anul cel viitor.
10. ªi era învãþând întru una din Sinagoguri Sâmbãta.
11. ªi iatã, o femeie era, care avea duhul neputinþei de
optsprezece ani, ºi era gârbovã, ºi nu putea sã se ridice în sus
nicidecum.
12. Iar Iisus vãzându-o pre dânsa, o a chemat, ºi a zis ei: Femeie,
te-ai slobozit de boala ta.
13. ªi ºi-a pus pre dânsa mâinile, ºi îndatã s-a îndreptat, ºi slãvea
pre Dumnezeu.
14. Iar mai marele Sinagogii mâniindu-se cãci o vindecase Iisus
Sâmbãta, rãspunzând, zicea norodului: ªase zile sunt întru care
se cade a lucra; deci întru acestea venind vã vindecaþi, iarã nu
în ziua Sâmbetei.
15. Iar Domnul au rãspuns lui, ºi a zis: Fãþarnice, fiecare din voi Sâmbãta
au nu-ºi dezleagã boul sãu, sau asinul de la iesle, ºi-l duce de-l adapã?
16. Dar aceasta fiicã a lui Avraam fiind, pre care o a legat satana
iatã de optsprezece ani, au nu se cãdea a se dezlega din legãtura
aceasta în ziua Sâmbetei?
17. ªi acestea zicând el, se ruºinau toþi cei ce stau împrotiva lui; ºi
tot norodul se bucura de toate cele slãvite ce se fãceau de dânsul.
18. ªi zicea: Cui este asemenea Împãrãþia lui Dumnezeu? ªi cu
ce o voi asemãna pre dânsa?
19. Asemenea este grãunþului de muºtar, pre care luându-l omul,
l-a aruncat în grãdina sa, ºi a crescut, ºi s-a fãcut copac mare,
ºi pãsãrile cerului s-au sãlãºluit în ramurile lui.
20. Iarãºi a zis: Cu ce voi asemãna Împãrãþia lui Dumnezeu?
21. Asemenea este aluatului, pre care luându-l femeia, l-a ascuns
în trei mãsuri de fãinã, pânã s-a dospit toatã.
22. ªi umbla prin oraºe ºi prin sate învãþând, ºi cale fãcând în
Ierusalim.
23. ªi i-a zis oarecine lui: Doamne, au puþini sunt cei ce se
mântuiesc? Iar el a zis lor:
24. Nevoiþi-vã a intra prin uºa cea strâmtã. Cã mulþi, (zic vouã,)
vor cãuta sã intre, ºi nu vor putea.

168
Sf^nta Evanghelie de la Luca

25. Deci dupã ce se va scula Stãpânul casei, ºi va încuia uºa, ºi


veþi începe a sta afarã, ºi a bate în uºã, zicând: Doamne,
Doamne, deschide nouã; ºi rãspunzând, va zice vouã: Nu vã
ºtiu pre voi, de unde sunteþi;
26. Atunci veþi începe a zice: Am mâncat înaintea ta, ºi am bãut,
ºi în uliþele noastre ai învãþat.
27. ªi va zice: Zic vouã, nu vã ºtiu pre voi de unde sunteþi, depãrtaþi-vã
de la mine toþi lucrãtorii nedreptãþii.
28. Acolo va fi plângerea ºi scârºnirea dinþilor; când veþi vedea
pre Avraam, ºi pre Isaac, ºi pre Iacov, ºi pre toþi Prorocii întru
Împãrãþia lui Dumnezeu, iar pre voi scoºi afarã.
29. ªi vor veni de la rãsãrit, ºi de la apus, ºi de la amiazã-noapte,
ºi de la amiazãzi, ºi vor ºedea întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
30. ªi iatã, sunt pre urmã, care vor fi întâi; ºi sunt întâi, care vor
fi pre urmã.
31. În ziua aceea, s-au apropiat, oarecari din Farisei, zicând lui:
Ieºi, ºi te du de aici, cã Irod va sã te omoare.
32. ªi a zis lor: Mergând spuneþi vulpii acesteia: Iatã, scot draci,
ºi fac vindecãri astãzi, ºi mâine, ºi a treia zi mã voi sfârºi.
33. Însã mi se cade astãzi, ºi mâine, ºi în cealaltã zi a merge; cã
nu este cu putinþã sã piarã Proroc afarã din Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, cel ce omori Prorocii, ºi ucizi cu
pietre pre cei trimiºi la tine; de câte ori am vrut sã adun pre
fiii tãi, cum adunã gãina puii sãi sub aripi, ºi nu aþi voit.
35. Iatã, se lasã vouã casa voastrã pustie; ºi Amin grãiesc vouã:
Cã nu mã veþi vedea de acum pânã va veni, când veþi zice:
Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului.

Cap. 14

1. ªi a fost când a intrat el în casa oarecãruia din boierii


Fariseilor Sâmbãta, ca sã mãnânce pâine, ºi aceia îl pândeau
pre el.
2. ªi iatã, un om bolnav de idropicã, era înaintea lui.
3. ªi rãspunzând Iisus, a zis cãtre Farisei, ºi cãtre legiuitori,
grãind: Oare este slobod Sâmbãta a vindeca?

169
Sf^nta Evanghelie de la Luca

4. Iar ei au tãcut. ªi apucându-l l-a vindecat pre el, ºi l-a slobozit.


5. ªi rãspunzând, cãtre ei a zis: Cãruia dintru voi, fiul, sau boul
de va cãdea în puþ, au nu îndatã îl va scoate pre el în ziua
Sâmbetei?
6. ªi nu au putut rãspunde lui la acestea.
7. ªi zicea cãtre cei chemaþi pildã, luând aminte, cum îºi alegeau
ºederile mai sus, zicând cãtre dânºii:
8. Când te vei chema de cineva la nuntã, nu ºedea în locul cel
mai de sus, ca nu cumva sã fie chemat de dânsul altul mai
cinstit decât tine;
9. ªi venind cela ce ºi pre tine ºi pre acela a chemat, va zice þie: Dã
locul acestuia. ªi atunci vei începe cu ruºine locul cel mai de
jos a-l þinea.
10. Ci când te vei chema, mergând ºezi la locul cel mai de jos;
ca, când va veni cel ce te-a chemat, sã-þi zicã þie: Prietene,
suie-te mai sus; atunci îþi va fi þie cinste înaintea celor ce vor
ºedea împreunã cu tine.
11. Cã tot cel ce se înalþã, se va smeri; ºi cel ce se smereºte, se va înãlþa.
12. ªi zicea ºi celui ce îl chemase pre el: Când faci prânz sau
cinã, nu chema prietenii tãi, nici fraþii tãi, nici rudele tale,
nici vecini bogaþi; ca nu cândva sã te cheme ºi ei pre tine, ºi
sã îþi facã rãsplãtire.
13. Ci când faci ospãþ, chiamã sãracii, neputincioºii, ºchiopii, ºi orbii;
14. ªi fericit vei fi cãci nu pot sã-þi întoarcã; cã þi se va întoarce
þie întru învierea drepþilor.
15. ªi auzind acestea unul din cei ce ºedea cu el, a zis: Fericit
este cel ce va prânzi întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
16. Iar el a zis lui: Un om oarecare a fãcut cinã mare, ºi a chemat
pre mulþi;
17. ªi a trimes pre sluga sa în ceasul cinei sã zicã celor chemaþi:
Veniþi, cã iatã gata sunt toate.
18. ªi au început toþi dimpreunã a se lepãda. Cel dintâi a zis lui:
Þarinã am cumpãrat, ºi am nevoie sã ies ºi sã o vãd; rogu-te
sã mã ierþi.
19. ªi altul a zis: Perechi de boi am cumpãrat cinci; ºi merg sã-i
ispitesc; rogu-te sã mã ierþi.

170
Sf^nta Evanghelie de la Luca

20. ªi altul a zis: Femeie mi-am luat; ºi pentru aceasta nu pot


veni.
21. ªi întorcându-se sluga aceea, a spus Domnului sãu acestea.
Atunci mâniindu-se stãpânul casei, a zis slugii sale: Ieºi curând
la rãspântiile ºi uliþele cetãþii, ºi sãracii, ºi betegii, ºi ºchiopii,
ºi orbii, adu-i aici.
22. ªi a zis sluga: Doamne, s-a fãcut cum ai poruncit, ºi încã mai
este loc.
23. ªi a zis Domnul cãtre slugã: Ieºi la drumuri, ºi la garduri, ºi-i
sileºte sã intre, ca sã se umple casa mea.
24. Cã zic vouã: Cã nici unul din bãrbaþii aceia ce erau chemaþi,
nu va gusta cina mea.
25. ªi mergeau cu dânsul noroade multe, ºi întorcându-se, le-a zis lor:
26. Oricine vine cãtre mine, ºi nu urãºte pre tatãl sãu, ºi pre
mumã, ºi pre femeie, ºi pre feciori, ºi pre fraþi, ºi pre surori,
încã ºi pre sufletul sãu, nu poate fi ucenic al meu.
27. ªi cel ce nu-ºi poartã crucea sa, ºi vine dupã mine, nu poate fi
ucenic al meu.
28. Cã cine dintru voi vrând sã zideascã turn, au nu întâi ºezând,
îºi socoteºte cheltuiala, de are cele spre sãvârºire ?
29. Ca nu cândva punând el temelia, ºi neputând sãvârºi, toþi cei
ce-l vor vedea, sã înceapã a-l batjocori, zicând:
30. Cã acest om a început a zidi, ºi n-a putut sãvârºi.
31. Sau care Împãrat, mergând sã se loveascã cu alt Împãrat la rãzboi,
au nu ºezând întâi, se sfãtuieºte de va putea cu zece mii sã se
întâmpine cu cela ce vine asupra lui cu douãzeci de mii?
32. Iar de nu, încã fiind el departe, trimiþând solie, se roagã de pace.
33. Deci aºa fiecare dintre voi, care nu se leapãdã de toate avuþiile
sale, nu poate fi ucenic al meu.
34. Bunã este sarea; iar dacã sarea se va împuþi, cu ce se va îndulci?
35. Nici în pãmânt, nici în gunoi nu este de treabã; afarã o leapãdã
pre ea. Cela ce are urechi de auzit, auzã.

171
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Cap. 15

1. ªi era apropiindu-se de dânsul toþi vameºii ºi pãcãtoºii, ca


sã-l asculte pre el.
2. ªi cârteau Fariseii ºi Cãrturarii, zicând: Acesta pre pãcãtoºi
primeºte, ºi mãnâncã cu dânºii.
3. ªi a zis cãtre ei pilda aceasta, grãind:
4. Care om dintru voi, având o sutã de oi, ºi pierzând una dintru
ele, au nu lasã pre cele nouãzeci ºi nouã în pustie; ºi merge
dupã cea pierdutã, pânã când o aflã pre ea?
5. ªi aflându-o o pune pre umerile sale bucurându-se.
6. ªi venind la casa sa cheamã prietenii ºi vecinii, zicând lor:
Bucuraþi-vã cu mine, cã am gãsit oaia mea cea pierdutã.
7. Zic vouã: Cã aºa va fi bucurie în Cer de un pãcãtos ce se
pocãieºte, decât de nouãzeci ºi nouã de drepþi, cãrora nu le
trebuieºte pocãinþã.
8. Sau care femeie, având zece drahme, de pierde o drahmã, au nu
aprinde fãclia, ºi mãturã casa, ºi cautã cu deadinsul, pânã o aflã?
9. ªi aflându-o, cheamã prietenele ºi vecinele, zicând: bucuraþi-vã
cu mine, cã am gãsit drahma care o am pierdut.
10. Aºa zic vouã: Bucurie se face înaintea Îngerilor lui Dumnezeu
pentru un pãcãtos ce se pocãieºte.
11. ªi a zis: Un om avea doi feciori;
12. ªi a zis cel mai tânãr din ei tatãlui sãu: Tatã, dã-mi partea ce
mi se cade de avuþie. ªi le-a împãrþit lor avuþia.
13. ªi nu dupã multe zile, adunând toate feciorul cel mai tânãr, s-a
dus într-o þarã departe, ºi acolo a risipit toatã avuþia sa, vieþuind
întru dezmierdãri.
14. ªi cheltuind el toate, s-a fãcut foamete mare întru acea þarã,
ºi el a început a se lipsi.
15. ªi mergând s-a lipit de unul din locuitorii þãrii aceleia; ºi l-a
trimis pre el la þarinele sale sã pascã porcii.
16. ªi dorea sã-ºi sature pântecele sãu, de roºcovele ce mânca
porcii; ºi nimenea nu-i da lui.
17. Iar venind întru sine, a zis: Câþi argaþi ai tatãlui meu sunt
îndestulaþi de pâine; iar eu pier de foame.

172
Sf^nta Evanghelie de la Luca

18. Scula-mã-voi, ºi mã voi duce la tatãl meu, ºi voi zice lui:


19. Tatã, greºit-am la Cer ºi înaintea ta; ºi nu mai sunt vrednic a
mã chema fiul tãu; fã-mã ca pre unul din argaþii tãi.
20. ªi sculându-se, a venit la tatãl sãu. Iar el încã departe fiind, l-a
vãzut pre dânsul tatãl lui, ºi i s-a fãcut milã, ºi alergând, a
cãzut pre grumajii lui, ºi l-a sãrutat pre el.
21. ªi a zis lui feciorul: Tatã, greºit-am la Cer, ºi înaintea ta; ºi nu
mai sunt vrednic a mã chema fiul tãu.
22. ªi a zis tatãl cãtre slugile sale: Aduceþi haina cea dintâi, ºi-l
îmbrãcaþi pre el, ºi daþi inel în mâna lui, ºi încãlþãminte în
picioarele lui.
23. ªi aducând viþelul cel hrãnit, îl junghiaþi; ºi mâncând sã ne veselim.
24. Cã fiul meu acesta mort era, ºi a înviat; ºi pierdut era, ºi s-a
aflat. ªi a început a se veseli.
25. Iar feciorul lui cel mai mare era la þarinã; ºi dacã a venit ºi s-a
apropiat de casã, a auzit cântece ºi jocuri.
26. ªi chemând pre unul din slugi l-a întrebat, ce sunt acestea?
27. Iar el a zis: Cã fratele tãu a venit, ºi a junghiat tatãl tãu viþelul
cel hrãnit, pentru cã sãnãtos pre el l-a primit.
28. ªi s-a mâniat, ºi nu vrea sã intre; iar Tatãl lui ieºind, îl ruga
pre el.
29. Iar el rãspunzând, a zis Tatãlui sãu: Iatã, atâþia ani slujesc þie,
ºi niciodatã porunca ta n-am cãlcat, ºi mie niciodatã nu mi-ai
dat mãcar un ied, ca sã mã veselesc cu prietenii mei.
30. Iar când veni fiul tãu acesta, care a mâncat avuþia ta cu curvele,
junghiaºi lui viþelul cel hrãnit.
31. Iar el a zis lui: Fiule, tu în toatã vremea eºti cu mine, ºi toate
ale mele, ale tale sunt.
32. Ci se cãdea a ne veseli, ºi a ne bucura, cãci fratele tãu acesta
mort era, ºi a înviat; ºi pierdut era, ºi s-a aflat.

Cap. 16

1. ªi zicea ºi cãtre Ucenicii sãi: Era un om bogat, care avea un


iconom; ºi acesta a fost pârât la el, cã risipeºte avuþiile lui.

173
Sf^nta Evanghelie de la Luca

2. ªi chemând pre el, i-a zis lui: Ce aud aceasta de tine? Dã


seama de iconomia ta, cã nu vei putea mai mult a fi iconom.
3. Iar iconomul a zis întru sine: Ce voi face, cã Domnul meu ia
iconomia de la mine? A sãpa nu pot, a cere îmi este ruºine.
4. ªtiu ce voi face, ca dacã mã voi schimba din iconomie, sã mã
primeascã în casele lor.
5. ªi chemând câte unul pre fieºtecare, din datornicii Domnului
sãu, a zis celui dintâi: Cu cât eºti dator domnului meu?
6. Iar el a zis: Cu o sutã de mãsuri de untdelelmn. ªi i-a zis lui:
Ia-þi zapisul tãu, ºi ºezi curând de scrie cincizeci.
7. Iar dupã aceea a zis altuia: Dar tu cu cât eºti dator? Iar el a zis:
Cu o sutã de mãsuri de grâu. ªi a zis lui: Ia-þi zapisul tãu ºi
scrie optzeci.
8. ªi a lãudat Domnul pre iconomul nedreptãþii, cã înþelepþeºte
a fãcut; cã fiii veacului acestuia mai înþelepþi sunt decât fiii
luminii întru neamul lor.
9. ªi eu zic vouã: Faceþi-vã vouã prieteni din mamona nedreptãþii, cã
dacã veþi fi lipsiþi, sã vã primeascã pre voi în corturile cele veºnice.
10. Cel ce este credincios întru puþin, ºi întru mult credincios
este; ºi cel ce este nedrept întru puþin, ºi întru mult nedrept este.
11. Deci dacã întru cel nedrept mamona nu aþi fost credincioºi,
pre cel adevãrat cine îl va încredinþa vouã?
12. ªi dacã întru cel strein nu aþi fost credincioºi, pre cel ce este
al vostru cine îl va da vouã?
13. Nici o slugã nu poate la doi domni sã slujeascã; pentru cã sau
pre unul va urî ºi pre altul va iubi; sau de unul se va þinea ºi de
altul nu va griji; nu puteþi sluji lui Dumnezeu, ºi lui mamona.
14. ªi auzeau acestea toate ºi Fariseii, care erau iubitori de argint,
ºi-l batjocoreau pre el.
15. ªi le-a zis lor: Voi sunteþi cei ce vã faceþi pre voi drepþi
înaintea oamenilor; iar Dumnezeu ºtie inimile voastre; cã ce
este întru oameni înãlþat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea ºi Prorocii pânã la Ioan, de atunci Împãrãþia lui
Dumnezeu bine se vesteºte; ºi fieºtecare spre aceea se sileºte.
17. Iar mai lesne este Cerul ºi pãmântul sã treacã, decât din lege
o cirtã sã cazã.

174
Sf^nta Evanghelie de la Luca

18. Tot cela ce-ºi lasã muierea sa, ºi ia alta, preacurveºte; ºi tot
cela ce ia lãsatã de bãrbat, preacurveºte.
19. ªi era un om oarecare bogat, ºi se îmbrãca în porfirã ºi în
vison, veselindu-se în toate zilele luminat.
20. ªi era un sãrac oarecare anume Lazãr, care zãcea înaintea uºii
lui plin de bube.
21. ªi poftea sã se sature din sfãrâmiturile care cãdeau din masa
bogatului; ci ºi câinii venind lingeau bubele lui.
22. ªi a fost cã a murit sãracul, ºi s-a dus de Îngeri în sânul lui
Avraam; ºi a murit ºi bogatul ºi s-a îngropat.
23. ªi în iad ridicându-ºi ochii sãi, fiind în munci, vede pre
Avraam de departe, ºi pre Lazãr în sânurile lui.
24. ªi el strigând, a zis: Pãrinte Avraame, miluieºte-mã ºi trimite
pre Lazãr, sã-ºi întingã vârful degetului lui în apã, ºi sã-mi
rãcoreascã limba mea, cã mã chinuiesc în vãpaia aceasta.
25. Iar Avraam a zis: Fiule, adu-þi aminte, cã ai luat înapoi tu cele
bune ale tale în viaþa ta, ºi Lazãr aºijderea cele rele; iar acum
acesta se mângâie, iar tu te chinuieºti.
26. ªi preste toate acestea, între noi ºi între voi, prãpastie mare s-a
întãrit, ca cei ce vor vrea sã treacã de aici cãtre voi, sã nu
poatã; nici cei de acolo la noi sã treacã.
27. ªi a zis: Rogu-te dar, pãrinte, ca sã-l trimiþi pre dânsul în casa
tatãlui meu.
28. Cã am cinci fraþi; sã le mãrturiseascã lor, ca sã nu vie ºi ei la
acest loc de muncã.
29. ªi i-a zis Avraam lui: Au pre Moise, ºi pre Proroci; sã-i
asculte pre dânºii.
30. Iar el a zis: Nu, Pãrinte Avraame; ci de va merge cineva din
morþi la dânºii, se vor pocãi.
31. ªi i-a zis lui: Dacã nu ascultã pre Moise, ºi pre Proroci, mãcar
de ar ºi învia cineva din morþi, nu vor crede.

Cap. 17

1. ªi a zis cãtre Ucenici : Cu neputinþã este sã nu vie smintelele;


dar vai aceluia prin care vin.

175
Sf^nta Evanghelie de la Luca

2. Mai de folos i-ar fi lui, de s-ar lega o piatrã de moarã de


grumajii lui, ºi sã se arunce în mare, decât sã sminteascã pre
unul dintr-aceºti mai mici.
3. Luaþi aminte de sine-vã: De va greºi þie fratele tãu, ceartã-l
pre el; ºi de se va pocãi, iartã-i lui.
4. ªi mãcar de ºapte ori în zi de va greºi þie, ºi de ºapte ori se va
întoarce la tine, zicând: Cãiescu-mã; iartã-i lui.
5. ªi au zis Apostolii, Domnului: Adaugã-ne nouã Credinþã.
6. Iar Domnul a zis: De aþi avea credinþã, ca un grãunþ de muºtar,
aþi zice dudului acestuia: Dezrãdãcineazã-te ºi te sãdeºte în
mare, ºi v-ar fi ascultat pre voi.
7. ªi cine dintru voi având slugã arând, sau pãstorind, care venind
acela din câmp, va zice îndatã: Treci de ºezi?
8. Ci au nu-i va zice lui: Gãteºte-mi ce voi cina; ºi încingându-
te, slujeºte-mi, pânã voi mânca, ºi voi bea, ºi dupã aceea vei
mânca ºi vei bea tu?
9. Au doarã va avea har slugii aceia, cãci a fãcut cele ce i s-a
poruncit lui? Nu mi se pare.
10. Aºa ºi voi, când veþi face toate cele ce vi s-a poruncit vouã, ziceþi, cã
slugi netrebnice suntem; cã ce am fost datori a face, am fãcut.
11. ªi a fost când mergea el în Ierusalim, ºi el trecea prin mijlocul
Samariei ºi al Galileei.
12. ªi intrând el într-un sat, l-au întâmpinat pre el zece bãrbaþi
leproºi, care au stãtut de departe.
13. ªi aceia au ridicat glas, zicând: Iisuse Învãþãtorule,
miluieºte-ne pre noi.
14. ªi vãzându-i, le-a zis lor: Mergeþi ºi vã arãtaþi Preoþilor. ªi a
fost când mergeau ei, s-au curãþit.
15. Iar unul dintru dânºii vãzând cã s-a vindecat, s-a întors cu glas
mare slãvind pre Dumnezeu.
16. ªi a cãzut cu faþa la picioarele lui, mulþumind lui; ºi acela era
Samarinean.
17. Iar Iisus rãspunzând, a zis: Au nu zece s-au curãþit? Dar cei
nouã unde sunt?
18. Nu s-a aflat sã se întoarcã, ca sã dea slavã lui Dumnezeu, fãrã
numai acesta ce este de alt neam?

176
Sf^nta Evanghelie de la Luca

19. ªi i-a zis lui: Scoalã-te, ºi mergi; credinþa ta te-a mântuit.


20. ªi întrebat fiind de Farisei, când va veni Împãrãþia lui
Dumnezeu, a rãspuns lor ºi a zis: Nu va veni Împãrãþia lui
Dumnezeu cu pândire.
21. Nici vor zice: Iatã aici, sau iatã acolo; cã iatã Împãrãþia lui
Dumnezeu înlãuntrul vostru este.
22. ªi a zis cãtre Ucenici: Vor veni zile, când veþi pofti una din
zilele Fiului Omului sã vedeþi, ºi nu veþi vedea.
23. ªi vor zice vouã: Iatã aici, sau iatã acolo; sã nu mergeþi, nici
sã urmaþi.
24. Cã precum fulgerul care fulgerã din partea cea de sub Cer,
preste partea cea de sub Cer lumineazã, aºa va fi ºi Fiul Omului
în ziua sa.
25. Iar întâi i se cade lui multe a pãtimi, ºi a fi lepãdat de neamul
acesta.
26. ªi precum a fost în zilele lui Noe, aºa va fi ºi în zilele Fiului
Omului.
27. Mâncau, beau, se însurau, se mãritau, pânã la ziua în care a
intrat Noe în corabie, ºi a venit potopul, ºi a pierdut pre toþi.
28. Aºijderea ºi precum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau,
cumpãrau, vindeau, sãdeau, zideau.
29. Iar în care zi a ieºit Lot din Sodoma, a plouat foc ºi piatrã
pucioasã din Cer, ºi a pierdut pre toþi.
30. Într-acest chip va fi în ziua în care Fiul Omului se va arãta.
31. Într-acea zi cela ce va fi deasupra casei, ºi vasele lui în casã,
sã nu se pogoare sã le ia pre ele; ºi cel ce va fi în câmp,
asemenea sã nu se întoarcã înapoi.
32. Aduceþi-vã aminte de femeia lui Lot.
33. Cine va cãuta sufletul sãu sã-l mântuiascã, pierde-l-va pre el;
ºi cine îl va pierde, îl va învia pre el.
34. Zic vouã: Într-aceastã noapte vor fi doi într-un pat; unul se va
lua, ºi altul se va lãsa.
35. Douã vor mãcina împreunã; una se va lua, ºi alta se va lãsa.
36. Doi vor fi în câmp; unul se va lua ºi altul se va lãsa.
37. ªi rãspunzând, au zis lui: Unde Doamne? Iar el a zis lor: Unde
va fi trupul, acolo se vor aduna ºi vulturii.

177
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Cap. 18

1. ªi zicea ºi pildã lor; cã se cade în toatã vremea a se ruga, ºi a


nu se lenevi, zicând:
2. Un judecãtor oarecare era într-o cetate, care de Dumnezeu
nu se temea, ºi de om nu se ruºina.
3. Era ºi o vãduvã în cetatea aceea, ºi venea la dânsul, zicând:
Izbãveºte-mã de pârâºul meu.
4. ªi nu vrea în multã vreme; iar dupã aceea a zis întru sine:
Deºi de Dumnezeu nu mã tem, ºi de om nu mã ruºinez,
5. Dar pentru cã îmi face supãrare vãduva aceasta, o voi izbãvi
pre ea; ca nu pânã în sfârºit venind sã mã supere.
6. ªi a zis Domnul: Auziþi ce grãieºte judecãtorul nedreptãþii?
7. Dar Dumnezeu au nu va face izbãvire aleºilor sãi, care strigã
cãtre dânsul ziua ºi noaptea, de ºi îndelung îi rabdã pre dânºii?
8. Zic vouã: Cã va face izbãvirea lor curând. Însã când va veni
Fiul Omului, oare va afla credinþa pre pãmânt?
9. ªi a zis ºi cãtre oarecare ce se nãdãjduiau întru sine cum cã
sunt drepþi, ºi defãimau pre ceilalþi, pilda aceasta:
10. Doi oameni s-au suit în Bisericã sã se roage: Unul Fariseu, ºi
altul vameº.
11. Fariseul stând, aºa se ruga întru sine: Dumnezeule,
mulþumescu-þi, cã nu sunt ca ceilalþi oameni, rãpitori,
nedrepþi, preacurvari, sau ca ºi acest Vameº.
12. Postesc de douã ori în Sâmbãtã, dau zeciuialã din toate câte câºtig.
13. Iar vameºul de departe stând, nu vrea nici ochii sãi la Cer sã-i
ridice; ci îºi bãtea pieptul sãu, zicând: Dumnezeule milostiv
fii mie pãcãtosului.
14. Zic vouã: S-a pogorât acesta mai îndreptat la casa sa decât
acela; cã tot cel ce se înalþã pre sine, se va smeri; iar cel ce se
smereºte pre sine, se va înãlþa.
15. ªi aduceau la el ºi pruncii, ca sã se atingã de ei; iar Ucenicii
vãzând, i-au certat pre dânºii.
16. Iar Iisus chemându-i la sine pre ei, a zis: Lãsaþi pruncii sã vie
la mine, ºi nu-i opriþi pre ei; cã a unora ca acestora este
Împãrãþia lui Dumnezeu.

178
Sf^nta Evanghelie de la Luca

17. Amin zic vouã: Oricine nu va primi Împãrãþia lui Dumnezeu


ca pruncul, nu va intra într-însa.
18. ªi l-a întrebat pre el un boier, zicând: Învãþãtorule bune, ce
voi face sã moºtenesc viaþa veºnicã?
19. Iar Iisus i-a zis lui: Cãci îmi zici bun? Nimeni nu este bun,
fãrã numai Unul Dumnezeu.
20. Poruncile ºtii: Sã nu curveºti; sã nu ucizi; sã nu furi; sã nu fii
mãrturie mincinoasã; cinsteºte pre tatãl tãu, ºi pre muma ta.
21. Iar el a zis: Acestea toate le-am pãzit din tinereþele mele.
22. Iar Iisus auzind acestea, i-a zis lui: Încã una îþi lipseºte; toate
câte ai, vinde-le, ºi le împarþi sãracilor, ºi vei avea comoarã
în Cer; ºi vino urmeazã mie.
23. Iar el auzind acestea, s-a întristat; cã era bogat foarte.
24. ªi vãzându-l Iisus cã s-a întristat, a zis: Cât de anevoe vor
intra întru Împãrãþia lui Dumnezeu cei ce au avuþii.
25. Cã mai lesne este cãmila prin urechile acului a trece, decât
bogatul întru Împãrãþia lui Dumnezeu a intra.
26. Iar cei ce au auzit acestea, au zis: ªi cine poate sã se
mântuiascã?
27. Iar el a zis: Cele ce nu sunt cu putinþã la oameni, sunt cu
putinþã la Dumnezeu.
28. ªi a zis Petru: Iatã, noi am lãsat toate, ºi am urmat þie.
29. Iar el a zis lor: Amin grãiesc vouã cã nimeni nu este, care ºi-a
lãsat casã, sau pãrinþi, sau fraþi, sau femeie, sau feciori, pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu.
30. Care sã nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, ºi în veacul
cel viitor viaþã veºnicã.
31. ªi luând pre cei doisprezece, a zis cãtre ei: Iatã ne suim în
Ierusalim, ºi se vor împlini toate cele scrise prin Proroci,
pentru Fiul Omului.
32. Cã se va da neamurilor, ºi se va batjocori, ºi se va ocãrî, ºi se
va scuipa.
33. ªi bãtându-l îl vor omorî pre el; ºi a treia zi va învia.
34. Iar ei nimic dintru acestea nu au înþeles, ºi era cuvântul acesta
ascuns de la ei, ºi nu cunoºteau cele ce se grãia.
35. ªi a fost când s-a apropiat el de Ierihon, un orb ºedea lângã
cale cerºind.

179
Sf^nta Evanghelie de la Luca

36. ªi auzind norodul trecând, a întrebat, ce este aceasta.


37. ªi i-au zis lui: Cã Iisus Nazarineanul trece.
38. ªi a strigat, zicând: Iisuse Fiul lui David, miluieºte-mã.
39. Iar cei ce mergeau înainte certau pre el sã tacã; iar el cu mult
mai vârtos striga: Fiul lui David miluieºte-mã.
40. ªi stând Iisus, a poruncit sã-l aducã pre el la sine, iar
apropiindu-se el de dânsul, l-a întrebat, zicând:
41. Ce voieºti sã-þi fac? Iar el a zis: Doamne: Sã vãz.
42. ªi Iisus i-a zis lui: Vezi; credinþa ta te-a mântuit.
43. ªi îndatã a vãzut, ºi a mers dupã el, slãvind pre Dumnezeu; ºi
tot norodul vãzând, a dat laudã lui Dumnezeu.

Cap. 19

1. ªi intrând trecea prin Ierihon.


2. ªi iatã, un om anume Zaheu; ºi acesta era mai marele
vameºilor, ºi era bogat.
3. ªi cãuta sã vadã pre Iisus, cine este, ºi nu putea de norod, cã
era mic de stat.
4. ªi alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca sã-l vazã pre el; cã
pre acolo vrea sã treacã.
5. ªi dacã a venit la locul acela, cãutând Iisus, l-a vãzut pre dânsul,
ºi a zis cãtre dânsul: Zahee, grãbeºte de te pogoarã; cã astãzi
în casa ta mi se cade sã fiu.
6. ªi grãbindu-se s-a pogorât, ºi l-a primit pre dânsul bucurându-se.
7. ªi vãzând toþi tânjeau, zicând: cã la un om pãcãtos a intrat sã
gãzduiascã.
8. Iarã Zaheu stând, a zis cãtre Domnul: Iatã, jumãtate de avuþia
mea, Doamne, o dau sãracilor; ºi de am nãpãstuit pre cineva
cu ceva, întorc împãtrit.
9. ªi a zis cãtre el Iisus: Cã astãzi s-a fãcut mântuire casei
acesteia, pentru cã ºi acesta fiu al lui Avraam este.
10. Cã a venit Fiul Omului sã caute ºi sã mântuiascã pre cel
pierdut.
11. ªi ascultând ei acestea, adãugând a zis o pildã; pentru cã era
el aproape de Ierusalim, ºi li se pãrea lor, cum cã îndatã va sã
se arate Împãrãþia lui Dumnezeu. Deci a zis:

180
Sf^nta Evanghelie de la Luca

12. Un om oarecare de bun neam, s-a dus într-o þarã departe, sã-
ºi ia lui împãrãþie, ºi sã se întoarcã.
13. ªi chemând zece slugi ale sale, le-a dat lor zece mnas, ºi a zis
cãtre ei: Neguþãtoriþi pânã voi veni.
14. Iar cetãþenii lui îl urau pre el, ºi au trimis solie dupã el, zicând:
Nu voim pre acesta sã împãrãþeascã preste noi.
15. ªi a fost când s-a întors el luând împãrãþia, a zis sã se cheme
la dânsul slugile acelea, cãrora dãduse argintul; ca sã ºtie cine
ce a neguþãtorit.
16. ªi a venit cel dintâi, zicând: Doamne, mnaoa ta a agonisit zece mnas.
17. ªi a zis lui: Bine slugã bunã, cã întru puþin ai fost credincios,
sã ai putere preste zece cetãþi.
18. ªi a venit cel al doilea, zicând: Doamne, mnaoa ta a fãcut
cinci mnas.
19. ªi a zis ºi acestuia: ªi tu fii preste cinci cetãþi.
20. ªi altul a venit, zicând: Doamne, iatã, mnaoa ta, care o am
þinut legatã în mahramã.
21. Cã m-am temut de tine, cã om aspru eºti; iei ce n-ai pus, ºi
seceri ce n-ai semãnat.
22. ªi i-a zis: Din gura ta te voi judeca slugã vicleanã: Ai ºtiut cã eu
om aspru sunt, luând ce n-am pus, ºi secerând ce nu am semãnat.
23. Dar pentru ce n-ai dat argintul meu schimbãtorilor, ºi venind
eu l-aº fi cerut cu dobândã?
24. ªi celor ce sta înainte le-a zis: Luaþi de la el mnaoa, ºi o daþi
celui ce are zece mnas.
25. ªi au zis lui: Doamne, acela are zece mnas.
26. Cã zic vouã: Cã tot celui ce are i se va da; iar de la cela ce nu
are, ºi ce are se va lua de la el.
27. Însã pre vrãjmaºii mei aceia, care nu au voit sã împãrãþesc
preste dânºii, aduceþi-i încoace ºi-i tãiaþi înaintea mea.
28. ªi zicând acestea, mergea înainte suindu-se în Ierusalim.
29. ªi a fost când s-a apropiat de Betfaghe ºi Betania, cãtre
muntele ce se cheamã al Mãslinilor, a trimis doi din Ucenicii
sãi, zicând:
30. Mergeþi în satul care este înaintea voastrã, întru care intrând
veþi gãsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodatã
n-a ºezut; dezlegaþi-l pre el ºi-l aduceþi.

181
Sf^nta Evanghelie de la Luca

31. ªi de va întreba cineva pre voi: Pentru ce îl dezlegaþi? Aºa sã


ziceþi lui: Cã Domnului trebuieºte.
32. ªi mergând trimiºii, au aflat cum zisese lor.
33. ªi dezlegând ei mânzul, au zis stãpânii lui cãtre ei: Ce
dezlegaþi mânzul?
34. Iar ei au zis: Cã Domnului trebuieºte.
35. ªi l-au adus pre el la Iisus; ºi aruncându-ºi veºmintele sale
pre mânz, au pus pre Iisus deasupra.
36. ªi mergând el, aºterneau veºmintele lor pre cale.
37. ªi apropiindu-se el la pogorâºul muntelui Maslinilor, a
început toatã mulþimea ucenicilor, bucurându-se, a lãuda pre
Dumnezeu cu glas mare, pentru toate puterile care vãzuse.
38. Zicând: Bine este cuvântat Împãratul cel ce vine întru Numele
Domnului; pace în Cer, ºi slavã întru cei de sus.
39. ªi oarecare Farisei din norod a zis cãtre el: Învãþãtorule, ceartã-þi
Ucenicii tãi.
40. ªi rãspunzând a zis lor: Zic vouã, cã de vor tãcea aceºtia,
pietrele vor striga.
41. ªi dacã s-a apropiat, vãzând cetatea, a plâns de dânsa,
42. Zicând: De ai fi cunoscut ºi tu, mãcar în ziua aceasta a ta,
cele ce sunt cãtre pacea ta; Iar acum s-au ascuns de cãtre
ochii tãi.
43. Cã vor veni zile asupra ta, ºi vor pune vrãjmaºii tãi ºanþ
împrejurul tãu, ºi te vor înconjura, ºi te vor îmbulzi de toate
pãrþile.
44. ªi te vor face întocmai cu pãmântul pre tine, ºi pre feciorii
tãi întru tine; ºi nu vor lãsa întru tine piatrã pre piatrã; pentru
cã nu ai cunoscut vremea cercetãrii tale.
45. ªi intrând în Bisericã, a început a scoate pre cei ce vindea
într-însa ºi cumpãra, zicând lor:
46. Scris este: Casa mea casã de rugãciune este; iar voi o aþi fãcut
peºterã tâlharilor.
47. ªi era învãþând în toate zilele în Bisericã. Iar Arhiereii, ºi
Cãrturarii, ºi Bãtrânii norodului, cãutau pre el sã-l piardã.
48. ªi nu aflau ce-i vor face; cã tot norodul se þinea de el,
ascultându-l pre dânsul.

182
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Cap. 20

1. ªi a fost într-una din zilele acelea, învãþând el norodul în Bisericã, ºi


bine vestind, au venit Preoþii, ºi Cãrturarii, cu Bãtrânii.
2. ªi au grãit cãtre el, zicând: Spune nouã: Cu ce Putere faci
acestea? Sau cine este carele þi-a dat þie Puterea aceasta?
3. Iar el rãspunzând, a zis cãtre ei: Întreba-voi ºi eu pre voi un
cuvânt, ºi sã-mi spuneþi.
4. Botezul lui Ioan din Cer a fost, sau de la oameni?
5. Iar ei cugetau întru sine, zicând: Cã de vom zice din cer, va
zice: Pentru ce dar n-aþi crezut lui?
6. Iar de vom zice: De la oameni, tot norodul cu pietre ne vor
ucide; cãci este încredinþat cã Ioan Proroc a fost.
7. ªi au rãspuns: Cã nu ºtiu de unde.
8. ªi Iisus le-a zis lor: Nici eu nu vã spun vouã, cu ce putere fac acestea.
9. ªi a început a zice cãtre norod pilda aceasta: Un om a sãdit
vie, ºi o a dat lucrãtorilor, ºi s-a dus departe multã vreme.
10. ªi la vreme a trimis cãtre lucrãtori o slugã, ca sã-i dea lui din
rodul viei; iar lucrãtorii bãtându-l pre el, l-au trimis deºert.
11. ªi a adaos a trimite altã slugã; iar ei ºi pre acela bãtându-l ºi
batjocorindu-l, l-au trimis deºert.
12. ªi a adaos a trimite ºi al treilea; iar ei ºi pre acela rãnindu-l,
l-au scos afarã.
13. ªi a zis Domnul viei: Ce voi face? Trimite-voi pre fiul meu
cel iubit; doarã vãzându-l pre dânsul, se vor ruºina.
14. Iar lucrãtorii vãzându-l pre el, cugetau întru sine zicând: Acesta
este moºtenitorul, veniþi sã-l ucidem pre el, ca sã fie a noastrã
moºtenirea (moºia).
15. ªi scoþându-l afarã din vie l-au omorât; ce va face dar lor
Domnul viei?
16. Veni-va, ºi va pierde pre lucrãtorii aceºtia, ºi via o va da altora;
iar ei auzind, au zis: Sã nu fie.
17. Iar el cãutând spre ei, a zis: Ce este dar aceasta ce este scris:
Piatra pre care nu o au bãgat în seamã ziditorii, aceasta s-a
fãcut în capul unghiului.
18. Tot cela ce va cãdea pre acea Piatrã, se va sfãrâma; iar preste
care va cãdea, îl va spulbera.

183
Sf^nta Evanghelie de la Luca

19. ªi cãutau Arhiereii ºi Cãrturarii ca sã-ºi punã mâinile pre el


într-acel ceas, ºi s-au temut de norod; cãci înþeleseserã cã
cãtre dânºii a zis pilda aceasta.
20. ªi pândindu-l au trimis iscoade, care se prefãceau pre sine a
fi drepþi, sã-l prindã pre el în cuvânt, ca sã-l dea pre el
stãpânirii ºi puterii dregãtorului.
21. ªi l-au întrebat pre el, zicând: Învãþãtorule, ºtim cã drept
grãieºti, ºi înveþi, ºi nu alegi faþã, ci întru adevãr calea lui
Dumnezeu înveþi.
22. Cade-se nouã a da dajdie Cezarului, sau nu?
23. Iar el pricepând vicleºugul lor, a zis cãtre ei: Ce mã ispitiþi?
24. Arãtaþi-mi un dinar: Al cui chip ºi scripturã are pre el? Iar ei
rãspunzând, a zis: Ale Cezarului.
25. Iar el le-a zis lor: Daþi înapoi dar cele ce sunt ale Cezarului,
Cezarului; ºi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
26. ªi nu l-au putut prinde pre dânsul în cuvânt înaintea norodului,
ºi minunându-se de rãspunsul lui, au tãcut.
27. Iar apropiindu-se unii din Saduchei, care grãiesc împrotivã
cã nu este înviere, l-au întrebat pre el, zicând:
28. Învãþãtorule, Moise a scris nouã: De va muri fratele cuiva,
având femeie, ºi acesta va muri fãrã feciori, sã ia fratele lui
pre femeia aceea, ºi sã ridice sãmânþã fratelui sãu.
29. Deci ºapte fraþi au fost, ºi cel dintâi luând femeie, a murit
fãrã de feciori.
30. ªi a luat al doilea pre femeia aceea, ºi acela a murit fãrã
feciori.
31. ªi al treilea o a luat pre ea; ºi aºijderea câte ºapte; ºi nu au
lãsat feciori ºi au murit.
32. Iar mai apoi de toþi a murit ºi femeia.
33. Deci la înviere, a cãruia dintr-înºii va fi femeie? Cãci câte
ºapte o au avut pre ea femeie.
34. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Fiii veacului acestuia se însoarã
ºi se mãritã.
35. Iar cei ce se învrednicesc a dobândi acel veac, ºi învierea din
morþi, nici se însoarã, nici se mãritã.
36. Cã nici sã moarã nu mai pot; ci asemenea cu Îngerii sunt; ºi
fii lui Dumnezeu sunt, fiind fii ai învierii.

184
Sf^nta Evanghelie de la Luca

37. Iar cum cã se vor scula morþii, ºi Moise a arãtat la Rug, precum
zice: Domnul Dumnezeul lui Avraam, ºi Dumnezeul lui Isaac,
ºi Dumnezeul lui Iacov.
38. Iar Dumnezeu nu este al morþilor, ci al viilor; cã toþi lui viazã.
39. ªi rãspunzând oarecare din Cãrturari, a zis: Învãþãtorule, bine ai zis.
40. ªi nu mai îndrãznea de acia sã-l mai întrebe pre el nimic.
41. ªi a zis cãtre dânºii: Cum zic cã Hristos este fiul lui David?
42. ªi însuºi David zice în cartea Psalmilor: Zis-a Domnul
Domnului meu: ªezi de-a dreapta mea,
43. Pânã ce voi pune pre vrãjmaºii tãi aºternut picioarelor tale.
44. Deci David Domn îl cheamã pre el; ºi cum fiu al lui este?
45. ªi ascultând tot norodul, a zis Ucenicilor sãi:
46. Pãziþi-vã de Cãrturari, care voiesc a umbla în podoabe, ºi
iubesc închinãciunile prin târguri, ºi scaunele cele mai de
sus în Sinagoguri, ºi ºederile cele mai întâi la ospeþe.
47. Care mãnâncã casele vãduvelor, ºi cu pricinã, îndelung se
roagã; aceºtia vor lua mai multã osândã.

Cap. 21

1. ªi cãutând, a vãzut pre cei bogaþi aruncând darurile lor în


Gazofilachie.
2. ªi a vãzut ºi pre o vãduvã sãracã aruncând acolo doi filiari.
3. ªi a zis: Adevãrat zic vouã, cã aceastã vãduvã sãracã, mai mult
decât toþi a aruncat.
4. Cã toþi aceºtia din prisosinþa lor au aruncat la darurile lui
Dumnezeu; iar aceasta din lipsa sa, toatã avuþia sa care a avut,
o a aruncat.
5. ªi oarecare grãind pentru Bisericã, cã este împodobitã cu
pietre frumoase, ºi cu podoabe, a zis:
6. Acestea care vedeþi, vor veni zile întru care nu va rãmânea
piatrã pre piatrã, care sã nu se risipeascã.
7. ªi l-au întrebat pre el, zicând: Învãþãtorule, dar când vor fi
acestea? ªi ce semn este, când vor vrea sã fie acestea?
8. Iar el a zis: Cãutaþi sã nu vã amãgiþi; cã mulþi vor veni întru
Numele meu, zicând: Cã eu sunt, ºi vremea s-a apropiat; ci sã
nu mergeþi dupã ei.

185
Sf^nta Evanghelie de la Luca

9. ªi când veþi auzi rãzboaie, ºi rãzmeriþe, sã nu vã spãimântaþi.


Cã se cade sã fie acestea întâi; ci nu va fi îndatã sfârºitul.
10. Atunci, zicea lor: Se va scula neam preste neam, ºi împãrãþie
preste împãrãþie.
11. ªi vor fi cutremuri mari pre alocurea, ºi foamete, ºi ciume,
spaime, ºi semne mari din Cer vor fi.
12. Iar mai înainte de acestea toate vor pune preste voi mâinile
sale, ºi vã vor goni, dându-vã la adunãri, ºi în temniþe,
ducându-vã la împãraþi ºi la domni, pentru Numele meu.
13. ªi se va întâmpla vouã întru mãrturisire.
14. Puneþi dar întru inimile voastre, sã nu gândiþi mai înainte ce
veþi rãspunde.
15. Cã eu vã voi da vouã gurã ºi înþelepciune; cãreia nu-i vor putea
grãi nici sta împrotivã toþi care se vor pune împrotivã vouã.
16. ªi vã veþi da ºi de pãrinþi, ºi de rudenii, ºi de prieteni, ºi de
fraþi; ºi vor omorî din voi.
17. ªi veþi fi urâþi de toþi pentru Numele meu.
18. ªi pãr din capul vostru nu va pieri.
19. Întru rãbdarea voastrã veþi dobândi sufletele voastre.
20. Iar când veþi vedea Ierusalimul înconjurându-se de ostaºi,
atunci sã ºtiþi, cã s-a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei ce vor fi în Iudeea, sã fugã la munþi; ºi cei ce vor fi
în mijlocul ei, sã se dea în laturi; ºi cei ce vor fi prin sate, sã
nu intre într-însul.
22. Cã zilele izbândirii sunt acestea, ca sã se plineascã toate cele scrise.
23. Iar vai celor ce vor avea în pântece, ºi celor ce vor apleca
întru acele zile; cã va fi nevoie mare pre pãmânt; ºi mânie
asupra norodului acestuia.
24. ªi vor cãdea întru ascuþitul sabiei, ºi se vor duce robi în toate
neamurile; ºi Ierusalimul va fi cãlcat de neamuri, pânã se vor
plini vremile neamurilor.
25. ªi vor fi semne în Soare, ºi în Lunã, ºi în Stele, ºi pre pãmânt
mâhnire limbilor cu nedumerire, sunet fãcând marea ºi
valurile.
26. Mai murind oamenii de fricã, ºi de aºteptarea celor ce vor sã
vie în lume; cã puterile Cerurilor se vor clãti.

186
Sf^nta Evanghelie de la Luca

27. ªi atunci vor vedea pre Fiul Omului venind pre nori cu putere,
ºi cu slavã multã.
28. Deci începând acestea a se face, ridicaþi-vã în sus, ºi ridicaþi
capetele voastre, cã se apropie izbãvirea voastrã.
29. ªi le-a zis lor pildã: Vedeþi smochinul, ºi toþi copacii.
30. Când înfrunzesc, vãzând din voi înºivã ºtiþi cã de acum aproape
va fi vara.
31. Aºa ºi voi, când veþi vedea acestea fãcându-se, sã ºtiþi cã
aproape este Împãrãþia lui Dumnezeu.
32. Amin zic vouã, cã nu va trece neamul acesta pânã când toate
acestea vor fi.
33. Cerul ºi pãmântul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.
34. Ci luaþi aminte de sine-vã ca sã nu se îngreuieze inimile
voastre cu saþiul mâncãrii ºi cu beþia, ºi cu grijile lumii, ºi
fãrã de veste sã vie asupra voastrã ziua aceea.
35. Cãci ca o cursã va veni, preste toþi cei ce ºed pre faþa a tot
pãmântul.
36. Privegheaþi dar, în toatã vremea, rugându-vã, ca sã vã
învredniciþi a scãpa de toate cele ce vor sã fie, ºi a sta înaintea
Fiului Omului.
37. ªi era ziua învãþând în Bisericã; iar noaptea ieºind, petrecea
în muntele ce se cheamã al Mãslinilor. ªi tot norodul mâneca
la dânsul în Bisericã, ca sã-l asculte pre el.

Cap. 22

1. ªi se apropia Praznicul azimelor, care se chema Paºtile.


2. ªi cãutau Arhiereii ºi Cãrturarii cum l-ar omorî pre el; cã se
temeau de norod.
3. Iar satana a intrat în Iuda ce se chema Iscarioteanul, care era
din numãrul celor doisprezece.
4. ªi mergând a grãit cu Arhiereii ºi cu Voievozii, cum l-ar vinde
pre el lor.
5. ªi s-au bucurat, ºi s-au tocmit cu dânsul sã-i dea bani.
6. ªi el s-a fãgãduit lor, ºi cãuta vreme cu prilej ca sã-l vânzã
pre el lor fãrã de norod.

187
Sf^nta Evanghelie de la Luca

7. ªi a venit ziua azimelor, întru care se cãdea sã se jertfeascã Paºtile.


8. ªi a trimis pre Petru, ºi pre Ioan, zicând: Mergeþi de gãtiþi
nouã Paºtile, sã mâncãm.
9. Iar ei au zis lui: Unde voieºti sã gãtim?
10. Iar el a zis lor: Iatã intrând voi în cetate, va întâmpina pre voi
un om ducând un vas de lut cu apã; mergeþi dupã dânsul în
casa unde va intra.
11. ªi ziceþi stãpânului casei: Învãþãtorul zice þie, unde este
sãlaºul, întru care sã mãnânc Paºtile cu Ucenicii mei?
12. ªi el vã va arãta vouã un foiºor mare, aºternut; acolo gãtiþi.
13. ªi mergând ei au aflat precum le zisese lor; ºi au gãtit Paºtile.
14. ªi când a venit ceasul, a ºezut, ºi cei doisprezece Apostoli cu el.
15. ªi a zis lor: Cu poftã am poftit aceste Paºti sã le mãnânc cu
voi, mai-nainte de patima mea.
16. Cã zic vouã: Cã de acum nu voi mai mânca dintr-acestea, pânã
când se vor umple întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
17. ªi luând pahar, mulþumind, a zis: Luaþi acesta, ºi-l împãrþiþi
vouã.
18. Cã zic vouã: Cã nu voi mai bea din rodul viþei, pânã când va
veni Împãrãþia lui Dumnezeu.
19. ªi luând pâinea, mulþumind a frânt, ºi a dat lor, zicând: Acesta
este Trupul meu, carele se dã pentru voi: Aceasta faceþi întru
pomenirea mea.
20. Aºijderea ºi paharul dupã ce au Cinat, zicând: Acest pahar este
Legea cea nouã întru Sângele meu, carele pentru voi se varsã.
21. Însã iatã mâna vânzãtorului meu cu mine este la masã.
22. ªi Fiul Omului merge dupã cum este rânduit; dar vai omului
aceluia prin care se vinde.
23. ªi ei au început a se întreba între sine, care ar fi dintru ei cela
ce va sã facã aceasta?
24. ªi s-a fãcut ºi prigonire între dânºii care dintru ei s-ar pãrea
a fi mai mare.
25. Iar el le-a zis lor: Împãraþii pãgânilor îi domnesc pre ei; ºi
cei ce stãpânesc pre ei, fãcãtori de bine se cheamã.
26. Iar voi nu aºa; ci cel ce este mai mare între voi, sã fie ca cel
mai mic; ºi cel ce este începãtor, ca cel ce slujeºte.

188
Sf^nta Evanghelie de la Luca

27. Cã cine este mai mare: Cel ce ºade, sau cel ce slujeºte? Au nu este
cel ce ºade? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeºte.
28. Iar voi sunteþi care aþi petrecut cu mine întru ispitele mele.
29. ªi Eu vã rânduiesc vouã, precum mi-a rânduit mie Tatãl meu,
Împãrãþie.
30. Ca sã mâncaþi, ºi sã beþi la masa mea, întru Împãrãþia mea, ºi
sã ºedeþi pre scaune, judecând cele douãsprezece seminþii
ale lui Israil.
31. ªi a zis Domnul: Simone, Simone, iatã satana v-a cerut pre
voi, ca sã vã cearnã ca grâul.
32. Iar eu m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta; ºi tu
oarecând întorcându-te, întãreºte pre fraþii tãi.
33. Iar el i-a zis lui: Doamne, cu tine gata sunt ºi în temniþã ºi la
moarte a merge.
34. Iar el i-a zis: Zic þie, Petre, nu va cânta astãzi cocoºul, mai
înainte pânã ce de trei ori te vei lepãda, cã nu mã ºtii pre mine.
35. ªi a zis lor: Când v-am trimis pre voi fãrã de pungã, ºi fãrã de
traistã, ºi fãrã de încãlþãminte, au avut-aþi lipsã de ceva? Iar ei
au zis: De nimic.
36. Zis-a drept aceea lor: Acum dar cel ce are pungã, sã o ia,
aºijderea ºi traistã; iar cel ce n-are sabie, sã-ºi vânzã haina sa,
ºi sã-ºi cumpere.
37. Cã zic vouã: Cã încã aceasta ce este scrisã se cade sã se umple
întru mine, care zice: ºi cu cei fãrãdelege s-a socotit; pentru
cã cele pentru mine, sfârºit au.
38. Iar ei au zis: Doamne, iatã aici douã sãbii. ªi el a zis lor: Destul este.
39. ªi ieºind au mers dupã obicei în muntele Mãslinilor; ºi s-au
dus dupã el ºi Ucenicii lui.
40. ªi sosind la loc, a zis lor: Rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã.
41. ªi el s-a depãrtat de la dânºii ca de o aruncãturã de piatrã; ºi
îngenunchind se ruga.
42. Zicând: Pãrinte, de voieºti sã treacã paharul acesta de la mine;
însã nu voia mea, ci a ta sã fie.
43. ªi i s-a arãtat lui Înger din Cer, întãrindu-l pre el.
44. ªi fiind întru nevoinþã, mai cu deadinsul se ruga. ªi se fãcuse
sudoarea lui ca picãturile de sânge ce picã pre pãmânt.

189
Sf^nta Evanghelie de la Luca

45. ªi sculându-se de la rugãciune, venind cãtre Ucenici, i-a aflat


pre ei dormind de întristare.
46. ªi le-a zis lor: Ce dormiþi? Sculaþi-vã ºi vã rugaþi, ca sã nu
intraþi în ispitã.
47. Iar încã grãind el, iatã venea mulþime, ºi cel ce se chema Iuda,
unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor, ºi s-a apropiat
de Iisus ca sã-l sãrute pre el.
48. Pentru cã acest semn dãduse lor: Pre carele voi sãruta eu,
acela este.
49. Iar Iisus a zis lui: Iudo, cu sãrutare pre Fiul Omului vinzi?
50. ªi vãzând cei ce erau pre lângã el, ceea ce vrea sã fie, i-au zis
lui: Doamne, lovi-l-vom cu sabia?
51. Iar unul dintr-înºii, a lovit pre sluga Arhiereului, ºi i-a tãiat
lui urechea cea dreaptã.
52. Iar Iisus rãspunzând, a zis: Lãsaþi pânã aicea, ºi atingându-se
de urechea lui, l-a vindecat pre el.
53. ªi a zis Iisus celor ce venise la dânsul, Arhiereilor, ºi
Voievozilor Bisericii, ºi Bãtrânilor: Ca la un tâlhar aþi ieºit,
cu sãbii ºi cu fuºti?
54. În toate zilele fiind eu cu voi în Bisericã, nu aþi întins mâinile
asupra mea; ci acesta este ceasul vostru ºi stãpânirea
întunericului.
55. ªi prinzându-l pre el l-au adus, ºi l-au bãgat în casa
Arhiereului. Iar Petru mergea departe dupã dânsul.
56. ªi fãcând ei foc în mijlocul curþii, ºi ºezând împreunã, a ºezut
ºi Petru în mijlocul lor.
57. ªi vãzându-l pre el o slujnicã ºezând la foc, ºi cãutând spre el,
a zis: ªi acesta a fost cu el.
58. Iar el s-a lepãdat de dânsul, zicând: Femeie, nu-l ºtiu pre el.
59. ªi dupã puþin altul vãzându-l pre el, a zis: ªi tu dintru ei eºti.
Iar Petru a zis: Omule, nu sunt.
60. ªi trecând ca un ceas, altul se întãrea, zicând: Adevãrat, ºi
acesta cu el a fost, cã Galilean este.
61. Iar Petru a zis: Omule, nu ºtiu ce zici. ªi îndatã încã grãind el,
a cântat cocoºul.
62. ªi întorcându-se Domnul a cãutat spre Petru, ºi ºi-a adus
aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese lui, cã mai înainte
de ce va cânta cocoºul, de trei ori te vei lepãda de mine.

190
Sf^nta Evanghelie de la Luca

63. ªi ieºind afarã Petru, a plâns cu amar.


64. Iar oamenii cei ce þineau pre Iisus, batjocoreau pre el bãtându-l.
65. ªi acoperindu-l pre el, îl loveau preste obraz; ºi-l întrebau
pre el, zicând: Proroceºte, cine este cel ce te-a lovit?
66. ªi altele multe hulind, împrotiva lui ziceau.
67. ªi dupã ce s-a fãcut ziuã, s-au adunat Bãtrânii norodului, ºi
Arhiereii, ºi Cãrturarii, ºi l-au dus pre el la soborul lor.
68. Zicând: De eºti tu Hristosul, spune nouã. ªi le-a zis lor: De
voi spune vouã, nu veþi crede.
69. ªi de vã voi întreba, nu-mi veþi rãspunde, nici mã veþi slobozi.
70. De acum va fi Fiul Omului ºezând de-a dreapta Puterii lui
Dumnezeu.
71. ªi au zis toþi: Dar tu eºti Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis cãtre
ei:Voi ziceþi, cã eu sunt.
72. Iar ei au zis: Ce ne mai trebuie încã mãrturie? Cã noi singuri
am auzit din gura lui.

Cap. 23

1. ªi sculându-se toatã mulþimea lor, l-au dus pre el la Pilat.


2. ªi au început a-l pârî pre el, zicând: Pre acesta l-am aflat
rãzvrãtind neamul, ºi oprind a da dajdie Cezarului, zicând cã
este el Hristos Împãrat.
3. Iar Pilat l-a întrebat pre el, zicând: Tu Eºti Împãratul Iudeilor?
Iar el rãspunzând, a zis lui: Tu zici.
4. Iar Pilat a zis cãtre Arhierei, ºi cãtre norod: Nici o vinã nu
aflu în omul acesta.
5. Iar ei se întãreau, zicând: Cã întãrâtã norodul, învãþând preste
toatã Iudeea, începând din Galileea pânã aici.
6. Iar Pilat auzind de Galileea, a întrebat: Au Galileean este omul?
7. ªi înþelegând cã din þinutul lui Irod este, l-a trimis pre el la
Irod, fiind ºi el în Ierusalim întru acele zile.
8. Iar Irod vãzând pre Iisus, s-a bucurat foarte; cã dorea de multã
vreme sã-l vadã pre el, pentru cã auzea multe de el, ºi nãdãjduia
sã vadã vreun semn fãcându-se de el.

191
Sf^nta Evanghelie de la Luca

9. ªi l-a întrebat pre el cu cuvinte multe; iar el nimic nu i-a rãspuns lui.
10. ªi sta Arhiereii ºi Cãrturarii, cu deadinsul pârându-l pre el.
11. Iar Irod împreunã cu ostaºii sãi batjocorindu-l ºi râzându-ºi
de el, l-au îmbrãcat într-un veºmânt luminat, ºi l-au trimis
iarãºi la Pilat.
12. ªi s-au fãcut prieteni Pilat ºi Irod, întru aceiaºi zi unul cu
altul; cã mai înainte erau învrãjbiþi între dânºii.
13. Iar Pilat chemând pre Arhierei, ºi pre boieri, ºi pre norod,
14. A zis cãtre ei: Mi-aþi adus pre omul acesta, ca pre cela ce
rãzvrãteºte norodul; ºi iatã eu înaintea voastrã întrebându-l,
nici o vinã nu am aflat în omul acesta, de care pârâþi pre el.
15. Ci nici Irod: Cã v-am trimis pre voi la el, ºi iatã nici un lucru
vrednic de moarte este fãcut de dânsul.
16. Deci certându-l, îl voi slobozi.
17. ªi nevoie avea sã le slobozeascã lor la Praznic un vinovat.
18. ªi a strigat toatã mulþimea, zicând: Ia-l pre acesta, ºi ne
slobozeºte nouã pre Baraba.
19. Care era pentru o zarvã oarecare ºi ucidere ce se fãcuse în
cetate, aruncat în temniþã.
20. ªi iarãºi Pilat a grãit cãtre ei, vrând sã slobozeascã pre Iisus.
21. Iar ei strigau, zicând: Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l pre el.
22. Iar el a treia oarã a zis cãtre ei: Dar ce rãu a fãcut acesta? Nici
o vinã de moarte nu am aflat întru el; deci certându-l pre el, îl
voi slobozi.
23. Iar ei sta cu glasuri mari cerându-l pre el sã se rãstigneascã;
ºi se întãreau glasurile lor, ºi ale Arhiereilor.
24. Deci Pilat a judecat sã se facã cererea lor.
25. ªi a slobozit lor pre cel aruncat în temniþã pentru zarva ºi
uciderea, pre care îl cereau ei; iar pre Iisus l-a dat dupã voia lor.
26. ªi când îl duceau pre el, prinzând pre un Simon Cirinean, ce
venea din þarinã, au pus pre el Crucea, ca sã o ducã dupã Iisus.
27. ªi mergea dupã el mulþime multã de norod, ºi de femei, care
plângeau, ºi se tânguiau pentru dânsul.
28. ªi întorcându-se cãtre ele Iisus, a zis: Fiicele Ierusalimului,
nu mã plângeþi pre mine, ci pre voi vã plângeþi, ºi pre fiii
voºtri.

192
Sf^nta Evanghelie de la Luca

29. Cã iatã vin zile, în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe, ºi
pântecele care nu au nãscut, ºi þâþele care nu au aplecat.
30. Atunci vor începe a zice munþilor: Cãdeþi preste noi; ºi
dealurilor: Acoperiþi-ne pre noi.
31. Cã de fac acestea în lemnul cel verde, dar în cel uscat ce va fi?
32. ªi se aduceau împreunã cu el, ºi alþi doi fãcãtori de rele sã-i piarzã.
33. ªi dacã au venit la locul ce se cheamã al Cãpãþânei, acolo l-au
rãstignit pre el, ºi pre fãcãtorii de rele; unul de-a dreapta, ºi
altul de-a stânga.
34. Iar Iisus zicea: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac. ªi
împãrþind hainele lui, au aruncat sorþi.
35. ªi sta norodul de privea. ªi îºi bãteau joc de dânsul ºi boierii
împreunã cu dânºii, zicând: Pre alþii a mântuit, mântuiascã-se
ºi pre sine, de este acesta Hristosul alesul lui Dumnezeu.
36. ªi îºi fãceau râs de dânsul ºi ostaºii, apropiindu-se, ºi oþet
aducându-i lui.
37. ªi zicând: De eºti tu Împãratul Iudeilor mântuieºte-te pre tine însuþi.
38. ªi era ºi scrisoare scrisã deasupra lui cu slove elineºti, ºi
râmleneºti, ºi evreeºti: ACESTA ESTE ÎMPÃRATUL
IUDEILOR.
39. Iar unul din tâlharii cei rãstigniþi, îl hulea pre dânsul, zicând:
De eºti tu Hristosul, mântueºte-te pre tine, ºi pre noi.
40. Iar rãspunzând celãlalt, îl certa pre el, zicând: Nu te temi tu
de Dumnezeu, cã întru aceeaºi osândã eºti?
41. ªi noi dupã dreptate: Cã cele vrednice dupã faptele noastre
luãm; iarã acesta nici un rãu nu a fãcut.
42. ªi zicea lui Iisus: Pomeneºte-mã Doamne, când vei veni întru
Împãrãþia ta.
43. ªi a zis Iisus lui : Amin zic þie, astãzi împreunã cu mine vei fi în Rai.
44. ªi era ca la al ºaselea ceas, ºi întuneric s-a fãcut preste tot
pãmântul pânã la al nouãlea ceas.
45. ªi s-a întunecat Soarele, ºi s-a rupt Catapeteasma Bisericii
prin mijloc.
46. ªi strigând cu glas mare Iisus, a zis: Pãrinte, în Mâinile tale
încredinþez Duhul Meu. ªi acestea zicând, ºi-a dat Duhul.

193
Sf^nta Evanghelie de la Luca

47. Iar vãzând Sutaºul ceea ce se fãcuse, a slãvit pre Dumnezeu,


zicând: Cu adevãrat omul acesta drept a fost.
48. ªi tot norodul ce venise împreunã la priveala aceea, vãzând
cele ce se fãcuserã, bãtându-ºi piepturile lor, se întorceau.
49. ªi sta toþi cunoscuþii lui de departe, ºi femeile care veniserã
dupã el din Galileea, privind acestea.
50. ªi iatã, un bãrbat anume Iosif, sfetnic fiind; bãrbat bun ºi drept.
51. (Acesta nu se însoþise la sfatul ºi fapta lor), din Arimatea
oraº al Iudeilor, care ºi el aºtepta Împãrãþia lui Dumnezeu.
52. Acesta venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53. ªi pogorându-l pre el, l-a înfãºurat în giulgiu, ºi l-a pus în
mormânt ce era sãpat în piatrã, întru care nu fusese pus
niciodatã nimenea.
54. ªi ziua era Vineri, ºi se lumina spre Sâmbãtã.
55. ªi mergând dupã el ºi femeile care veniserã cu dânsul din
Galileea, au vãzut mormântul, ºi cum s-a pus trupul lui.
56. ªi întorcându-se au gãtit mirezme ºi miruri; ºi Sâmbãtã s-au
odihnit dupre poruncã.

Cap. 24

1. Iar întru una din Sâmbete la mânecare adâncã, au venit la


mormânt, aducând mirezmele cele ce gãtise, ºi altele
împreunã cu ele.
2. ªi au aflat piatra rãsturnatã de pre mormânt.
3. ªi intrând, nu au aflat Trupul Domnului Iisus.
4. ªi a fost, când se mirau ele de aceasta, ºi iatã, doi bãrbaþi au
stãtut înaintea lor în veºminte strãlucitoare.
5. ªi înfricoºându-se ele, ºi plecându-ºi feþele la pãmânt, au zis
cãtre dânsele: Ce cãutaþi pre cel viu cu cei morþi?
6. Nu este aici, ci s-a sculat; aduceþi-vã aminte cum a zis vouã,
încã fiind în Galileea.
7. Zicând: Cã trebuieºte sã se dea Fiul Omului în mâinile
oamenilor pãcãtoºi, ºi sã se rãstigneascã, ºi a treia zi sã învieze.
8. ªi ºi-au adus aminte de cuvintele lui.

194
Sf^nta Evanghelie de la Luca

9. ªi întorcându-se de la mormânt, au spus acestea toate celor


unsprezece, ºi tuturor celorlalþi.
10. ªi era Maria Magdalena, ºi Ioana, ºi Maria lui Iacov, ºi celelalte
împreunã cu dânsele, care ziceau cãtre Apostoli acestea.
11. ªi s-a pãrut înaintea lor ca o minciunã cuvintele lor, ºi nu le
credeau pre dânsele.
12. Iar Petru sculându-se, a alergat la mormânt; ºi plecându-se, a
vãzut giulgiurile singure zãcând; ºi s-a dus de acolo mirându-se
întru sine, de cele ce se fãcuse.
13. ªi iatã doi dintre ei mergeau întru aceeaºi zi la un sat, care era departe
de Ierusalim ca la ºasezeci de stadii, al cãrui nume Emmaus.
14. ªi aceia vorbeau între sine de toate cele ce se întâmplase.
15. ªi a fost când vorbeau ei, ºi se întrebau, ºi însuºi Iisus
apropiindu-se, mergea împreunã cu dânºii.
16. Iar ochii lor se þineau, ca sã nu-l cunoascã pre el.
17. ªi a zis cãtre ei: Ce sunt cuvintele acestea de care vã întrebaþi
între voi mergând, ºi sunteþi triºti?
18. ªi rãspunzând unul, al cãrui nume era Cleopa, a zis cãtre el:
Tu singur eºti nemernic în Ierusalim, ºi nu ºtii cele ce s-au
fãcut întru el în zilele acestea?
19. ªi a zis lor: Care? Iar ei au zis lui: Cele pentru Iisus
Nazarineanul, care era bãrbat Proroc, puternic în lucru ºi în
cuvânt înaintea lui Dumnezeu, ºi a tot norodul.
20. Cum l-au dat pre el Arhiereii ºi boierii noºtri spre judecatã
de moarte, ºi l-au rãstignit pre dânsul.
21. Iar noi nãdãjduiam, cã acela este cel ce va sã izbãveascã pre
Israil; ci cu toate acestea, a treia zi este astãzi, de când s-au
fãcut acestea.
22. Ci ºi niºte femei dintru ale noastre ne-au spãimântat pre noi,
care au fost la mânecate la mormânt.
23. ªi neaflând trupul lui, au venit zicând, cã ºi vedere de Îngeri
sã fi vãzut, care zic cã el este viu.
24. ªi s-au dus unii dintru noi la mormânt, ºi au aflat aºa, precum
ºi femeile au zis, iar pre el nu l-au vãzut.
25. ªi el a zis cãtre ei: O nepricepuþilor, ºi zãbavnici cu inima, a
crede toate câte au grãit Prorocii.

195
Sf^nta Evanghelie de la Luca

26. Au nu trebuia a pãtimi acestea Hristos, ºi a intra întru slava sa?


27. ªi începând de la Moise ºi de la toþi Prorocii, tâlcuia lor din
toate scripturile, cele ce erau pentru el.
28. ªi s-au apropiat de satul la care mergeau; ºi el se fãcea a merge
mai departe.
29. ªi l-au îndemnat pre el zicând: Rãmâi cu noi, cãci cãtre searã
este, ºi s-a plecat ziua, ºi a intrat sã rãmâie cu dânºii.
30. ªi a fost când a ºezut el cu ei, luând pâinea, a blagoslovit, ºi
frângând a dat lor.
31. ªi li s-au deschis lor ochii, ºi l-au cunoscut pre dânsul; ºi el s-a
fãcut nevãzut de dânºii.
32. ªi au zis unul cãtre altul: Au nu era inima noastrã arzând întru
noi, când grãia nouã pre cale, ºi când ne tâlcuia scripturile?
33. ªi sculându-se întru acel ceas, s-au întors în Ierusalim, ºi au
aflat adunaþi pre cei unsprezece, ºi pre cei ce erau cu dânºii.
34. Care ziceau: Cã s-a sculat Domnul cu adevãrat, ºi s-a arãtat lui Simon.
35. ªi ei povesteau cele ce se fãcuse pre cale, ºi cum s-a cunoscut
de dânºii întru frângerea pâinii.
36. ªi acestea grãind ei, ºi însuºi Iisus a stãtut în mijlocul lor, ºi
a zis lor: Pace vouã.
37. Iar ei spãimântându-se ºi înfricoºându-se, li se pãrea cã vãd Duh.
38. ªi a zis lor: Ce sunteþi tulburaþi? ªi pentru ce se suie gânduri
în inimile voastre?
39. Vedeþi Mâinile ºi Picioarele mele, cã însumi eu sunt; pipãiþi-mã ºi
vedeþi: Cã duhul carne ºi oase nu are, precum mã vedeþi pre
mine având.
40. ªi acestea zicând: Le-a arãtat lor Mâinile ºi Picioarele.
41. ªi încã necrezând ei de bucurie, ºi mirându-se, le-a zis lor:
Aveþi ceva de mâncare aici?
42. Iar ei au dat lui o parte de peºte fript, ºi dintr-un fagur de miere.
43. ªi luând înaintea lor a mâncat.
44. ªi a zis lor: Acestea sunt cuvintele care am grãit cãtre voi,
încã fiind cu voi, cã trebuie a se plini toate cele scrise în
legea lui Moise, ºi în Proroci, ºi în Psalmi pentru mine.

196
Sf^nta Evanghelie de la Luca

45. Atunci le-a deschis mintea lor ca sã înþeleagã scripturile.


46. ªi a zis lor: Cã aºa este scris, ºi aºa trebuia sã pãtimeascã
Hristos, ºi a treia zi sã învieze din morþi.
47. ªi sã se propovãduiascã întru Numele lui pocãinþa, ºi iertarea
pãcatelor în toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48. Iarã voi sunteþi mãrturii acestora.
49. ªi iatã eu trimit fãgãduinþa Tatãlui meu întru voi: Iar voi ºedeþi în
cetatea Ierusalimului, pânã ce vã veþi îmbrãca cu Putere de sus.
50. ªi i-a scos pre ei afarã pânã în Betania; ºi ridicându-ºi Mâinile
sale, i-a blagoslovit pre dânºii.
51. ªi a fost când i-a blagoslovit pre ei, s-a depãrtat de la dânºii,
ºi se Înãlþa la Cer.
52. Iar ei închinându-se lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53. ªi erau în toatã vremea în Bisericã, lãudând, ºi binecuvântând
pre Dumnezeu. Amin.

197
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Capetele Sfintei Evanghelii celei de la Ioan

Cap. 1
Pentru mãrturisirea lui Ioan de Hristos. Pentru Ioan când s-a întrebat
de este el Hristosul. Pentru Andrei, pentru Filip ºi pentru Natanail când
s-au chemat.

Cap. 2
Pentru nunta cea din Cana. Pentru cei ce s-au izgonit din bisericã.
Pentru cuvântul acela: stricaþi biserica aceasta.

Cap. 3
Pentru Nicodim ºi Iisus. Pentru Iisus ºi Ioan când boteza. Pentru
curãþenie.

Cap. 4
Pentru samarineancã. Pentru fiul omului celui împãrãtesc.

Cap. 5
Pentru cel ce avea treizeci ºi opt de ani în boalã. Pentru iudei când
cãutau sã omoare pe Iisus.

Cap. 6
Pentru cele cinci pâini ºi doi peºti. Pentru darea în laturi a lui Iisus ca
sã nu-l facã pe el împãrat. Pentru umblarea pe mare. Pentru norodul
care mergea dupã Iisus în corãbii. Pentru norod când cerea semn.

198
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Pentru Pâinea care se pogoarã din cer. Pentru cei mulþi din ucenici
care s-au întors de la Iisus. Pentru mãrturisirea lui Petru de Hristos.

Cap. 7
Pentru suirea Domnului ca întru ascuns la praznic. Pentru iudei când
se minunau cum Iisus ºtie carte neînvãþând. Pentru dezbinarea norodului
pentru Hristos. Pentru prigonirea boierilor ºi a lui Nicodim.

Cap. 8
Pentru cei ce întrebau pe Iisus pentru Tatãl sãu. Pentru Iisus când
fãgãduia slobozenie celor ce îi urmeazã lui. Pentru cei ce ziceau cã
drac are Iisus. Pentru iudeii cei ce se ispiteau sã omoare cu pietre pe
Iisus când a zis cã mai înainte de Avraam este.

Cap. 9
Pentru orbul cel din naºtere.

Cap. 10
Pentru Pãstorul cel bun ºi pentru cel nãimit. Pentru Iisus când s-a
întrebat în pridvor când umbla prin bisericã.

Cap. 11
Pentru învierea lui Lazãr. Pentru sfatul arhiereilor ºi al fariseilor ca sã
omoare pe Iisus. Pentru cele ce a zis Caiafa prorocind de Hristos.

Cap. 12
Pentru femeia care a uns pe Domnul cu mir. Pentru cele ce a zis Iuda.

199
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Pentru asini. Pentru elinii care veniserã ºi rugau pe Filip. Pentru glasul
care s-a auzit din cer.

Cap. 13
Pentru spãlare. Pentru Iuda când a ieºit ca sã vândã pe Hristos. Pentru
porunca a iubi unul pe altul. Pentru Petru când întreba unde merge
Domnul.

Cap. 14
Pentru Toma ce nu ºtia unde merge Domnul. Pentru Iuda lui Tadeu
când l-a întrebat pe Iisus. Pentru Mângâietorul.

Cap. 15
Pentru Via cea adevãratã ºi Lucrãtorul ºi Viþa.

Cap. 16
Pentru Iisus când a spus mai înainte cele ce vor sã se întâmple
ucenicilor. Pentru cuvântul acela: Puþin ºi mã veþi vedea. Pentru cã va
da Tatãl câte vor cere.

Cap. 17
Pentru rugãciunea lui Iisus cãtre Tatãl ºi pentru ucenicii cei ce i s-au
dat lui.

Cap. 18
Pentru vânzarea lui Iisus. Pentru iudei când au cãzut jos. Pentru Petru
când a tãiat urechea slugii arhiereului. Pentru Iisus când l-au dus la
Ana ºi la Caiafa ºi la Pilat ºi pentru judecata lui.

200
Sf^nta Evanghelie de la Luca

Cap. 19
Pentru bãtaia lui Hristos. Pentru rãstignirea lui Hristos. Pentru cei ce
stau lângã cruce. Pentru cererea Trupului Domnului ºi pentru
îngroparea lui.

Cap. 20
Pentru Învierea lui Hristos. Pentru arãtarea lui Hristos întâi Mariei
Magdalena ºi apoi ucenicilor fiind ei adunaþi.

Cap. 21
Pentru arãtarea lui Iisus dupã Înviere lui Petru ºi altora când prindeau
peºte la marea Tiberiadei. Pentru ceea ce s-a zis lui Petru: Paºte oile
mele.

201
Sf^nta Evanghelie de la Luca

202
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Faptele Sfinþilor Apostoli

Cap. 1

1. Cuvântul cel dintâi am fãcut o Teofile, pentru toate, cele ce a


început Iisus a face ºi a învãþa.
2. Pânã în ziua, întru care poruncind Apostolilor prin Duhul Sfânt,
pre care a ales, s-a Înãlþat.
3. Cãrora s-a ºi pus înainte pre sineºi viu dupã Patima sa în multe
semne, prin patruzeci de zile arãtându-se lor, ºi grãind cele
pentru Împãrãþia lui Dumnezeu.
4. ªi cu dânºii petrecând, le-a poruncit lor, de la Ierusalim sã nu
se despartã: Ci sã aºtepte fãgãduinþa Tatãlui, care aþi auzit
de la mine.
5. Cãci Ioan a botezat cu apã, iar voi vã veþi boteza cu Duh Sfânt,
nu dupã multe zilele acestea.
6. Iar ei adunându-se l-au întrebat pre dânsul, zicând: Doamne,
au întru acest an vei sã aºezi Împãrãþia lui Israil?
7. Iar el a zis cãtre dânºii: Nu este vouã a ºti anii, sau vremile,
care Tatãl le-a pus întru a sa stãpânire.
8. Ci veþi lua putere venind Duhul Sfânt peste voi. ªi veþi fi mie
mãrturii, în Ierusalim, ºi în toatã Iudeea, ºi Samaria, ºi pânã la
marginea pãmântului.
9. ªi acestea zicând, privind ei s-a Înãlþat, ºi Nor l-a luat pre el
de la ochii lor.
10. ªi cãutând ei la Cer, când mergea el, iatã doi bãrbaþi au stãtut
înaintea lor în veºminte albe.
11. Care au ºi zis: Bãrbaþi Galileeni, ce staþi cãutând spre Cer?
Acest Iisus care s-a înãlþat de la voi la Cer, aºa va veni precum
l-aþi vãzut pre el mergând la Cer.
12. Atunci s-au întors Apostolii în Ierusalim, de la muntele ce se
cheamã Eleon, care este aproape de Ierusalim, calea Sâmbetei având.

255
Faptele Sfin]ilor Apostoli

13. ªi dacã au intrat, s-au suit în casa de sus (în foiºor) unde locuia
Petru, ºi Iacob, ºi Ioan, ºi Andrei, ºi Filip, Toma, Vartolomeu,
ºi Matei, Iacov al lui Alfeu, ºi Simon Zilotul, ºi Iuda al lui Iacov.
14. Aceºtia toþi erau aºteptând cu un cuget (cu un suflet) în
rugãciune, ºi în cerere, cu femeile, ºi cu Maria Muma lui Iisus,
ºi cu fraþii lui.
15. ªi în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul Ucenicilor, a
zis: (ºi era mulþime de nume împreunã, ca la o sutã ºi douãzeci)
16. Bãrbaþi fraþi, se cãdea a se plini scriptura aceasta, care a zis
mai înainte Duhul Sfânt prin gura lui David, pentru Iuda, care
s-a fãcut povaþã celor ce au prins pre Iisus.
17. Cãci numãrat era împreunã cu noi, ºi luase soarta slujbei acesteia.
18. Deci acesta a câºtigat loc din plata nedreptãþii, ºi cãzut fiind a
pleznit peste mijloc ºi s-au vãrsat toate mãruntaiele lui.
19. ªi s-a fãcut aceasta cunoscutã la toþi cei ce locuiau în Ierusalim,
cât s-a chemat locul acela, cu limba lor, Akeldama, adicã loc
al sângelui.
20. Pentru cã scris este în Cartea Psalmilor: Facã-se curtea lui
pustie, ºi sã nu fie cine sã locuiascã întru ea, ºi Episcopia lui
sã o ia altul.
21. Deci se cuvine dintru aceºti bãrbaþi care se adunau cu noi, în
toatã vremea, întru care intra ºi ieºea între noi Domnul Iisus.
22. Începând de la botezul lui Ioan, pânã în ziua întru care s-a
Înãlþat de la noi, sã fie mãrturie Învierii lui cu noi, unul dintru
aceºtia.
23. ªi au pus pre doi, pre Iosif ce se cheamã Varsava, care s-a
numit Iust, ºi pe Matia.
24. ªi rugându-se, au zis: Tu Doamne care ºtii inimile tuturor,
aratã dintru aceºti doi pe unul, care ai ales.
25. Sã ia soarta slujbei ºi Apostoliei acesteia, dintru care a cãzut
Iuda, sã meargã în locul lui.
26. ªi au dat sorþii lor. ªi a cãzut soarta pe Matia; ºi s-a numãrat
cu cei unsprezece Apostoli.

256
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 2

1. ªi dacã s-a plinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toþi


Apostolii împreunã adunaþi la un loc.
2. ªi s-a fãcut fãrã de veste din Cer sunet, ca de suflare de vifor
ce vine repede; ºi a umplut toatã casa unde ºedeau.
3. ªi li s-au arãtat lor limbi împãrþite ca de foc; ºi au ºezut pre
fieºtecare din ei.
4. ªi s-au umplut toþi de Duh Sfânt, ºi au început a grãi întru alte
limbi, precum le da lor Duhul a grãi.
5. ªi erau în Ierusalim locuitori Iudei, bãrbaþi cucernici, dintru
tot neamul ce este sub Cer.
6. ªi fãcându-se glasul acela, s-a adunat mulþimea, ºi s-au tulburat.
Cãci auzea fieºtecare pre ei grãind în limba sa.
7. ªi se spãimântau toþi ºi se mirau zicând unul cãtre altul: Au nu
sunt aceºtia ce grãiesc toþi Galileeni?
8. ªi cum noi auzim fieºtecare limba noastrã, întru care ne-am
nãscut?
9. Partenii, ºi Midenii, ºi Elamitenii, ºi care locuiesc în
Mesopotamia, în Iudeea, ºi în Capadocia, în Pont, ºi în Asia.
10. În Frigia, ºi în Pamfilia, în Egipt, ºi în pãrþile Libiei cele de
lângã Kirini, ºi nemernicii Romani, Iudeii, ºi Veneticii.
11. Critenii, ºi Arabii, auzim pre ei grãind în limbile noastre
mãririle lui Dumnezeu.
12. ªi se spãimântau toþi ºi se mirau, zicând unul cãtre altul: Ce va
sã fie aceasta?
13. Iar alþii batjocorind ziceau, cã de must sunt plini.
14. ªi stând Petru cu cei unsprezece, ºi-a ridicat glasul sãu ºi a zis
lor: Bãrbaþi Iudei ºi toþi care locuiþi în Ierusalim, aceasta vouã
sã vã fie ºtiutã, ºi ascultaþi cuvintele mele.
15. Pentru cã nu precum se pare vouã, aceºtia sunt beþi; cã este al
treilea ceas din zi.
16. Ci aceasta este ce s-a zis prin Prorocul Ioil:
17. ªi va fi în zilele cele de apoi, (zice Domnul), turna-voi din
Duhul meu peste tot trupul, ºi vor prorocii feciorii voºtri, ºi
fetele voastre, ºi tinerii voºtri vedenii vor vedea, ºi Bãtrânii
voºtri visuri vor visa.

257
Faptele Sfin]ilor Apostoli

18. Încã ºi peste slugile mele, ºi peste slujnicele mele în zilele


acelea voi turna din Duhul meu, ºi vor prorocii.
19. ªi voi da minuni în Cer sus, ºi semne pre pãmânt jos, sânge, ºi
foc, ºi fumegare de fum.
20. Soarele se va întoarce întru întuneric, ºi luna în sânge, mai
înainte pânã ce va veni ziua Domnului cea mare ºi luminatã.
21. ªi va fi tot cela ce va chema Numele Domnului, se va mântui.
22. Bãrbaþi Israiliteni, ascultaþi cuvintele acestea: Pre Iisus
Nazarineanul, bãrbat de la Dumnezeu arãtat la voi cu puteri,
ºi cu minuni, ºi cu semne, care a fãcut printr-însul Dumnezeu
în mijlocul vostru, precum ºi voi ºtiþi.
23. Pre acesta dupre sfatul cel rânduit, ºi dupã mai înainte ºtiinþa
lui Dumnezeu dat luându-l, prin mâinile celor fãrã de lege
rãstignindu-l l-aþi omorât.
24. Pre care Dumnezeu l-a Înviat, stricând durerile morþii, pentru
cã nu era cu putinþã a fi el de dânsa þinut.
25. Cã David grãieºte pentru dânsul: Vãzut-am pre Domnul
înaintea mea pururea; cã de-a dreapta mea este ca sã nu mã clatin.
26. Pentru aceasta s-a veselit inima mea, ºi s-a bucurat limba mea,
încã ºi trupul meu se va sãlãºlui spre nãdejde.
27. Cã nu vei lãsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pre cel Cuvios
al tãu sã vadã stricãciune.
28. Cunoscute ai fãcut mie cãile vieþii, umplea-mã-vei de veselie
cu faþa ta.
29. Bãrbaþi fraþi, cade-se (se poate) a grãi cu îndrãznire cãtre voi:
Pentru Patriarhul David, cã a ºi murit ºi s-a ºi îngropat, ºi
mormântul lui este între noi pânã în ziua aceasta.
30. Deci Proroc fiind, ºi ºtiind cã cu jurãmânt s-a jurat Dumnezeu
lui, cã din rodul coapselor lui, dupre trup va ridica pre Hristos,
sã ºazã pre scaunul lui.
31. Mai înainte vãzând, a grãit de Învierea lui Hristos: Cã nu s-a
lãsat sufletul lui în iad, nici trupul lui a vãzut stricãciune.
32. Pre acest Iisus l-a înviat Dumnezeu; cãruia noi toþi suntem mãrturii.
33. Drept aceea cu dreapta lui Dumnezeu Înãlþându-se, ºi
fãgãduinþa Duhului Sfânt luând de la Tatãl, a turnat aceasta,
care acum voi vedeþi ºi auziþi.
34. Pentru cã nu David s-a suit în Ceruri; ci zice însuºi: Zis-a
Domnul Domnului meu: ªezi de-a dreapta mea,

258
Faptele Sfin]ilor Apostoli

35. Pânã ce voi pune pre vrãjmaºii tãi aºternut picioarelor tale.
36. Deci cu adeverire sã ºtie toatã casa lui Israil, cã Domn ºi Hristos
a fãcut Dumnezeu pre Iisus acesta, pre care voi l-aþi rãstignit.
37. Iar ei auzind aceasta s-au umilit cu inima, ºi au zis cãtre Petru,
ºi cãtre ceilalþi Apostoli:
38. Ce vom face, Bãrbaþi fraþi? Iar Petru a zis cãtre ei: Pocãiþi-vã,
ºi sã se boteze fieºtecare din voi, întru Numele lui Iisus Hristos,
spre iertarea pãcatelor; ºi veþi lua Darul Sfântului Duh.
39. Pentru cã vouã este fãgãduinþa, ºi feciorilor voºtri, ºi tuturor
celor de departe, ori pre câþi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40. ªi cu alte cuvinte mai multe mãrturisea ºi ruga (îndemna) pre
dânºii zicând: Mântuiþi-vã de acest neam îndãrãtnic.
41. Deci ei, cu dragoste primind cuvântul lui s-au botezat; ºi s-au
adaos în ziua aceea suflete ca la trei mii.
42. ªi era aºteptând întru învãþãtura Apostolilor, ºi întru
împãrtãºirea, ºi întru frângerea pâinii, ºi întru rugãciune.
43. ªi s-a fãcut preste tot sufletul fricã; cã multe minuni ºi semne
prin Apostoli se fãceau în Ierusalim.
44. ªi toþi cei ce au crezut erau la aceeaºi, ºi aveau toate de obºte.
45. ªi moºiile ºi averile le vindeau, ºi le împãrþeau pre ele tuturor
dupre cum fieºtecare avea lipsã.
46. ªi în toate zilele aºteptând cu un cuget în Bisericã, ºi frângând
în casã pâine primeau hranã cu bucurie, ºi cu prostimea
(simplitatea) inimii.
47. Lãudând pre Dumnezeu, ºi având har cãtre tot norodul. Iar
Domnul adãoga pre cei ce se mântuiau în toate zilele la Bisericã.

Cap. 3

1. ªi împreunã Petru ºi Ioan s-au suit în Bisericã în ceasul


rugãciunii al nouãlea.
2. ªi un bãrbat oarecare ºchiop din pântecele maicii sale fiind, se
purta, pre care îl punea în toate zilele înaintea uºii Bisericii ce
se chema Frumoasã; ca sã cearã milostenie de la cei ce intrau
în Bisericã.

259
Faptele Sfin]ilor Apostoli

3. Care vãzând pre Petru ºi pre Ioan vrând sã intre în Bisericã,


cerea milostenie.
4. Iar Petru cu Ioan cãutând la dânsul, au zis: Cautã la noi.
5. Iar el cu osârdie cãuta la dânºii, aºteptând sã ia ceva de la ei.
6. Iar Petru a zis: Argint ºi aur nu este la mine; iar ce am, aceea
îþi dau: Întru Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul scoalã ºi
umblã.
7. ªi apucându-l pre dânsul de mâna cea dreaptã, l-a ridicat; ºi
îndatã i s-au întãrit lui tãlpile ºi fluierile.
8. ªi sãrind a stãtut, ºi umbla; ºi a intrat cu dânºii în Bisericã,
umblând ºi sãrind, ºi lãudând pre Dumnezeu.
9. ªi l-a vãzut pre el tot norodul, umblând ºi lãudând pre
Dumnezeu.
10. ªi îl cunoºtea pre el, cã acesta era cel ce ºedea pentru milostenie
la uºa cea Frumoasã a Bisericii; ºi s-au umplut de spaimã, ºi
de mirare, pentru ceea ce i s-a întâmplat lui.
11. ªi þinându-se ºchiopul cel vindecat de Petru ºi de Ioan, a alergat
la dânºii tot norodul în pridvorul ce se cheamã al lui Solomon,
înspãimântaþi.
12. Iar Petru vãzând a rãspuns cãtre norod: Bãrbaþi Israiliteni, ce
vã minunaþi de aceasta? Sau ce cãutaþi la noi, ca cum cu a
noastrã putere, sau cucernicie, am fi fãcut pre acesta sã umble.
13. Dumnezeul lui Avraam, ºi al lui Isaac, ºi al lui Iacov,
Dumnezeul Pãrinþilor noºtri, a proslãvit pe Pruncul (Feciorul)
sãu pre Iisus, pre care voi l-aþi dat, ºi v-aþi lepãdat de dânsul
înaintea feþei lui Pilat, judecând el sã-l slobozeascã.
14. Iar voi de cel Sfânt ºi Drept v-aþi lepãdat, ºi aþi cerut bãrbat
ucigaº sã vi se dãruiascã vouã.
15. Iar pre Începãtorul vieþii l-aþi omorât, pre care Dumnezeu l-a
Înviat din morþi; cãruia noi mãrturii suntem.
16. ªi întru Credinþa Numelui lui, pre acesta, pre care îl vedeþi, ºi
îl ºtiþi, l-a întãrit Numele lui; ºi credinþa cea printr-însul i-a dat
lui toatã întregimea aceasta înaintea voastrã tuturor.
17. ªi acum, fraþilor, ºtiu cã prin neºtiinþã aþi fãcut, ca ºi boierii voºtri.
18. Ci Dumnezeu, cel ce mai înainte a vestit prin gura tuturor
Prorocilor lui, cã va pãtimi Hristos, a plinit aºa.
19. Deci pocãiþi-vã ºi vã întoarceþi, ca sã se ºteargã pãcatele voastre.

260
Faptele Sfin]ilor Apostoli

20. Ca sã vie vremi de rãsuflare de la faþa Domnului; ºi sã vã


trimitã pre cel mai înainte propovãduit vouã pre Iisus Hristos.
21. Pre care trebuie Cerul sã-l primeascã, pânã la anii aºezãrii
tuturor, care a grãit Dumnezeu prin gura tuturor Sfinþilor sãi
Proroci din veac.
22. Pentru cã Moise cãtre pãrinþi a zis: Cã Proroc va ridica vouã
Domnul Dumnezeul vostru dintre fraþii voºtri, ca pre mine;
pre el sã-l ascultaþi întru toate câte va grãi cãtre voi.
23. ªi va fi, tot sufletul, care nu va asculta pre Prorocul acela, se
va pierde dintre norod.
24. ªi toþi Prorocii de la Samuil, ºi ceilalþi câþi au grãit, mai înainte
au vestit zilele acestea.
25. Voi sunteþi fii Prorocilor, ºi ai legãturii (aºezãmântului) care a
pus Dumnezeu cãtre pãrinþii voºtri, grãind cãtre Avraam: ªi
întru sãmânþa ta se vor blagoslovi toate Neamurile pãmântului.
26. Vouã întâi, Dumnezeu Înviind pre Pruncul sãu pre Iisus, l-a
trimis pre el blagoslovindu-vã pre voi; când vã întoarceþi
fieºtecare de la vicleºugurile voastre.

Cap. 4

1. ªi grãind ei cãtre norod, venit-au asupra lor Preoþii, ºi


Voievodul Bisericii, ºi Saducheii.
2. Pãrându-le rãu pentru cã învãþa ei pre norod, ºi vestea întru
Iisus Învierea cea din morþi.
3. ªi ºi-au pus pre dânºii mâinile, ºi i-au pus pre ei la pazã pânã
a doua zi, cã era searã.
4. Iar mulþi din cei ce auziserã cuvântul, au crezut; ºi s-a fãcut
numãrul bãrbaþilor ca la cinci mii.
5. ªi a fost a doua zi de s-au adunat boierii, ºi Bãtrânii, ºi Cãrturarii
în Ierusalim.
6. ªi Ana Arhiereul, ºi Caiafa, ºi Ioan, ºi Alexandru, ºi câþi erau
din neamul Arhieresc.
7. ªi punându-i pre ei în mijloc, i-au întrebat, cu ce putere, sau
cu ce nume aþi fãcut voi aceasta?

261
Faptele Sfin]ilor Apostoli

8. Atunci Petru, umplându-se de Duh Sfânt, a zis cãtre dânºii:


Boieri ai norodului, ºi Bãtrânii lui Israil.
9. De vreme ce noi astãzi suntem întrebaþi pentru facerea de bine
a unui om bolnav, întru cine acesta s-a mântuit,
10. Cunoscut sã fie vouã tuturor ºi la tot norodul lui Israil: Cã
întru Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe care voi l-aþi
rãstignit, pre care Dumnezeu l-a înviat din morþi; întru acela
acesta stã înaintea voastrã sãnãtos.
11. Aceasta este Piatra care nu s-a bãgat în seamã de cãtre voi
ziditorii, care s-a fãcut în capul unghiului.
12. ªi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru cã nici nume
este altul sub Cer dat întru oameni, întru care trebuie sã ne
mântuim noi.
13. ªi vãzând îndrãznirea lui Petru, ºi a lui Ioan, ºi ºtiind, cã oameni
necãrturari sunt ºi simpli, se mirau; ºi îi cunoºteau pre dânºii
cã cu Iisus fuseserã.
14. Iar vãzând pre omul cel tãmãduit cu ei stând, nimic nu aveau a
zice împrotivã.
15. Ci poruncindu-le lor sã iasã afarã din sobor, vorbeau întru sine,
16. Zicând: Ce vom face oamenilor acestora? Cãci cum cã cunoscut
semn s-a fãcut printr-înºii, tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim
este arãtat, ºi nu putem tãgãdui.
17. Ci ca nu mai mult sã se lãþeascã în norod, cu înfricoºare sã-i
înfricoºãm pre ei, ca mai mult sã nu grãiascã pre Numele acesta
nici unuia din oameni.
18. ªi chemându-i pre ei, le-au poruncit lor, ca nicidecum sã nu
mai grãiascã nici sã înveþe pre Numele lui Iisus.
19. Iar Petru ºi Ioan rãspunzând au zis cãtre dânºii: De este drept
înaintea lui Dumnezeu, a asculta pre voi mai vârtos decât pre
Dumnezeu, judecaþi.
20. Pentru cã nu putem noi cele ce am vãzut ºi am auzit, sã nu le grãim.
21. Iar ei înfricoºându-i pre dânºii, i-au slobozit; nimic aflând cum
i-ar munci pre ei, pentru norod. Cã toþi proslãveau pre
Dumnezeu, pentru ceea ce s-a fãcut.
22. Pentru cã mai mult decât de patruzeci de ani era omul acela,
întru care se fãcuse semnul acela al tãmãduirii.

262
Faptele Sfin]ilor Apostoli

23. Iar dupã ce s-au slobozit, au venit la ai sãi, ºi le-au spus, câte
au zis cãtre dânºii Arhiereii ºi Bãtrânii.
24. Iar ei auzind, toþi dimpreunã au ridicat glas cãtre Dumnezeu,
ºi au zis: Stãpâne tu Dumnezeule cel ce ai fãcut Cerul ºi
pãmântul ºi marea, ºi toate cele ce sunt într-însele.
25. Care ai zis prin gura lui David slugii tale: Pentru ce s-au
întãrâtat neamurile, ºi noroadele au cugetat cele deºarte?
26. Stãtut-au de faþã împãraþii pãmântului, ºi boierii s-au adunat
împreunã, asupra Domului ºi asupra Unsului lui.
27. Cã s-au adunat cu adevãrat în cetatea aceasta, asupra Sfântului
Pruncului (Feciorului) tãu Iisus, pre care l-ai uns, Irod ºi Pilat
din Pont cu neamurile ºi cu noroadele lui Israil.
28. Sã facã câte mâna ta ºi sfatul tãu mai înainte a rânduit sã fie.
29. ªi acum Doamne cautã împotriva îngrozirilor lor; ºi dã robilor
tãi cu toatã îndrãzneala sã grãiascã cuvântul tãu.
30. Când vei tinde mâna ta spre tãmãduire, ºi semne ºi minuni sã
se facã prin Numele Sfântului Pruncului tãu Iisus.
31. ªi rugându-se ei, s-a clãtit locul unde erau adunaþi; ºi s-au
umplut toþi de Duh Sfânt, ºi grãiau cuvântul lui Dumnezeu cu
îndrãznire.
32. Iar inima ºi sufletul mulþimii celor ce au crezut, era unul; ºi
nici unul ceva dintru averile lui zicea cã este al sãu, ci le era
lor toate de obºte.
33. ªi cu mare putere da mãrturia Apostolii de Învierea Domnului
Iisus, ºi mare dar era preste ei toþi.
34. ªi nimeni nu era lipsit între ei; cã toþi care aveau þarini sau
case, vânzându-le aduceau preþurile celor ce se vindeau.
35. ªi le puneau la picioarele Apostolilor, ºi se da la fieºtecare
dupre cum cineva avea trebuinþã.
36. Iar Iosi cel ce s-a numit Varnava de Apostoli, (care se tâlcuieºte,
fiul mângâierii), Levit, Critean de neam,
37. Având el þarinã, vânzând, a adus preþul, ºi l-a pus la picioarele
Apostolilor.

263
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 5

1. Iar un om oarecare anume Anania, împreunã cu Sapfira femeia


sa ºi-au vândut þarina.
2. ªi a ascuns din preþ, ºtiind ºi femeia lui, ºi aducând o parte
oarecare, o au pus la picioarele Apostolilor.
3. Iar Petru a zis: Anania, pentru ce a umplut satana inima ta, sã
minþi (sã amãgeºti) tu Duhului Sfânt, ºi sã ascunzi din preþul
þarinii; au nu rãmânând þie rãmânea?
4. ªi vânzându-se, întru a ta stãpânire era. Cãci ai pus întru inima
ta lucrul acesta? Nu ai minþit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania auzind cuvintele acestea, cãzând a murit; ºi s-a fãcut
fricã mare peste toþi cei ce auzeau acestea.
6. ªi sculându-se cei mai tineri l-au luat pre el, ºi scoþându-l l-au îngropat.
7. ªi a fost dupã ce au trecut ca trei ceasuri, ºi femeia lui neºtiind
ceea ce se fãcuse, a intrat.
8. Iar Petru a zis ei: Spune-mi mie, de aþi vândut întru atâta þarina.
Iar ea a zis: Cu adevãrat întru atâta.
9. Iar Petru a zis cãtre dânsa: Cãci v-aþi vorbit între voi a ispiti
Duhul Domnului; iatã picioarele celor ce au îngropat pre
bãrbatul tãu lângã uºã, ºi te vor scoate.
10. ªi a cãzut îndatãºi la picioarele lui, ºi a murit. ªi intrând tinerii
o au aflat moartã, ºi scoþându-o o au îngropat lângã bãrbatul ei.
11. ªi s-a fãcut fricã mare peste toatã Biserica, ºi peste toþi cei ce
auzeau acestea.
12. Iar prin mâinile Apostolilor se fãceau semne ºi minuni multe
întru norod; ºi erau toþi cu un gând în pridvorul lui Solomon.
13. Iar din ceilalþi nimeni nu cuteza sã se lipeascã de ei; ci îi mãrea
pre ei norodul.
14. ªi mai vârtos se adãugau cei ce credeau în Domnul, mulþime
de bãrbaþi ºi de femei.
15. Cât ºi pre uliþe scoteau pe cei bolnavi, ºi îi puneau pre paturi,
ºi pre nãsãlii, ca venind Petru, mãcar umbra lui sã umbreze pre
vreunul dintru ei.
16. ªi se aduna ºi mulþimea din cetãþile cele de prinprejur în
Ierusalim, aducând pe cei bolnavi, ºi pre cei chinuiþi de duhurile
cele necurate; care se tãmãduiau toþi.

264
Faptele Sfin]ilor Apostoli

17. ªi sculându-se Arhiereul ºi toþi care erau cu dânsul (care era


eres al Saducheilor), s-au umplut de pizmã.
18. ªi ºi-au pus mâinile lor preste Apostoli, ºi i-au pus pre ei în
paza de obºte.
19. Iar Îngerul Domnului noaptea a deschis uºile temniþei, ºi
scoþându-i pre dânºii a zis:
20. Mergeþi ºi stând grãiþi în Bisericã norodului, toate cuvintele
vieþii acesteia.
21. ªi auzind au intrat de dimineaþã în Bisericã, ºi învãþau; iar
venind Arhiereul ºi cei ce erau cu el, au adunat soborul, ºi pre
toþi Bãtrânii fiilor lui Israil, ºi au trimis la temniþã sã-i aducã
pre dânºii.
22. Iar slugile mergând, nu i-au aflat pe ei în temniþã; ºi întorcându-
se, au spus.
23. Zicând, cã temniþa o am gãsit încuiatã cu toatã întãrirea, ºi pre
strãjeri stând înaintea uºilor; iar deschizând, înlãuntru pre
nimeni nu am aflat.
24. ªi dacã auzirã cuvintele acestea, Preotul ºi Voievodul Bisericii,
ºi Arhiereul, se mirau de dânºii, ce va sã fie aceasta.
25. Iar viind oarecare le-a spus lor zicând: Cã iatã bãrbaþii pre care
i-aþi pus în temniþã, sunt în Bisericã stând ºi învãþând pre norod.
26. Atunci mergând Voievodul cu slugile, i-au adus pre ei, nu cu
sila (cã se temea de norod sã nu-i ucidã cu pietre).
27. ªi aducându-i pre ei i-a pus în sobor; ºi i-a întrebat Arhiereul, zicând:
28. Au nu cu poruncã v-am poruncit vouã sã nu învãþaþi pre Numele
acesta? ªi iatã aþi umplut Ierusalimul cu învãþãtura voastrã; ºi
veþi sã aduceþi asupra noastrã Sângele omului acestuia.
29. Iar rãspunzând Petru ºi Apostolii, au zis: Trebuie a asculta pre
Dumnezeu mai mult decât pre oameni.
30. Dumnezeul Pãrinþilor noºtri a sculat pre Iisus, pre care voi l-
aþi omorât, spânzurându-l pe lemn.
31. Pre acesta Dumnezeu Începãtor ºi Mântuitor l-a înãlþat cu
dreapta sa, ca sa dea pocãinþã lui Israil ºi iertare pãcatelor.
32. ªi noi suntem lui mãrturii, cuvintelor acestora, ºi Duhul Sfânt
pre care l-a dat Dumnezeu celor ce îl ascultã pre el.
33. Iar auzind foarte se mâniau (crãpau) ºi se sfãtuiau sã-i omoare
pre dânºii.

265
Faptele Sfin]ilor Apostoli

34. ªi sculându-se oarecare Fariseu în sobor, anume Gamaliil,


învãþãtor de lege, cinstit la tot norodul, a poruncit ca sã fie
Apostolii puþin ceva afarã.
35. ªi a zis cãtre dânºii: Bãrbaþi Israiliteni, luaþi-vã aminte vouã,
de oamenii aceºtia ce veþi sã faceþi.
36. Pentru cã mai înainte de aceste zile, s-a sculat Teida, zicând
cum cã el este oarecare mare, lângã care s-au lipit numãr de
bãrbaþi ca la patru sute. Care s-a omorât, ºi toþi câþi îl ascultau
pre el s-au risipit ºi s-au fãcut întru nimic.
37. Dupã acesta s-a sculat Iuda Galileanul, în zilele scrisorii, ºi a
despãrþit norod mult dupã dânsul, ºi acela a pierit, ºi toþi câþi îl
ascultau pre el s-au risipit.
38. ªi acum zic vouã: Feriþi-vã de oamenii aceºtia, ºi îi lãsaþi pre
ei. Cãci de va fi de la oameni sfatul acesta, sau lucrul acesta, se
va risipi.
39. Iar de este de la Dumnezeu, nu veþi putea sã-l risipiþi, ca nu
cumva ºi luptãtori de Dumnezeu sã vã aflaþi.
40. ªi au ascultat pre el, ºi chemând pre Apostoli, bãtându-i le-a
poruncit sã nu grãiascã pre Numele lui Iisus, ºi i-au slobozit pre ei.
41. Deci ei se duceau bucurându-se de la faþa soborului, cãci pentru
Numele lui s-au învrednicit a se necinsti.
42. ªi toatã ziua în Bisericã ºi prin case nu încetau a învãþa, ºi a
binevesti pe Iisus Hristos.

Cap. 6

1. ªi în zilele acelea, înmulþindu-se Ucenicii, au fãcut cârtire Elinii


împotriva Evreilor, cãci vãduvele lor se treceau cu vederea
întru slujba cea de toate zilele.
2. ªi chemând cei doisprezece pe mulþimea ucenicilor, au zis:
Nu este cu plãcere nouã ca lãsând cuvântul lui Dumnezeu, sã
slujim meselor.
3. Socotiþi drept aceea fraþilor dintre voi ºapte bãrbaþi mãrturisiþi,
plini de Duh Sfânt, ºi de înþelepciune, pre care sã-i rânduim la
treaba acesta.
4. Iar noi întru rugãciune ºi întru slujba cuvântului ne vom zãbovi.

266
Faptele Sfin]ilor Apostoli

5. ªi a plãcut cuvântul acesta înaintea a toatã mulþimea; ºi au


ales pre ªtefan, bãrbat plin de credinþã ºi de Duh Sfânt, ºi pre
Filip, ºi pre Prohor, ºi pre Nicanor, ºi pre Timon, ºi pre
Parmena, ºi pre Nicolae nemernicul Antiohian.
6. Pre care i-au pus înaintea Apostolilor; ºi rugându-se, ºi-au pus
preste dânºii mâinile.
7. ªi cuvântul lui Dumnezeu creºtea, ºi se înmulþea numãrul
ucenicilor în Ierusalim foarte; ºi multã mulþime de Preoþi se
supunea la Credinþã.
8. ªi ªtefan fiind plin de credinþã ºi de putere, fãcea minuni ºi
semne mari întru norod.
9. ªi s-au sculat unii din Sinagoga ce se zicea a Libertinilor, ºi a
Cirinenilor, ºi a Alexandrinilor, ºi a celor de la Cilicia, ºi Asia,
de se pricea cu ªtefan.
10. ªi nu puteau sã stea împotriva înþelepciunii ºi Duhului, cu care grãia.
11. Atunci au scos pre niºte bãrbaþi ce ziceau: Cã l-am auzit pre el
grãind cuvinte de hulã împrotiva lui Moise ºi a lui Dumnezeu.
12. ªi au întãrâtat pre norod ºi pre Bãtrâni, ºi pre Cãrturari, ºi
nãvãlind l-au rãpit pre dânsul ºi l-au adus la sobor.
13. ªi au pus mãrturii mincinoase care ziceau: Omul acesta nu
înceteazã a grãi cuvinte de hulã, împrotiva acestui loc sfânt ºi
a legii.
14. Pentru cã l-am auzit pre el zicând: Cã Iisus Nazarineanul acesta
va strica locul acesta, ºi va schimba obiceiurile care ne-a dat
nouã Moise.
15. ªi cãutând spre el toþi cei ce ºedeau în sobor, au vãzut faþa lui
ca o faþã de Înger.

Cap. 7

1. ªi a zis Arhiereul: Oare acestea aºa sunt? Iar el a zis:


2. Bãrbaþi fraþi, ºi pãrinþi, ascultaþi: Dumnezeul slavei s-a arãtat
Pãrintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai nainte
pânã a locui el în Haran.
3. ªi a zis cãtre dânsul: Ieºi din pãmântul tãu, ºi din rudenia ta.
4. ªi vino în pãmântul carele îl voi arãta þie. Atunci ieºind din
pãmântul Haldeilor, a locuit în Haran; ºi de acolo dupã ce a

267
Faptele Sfin]ilor Apostoli

murit tatãl lui, l-a mutat pre el în pãmântul acesta, întru care
voi locuiþi.
5. ªi nu i-a dat lui moºtenire într-însul nici un pas de picior. ªi a
fãgãduit cã îl va da lui spre stãpânire pre el, ºi seminþiei lui
dupã dânsul, nefiind la el fiu.
6. ªi a grãit aºa Dumnezeu, cã va fi sãmânþa lui nemernicã, în
pãmânt strãin, ºi o vor robi pre ea, ºi o vor chinui ani patru sute.
7. ªi neamul la care vor sluji, îl voi judeca eu, a zis Dumnezeu, ºi
dupã acestea vor ieºi, ºi vor sluji mie în locul acesta.
8. ªi i-a dat lui aºezãmântul Tãierii împrejur, ºi aºa a nãscut pre
Isaac ºi l-a tãiat împrejur pre el în ziua a opta, ºi Isaac pre
Iacov, ºi Iacov pre cei doisprezece Patriarhi.
9. ªi Patriarhii pizmuind lui Iosif, l-au vândut la Egipt, ºi era
Dumnezeu cu dânsul.
10. ªi l-a scos pre el din toate necazurile lui, ºi i-a dat lui dar ºi
înþelepciune înaintea lui Faraon împãratul Egiptului, ºi l-a pus
pre el povãþuitor peste Egipt ºi peste toatã casa lui.
11. ªi a venit foamete peste tot pãmântul Egiptului, ºi al lui Canaan,
ºi necaz mare, ºi nu aflau de mâncat (hranã) pãrinþii noºtri.
12. ªi auzind Iacov cã sunt bucate în Egipt, a trimis pre pãrinþii
noºtri întâi.
13. ªi întru al doilea rând s-a arãtat Iosif fraþilor lui, ºi s-a fãcut lui
Faraon arãtat neamul lui Iosif.
14. ªi trimiþând Iosif a chemat pre tatãl sãu Iacov, ºi toatã rudenia
lui, cu suflete ºaptezeci ºi cinci.
15. ªi s-a pogorât Iacov în Egipt, ºi a murit el ºi pãrinþii noºtri.
16. ªi s-au mutat în Sihem, ºi s-au pus în mormântul care a cumpãrat
Avraam cu preþ de argint de la fii lui Emor al lui Sihem.
17. Iar cum se apropia vremea fãgãduinþei, care s-a jurat Dumnezeu
lui Avraam, a crescut norodul ºi s-au înmulþit în Egipt.
18. Pânã ce s-a sculat alt împãrat, care nu ºtia pre Iosif.
19. Acesta meºteºugind neamul nostru, a chinuit pre pãrinþii noºtri,
ca sã lepede pruncii lor sã nu vieze.
20. Întru care vreme s-a nãscut Moise, ºi era plãcut lui Dumnezeu,
care s-a hrãnit luni trei în casa tãtâne-sãu.
21. ªi lepãdându-se el, l-a luat fata lui Faraon, ºi l-a crescut pre el
eiºi fecior.
22. ªi s-a învãþat Moise toatã înþelepciunea egiptenilor, ºi era
puternic în cuvinte ºi în fapte.

268
Faptele Sfin]ilor Apostoli

23. Iar când se plineau lui patruzeci de ani, s-a suit în inima lui ca
sã cerceteze pre fraþii sãi fii lui Israil.
24. ªi vãzând pre oarecare pãtimind strâmbãtate, l-a apãrat ºi a
fãcut izbândã celui asuprit, ucigând pre egiptean.
25. ªi gândea cum cã pricep fraþii lui, cã Dumnezeu prin mâna lui
dã lor mântuire, iar ei nu au înþeles.
26. ªi a doua zi s-a arãtat lor sfãdindu-se ei, ºi i-a îndemnat spre
pace zicând: Bãrbaþi, fraþi sunteþi voi, pentru ce faceþi
strâmbãtate unul altuia?
27. Iar cel ce fãcea strâmbãtate aproapelui, l-a împins pre el zicând:
Cine te-a pus pre tine domn ºi judecãtor peste noi?
28. Au voieºti tu sã mã omori precum ai omorât ieri pre egipteanul?
29. ªi a fugit Moise pentru cuvântul acesta, ºi s-a fãcut nemernic
în pãmântul lui Madiam, unde a nãscut doi fii.
30. ªi dupã ce s-au împlinit patruzeci de ani, s-a arãtat lui în pustia
muntelui Sinai Îngerul Domnului în para focului rugului.
31. Iar Moise vãzând s-a minunat de vedenie, ºi apropiindu-se el
sã ia aminte, s-a fãcut Glasul Domnului cãtre el:
32. Eu sunt Dumnezeul pãrinþilor tãi, Dumnezeul lui Avraam, ºi
Dumnezeul lui Isaac, ºi Dumnezeul lui Iacov. ªi cutremurându-se
Moise nu cuteza sã caute.
33. ªi a zis lui Domnul: Dezleagã încãlþãmintea picioarelor tale;
pentru cã locul întru care stai, pãmânt sfânt este.
34. Vãzând am vãzut chinuirea norodului meu celui din Egipt, ºi
suspinul lor am auzit, ºi m-am pogorât sã-i scot pre ei, ºi acum
vino sã te trimit în Egipt.
35. Pre acest Moise de care s-au lepãdat zicând: Cine te-a pus pre
tine domn ºi judecãtor? Pre acesta Dumnezeu domn ºi izbãvitor
l-a trimis, prin mâna Îngerului celui ce s-a arãtat lui în rug.
36. Acesta i-a scos pre ei fãcând minuni, ºi semne în pãmântul
Egiptului, ºi la Marea Roºie, ºi în pustie, ani patruzeci.
37. Acesta este Moise, cel ce a zis fiilor lui Israil: Proroc va ridica
vouã Domnul Dumnezeul vostru dintre fraþii voºtri, ca mine,
pre el sã ascultaþi.
38. Acesta este acela ce a fost întru adunare în pustie cu Îngerul,
care grãia lui în muntele Sinai, ºi cu pãrinþii noºtri, carele au
primit cuvinte vii sã ne dea nouã.

269
Faptele Sfin]ilor Apostoli

39. La care nu au vrut sã se facã ascultãtori pãrinþii noºtri, ci l-au


lepãdat, ºi s-au întors cu inimile lor în Egipt.
40. Zicând lui Aaron: Fã nouã dumnezei, care vor merge înaintea
noastrã, pentru cã Moise acesta, care ne-a scos pre noi din
pãmântul Egiptului, nu ºtim ce i s-a întâmplat lui.
41. ªi au fãcut viþel în zilele acelea, ºi au adus jertfã idolului, ºi se
veseleau întru lucrurile mâinilor sale.
42. ªi s-a întors Dumnezeu, ºi i-a dat pre ei sã slujeascã Oºtii
Cerului, precum este scris în Cartea Prorocilor: Au junghieri
ºi jertfe aþi adus mie ani patruzeci în pustie, casa lui Israil?
43. ªi aþi luat cortul lui Moloh, ºi steaua dumnezeului vostru
Remfan, chipurile care le-aþi fãcut sã vã închinaþi lor, ºi voi
muta pre voi dincolo de Babilon.
44. Cortul mãrturiei era întru Pãrinþii noºtri în pustie, precum a
rânduit cel ce grãia lui Moise, sã-l facã pre el, dupã asemãnarea
care a vãzut.
45. Pre care l-au ºi adus primindu-l Pãrinþii noºtri cu Isus, întru
stãpânirea neamurilor, pre care le-a gonit Dumnezeu de la faþa
pãrinþilor noºtri, pânã în zilele lui David.
46. Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu, ºi a cerut sã afle lãcaº
Dumnezeului lui Iacov.
47. Iar Solomon i-a zidit lui casã.
48. Iar cel Înalt nu în lãcaºuri fãcute de mâini locuieºte, precum
Prorocul zice:
49. Cerul este mie scaun, ºi pãmântul reazim picioarelor mele; ce
casã îmi veþi zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?
50. Au nu mâna mea a fãcut acestea toate?
51. Voi cei tari în cerbice, ºi netãiaþi împrejur la inimã ºi la urechi,
pururea împrotiva Duhului Sfânt staþi, precum pãrinþii voºtri, ºi voi.
52. Pre care din Proroci nu au gonit pãrinþii voºtri? ªi au omorât
pre cei ce mai înainte vesteau de venirea celui Drept, cãruia
acum voi vânzãtori ºi ucigãtori v-aþi fãcut.
53. Care aþi luat legea întru rânduiele ale Îngerilor, ºi nu o aþi pãzit.
54. ªi ei auzind acestea, crãpau în inimile sale, ºi scrâºneau cu
dinþii împrotiva lui.
55. Iar ªtefan fiind plin de Duh Sfânt, cãutând la Cer a vãzut slava
lui Dumnezeu, ºi pre Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

270
Faptele Sfin]ilor Apostoli

56. ªi a zis: Iatã, vãd Cerurile deschise, ºi pre Fiul Omului stând
de-a dreapta lui Dumnezeu.
57. Iar ei strigând cu glas mare, ºi-au astupat urechile sale, ºi au
nãvãlit toþi cu un cuget asupra lui.
58. ªi scoþându-l afarã din cetate, îl ucideau cu pietre; ºi mãrturiile
ºi-au pus hainele sale lângã picioarele unui tânãr ce se chema Saul.
59. ªi ucideau cu pietre pe ªtefan, care se ruga ºi zicea: Doamne
Iisuse primeºte duhul meu.
60. ªi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti
(pune) lor pãcatul acesta; ºi aceasta zicând, a adormit.

Cap. 8

1. ªi Saul era binevoind spre uciderea lui, ºi s-a fãcut în ziua


aceea goanã mare asupra Bisericii din Ierusalim, ºi toþi s-au
risipit prin þinuturile Iudeii, ºi ale Samariei, afarã de Apostoli.
2. ªi au îngropat pre ªtefan bãrbaþi cucernici, ºi au fãcut plângere
mare peste dânsul.
3. ªi Saul strica Biserica, mergând prin case ºi trãgând bãrbaþi ºi
femei le da temniþã.
4. Deci ei risipindu-se trecurã binevestind cuvântul.
5. Iar Filip pogorându-se în cetatea Samariei, propovãduia lor
pre Hristos.
6. Iar norodul lua aminte cu un cuget la cele ce se grãia de la
Filip, auzind ºi vãzând semnele care le fãcea.
7. Pentru cã din mulþi care aveau duhuri necurate, strigând cu
glas mare ieºeau; ºi mulþi slãbãnogi ºi ºchiopi s-au vindecat.
8. ªi s-a fãcut bucurie mare în cetatea aceea.
9. Iar un bãrbat oarecare anume Simon, era mai înainte în cetate
vrãjind ºi amãgind neamul Samariei, zicând cum cã ar fi el
oarecare mare.
10. La care luau aminte toþi de la mic pânã la mare, zicând: Acesta
este puterea lui Dumnezeu cea mare.
11. Iarã lua aminte la el, pentru cã de multã vreme cu vrãjile i-a
fost amãgit pre ei.
12. Iar dacã au crezut lui Filip care propovãduia de Împãrãþia lui
Dumnezeu, ºi de Numele lui Iisus Hristos, s-au botezat bãrbaþi
ºi femei.

271
Faptele Sfin]ilor Apostoli

13. Atunci ºi Simon acela a crezut, ºi botezându-se petrecea cu


Filip; ºi vãzând puterile cele mari, ºi semnele ce se fãceau,
spãimântându-se se mira.
14. Iar auzind Apostolii cei din Ierusalim, cum cã a primit Samaria
cuvântul lui Dumnezeu, au trimis cãtre dânºii pre Petru ºi pre Ioan.
15. Care pogorându-se, s-au rugat pentru ei, ca sã ia Duh Sfânt.
16. Pentru cã încã nici peste unul dintru ei nu se pogorâse, ci numai
botezaþi erau întru Numele Domnului Iisus.
17. Atunci puneau mâinile peste ei, ºi luau Duh Sfânt.
18. ªi vãzând Simon cã prin punerea mâinilor Apostolilor se dã
Duh Sfânt, a adus lor bani.
19. Zicând: Daþi ºi mie aceastã putere, ca ori pe care voi pune
mâinile, sã ia Duh Sfânt.
20. Iar Petru a zis cãtre el: Argintul tãu sã fie cu tine întru pierzare,
cãci ai socotit cã Darul lui Dumnezeu cu bani se agoniseºte.
21. Nu este þie parte, nici soartã întru cuvântul acesta; pentru cã
inima ta nu este dreaptã înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocãieºte-te drept aceea de rãutatea ta aceasta, ºi te roagã lui
Dumnezeu, doar þi s-ar ierta þie cugetul inimii tale.
23. Pentru cã întru amãrãciune a fierei, ºi întru legãturã a nedreptãþii
te vãd cã eºti.
24. ªi rãspunzând Simon, a zis: Rugaþi-vã voi pentru mine cãtre
Domnul, ca nimic dintru acestea care aþi zis sã nu vie asupra mea.
25. Deci ei mãrturisind ºi grãind cuvântul Domnului, s-au întors
în Ierusalim, ºi în multe sate de-ale Samarinenilor au binevestit.
26. ªi Îngerul Domnului a grãit cãtre Filip zicând: Scoalã-te ºi
mergi spre amiazãzi, la calea ce coboarã din Ierusalim în Gaza,
aceasta este pustie.
27. ªi sculându-se, a mers; ºi iatã un bãrbat arab famen, puternic
al Kandakiei Împãrãtesei Arabilor; care era peste toate visteriile
ei, care a fost venit sã se închine în Ierusalim.
28. ªi era întorcându-se, ºi ºezând în cãruþa sa, citea pre Prorocul
Isaia.
29. Iar Duhul a zis lui Filip: Apropie-te ºi te lipeºte de cãruþa aceasta.
30. ªi alergând Filip, l-a auzit citind el pre Prorocul Isaia, ºi a zis:
Oare înþelegi cele ce citeºti?

272
Faptele Sfin]ilor Apostoli

31. Iar el zis: Cum voi putea, de nu mã va povãþui cineva? ªi a


rugat pre Filip de s-a suit ºi a ºezut cu el.
32. Iar cuvântul scripturii, care citea, era acesta: Ca o oaie spre
junghiere s-a adus; ºi ca un miel înaintea celui ce-l tunde pre
el fãrã de glas; aºa nu îºi deschide gura sa.
33. Întru smerenia lui judecata lui s-a ridicat, ºi neamul lui cine îl
va spune? Cã se ridicã de la pãmânt viaþa lui.
34. ªi rãspunzând Famenul, a zis lui Filip: Rogu-te, pentru cine
zice Prorocul acestea? Pentru sine, sau pentru altcineva?
35. ªi deschizând Filip gura sa, ºi începând din scriptura aceasta,
a binevestit lui pre Iisus.
36. ªi mergând ei pre cale, au venit la oarecare apã; ºi a zis famenul:
Iatã apã, ce mã opreºte a mã boteza?
37. Iar Filip a zis lui: De crezi din toatã inima ta, cu putinþã este.
ªi el rãspunzând, a zis: Cred cã Fiul lui Dumnezeu este Iisus
Hristos.
38. ªi a poruncit sã stea cãruþa, ºi s-au pogorât amândoi în apã, ºi
Filip ºi Famenul, ºi l-a botezat pre el.
39. Iar dacã a ieºit din apã, Duhul Domnului a rãpit pre Filip, ºi nu
l-a mai vãzut pre el Famenul; ºi mergea în calea sa bucurându-se.
40. Iar Filip s-a aflat în Azot, ºi trecând binevestea în toate cetãþile,
pânã a venit el la Cesareea.

Cap. 9

1. Iar Saul încã suflând cu îngrozire ºi cu ucidere împrotiva


Ucenicilor Domnului, a mers la Arhiereu.
2. ªi a cerut de la el cãrþi în Damasc la Sinagoguri, ca de ar afla
pre vreunii care sã fie din calea aceasta, ºi bãrbaþi ºi femei,
legaþi sã-i aducã în Ierusalim.
3. ªi mergând, a fost când s-a apropiat el de Damasc, fãrã de
veste a strãlucit peste el Luminã din Cer.
4. ªi cãzând pre pãmânt, a auzit Glas zicând lui: Saul, Saul, ce
mã goneºti?

273
Faptele Sfin]ilor Apostoli

5. ªi a zis: Cine eºti Doamne? Iar Domnul a zis lui: Eu sunt


Iisus, pre care tu goneºti, cu greu îþi este þie a lovi cu piciorul
împrotiva boldurilor (a cãlca în smicea).
6. ªi tremurând, ºi spãimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieºti sã
fac? ªi Domnul cãtre el: Scoalã-te ºi intrã în cetate, ºi se va
spune þie ce trebuie tu sã faci.
7. Iar bãrbaþii care mergeau pre cale cu el, sta încremeniþi, auzind
glasul, ºi pre nimeni vãzând.
8. ªi s-a sculat Saul de la pãmânt, ºi deschizându-ºi ochii sãi, pre
nimeni nu vedea. ªi ducându-l de mâini l-au bãgat în Damasc.
9. ªi a fost trei zile nevãzând; ºi nici a mâncat, nici a bãut.
10. ªi era un ucenic în Damasc, anume Anania; ºi a zis cãtre el
Domnul în vedenie: Anania. Iar el a zis: Iatã eu, Doamne.
11. Iar Domnul cãtre el: Sculându-te mergi pe uliþa ce se cheamã
dreaptã, ºi cautã în casa lui Iuda pre Saul anume, Tarsenean,
cã iatã se roagã.
12. ªi a vãzut în vedenie pre un bãrbat anume Anania, intrând ºi
punându-ºi pre el mâna ca iarãºi sã vadã.
13. ªi a rãspuns Anania: Doamne, auzit-am de la mulþi pentru
bãrbatul acesta, câte rele a fãcut Sfinþilor tãi în Ierusalim.
14. Încã ºi aici are putere de la Arhierei, sã lege pre toþi care cheamã
Numele tãu.
15. ªi a zis cãtre el Domnul: Mergi, cã Vas al alegerii (ales) îmi
este mie acesta, ca sã poarte Numele meu înaintea neamurilor,
ºi a împãraþilor, ºi a fiilor lui Israil.
16. Cã Eu voi arãta lui câte i se cade sã pãtimeascã el pentru
Numele meu.
17. ªi a mers Anania, ºi a intrat în casã; ºi punându-ºi pre el mâinile,
a zis: Saule frate, Domnul Iisus, care s-a arãtat þie pre calea
care veneai, m-a trimis ca sã vezi, ºi sã te umpli de Duh Sfânt.
18. ªi îndatã au cãzut de pre ochii lui ca niºte solzi, ºi a vãzut
îndatã, ºi sculându-se s-a botezat.
19. ªi luând mâncare s-a întãrit; ºi a fost Saul cu ucenicii care
erau în Damasc câteva zile.
20. ªi îndatã în Sinagoguri a propovãduit pre Hristos, cã acesta
este Fiul lui Dumnezeu.

274
Faptele Sfin]ilor Apostoli

21. ªi se mirau toþi cei ce auzeau, ºi ziceau: Au nu este acesta cel


ce a prãdat în Ierusalim pre cei ce chemau Numele acesta? ªi
aici pentru aceia a venit, ca legaþi pre ei sã-i ducã la Arhierei?
22. Iar Saul mai vârtos se întãrea, ºi tulbura pre Iudeii cei ce locuiau
în Damasc, dovedind cã acesta este Hristos.
23. ªi dacã s-au plinit zile multe, s-au sfãtuit Iudeii ca sã-l omoare
pre dânsul.
24. ªi s-a fãcut lui Saul cunoscut vicleºugul lor; ºi pãzeau porþile
ziua ºi noaptea, ca sã-l omoare pre el.
25. ªi luându-l pre dânsul Ucenicii noaptea, l-au slobozit peste
zid lãsându-l într-o coºniþã.
26. ªi mergând Saul în Ierusalim, se ispitea sã se lipeascã de
Ucenici; ºi toþi se temeau de el, necrezând cã este ucenic.
27. Iar Varnava luându-l pre el l-a adus la Apostoli, ºi le-a spus
lor în ce chip pre cale a vãzut pre Domnul, ºi cum cã i-a grãit
lui, ºi în ce chip în Damasc cu îndrãznealã a grãit întru Numele
lui Iisus.
28. ªi era cu ei intrând ºi ieºind în Ierusalim, ºi cu îndrãznealã
vorbind, întru Numele Domnului Iisus.
29. ªi grãia ºi se întreba cu elinii (elinistenii); iar ei cãutau sã-l
omoare pre el.
30. ªi dacã au înþeles Fraþii, l-au dus pre el în Cesareea, ºi l-au
trimis în Tars.
31. Iar Bisericile prin toatã Iudeea, ºi Galileea, ºi Samaria, aveau
pace, zidindu-se ºi umblând întru Frica Domnului, ºi întru
mângâierea Duhului Sfânt se înmulþea.
32. ªi a fost, Petru trecând pe la toþi, a venit ºi la Sfinþii ce locuiau
în Lida.
33. ªi a aflat acolo pre un om oarecare anume Enea, de opt ani
zãcând în pat, care era slãbãnog.
34. ªi a zis Petru lui: Enea, vindecã-te Iisus Hristos; scoalã-te, ºi-þi
aºterne þie; ºi îndatã s-a sculat.
35. ªi l-au vãzut pre el toþi cei ce locuiau în Lida, ºi în Asarona,
care s-au întors la Domnul.
36. Iar în Ioppe era o uceniþã anume Tavita, care tâlcuindu-se se
zice Cãprioarã; aceasta era plinã de fapte bune ºi de milostenii
ce fãcea.

275
Faptele Sfin]ilor Apostoli

37. ªi a fost în zilele acelea bolnãvindu-se ea a murit, ºi


scãldându-o o au pus în foiºor.
38. ªi aproape fiind Lida de Ioppe, ucenicii auzind cã Petru este
într-însa, au trimis pre doi bãrbaþi la dânsul rugându-l, sã nu
pregete a veni pânã la ei.
39. ªi sculându-se Petru a mers cu dânºii; pre care dacã a venit,
l-au dus în foiºor; ºi au stãtut înaintea lui toate vãduvele
plângând, ºi arãtând hainele ºi îmbrãcãmintele câte fãcea, fiind
cu dânsele Cãprioara.
40. ªi scoþând Petru pe toþi afarã, ºi îngenunchind s-a rugat, ºi
întorcându-se cãtre trup, a zis: Tavita, scoalã; iar ea ºi-a deschis
ochii sãi, ºi vãzând pre Petru a ºezut.
41. ªi dându-i ei mâna, o a ridicat pre ea; ºi chemând pre Sfinþi ºi
pre vãduve, o a dat pre ea vie.
42. ªi s-a auzit aceasta prin toatã Ioppe, ºi mulþi au crezut în
Domnul.
43. ªi a fost de a rãmas el zile destule în Ioppe la un Simon oarecare
curelar.

Cap. 10

1. Iar un bãrbat oarecare era în Cezareea anume Cornelie, Sutaº


din ceata ce se chema Italieneascã.
2. Cucernic, ºi temãtor de Dumnezeu, cu toatã casa lui, ºi fãcând
milostenii multe norodului, ºi rugându-se lui Dumnezeu de-a pururea.
3. ªi a vãzut întru vedenie aievea, ca la al noulea ceas din zi, pre
Îngerul lui Dumnezeu intrând cãtre el, ºi zicând lui: Cornelie.
4. Iar el cãutând spre dânsul, ºi înfricoºându-se, a zis: Ce este
Doamne? ªi i-a zis lui: Rugãciunile tale ºi milosteniile tale s-
au suit întru pomenire înaintea lui Dumnezeu.
5. ªi acum trimite în Ioppe bãrbaþi, ºi cheamã pre oarecare Simon,
ce se numeºte Petru.
6. Acesta gãzduieºte la oarecare Simon curelar, cãruia este casa
lângã mare; acesta va spune þie, ce trebuie tu sã faci.
7. ªi dacã s-a dus Îngerul care grãia cu Cornelie, chemând pre
doi din slugile sale, ºi pre un ostaº cucernic din cei ce îi slujeau lui,

276
Faptele Sfin]ilor Apostoli

8. ªi povestindu-le lor toate, i-a trimis în Ioppe.


9. Iar a doua zi mergând ei pre cale, ºi de cetate apropiindu-se, s-a
suit Petru în casa de sus sã se roage în ceasul al ºaselea.
10. ªi foarte flãmânzind vrea sã guste. ªi gãtind aceia, cãzut-a
peste dânsul uimire.
11. ªi a vãzut Cerul deschis, ºi pogorându-se peste el un vas ca o
masã de pânzã mare, în patru colþuri legat, ºi slobozindu-se
pre pãmânt.
12. Întru care erau toate cele câte cu patru picioare ale pãmântului,
ºi fiarele, ºi cele ce se târãsc, ºi pãsãrile Cerului.
13. ªi s-a fãcut glas cãtre el: Sculându-te, Petre, junghie ºi
mãnâncã.
14. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne; cã niciodatã nu am mâncat
tot ce este spurcat sau necurat.
15. ªi Glasul iarãºi a doua oarã cãtre el: Cele ce Dumnezeu a
curãþit, tu nu le spurca.
16. ªi aceasta s-a fãcut de trei ori; ºi iarãºi s-a ridicat vasul la Cer.
17. ªi daca a venit întru sine, se mira Petru ce ar putea sã fie vedenia
care a vãzut; ºi iatã, bãrbaþii cei trimiºi de la Cornelie, întrebând
de casa lui Simon, au stãtut înaintea porþii.
18. ªi strigând întrebau, de gãzduieºte aici Simon, cel ce se numeºte
Petru.
19. Iar Petru gândind pentru vedenie, i-a zis lui Duhul: Iatã, trei
bãrbaþi te cautã pre tine.
20. Ci sculându-te te pogoarã ºi mergi împreunã cu ei, nimic
îndoindu-te, pentru cã eu i-am trimis pre ei.
21. ªi pogorându-se Petru cãtre bãrbaþii cei trimiºi de la Cornelie
cãtre el, a zis: Iatã, eu sunt pre carele cãutaþi. Ce este pricina
pentru care aþi venit?
22. Iarã ei au zis: Cornelie Sutaºul, bãrbat drept ºi temãtor de
Dumnezeu, ºi mãrturisit de tot neamul Iudeilor, rãspuns a luat
de la Înger Sfânt, sã te cheme pre tine la casa lui, ºi sã audã
graiuri de la tine.
23. Deci el chemând înlãuntru pre ei, i-a ospãtat. Iar a doua zi
Petru a ieºit cu ei, ºi unii din fraþii cei din Ioppe au mers cu
dânsul.

277
Faptele Sfin]ilor Apostoli

24. ªi în cealaltã zi au intrat în Cesareea. Iar Cornelie era


aºteptându-i pre ei, chemându-ºi împreunã rudeniile sale ºi
prietenii cei iubiþi.
25. ªi a fost când era sã intre Petru, l-a întâmpinat Cornelie, ºi
cãzând la picioarele lui i s-a închinat.
26. Iar Petru l-a ridicat pre el, zicând: Scoalã, ºi eu însumi om sunt.
27. ªi vorbind cu el a intrat, ºi i-a aflat pre mulþi, care se adunaserã.
28. ªi a zis cãtre ei: Voi ºtiþi cã nu se cuvine bãrbatului Iudeu sã se
lipeascã sau sã se apropie cãtre cel de alt neam; ºi mie
Dumnezeu mi-a arãtat ca pre nici un om sã nu zic spurcat sau necurat.
29. Drept aceea ºi fãrã îndoire am venit fiind chemat; deci vã întreb
pentru ce pricinã m-aþi chemat?
30. ªi Cornelie a zis: Din ziua a patra pânã în ceasul acesta eram
postindu-mã, ºi întru al nouãlea ceas rugându-mã în casa mea,
ºi iatã, un bãrbat a stãtut înaintea mea în hainã luminatã.
31. ªi a zis: Cornelie, auzitu-þi-s-a rugãciunea ta, ºi milosteniile
tale s-au pomenit înaintea lui Dumnezeu.
32. Trimite dar în Ioppe, ºi cheamã pre Simon ce se numeºte Petru;
acesta gãzduieºte în casa lui Simon curelarul lângã mare; carele
dacã va veni, va spune þie.
33. Deci numaidecât am trimis la tine; ºi tu bine ai fãcut cãci ai
venit. Acum dar noi toþi înaintea lui Dumnezeu stãm, sã
ascultãm toate câte sunt poruncite þie de la Dumnezeu.
34. ªi deschizând Petru gura a zis: Cu adevãrat cunosc, cã
Dumnezeu nu este fãþarnic.
35. Ci în tot neamul cela ce se teme de el ºi face dreptate, primit
este la dânsul.
36. Cuvântul care l-a trimis fiilor lui Israil, binevestind pace prin
Iisus Hristos. Acesta este al tuturor Domn.
37. Voi ºtiþi cuvântul ce s-a fãcut prin toatã Iudeea: Începând din
Galileea dupã botezul pre care l-a propovãduit Ioan.
38. Pre Iisus cel din Nazaret, cum l-a uns pre el Dumnezeu cu
Duhul Sfânt, ºi cu putere. Care a umblat bine fãcând, ºi
vindecând pre toþi cei împresuraþi de diavolul. Cã Dumnezeu
era cu dânsul.
39. ªi noi suntem mãrturii tuturor care a fãcut în þinutul Iudeilor,
ºi în Ierusalim; pre care l-au omorât spânzurându-l pre lemn.

278
Faptele Sfin]ilor Apostoli

40. Pre acesta Dumnezeu l-a Înviat a treia zi, ºi l-a dat sã se facã
arãtat.
41. Nu la tot norodul; ci nouã mãrturiilor celor mai nainte rânduite
de la Dumnezeu; care am mâncat ºi am bãut împreunã cu el,
dupã ce a înviat din morþi.
42. ªi a poruncit nouã sã propovãduim norodului, ºi sã mãrturisim,
cã el este cel rânduit de la Dumnezeu Judecãtor viilor ºi
morþilor.
43. De acesta toþi Prorocii mãrturisesc, cã iertare pãcatelor va lua
prin Numele lui, tot cel ce va crede întru dânsul.
44. Încã grãind Petru cuvintele acestea, a cãzut Duhul Sfânt peste
toþi cei ce auzeau cuvântul.
45. ªi s-au spãimântat credincioºii cei din tãierea împrejur, câþi
veniserã cu Petru; cãci ºi preste neamuri Darul Duhului Sfânt
s-a vãrsat.
46. Pentru cã îi auzeau pre ei grãind în limbi, ºi mãrind pre
Dumnezeu. Atunci a rãspuns Petru:
47. Au doarã poate cineva opri apa, ca sã nu se boteze aceºtia,
care au luat Duhul Sfânt ca ºi noi?
48. ªi le-a poruncit lor sã se boteze întru Numele Domnului. Atunci
l-au rugat pre el sã petreacã la dânºii câteva zile.

Cap. 11

1. ªi au auzit Apostolii ºi fraþii care erau în Iudeea, cã ºi neamurile


au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2. ªi când s-a suit Petru în Ierusalim, se priceau cu el cei din
tãierea împrejur, zicând:
3. Cãci cãtre bãrbaþi netãiaþi împrejur ai intrat, ºi ai mâncat cu ei.
4. ªi începând Petru le-a spus lor pre rând, zicând:
5. Eu eram în cetatea Ioppe rugându-mã, ºi am vãzut întru uimirea
minþii vedenie, pogorându-se un vas ca o masã de pânzã mare
de patru colþuri slobozindu-se din Cer, ºi a venit pânã la mine.
6. În care cãutând, luam seama, ºi am vãzut cele câte cu patru
picioare ale pãmântului, ºi fiarele, ºi cele ce se târãsc, ºi paserile
Cerului.

279
Faptele Sfin]ilor Apostoli

7. ªi am auzit glas zicând mie: Sculându-te, Petre, junghie ºi mãnâncã.


8. ªi am zis: Nicidecum, Doamne. Cã tot ce este spurcat sau
necurat, nici odinioarã nu a intrat în gura mea.
9. ªi mi-a rãspuns mie glasul al doilea rând din Cer, zicând: Cele
ce Dumnezeu a curãþit, tu nu le spurca.
10. ªi aceasta s-a fãcut de trei ori; ºi iarãºi s-au ridicat toate la cer.
11. ªi iatã, îndatã trei oameni venirã la casa în care eram, trimiºi
de la Cezareea la mine.
12. ªi mi-a zis mie Duhul sã merg împreunã cu ei nimic îndoindu-
mã; ºi au venit împreunã cu mine ºi aceºti ºase fraþi, ºi am
intrat în casa bãrbatului.
13. ªi au vestit nouã cum au vãzut pre Înger în casa lui stând, ºi
zicând lui: Trimite la Ioppe bãrbaþi, ºi cheamã pre Simon cel
ce se numeºte Petru.
14. Care va grãi cãtre tine graiuri, întru care te vei mântui tu, ºi
toatã casa ta.
15. ªi când am început eu a grãi, a cãzut Duhul Sfânt peste ei, ca
ºi peste noi întru început.
16. ªi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului cum a zis: Ioan a
botezat cu apã, iar voi vã veþi boteza cu Duh Sfânt.
17. Deci dacã a dat lor Dumnezeu întocmai Darul, ca ºi nouã,
crezând întru Domnul Iisus Hristos, dar eu ce puternic eram,
sã opresc pre Dumnezeu?
18. ªi auzind acestea au încetat, ºi slãveau pre Dumnezeu, zicând:
ªi neamurilor dar a dat Dumnezeu pocãinþa spre viaþã.
19. Deci cei ce s-au risipit pentru tulburarea ce s-a fãcut pentru
ªtefan, au trecut pânã la Fenicia, ºi la Cipru, ºi la Antiohia,
nimãnui grãind cuvântul, fãrã numai Iudeilor.
20. ªi erau unii dintre ei bãrbaþi Ciprioþi, ºi Cirineni, care intrând
în Antiohia, grãiau cãtre Elini binevestind pre Domnul Iisus.
21. ªi era Mâna Domnului cu ei; ºi mult numãr crezând, s-au întors
la Domnul.
22. ªi s-a auzit cuvântul pentru dânºii în urechile Bisericii celei
din Ierusalim; ºi au trimis pre Varnava sã meargã pânã la
Antiohia.
23. Care mergând ºi vãzând Darul lui Dumnezeu, s-a bucurat; ºi
îndemna pre toþi ca întru voinþa inimii (precum au pus în inimã)
sã petreacã întru Domnul.

280
Faptele Sfin]ilor Apostoli

24. Cãci era bãrbat bun, ºi plin de Duh Sfânt, ºi de credinþã; ºi s-au
adaos norod mult la Domnul.
25. ªi a mers Varnava în Tars sã caute pre Saul.
26. ªi aflându-l, l-a dus în Antiohia. ªi a fost un an deplin de s-au
adunat ei în Bisericã, ºi au învãþat norod mult; ºi s-au numit
întâi în Antiohia ucenicii Creºtini.
27. Iar în zilele acelea s-au pogorât din Ierusalim Proroci în
Antiohia.
28. ªi sculându-se unul dintre dânºii anume Agav, însemna prin
Duhul, cã foamete mare va sã fie în toatã lumea; care a ºi fost
în zilele lui Claudie Cezarul.
29. Iar ucenicii, dupre cum cine avea, au aºezat fieºtecare din ei a
trimite spre slujba fraþilor celor ce locuiau în Iudeea.
30. Care au ºi fãcut, trimiþând la cei bãtrâni prin mâna lui Varnava
ºi a lui Saul.

Cap. 12

1. ªi în vremea aceea pus-a Irod împãratul mâinile, ca sã facã


rãu unora din Bisericã.
2. ªi a ucis pre Iacov fratele lui Ioan cu sabia.
3. ªi vãzând cã plãcut este Iudeilor, a adaos a prinde ºi pre Petru
(ºi era în zilele azimilor).
4. Pre care ºi prinzându-l l-a bãgat în temniþã, dându-l la patru
cãpetenii câte cu patru ostaºi, ca sã-l pãzeascã pre el; vrând
dupã Paºti sã-l scoatã la norod.
5. Deci Petru se pãzea în temniþã, iar rugãciune se fãcea neîncetatã
de la Bisericã cãtre Dumnezeu pentru dânsul.
6. ªi când vrea sã-l scoatã pre el Irod, în noaptea acea era Petru
dormind între doi ostaºi legat cu douã lanþuri, ºi pãzitorii
înaintea uºii pãzeau temniþa.
7. ªi iatã, Îngerul Domnului a venit, ºi Luminã a strãlucit în casã;
ºi lovind în coaste pre Petru, l-a deºteptat pre el zicând: Scoalã-
te curând; ºi au cãzut lanþurile din mâinile lui.
8. ªi a zis Îngerul cãtre el: Încinge-te, ºi te încalþã cu
încãlþãmintele tale, ºi a fãcut aºa. ªi a zis lui: Îmbracã-te în
haina ta, ºi vino dupã mine.

281
Faptele Sfin]ilor Apostoli

9. ªi ieºind mergea dupã el, ºi nu ºtia cã este adevãrat aceea ce


se fãcea prin Înger, ci i se pãrea cã vedenie vede.
10. ªi trecând straja cea dintâi, ºi cea a doua, au venit la poarta
cea de fier ce ducea în cetate; care singurã s-a deschis lor, ºi
ieºind au trecut o uliþã, ºi îndatã s-a dus Îngerul de la el.
11. ªi Petru venindu-ºi întru sine, a zis: Acum ºtiu cu adevãrat, cã
a trimis Domnul pre Îngerul sãu, ºi m-a scos din mâna lui Irod,
ºi din toatã aºteptarea norodului Iudeilor.
12. ªi luând aminte a venit la casa Mariei maicii lui Ioan, ce se
chema Marcu, unde erau mulþi adunaþi, ºi fãcând rugãciune.
13. ªi bãtând Petru în uºa porþii, a mers o slujnicã sã asculte, anume
Rodi.
14. ªi cunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uºa, ci
alergând înlãuntru a spus cã Petru stã înaintea porþii.
15. Iar ei au zis cãtre dânsa: Au ai înnebunit? Iar ea se întãrea cã
este aºa. Iar ei ziceau: Îngerul lui este.
16. Iar Petru nu înceta bãtând, ºi deschizându-i l-au vãzut pre el,
ºi s-au spãimântat.
17. ªi fãcându-le cu mâna sã tacã, le-a povestit lor în ce chip
Domnul l-a scos pre el din temniþã, ºi a zis: Spuneþi lui Iacov,
ºi Fraþilor acestea, ºi ieºind s-a dus întru alt loc.
18. ªi fãcându-se ziuã, nu puþinã tulburare era între slujitori, oare
ce sã se fi fãcut Petru.
19. Iar Irod cerându-l pre el, ºi neaflându-l, cercetând pre strãjeri,
a poruncit sã-i omoare. ªi pogorând de la Iudeea la Cezareea petrecea.
20. ªi era Irod mânios pre cei din Tir, ºi pre Sidoneni, ºi toþi
dimpreunã veniserã la el, ºi plecând pre Vlast, care era peste
cãmara împãratului, cerea pace, pentru cã se hrãnea þara lor
din pãmântul împãrãtesc.
21. Iar întru o zi rânduitã Irod îmbrãcându-se în hainã
împãrãteascã, ºi ºezând la divan, grãia cãtre dânºii.
22. Iar norodul striga: Glas Dumnezeiesc, ºi nu omenesc.
23. ªi îndatã l-a lovit pre el Îngerul Domnului, pentru cã nu a dat
lui Dumnezeu slava, ºi fãcându-se mâncat de viermi a murit.
24. Iar cuvântul lui Dumnezeu creºtea ºi se înmulþea.
25. Iar Varnava ºi Saul s-au întors din Ierusalim la Antiohia, plinind
slujba; luând împreunã ºi pre Ioan, cel ce se chema Marcu.

282
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 13

1. ªi erau oarecare la Biserica cea din Antiohia, Proroci ºi


Învãþãtori; Varnava, ºi Simon ce se chema Niger, ºi Luchie
Cirineanul, ºi Manain care era crescut împreunã cu Irod, cel a
patra parte stãpânitor, ºi Saul.
2. ªi slujind ei Domnului, ºi postindu-se, a zis Duhul Sfânt:
Osebiþi mie pre Varnava ºi pre Saul, la lucrul la care i-am
chemat pre ei.
3. Atunci postind ºi rugându-se ºi punându-ºi pre ei mâinile, i-au slobozit.
4. Deci aceºtia trimiºi fiind de Duhul Sfânt, s-au pogorât în
Seleucia, ºi de acolo au mers cu corabia în Cipru.
5. ªi venind în Salamin, vesteau cuvântul lui Dumnezeu în
Sinagogurile Iudeilor, ºi aveau ºi pre Ioan slugã.
6. ªi strãbãtând ostrovul pânã la Pafos, au aflat pre oarecare
vrãjitor, proroc mincinos Iudeu, cãruia era numele Variisus.
7. Care era împreunã cu antipatul Serghie Pavel, bãrbat înþelept;
acesta chemând pre Varnava ºi pre Saul, poftea sã audã
cuvântul lui Dumnezeu.
8. Iar Elima vrãjitorul (cã aºa se tâlcuieºte numele lui) sta
împrotivã, cãutând sã întoarcã pe antipat de la credinþã.
9. Iar Saul (ce se zice ºi Pavel) umplându-se de Duh Sfânt, ºi
cãutând la el, a zis:
10. O, plinule de toatã viclenia, ºi de toatã rãutatea, fiul diavolului,
vrãjmaº a toatã dreptatea; nu vei înceta rãzvrãtind cãile
Domnului cele drepte?
11. ªi acum iatã, mâna Domnului peste tine, ºi vei fi orb, nevãzând
soarele pânã la o vreme; ºi îndatã a cãzut peste el ceaþã ºi
întuneric, ºi umblând împrejur, cãuta povãþuitori.
12. Atunci vãzând Antipatul ceea ce s-a fãcut a crezut, mirându-
se de învãþãtura Domnului.
13. ªi purcezând de la Pafos Pavel ºi cei ce erau cu dânsul, au
venit în Perghia Pamfiliei, iar Ioan despãrþindu-se de dânºii,
s-a întors în Ierusalim.
14. Iar ei trecând din Perghia au venit în Aniohia Pisidiei; ºi intrând
în Sinagogã în ziua Sâmbetelor, au ºezut.
15. ªi dupã citirea Legii ºi a Prorocilor au trimis mai marii Singogãi
la ei, zicându-le: Bãrbaþi fraþi, de este întru voi cuvânt de
mângâiere cãtre norod, grãiþi.

283
Faptele Sfin]ilor Apostoli

16. ªi sculându-se Pavel, ºi fãcându-le cu mâna, a zis: Bãrbaþi


Israiliteni, ºi care vã temeþi de Dumnezeu ascultaþi:
17. Dumnezeul norodului acestuia al lui Israil, a ales pre pãrinþii
noºtri, ºi pre norod l-a învãþat, când era nemernic în pãmântul
Egiptului, ºi cu Braþ înalt i-a scos pre ei dintr-însul.
18. ªi ca la vreme de patruzeci de ani a rãbdat nãravurile lor în
pustie.
19. ªi pierzând neamuri ºapte în pãmântul lui Canaan, le-a dat lor
întru moºtenire pãmântul lor.
20. ªi dupã acestea, ca la patru sute ºi cincizeci de ani, le-a dat lor
judecãtori pânã la Samuil Prorocul.
21. ªi dupã aceea au cerut împãrat, ºi le-a dat Dumnezeu lor pre
Saul feciorul lui Kis, bãrbat din seminþia lui Veniamin, ani
patruzeci.
22. ªi schimbându-l pre el, le-a ridicat lor pre David sã le fie
împãrat, pentru care a ºi zis, mãrturisindu-l: Aflat-am pre David
al lui Iesei, bãrbat dupã inima mea, care va face toate voile mele.
23. Din sãmânþa acestuia Dumnezeu dupã fãgãduinþã a ridicat lui
Israil Mântuitor pre Iisus.
24. Mai înainte propovãduind Ioan înaintea Feþei venirii lui Botezul
pocãinþei la tot norodul lui Israil.
25. Iar dacã ºi-a plinit Ioan cãlãtoria, zicea: Cine mã socotiþi a fi?
Nu sunt eu; ci iatã, vine dupã mine, cãruia nu sunt vrednic
încãlþãmintea picioarelor a dezlega.
26. Bãrbaþi fraþi, fiii neamului lui Avraam, ºi care între voi se tem
de Dumnezeu, vouã cuvântul mântuirii acesteia s-a trimis.
27. Pentru cã cei ce locuiesc în Ierusalim, ºi boierii lor, pre acesta
necunoscându-l, ºi glasurile Prorocilor cele ce în toate
Sâmbetele se citesc, judecând, au plinit.
28. ªi nici o vinã de moarte aflând, au cerut de la Pilat sã-l omoare pre el.
29. ªi dacã au sãvârºit toate, cele ce erau pentru el scrise,
pogorându-l de pre lemn l-au pus în mormânt.
30. Iar Dumnezeu l-a sculat pre el din morþi.
31. Care s-a arãtat în zile multe celor ce s-au suit împreunã cu
dânsul din Galileea în Ierusalim; care sunt lui mãrturii cãtre norod.

284
Faptele Sfin]ilor Apostoli

32. ªi noi vouã binevestim fãgãduinþa cea fãcutã cãtre pãrinþi.


33. Cã pre aceea Dumnezeu o a plinit nouã fiilor acelora, înviind
pre Iisus. Precum ºi în Psalmul al doilea scris este: Fiul meu
eºti tu, eu astãzi te-am nãscut pre tine.
34. Iar cum cã l-a înviat pre el din morþi, ca mai mult sã nu se
întoarcã spre stricãciune, aºa a zis: Cã voi da vouã cele cuvioase
ale lui David, cele credincioase.
35. Drept aceea ºi întru alt loc zice: Nu vei da pre cel Cuvios al
tãu sã vadã stricãciune.
36. Pentru cã David în neamul sãu, slujind sfatului lui Dumnezeu,
a adormit, ºi s-a adaos lângã pãrinþii sãi, ºi a vãzut stricãciune.
37. Iar pre care Dumnezeu l-a înviat, nu a vãzut stricãciune.
38. Deci cunoscut sã fie vouã bãrbaþi fraþi, cã prin acesta iertare
pãcatelor vouã se vesteºte; ºi despre toate cele ce nu aþi putut
în legea lui Moise sã vã îndreptaþi.
39. Întru acesta tot cela ce crede se îndrepteazã.
40. Socotiþi darã ca sã nu vie asupra voastrã ce s-a zis prin Proroci:
41. Vedeþi cei nebãgãtori de seamã, ºi vã miraþi, ºi vã stingeþi; cã
lucru eu lucrez în zilele voastre, lucru cãruia nu veþi crede, de
va povesti cineva vouã.
42. ªi ieºind ei din Sinagoga Iudeilor, i-au rugat neamurile, ca în
Sâmbãta cea viitoare sã li se grãiascã lor graiurile acestea.
43. ªi risipindu-se Sinagoga, mulþi din Iudei, ºi din nemernicii cei
cucernici au mers dupã Pavel ºi dupã Varnava; care grãind lor
îi îndemnau pre ei sã rãmânã întru darul lui Dumnezeu.
44. Iar în cealaltã Sâmbãtã, mai toatã cetatea s-a adunat sã audã
cuvântul lui Dumnezeu.
45. ªi vãzând Iudeii noroadele, s-au umplut de pizmã, ºi stau
împotriva celor ce se grãiau de Pavel împrotivindu-se ºi hulind.
46. Iar Pavel ºi Varnava, îndrãznind au zis: Vouã întâi era cu
cuviinþã a se grãi cuvântul lui Dumnezeu, iar de vreme ce îl
lepãdaþi pre el, ºi nevrednici pre voi vã judecaþi de viaþa cea
veºnicã, iatã, ne întoarcem la neamuri.
47. Cã aºa ne-a poruncit nouã Domnul: Pusu-te-am pre tine spre
luminã neamurilor, ca sã fii tu spre mântuire pânã la marginea
pãmântului.

285
Faptele Sfin]ilor Apostoli

48. ªi auzind neamurile se bucurau, ºi slãveau cuvântul Domnului;


ºi au crezut câþi erau rânduiþi spre viaþa veºnicã.
49. ªi se purta cuvântul Domnului prin toatã þara.
50. Iar Iudeii au invitat pre femeile cele cucernice ºi de cinste, ºi
pre cei de frunte ai cetãþii, ºi au ridicat goanã asupra lui Pavel,
ºi a lui Varnava, ºi i-a scos pre ei din hotarele lor.
51. Iar ei scuturând praful picioarelor sale asupra lor, au venit în Iconia.
52. Iar ucenicii se umpleau de bucurie ºi de Duh Sfânt.

Cap. 14

1. ªi a fost în Iconia de au intrat ei dimpreunã în Sinagoga Iudeilor,


ºi aºa au grãit, cât au crezut din Iudei ºi din Elini mulþime multã.
2. Iar Iudeii cei ce nu credeau, au ridicat ºi au rãzvrãtit sufletele
neamurilor asupra fraþilor.
3. Deci multã vreme au zãbovit, cu îndrãznealã grãind întru
Domnul cela ce mãrturisea cuvântul Darului sãu, dând semne
ºi minuni a se face prin mâinile lor.
4. ªi s-a împãrþit mulþimea cetãþii, ºi unii erau cu Iudeii, iar unii
cu Apostolii.
5. ªi dacã s-a fãcut pornirea neamurilor, ºi a Iudeilor împreunã
cu boierii lor, ca sã-i ocãrascã ºi sã-i ucidã cu pietre pre ei,
6. Înþelegând au fugit la cetãþile Licaoniei, la Listra ºi la Dervi,
ºi în þinutul deprinprejur; ºi acolo era binevestind.
7. ªi un bãrbat oarecare în Listra neputincios la picioare ºedea,
ºchiop din pântecele maicii sale fiind, care niciodatã nu a
fost umblat.
8. Acesta asculta pre Pavel când grãia; care cãutând la el, ºi
vãzând cã are credinþã a se mântui,
9. A zis cu mare glas: Scoalã pe picioarele tale drept; ºi a sãrit
ºi umbla.
10. Iar noroadele vãzând ceea ce a fãcut Pavel, au ridicat glasul
lor, licaoneºte zicând: dumnezeii asemãnându-se oamenilor
s-au pogorât cãtre noi.
11. ªi numeau pre Varnava, Dia; iar pre Pavel, Ermi; de vreme ce
el era povãþuitorul cuvântului.

286
Faptele Sfin]ilor Apostoli

12. Iar preotul lui Dia celui ce era înaintea cetãþii lor, tauri ºi cununi
înaintea porþilor aducând, împreunã cu noroadele vrea sã le
facã jertfã.
13. ªi auzind Apostolii, Varnava ºi Pavel, rupându-ºi hainele sale,
au sãrit în norod, strigând.
14. ªi zicând: Bãrbaþi, cãci faceþi acestea? ªi noi oameni suntem
asemenea pãtimaºi ca voi, care binevestim vouã, ca sã vã
întoarceþi de la aceste deºarte spre Dumnezeul cel Viu, care a
fãcut Cerul ºi pãmântul, ºi marea, ºi toate cele ce sunt
într-însele.
15. Care întru neamurile cele trecute, a lãsat toate limbile sã umble
în cãile lor.
16. Însã nu s-a lãsat pre sine nemãrturisit, cã bine fãcând, din Cer
a dat nouã ploi, ºi timpuri roditoare, umplând de hranã, ºi de
veselie inimile noastre.
17. ªi acestea zicând, abia au potolit pre noroade ca sã nu le
jertfeascã lor.
18. ªi au venit de la Antiohia ºi Iconia Iudeei, ºi îndemnând pre
noroade, ºi cu pietre lovind pre Pavel, l-au tras afarã din cetate,
gândind cã a murit.
19. Iarã înconjurându-l pre el ucenicii, sculându-se a intrat în cetate.
20. ªi a doua zi a ieºit împreunã cu Varnava în Dervi. ªi bine vestind
cetãþii aceea, ºi învãþând pre mulþi, s-au întors în Listra, ºi în
Iconia, ºi în Antiohia.
21. Întãrind sufletele ucenicilor, ºi rugându-i sã rãmânã în Credinþã;
ºi cum cã prin multe necazuri se cade nouã a intra întru
Împãrãþia lui Dumnezeu.
22. ªi hirotonindu-le lor Preoþi pre la Biserici, rugându-se cu
postiri, i-au încredinþat pre ei Domnului, întru care au crezut.
23. ªi trecând Pisidia, au venit în Pamfilia.
24. ªi grãind în Perghia cuvântul, s-au pogorât în Atalia.
25. ªi de acolo au mers cu corabia în Antiohia, de unde erau daþi
Darului lui Dumnezeu spre lucrul care l-au plinit.
26. ªi viind ºi adunând Biserica, au vestit câte a fãcut Dumnezeu
cu ei, ºi cum cã a deschis neamurilor uºa credinþei.
27. ªi au petrecut acolo vreme nu puþinã împreunã cu ucenicii.

287
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 15

1. ªi oarecare pogorându-se din Iudeea învãþa pre fraþi: Cã de nu


vã veþi tãia împrejur dupã obiceiul lui Moise, nu veþi putea sã
vã mântuiþi.
2. Deci fãcându-se pricire ºi întrebare nu puþinã de cãtre Pavel
ºi Varnava împrotiva acelora, au rânduit sã se suie Pavel ºi
Varnava, ºi alþi oarecare dintru ei, la Apostoli ºi la Bãtrâni în
Ierusalim, pentru întrebarea aceasta.
3. Deci ei trimiºi fiind de Bisericã, au trecut prin Fenicia, ºi
Samaria, povestind de întoarcerea neamurilor, ºi fãceau bucurie
mare tuturor fraþilor.
4. ªi dacã au venit în Ierusalim, au fost primiþi de Bisericã, ºi de
Apostoli, ºi de Bãtrâni; ºi au vestit câte a fãcut Dumnezeu cu dânºii.
5. Iar s-au sculat oarecare din cei din eresul Fariseilor care
crezuserã, zicând: Cã trebuie a-i tãia împrejur pre ei, ºi a le
porunci sã pãzeascã legea lui Moise.
6. ªi s-au adunat Apostolii ºi Bãtrânii, sã vadã de cuvântul acesta.
7. ªi multã întrebare fãcându-se, sculându-se Petru a zis cãtre ei:
Bãrbaþi fraþi, voi ºtiþi cã din zilele cele mai dinainte Dumnezeu
întru noi a ales, ca prin gura mea sã audã neamurile cuvântul
Evangheliei, ºi sã creadã.
8. ªi Cunoscãtorul de inimi Dumnezeu le-a mãrturisit lor, dând
lor Duhul cel Sfânt ca ºi nouã.
9. ªi nimic nu a osebit între noi ºi între ei, cu credinþa curãþind
inimile lor.
10. Acum dar ce ispitiþi pre Dumnezeu, a pune jug peste cerbicea
ucenicilor, care nici Pãrinþii noºtri, nici noi nu am putut sã-l
purtãm?
11. Ci prin Darul Domnului nostru Iisus Hristos, credem cã ne
vom mântui ca ºi aceia.
12. ªi a tãcut toatã mulþimea, ºi asculta pre Varnava ºi pre Pavel,
care povesteau câte a fãcut Dumnezeu, semne ºi minuni întru
neamuri printr-înºii.
13. Iar dacã au tãcut ei, a rãspuns Iacov, zicând: Bãrbaþi fraþi
ascultaþi-mã pre mine.

288
Faptele Sfin]ilor Apostoli

14. Simeon a spus cum întâi Dumnezeu a socotit sã ia din neamuri


norod întru Numele lui.
15. ªi cu aceasta se întocmesc cuvintele Prorocilor, dupã cum este scris:
16. Dupã acestea mã voi întoarce, ºi voi zidi cortul lui David cel
cãzut, ºi cele sãpate ale lui le voi zidi, ºi voi îndrepta pre el.
17. Ca sã caute ceilalþi din oameni pre Domnul, ºi toate neamurile
peste care s-a chemat Numele meu peste ei, zice Domnul cela
ce face acestea toate.
18. Cunoscute din veac sunt la Dumnezeu toate lucrurile lui.
19. Pentru aceea eu judec, a nu supãra pe cei ce din neamuri se
întorc la Dumnezeu.
20. Ci a le trimite (scrie) lor, ca sã se fereascã de pângãriciunile
idolilor, ºi de curvie, ºi de sugrumat, ºi de sânge.
21. Pentru cã Moise din neamurile cele de demult, prin toate
cetãþile pre cei ce îl propovãduiesc pre el are, în Sinagoguri în
toatã Sâmbãta citindu-se.
22. Atunci s-a pãrut Apostolilor ºi Bãtrânilor împreunã cu toatã
adunarea, ca alegând bãrbaþi dintru ei, sã trimitã la Antiohia
împreunã cu Pavel ºi cu Varnava, pre Iuda cel ce se chema
Varsava, ºi pre Sila, bãrbaþi care povãþuiau întru fraþi.
23. Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii, ºi Bãtrânii, ºi fraþii,
celor de la Antiohia, ºi Siria, ºi Cilicia fraþi, celor ce sunt din
neamuri, sã se bucure.
24. De vreme ce am auzit cã oarecare dintru noi ieºind v-au tulburat
pre voi, cu cuvinte slãbind sufletele voastre, zicând sã vã tãiaþi
împrejur, ºi sã pãziþi legea, cãrora noi nu am poruncit.
25. Pãrutu-s-a nouã care ne-am adunat cu un suflet, ca alegând
bãrbaþi, sã-i trimitem cãtre voi, împreunã cu cei iubiþi ai noºtri,
Varnava ºi Pavel.
26. Oameni care ºi-au dat sufletele lor, pentru Numele Domnului
nostru Iisus Hristos.
27. Drept aceea am trimis pre Iuda ºi pre Sila, care ºi ei cu cuvântul
vor vesti acesteaºi.
28. Pentru cã s-a pãrut Sfântului Duh, ºi nouã, ca mai mult nici o
greutate sã se puie peste voi, afarã de cele de nevoie acestea:
29. A vã feri de cele jertfite idolilor, ºi de sânge, ºi de sugrumat, ºi
de curvie; de care de vã veþi pãzi pre voi, bine veþi face, fiþi
sãnãtoºi.

289
Faptele Sfin]ilor Apostoli

30. Deci aceºtia slobozindu-se au venit la Antiohia, ºi adunând


mulþimea, au dat cartea.
31. ªi citindu-o s-au bucurat pentru mângâiere.
32. ªi Iuda ºi Sila, ºi ei Proroci fiind, prin cuvânt mult au mângâiat
pre fraþi ºi i-au întãrit.
33. ªi fãcând acolo câtãva vreme, s-au slobozit cu pace de la fraþi
cãtre Apostoli.
34. Iar lui Sila i s-a pãrut sã rãmânã acolo.
35. Iar Pavel ºi Varnava se zãboveau în Antiohia, învãþând, ºi
binevestind împreunã cu alþii mulþi cuvântul Domnului.
36. Iar dupã câteva zile, a zis Pavel cãtre Varnava: Întorcându-ne
sã cercetãm pre fraþii noºtri prin toate cetãþile, întru care am
vestit cuvântul Domnului, cum petrec.
37. Iar Varnava voia sã ia împreunã pre Ioan ce se chema Marcu.
38. Iar Pavel zicea, cã pre cel ce s-a despãrþit de ei din Pamfilia, ºi
nu a mers cu dânºii la lucru, sã nu îl ia împreunã.
39. Drept aceea s-a fãcut împerechere între dânºii, cât s-au despãrþit
ei unul de altul; ºi Varnava luând pe Marcu, a mers cu corabia
în Cipru.
40. Iar Pavel alegând pre Sila s-au dus dându-se Darului lui
Dumnezeu de cãtre fraþi.
41. ªi trecea prin Siria ºi prin Cilicia, întãrind Bisericile.

Cap. 16

1. ªi au sosit în Dervi ºi Listra; ºi iatã, un ucenic oarecare era


acolo anume Timotei, fiu al unei femei Iudee credincioasã,
iar tatãl lui Elin.
2. Care se mãrturisea de fraþii cei ce erau în Listra ºi Iconia.
3. Pre acesta a voit Pavel sã meargã împreunã cu el; ºi luându-l l-a
tãiat împrejur pre el, pentru Iudeii cei ce erau în locurile acelea;
pentru cã ºtiau toþi pre tatãl lui cã era Elin.
4. ªi cum treceau prin cetãþi le da învãþãturã sã pãzeascã dogmele
cele rânduite de Apostoli, ºi de bãtrânii cei din Ierusalim.
5. Deci Bisericile se întãreau cu credinþa, ºi prisoseau cu numãrul
în toate zilele.

290
Faptele Sfin]ilor Apostoli

6. ªi trecând Frigia ºi þinutul Galatiei, fiind opriþi de Sfântul Duh


a grãi cuvântul în Asia.
7. Venind spre Misia, se ispitea a merge spre Bitinia, ºi nu i-a
lãsat pre ei Duhul.
8. ªi trecând Misia s-au pogorât în Troada.
9. ªi vedenie noaptea s-a arãtat lui Pavel: Bãrbat oarecare
macedonean era stând, rugându-l pre el ºi zicând: Trecând la
Macedonia ajutã-ne nouã.
10. Iar dacã a vãzut vedenia, îndatã am cercat, sã ieºim în
Macedonia, socotind cã ne cheamã pre noi Domnul sã le
binevestim lor.
11. Drept aceea pornind de la Troada, am mers drept la Samotraki,
ºi a doua zi la Neapoli.
12. ªi de acolo la Filipi, care este cea întâi a pãrþii Macedoniei
cetate, Kolonia, ºi eram întru aceastã cetate petrecând câteva zile.
13. ªi în ziua Sâmbetelor am ieºit afarã din cetate lângã râu, unde
se socotea a fi rugãciune, ºi ºezând grãiam femeilor celor ce
se adunaserã.
14. ªi o femeie anume Lidia care vindea pânze mohorâte, din
cetatea Tiatirilor, cinstind pre Dumnezeu, asculta; cãreia
Domnul a deschis inima, ca sã ia aminte la cele ce se grãiau de
Pavel.
15. ªi dacã s-a botezat ea ºi casa ei, s-a rugat zicând: De m-aþi
judecat pre mine a fi credincioasã Domnului, intrând în casa
mea rãmâneþi, ºi ne-a silit pre noi.
16. ªi a fost când mergeam noi la rugãciune, o oarecare slujnicã
având duh Pitonicesc, ne-a întâmpinat pre noi; care dobândã
multã da stãpânilor ei vrãjind.
17. Aceasta urmând lui Pavel ºi nouã, striga zicând: Aceºti oameni
robii lui Dumnezeu celui de sus sunt, care vestesc vouã calea mântuirii.
18. ªi aceasta fãcea în multe zile, iar supãrându-se Pavel, ºi
întorcându-se, a zis duhului: Poruncescu-þi þie întru Numele
lui Iisus Hristos, sã ieºi dintr-însa; ºi a ieºit întru acel ceas.
19. ªi vãzând stãpânii ei cã s-a dus nãdejdea câºtigului lor, prinzând
pre Pavel ºi pre Sila, i-au dus în târg la cei mai mari.
20. ªi ducându-i pre ei la Voievozi, au zis: Aceºti oameni tulburã
cetatea noastrã, Iudei fiind.

291
Faptele Sfin]ilor Apostoli

21. ªi vestesc obiceiuri, care nu este slobod nouã a le primi, nici a


le face, Romani fiind noi.
22. ªi s-a ridicat norodul asupra lor; ºi Voievozii rupându-le lor
hainele, au poruncit sã îi batã cu toiege.
23. ªi multe lovituri dându-le lor, i-a bãgat în temniþã, poruncind
temnicerului prea bine sã-i pãzeascã pre ei.
24. Care poruncã ca aceea luând, i-a pus pre ei în temniþa cea mai
dinãuntru, ºi picioarele lor le-a bãgat în gros.
25. Iar în miezul nopþii, Pavel ºi Sila rugându-se, lãudau pre
Dumnezeu; ºi îi auzeau pre dânºii cei legaþi.
26. ªi fãrã de veste s-a fãcut cutremur mare, cât s-au clãtit temeliile
temniþei; ºi numaidecât s-au deschis toate uºile, ºi legãturile
tuturor s-au dezlegat.
27. ªi deºteptându-se temnicerul, ºi vãzând deschise uºile temniþei,
scoþând sabia voia sã se omoare, socotind cã au scãpat cei legaþi.
28. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Nimic rãu sã nu îþi faci
þie, cã toþi suntem aici.
29. ªi cerând lumânare a sãrit înlãuntru, ºi tremurând a cãzut
înaintea lui Pavel ºi a lui Sila.
30. ªi scoþându-i pre ei afarã, a zis: Domnilor, ce mi se cade sã fac
sã mã mântuiesc?
31. Iar ei au zis: Crede întru Domnul Iisus Hristos, ºi te vei mântui
tu ºi casa ta.
32. ªi i-au grãit lui cuvântul Domnului, ºi tuturor celor din casa lui.
33. ªi luându-i pre ei întru acel ceas al nopþii, i-a spãlat de rane, ºi
s-a botezat el ºi ai lui toþi îndatãºi.
34. ªi ducându-i pre ei în casa sa, le-a pus masã; ºi s-a bucurat cu
toatã casa sa crezând întru Dumnezeu.
35. ªi fãcându-se ziuã, au trimis Voievozii pre purtãtorii de toiege,
zicând: Sloboade pre oamenii aceia.
36. ªi a spus temnicerul cuvintele acestea cãtre Pavel, cã au trimis
Voievozii ca sã vã sloboziþi; acum dar ieºiþi ºi mergeþi cu pace.
37. Iar Pavel a zis cãtre ei: Dupã ce ne-au bãtut pre noi înaintea
norodului fãrã de judecatã, oameni Romani fiind, ne-au pus în
temniþã, ºi acum pre ascuns ne scot pre noi? Cã nu este aºa; ci
sã vie ei sã ne scoatã.
38. ªi au vestit Voievozilor purtãtorii de toiege graiurile acestea;
ºi s-au temut auzind cã Romani sunt.

292
Faptele Sfin]ilor Apostoli

39. ªi venind, s-au rugat lor, ºi socotindu-i îi poftea sã iasã din


cetate. ªi ieºind din cetate, au intrat la Lidia, ºi vãzând pre
fraþi, i-au mângâiat pre ei ºi, au ieºit.

Cap. 17

1. ªi trecând prin Amfipoli, ºi Apolonia, au venit în Tesalonic,


unde era Sinagoga Iudeilor.
2. ªi dupã obiceiul sãu Pavel a intrat la ei; ºi în trei Sâmbete s-a
întrebat cu ei din Scripturi.
3. Dovedind ºi arãtându-le cã se cãdea lui Hristos sã pãtimeascã,
ºi sã Învieze din morþi; ºi cum cã acesta este Hristos Iisus, pre
care eu vestesc vouã.
4. ªi unii dintr-înºii au crezut; ºi s-au însoþit cu Pavel ºi cu Sila,
ºi mulþime multã din Elinii cei cucernici, ºi din femeile cele
de frunte nu puþine.
5. Iar Iudeii cei necredincioºi umplându-se de pizmã, ºi luând
lângã ei pre niºte oameni rãi din cei proºti, ºi fãcând gloatã au
întãrâtat cetatea; ºi nãvãlind asupra casei lui Iason cãutau sã-i
scoatã pre ei la norod.
6. ªi neaflându-i pre ei, trãgeau pre Iason ºi pre unii din fraþi la
mai marii cetãþii, strigând: Cã cei ce au tulburat toatã lumea,
aceºtia ºi aici au venit.
7. Pre care i-a primit Iason, ºi aceºtia toþi împotriva rânduielilor
Cezarului fac, zicând cã este alt împãrat Iisus.
8. ªi au tulburat pre norod, ºi pre mai marii cetãþii care auzeau acestea.
9. ªi luând multe de la Iason ºi de la ceilalþi, i-au slobozit pre ei.
10. ªi fraþii îndatã noaptea au trimis pre Pavel ºi pre Sila la Veria;
care mergând au intrat în Sinagoga Iudeilor.
11. ªi aceºtia erau mai de bun neam decât cei din Tesalonic, care
au primit cuvântul cu toatã osârdia, în toate zilele cercând
scripturile, de sunt acestea aºa.
12. Mulþi darã dintru dânºii au crezut, ºi din femeile Elinilor cele
de cinste, ºi din bãrbaþi nu puþini.
13. ªi dacã au înþeles Iudeii cei din Tesalonic, cã în Veria s-a vestit
de Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit ºi acolo tulburând
noroadele.

293
Faptele Sfin]ilor Apostoli

14. ªi îndatã atunci fraþii au trimis pre Pavel sã meargã spre mare;
ºi au rãmas Sila ºi Timotei acolo.
15. Iar cei ce grijeau sã scape pre Pavel, l-au dus pre el pânã la
Atena, ºi luând poruncã cãtre Sila ºi Timotei, ca cum mai
curând sã vie la el, s-au dus.
16. Iar în Atena aºteptându-i pre ei Pavel, se întãrâta întru dânsul
duhul lui, vãzând cetatea plinã de idoli.
17. Drept aceea, se întreba în Sinagogã cu Iudeii, ºi cu cei
credincioºi; ºi în târg în toate zilele cu cei ce se întâmpla.
18. Iar oarecare din Epicurii ºi din Stoicii filosofi se priceau cu el;
ºi unii ziceau: Oare ce voieºte acest semãnãtor de cuvinte sã
grãiascã? Iar alþii: Se pare cã de strãini dumnezei este vestitor;
cãci pre Iisus ºi Învierea lui binevestea lor.
19. ªi prinzându-l pre dânsul, l-au dus la Areopag, zicând: Oare
putem a înþelege ce este aceastã învãþãturã nouã, care de tine
se grãieºte?
20. Pentru cã strãine oarecare bagi în auzurile noastre, drept aceea
voim sã ºtim, ce vor sã fie acestea.
21. (Cã Atenienii toþi, ºi cei strãini care mergeau acolo, la nimic
alt nu se zãboveau, fãrã numai a zice sau a auzi ceva nou).
22. ªi stând Pavel în mijlocul Areopagului, a zis: Bãrbaþi Atenieni,
întru toate vã vãd pre voi ca cum aþi fi mai cucernici.
23. Pentru cã trecând, ºi privind închinãciunile voastre, am aflat
ºi un jertfelnic, întru care era scris: Necunoscutului Dumnezeu;
pre care dar necunoscându-l voi îl cinstiþi, pre acesta eu îl
vestesc vouã.
24. Dumnezeu care a fãcut lumea, ºi toate cele ce sunt într-însa,
acesta fiind Domnul Cerului ºi al pãmântului, nu în Biserici
fãcute de mâini locuieºte.
25. Nici de mâini omeneºti se slujeºte, având trebuinþã de ceva;
de vreme ce el dã tuturor viaþã, ºi suflare ºi toate.
26. ªi a fãcut dintru un sânge tot neamul omenesc, sã locuiascã
peste toatã faþa pãmântului, aºezând vremile cele mai înainte
rânduite, ºi hotarele locuinþei lor.
27. Sã caute pre Domnul, cã doar l-ar simþi pre el ºi l-ar afla;
mãcar cã nu este departe de fieºtecare din noi.
28. Cãci întru dânsul viem, ºi ne miºcãm, ºi suntem. Precum ºi
oarecare din poeticii voºtri au zis: Cã al lui ºi neam suntem.

294
Faptele Sfin]ilor Apostoli

29. Deci de vreme ce neam al lui Dumnezeu suntem, nu suntem


datori a socoti cum cã Dumnezeu este asemenea aurului, sau
argintului, sau pietrei care este ciopliturã a meºteºugului ºi a
gândului omului.
30. Deci anii neºtiinþei aceºtia trecându-i cu vederea Dumnezeu,
acum porunceºte tuturor oamenilor pretutindeni sã se
pocãiascã.
31. Pentru cã a pus ziuã, întru care va sã judece lumea întru
dreptate, prin Bãrbatul pe care mai înainte l-a rânduit, dând
credinþã tuturor, înviindu-l pre dânsul din morþi.
32. Iar auzind învierea morþilor, unii îºi bãteau joc; iar alþii au zis:
Te vom mai auzi iarãºi pre tine pentru aceasta.
33. ªi aºa Pavel a ieºit din mijlocul lor.
34. Iar oarecare bãrbaþi lipindu-se de el au crezut: Între care era ºi
Dionisie Areopagitul, ºi o femeie anume Damaris, ºi alþii
împreunã cu dânºii.

Cap. 18

1. Iar dupã acestea ieºind Pavel din Atena, a venit la Corint.


2. ªi aflând pre oarecare iudeu anume Akila, de neam din Pont,
care de curând venise din Italia, ºi pre Priscila femeia lui,
(pentru cã a fost poruncit Claudie sã iasã toþi Iudeii din Roma),
a venit la ei.
3. ªi pentru cã era de un fel de meºteºug cu ei, a rãmas lângã
dânºii ºi lucra; pentru cã erau fãcãtori de corturi cu meºteºugul.
4. ªi se pricea în Sinagogã în toate Sâmbetele, ºi încredinþa ºi
pre Iudei ºi pre Elini.
5. Iar dacã s-a pogorât de la Macedonia Sila ºi Timotei, se
cuprinsese de Duhul Pavel, mãrturisind Iudeilor cã Iisus este Hristos.
6. ªi stând ei împrotivã ºi hulind, scuturându-ºi hainele, a zis
cãtre dânºii: Sângele vostru asupra capului vostru; curat sunt
eu, de acum la neamuri mã voi duce.
7. ªi mutându-se de acolo a venit la casa oarecãruia anume Iust,
care cinstea pre Dumnezeu, a cãrui casã era alãturi cu Sinagoga.
8. Iar Krisp, mai marele Sinagogãi, a crezut în Domnul, împreunã
cu toatã casa lui, ºi mulþi din Corinteni auzind credeau ºi se
botezau.

295
Faptele Sfin]ilor Apostoli

9. ªi a zis Domnul în vedenie noaptea lui Pavel: Nu te teme, ci


grãieºte ºi, nu tãcea.
10. Cã eu sunt cu tine, ºi nimeni nu se va ispiti asupra ta, ca sã-þi
facã rãu; pentru cã norod mult este mie în cetatea aceasta.
11. ªi a ºezut un an ºi ºase luni, învãþând întru ei cuvântul lui
Dumnezeu.
12. ªi Galion fiind Antipat (dregãtor) în Ahaia, s-au ridicat toþi
Iudeii cu un suflet asupra lui Pavel, ºi l-au dus pre el la divan.
13. Zicând cã afarã de lege acesta îndeamnã pre oameni sã
cinsteascã pre Dumnezeu.
14. ªi vrând Pavel sã deschidã gura, a zis Galion cãtre Iudei: De
ar fi vreo nedreptate sau vreo faptã rea o Iudeilor, dupã cuviinþã
v-aº fi suferit pre voi.
15. Iar de vreme ce este întrebare pentru cuvânt, ºi pentru nume,
ºi pentru legea voastrã, veþi cãuta voi, pentru cã judecãtor
acestora eu nu vreau sã fiu.
16. ªi i-a gonit pre ei de la divan.
17. ªi apucând toþi Elinii pre Sosten mai marele Sinagogãi, îl bãtea
înaintea divanului, ºi nimic de acestea lui Galion nu îi era lui grijã.
18. Iar Pavel încã mai îngãduind zile multe, despãrþindu-se
(luându-ºi ziua bunã) de la fraþi, a mers pre apã la Siria, ºi
împreunã cu el Priscila ºi Ahila, care ºi-au tuns capul în
Kegxrees, pentru cã avea fãgãduinþã.
19. ªi au sosit în Efes, ºi pre aceia i-a lãsat acolo; iar el intrând în
Sinagogã se întreba cu Iudeii.
20. ªi rugându-l ei ca sã rãmânã la dânºii mai multã vreme, nu a voit.
21. Ci s-a despãrþit (luându-ºi ziua bunã) de la ei, zicând: Mi se cade
cu adevãrat ca Praznicul cel ce vine sã-l fac în Ierusalim, ºi
iarãºi mã voi întoarce la voi, de va voi Dumnezeu. ªi a purces
de la Efes.
22. ªi pogorându-se în Cezareea, suindu-se ºi închinându-se
adunãrii, s-a pogorât la Antiohia.
23. ªi fãcând acolo câtãva vreme, s-a dus trecând de rând prin
þinutul Galatiei, ºi prin Frigia, întãrind pre toþi ucenicii.
24. Iar un Iudeu oarecare anume Apolos, Alexandrin de neam,
bãrbat meºter la cuvânt, a venit în Efes, puternic fiind întru
scripturi.

296
Faptele Sfin]ilor Apostoli

25. Acesta era învãþat calea Domnului, ºi fierbând cu duhul grãia,


ºi învãþa cu deadinsul cele ce sunt pentru Domnul, ºtiind numai
botezul lui Ioan.
26. Acesta a început a grãi cu îndrãznealã în Sinagogã; ºi auzindu-l
pre el Ahila ºi Priscila, l-au luat, ºi mai cu amãruntul i-au spus
lui calea lui Dumnezeu.
27. ªi vrând el sã treacã în Ahaia, îndemnându-se fraþii, au scris
ucenicilor sã-l primeascã pre el, care mergând acolo mult a
ajutat cu darul celor ce crezuserã.
28. Pentru cã tare înfrunta pre Iudei înaintea norodului, arãtându-
le din scripturi cã Iisus este Hristos.

Cap. 19

1. ªi a fost când era Apolos în Corint, Pavel trecând prin pãrþile


cele de sus, a venit în Efes; ºi aflând pre oarecare ucenici,
2. A zis cãtre ei: Luat-aþi Duh Sfânt dupã ce aþi crezut? Iar ei au
zis cãtre dânsul: Încã nici de este Duh Sfânt am auzit.
3. ªi a zis cãtre ei: Dar în ce v-aþi botezat? Iar ei au zis: În botezul
lui Ioan.
4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat botezul pocãinþei, norodului
zicând, sã creadã întru acela ce vine dupã dânsul, adicã întru
Hristos Iisus.
5. ªi auzind s-au botezat întru Numele Domnului Iisus.
6. ªi punându-ºi Pavel mâinile preste ei, a venit Duhul Sfânt preste
dânºii, ºi grãiau în limbi, ºi proroceau.
7. ªi era de toþi bãrbaþii ca la doisprezece.
8. ªi el intrând în Sinagogã, cu îndrãznealã grãia în trei luni
întrebându-se ºi adeverind cele de Împãrãþia lui Dumnezeu.
9. Iar de vreme ce unii se împietreau ºi nu ascultau grãind de rãu
calea înaintea norodului, Pavel depãrtându-se de la ei, a osebit
pe ucenici, în toate zilele pricindu-se în ºcoala unui Tirran.
10. ªi aceasta s-a fãcut în doi ani, cât toþi cei ce locuiau în Asia, au
auzit cuvântul Domnului Iisus, ºi Iudeii ºi Elinii.
11. ªi puteri nu mici fãcea Dumnezeu, prin mâinile lui Pavel.

297
Faptele Sfin]ilor Apostoli

12. Cât ºi peste cei ce erau bolnavi se aduceau de pre trupul lui
mahrãmi, sau ºtergãtoare (basmale), ºi se depãrtau de la ei
bolile, ºi duhurile cele rele ieºeau dintr-înºii.
13. ªi s-au ispitit oarecare din Iudeii cei ce înconjura jurãtori a
chema preste cei ce aveau duhurile cele rele, Numele Domnului
Iisus, zicând: Jurãmu-vã pre voi cu Iisus, pre care Pavel
propovãduieºte.
14. ªi era oarecare feciori ai lui Skeva Iudeului Arhierelui ºapte,
care fãceau aceasta.
15. ªi rãspunzând duhul cel rãu a zis: Pre Iisus cunosc, ºi pre Pavel
ºtiu, dar voi cine sunteþi?
16. ªi sãrind asupra lor omul întru care era duhul cel rãu, ºi
biruindu-i pre ei, s-a întãrit asupra lor, cât goi ºi rãniþi au fugit
din casa aceea.
17. ªi aceasta s-a fãcut ºtiutã la toþi Iudeii ºi Elinii cei ce locuiau
în Efes, ºi a cãzut fricã peste toþi aceia, ºi se mãrea Numele
Domnului Iisus.
18. ªi mulþi din cei ce crezuserã veneau de se mãrturiseau, ºi
vesteau faptele lor.
19. ªi mulþi din cei ce fãcuse vrãjile, aducând cãrþile le ardea
înaintea tuturor; ºi au socotit preþurile lor, ºi au aflat cincizeci
de mii de arginþi.
20. Aºa cu tãrie cuvântul Domnului creºtea, ºi se întãrea.
21. ªi dacã s-au sãvârºit acestea, a pus Pavel cu Duhul, ca trecând
prin Macedonia ºi Ahaia, sã meargã în Ierusalim, zicând: Cã
dupã ce voi fi acolo, trebuie ºi Roma sã o vãd.
22. ªi trimiþând la Macedonia doi din cei ce slujeau lui, pre Timotei
ºi pre Erast, el a rãmas câtãva vreme în Asia.
23. ªi s-a fãcut în vremea aceea tulburare nu puþinã pentru calea
Domnului.
24. Pentru cã un argintar oarecare anume Dimitrie, fãcând biserici
de argint Artemidei, da meºterilor lucru nu puþin.
25. Pre care adunându-i, ºi pre cei ce erau lucrãtori de unele ca
acestea, a zis: Bãrbaþilor, ºtiþi cã dintru acest lucru este câºtigul nostru.
26. ªi vedeþi ºi auziþi, cã nu numai în Efes, ci mai în toatã Asia,
Pavel acesta mult norod învãþând a mutat zicând, cã nu sunt
dumnezei cei ce de mâini se fac.

298
Faptele Sfin]ilor Apostoli

27. ªi nu numai aceastã parte a noastrã se primejduieºte a veni


spre defãimare, ci ºi biserica dumnezeoaiei celei mari
Artemidei, întru nimic a se socoti, va încã sã se surpe ºi
mãrimea ei, pre care toatã Asia ºi lumea o cinsteºte.
28. ªi auzind, ºi umplându-se de mânie, striga zicând: Mare este
Artemida Efesenilor.
29. ªi s-a umplut toatã cetatea de tulburare, ºi s-au pornit toþi într-un
suflet la priveliºte, rãpind împreunã ºi pe Gae ºi pe Aristarh
Macedonenii, soþiile lui Pavel.
30. Iar Pavel vrând sã intre în norod, nu l-au lãsat pre el ucenicii.
31. Încã ºi unii din mai marii Asiei, fiind lui prieteni, trimiþând la
dânsul îl rugau sã nu se dea pre sine în priveliºte.
32. Deci alþii altceva strigau, pentru cã era adunarea tulburatã, ºi
cei mai mulþi nu ºtiau pentru ce s-au adunat.
33. Iar din norod au scos înainte pre Alexandru, punându-l pre el
înainte Iudeii; iar Alexandru fãcând cu mâna, vrea sã rãspundã
norodului.
34. Iar cunoscând, cã este Iudeu, un glas s-a fãcut de cãtre toþi,
care ca vreo douã ceasuri strigau: Mare este Artemida Efesenilor.
35. Iar Logofãtul aºezând (potolind) norodul, a zis: Bãrbaþi
Efeseni, cine este omul acela, care nu ºtie cetatea Efesenilor
cã este purtãtoare de grija bisericii Artemidei dumnezeoiaiei
celei mari, ºi a lui Diopet?
36. Deci fãrã de îndoialã fiind acestea, se cuvine voi sã vã
astâmpãraþi, ºi nimic cu obrãznicie sã nu faceþi.
37. Cã aþi adus pre bãrbaþii aceºtia, nici furi de cele sfinte, (fiind),
nici hulind pre dumnezeoiaia voastrã.
38. Iar de are Dimitrie, ºi cei împreunã cu el meºteri, cãtre cineva
cuvânt, judecãtori sunt, ºi dregãtori, pârascã-se unul pre altul.
39. Iar dacã pentru altceva cercaþi, întru cea dupã lege adunare se
va dezlega.
40. Pentru cã ne primejduim sã ne vinuim de zarvã pentru ziua de
astãzi, fiindcã nici o pricinã nu este, pentru care am putea sã
dãm seamã pentru tulburarea acesta. ªi acestea zicând a
slobozit adunarea.

299
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 20

1. Iar dupã ce a încetat gâlceava, chemând Pavel pre ucenici, ºi


închinându-se lor, a ieºit sã meargã în Macedonia.
2. ªi trecând prin pãrþile acelea, ºi mângâindu-i pre ei cu cuvinte
multe, a venit în Elada.
3. ªi fãcând trei luni, fiindcã s-a fãcut vicleºug asupra lui despre
Iudei, vrând el sã se suie în Siria, s-a fãcut socotealã sã se
întoarcã prin Macedonia.
4. ªi mergea împreunã cu el pânã la Asia, Sosipatru Verianul; ºi
din Tesaloniceni Aristarh ºi Secund, ºi Gae Dervianul, ºi
Timotei; iar din Asia, Tihic ºi Trofim.
5. Aceºtia mergând înainte, ne-au aºteptat pre noi în Troada.
6. Iar noi am mers pre apã, dupã zilele azimilor de la Filipi, ºi în
cinci zile am venit la ei în Troada, unde am zãbovit ºapte zile.
7. Iar întru una din Sâmbete adunaþi fiind ucenicii sã frângã pâine,
Pavel vorbea cu dânºii vrând sã purceadã a doua zi; ºi a lungit
cuvântul pânã la miezul nopþii.
8. ªi erau fãclii multe în foiºor sus unde erau adunaþi.
9. ªi ºezând un tinerel anume Eutih întru o fereastrã, cuprins fiind
de somn greu, vorbind Pavel de multe, plecându-se de somn,
a cãzut jos din casa de sus cea din rândul al treilea, ºi l-au luat mort.
10. Iar Pavel pogorându-se a cãzut peste el, ºi îmbrãþiºându-l, a
zis: Nu vã tulburaþi, cã sufletul lui într-însul este.
11. ªi suindu-se ºi frângând pâine, ºi mâncând, ºi mult vorbind cu
ei pânã la ziuã, aºa a ieºit.
12. Iar pe copil l-au adus viu, ºi s-au mângâiat nu puþin.
13. Iar noi venind la corabie am mers la Ason, de acolo vrând ca
sã luãm pe Pavel pentru cã aºa era rânduit, vrând el sã meargã
pre uscat pedestru.
14. ªi dacã s-a întâlnit cu noi la Ason, luându-l pre el am venit la
Mitilini.
15. ªi de acolo înotând cu corabia a doua zi am sosit în preajma
Hiului, ºi în cealaltã zi am ajuns în Samos, ºi rãmânând în
Tronghilion, a doua zi am venit la Milit.
16. Pentru cã a socotit Pavel sã treacã Efesul, ca sã nu i se facã lui
sã zãboveascã în Asia cã se grãbea de ar putea în ziua
Praznicului a cincizeci de zile sã fie în Ierusalim.

300
Faptele Sfin]ilor Apostoli

17. ªi din Milit, trimiþând în Efes, a chemat pre Prezbiterii Bisericii.


18. ªi dacã au venit la el, a zis lor: Voi ºtiþi din ziua cea dintâi,
întru care am intrat în Asia, cum am fost cu voi în toatã vremea.
19. Slujind Domnului cu toatã smerenia ºi cu multe lacrãmi ºi ispite
care mi s-au întâmplat mie întru vicleºugurile Iudeilor.
20. Cum nimic nu am ferit dintru cele de folos, ca sã nu vã vestesc
vouã, ºi sã vã învãþ pre voi, înaintea norodului ºi prin case.
21. Mãrturisind ºi Iudeilor ºi Elinilor, pocãinþa cea cãtre
Dumnezeu, ºi credinþa cea întru Domnul nostru Iisus Hristos.
22. ªi acum iatã eu legat fiind, cu Duhul merg în Ierusalim, neºtiind
cele ce mi se vor întâmpla mie întru el.
23. Fãrã numai cã Duhul cel Sfânt prin cetãþi mãrturiseºte zicând:
Cã legãturi ºi necazuri pre mine mã aºteaptã.
24. Ci nici de una nu bag seamã, nici am sufletul meu cinstit mie,
fãrã numai ca sã sãvârºesc alergarea mea cu bucurie, ºi slujba
care am luat de la Domnul Iisus, a mãrturisi Evanghelia Darului
lui Dumnezeu.
25. ªi acum iatã eu ºtiu cã nu veþi mai vedea faþa mea voi toþi, pe
la care am trecut propovãduind Împãrãþia lui Dumnezeu.
26. Pentru aceea mã mãrturisesc vouã în ziua de astãzi, cã curat
sunt eu de sângele tuturor.
27. Pentru cã nu m-am ferit ca sã nu vã vestesc vouã sfatul lui
Dumnezeu.
28. Drept aceea luaþi aminte de voi, ºi de toatã turma, întru care
Duhul Sfânt v-a pus pre voi Episcopi, ca sã pãstoriþi Biserica
lui Dumnezeu, care o a câºtigat cu Sângele sãu.
29. Cã eu ºtiu aceasta cã dupã ducerea mea vor intra lupi grei
întru voi, care nu vor cruþa turma.
30. ªi dintru voi înºivã se vor scula bãrbaþi, grãind îndãrãtnicii, ca
sã tragã pre ucenici dupã dânºii.
31. Pentru aceea privegheaþi aducându-vã aminte, cã trei ani
noaptea ºi ziua nu am încetat cu lãcrãmi învãþând pe unul
fieºtecare dintre voi.
32. ªi acum vã încredinþez pre voi, fraþilor, lui Dumnezeu, ºi
cuvântului Darului lui; care poate sã vã zideascã, ºi sã vã dea
vouã moºtenire între toþi cei Sfinþiþi.
33. Argintul sau aurul sau haina nici a unuia nu am poftit.

301
Faptele Sfin]ilor Apostoli

34. Singuri voi ºtiþi, cã trebilor mele, ºi celora ce sunt cu mine, au


slujit mâinile acestea.
35. Toate am arãtat vouã, ca aºa ostenindu-vã se cade sã ajutaþi
celor slabi, aducând-vã aminte de cuvântul Domnului Iisus,
cã el a zis: Mai fericit este a da decât a lua.
36. ªi acestea zicând, plecându-ºi genunchele sale, împreunã cu
toþi cu ei s-a rugat.
37. ªi multã plângere a fost tuturor, ºi cãzând pre grumajii lui
Pavel îl sãrutau pre el.
38. Cuprinzându-i jale mai vârtos pentru cuvântul care le-a fost
zis, cã nu vor mai vedea faþa lui, ºi îl petreceau pre el la corabie.

Cap. 21

1. ªi dupã ce a fost a purcede noi despãrþindu-ne de la ei, mergând


drept, am venit la Kon, ºi a doua zi la Rodos, ºi de acolo la
Patra.
2. ªi aflând corabie trecând la Finichi, suindu-ne într-însa am
purces.
3. ªi ivindu-ne la Cipru, ºi lãsându-l pre el în stânga, mergeam la
Siria, ºi ne-am pogorât în Tir, pentru cã acolo era corabia a
descãrca povara.
4. ªi aflând ucenici, am rãmas acolo ºapte zile, care ziceau lui
Pavel prin Duhul sã nu se suie la Ierusalim.
5. ªi când a fost nouã de am împlinit zilele, ieºind mergeam,
petrecându-ne pre noi toþi împreunã cu femei ºi cu copii, pânã
afarã din cetate, ºi plecând genunchele pre þãrmuri am fãcut
rugãciune.
6. ªi închinându-ne unii altora am intrat în corabie, iar aceia s-au
întors la ale sale.
7. Iar noi calea pre apã sãvârºind, de la Tir am venit la Ptolemaida,
ºi închinându-ne fraþilor, am rãmas o zi la ei.
8. Iar a doua zi ieºind cei ce erau cu Pavel au venit în Cezareea;
ºi intrând în casa lui Filip Evanghelistul, care era din cei ºapte
Diaconi, am rãmas la el.
9. ªi acesta avea patru fete fecioare Prorociþe.

302
Faptele Sfin]ilor Apostoli

10. ªi zãbovindu-ne noi acolo multe zile, s-a pogorât din Iudeea
oarecare Proroc anume Agav.
11. ªi venind cãtre noi ºi luând brâul lui Pavel, ºi legându-ºi mâinile
ºi picioarele, a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pre bãrbatul, al
cãruia este brâul acesta, aºa îl vor lega în Ierusalim Iudeii, ºi îl
vor da în mâinile neamurilor.
12. ªi dacã am auzit acestea, îl rugam noi ºi cei de loc de acolo, ca
sã nu se suie el în Ierusalim.
13. ªi a rãspuns Pavel: Ce faceþi de plângeþi, ºi îmi întristaþi inima?
Cã eu nu numai a fi legat, ci ºi a muri în Ierusalim gata sunt,
pentru Numele Domnului Iisus.
14. ªi neputându-l noi pleca pre el, am încetat zicând: Voia
Domnului sã fie.
15. Iar dupã zilele acestea gãtindu-ne ne suiam în Ierusalim.
16. ªi au venit împreunã ºi din ucenicii de la Cezareea cu noi,
aducând la care sã ne sãlãºluim, pe Mnason oarecare Cipriot,
vechi ucenic.
17. ªi sosind noi în Ierusalim, cu bucurie ne-au primit pre noi fraþii.
18. Iar a doua zi a intrat Pavel împreunã cu noi cãtre Iacov, ºi toþi
Bãtrânii au venit.
19. ªi închinându-se lor, spunea câte una pre rând, cele ce a fãcut
Dumnezeu întru neamuri prin slujba lui.
20. ªi ei auzind, slãveau pre Domnul; ºi au zis lui: Vezi frate, câte
mii de Iudei sunt care au crezut; ºi toþi sunt râvnitori legii.
21. ªi au înþeles pentru tine, cã înveþi despãrþire de la Moise pre
toþi Iudeii cei dintre neamuri, zicând, sã nu-ºi taie împrejur
pre fii lor, nici dupã obiceiuri sã umble.
22. Ce dar este? Cu adevãrat trebuie mulþime sã se adune; cã vor
auzi cã ai venit.
23. Deci acesta fã, care îþi zicem þie: Sunt la noi patru bãrbaþi,
care au fãgãduinþã întru sine.
24. Pre aceºtia luându-i curãþeºte-te împreunã cu ei, ºi cheltuieºte
pentru ei ca sã-ºi radã capul; ºi vor cunoaºte toþi, cã din cele
ce au înþeles pentru tine, nimic nu este, ci umbli ºi tu pãzind legea.
25. Iar pentru neamurile care au crezut noi am trimis, judecând
nimic de acest fel sã pãzeascã ei, fãrã numai sã se fereascã ei
de ce este jertfit idolilor, ºi de sânge, ºi de sugrumat, ºi de curvie.

303
Faptele Sfin]ilor Apostoli

26. Atuncea Pavel luând pe bãrbaþii aceia, a doua zi curãþindu-se


cu ei, a intrat în Bisericã, vestind plinirea zilelor curãþeniei,
pânã ce s-au adus pentru unul fieºtecare din ei jertfã.
27. ªi când era sã se plineascã ºapte zile, Iudeii cei din Asia vãzând
pre el în Bisericã, au întãrâtat tot norodul, ºi ºi-au pus mâinile pre el.
28. Strigând: Bãrbaþi Israiliteni ajutaþi, acesta este omul care
împrotiva norodului, ºi a legii, ºi a locului acestuia pre toþi
pretutindeni învaþã; încã ºi elini a bãgat în Bisericã, ºi a spurcat
acest sfânt loc.
29. Cã vãzuserã pe Trofim Efeseanul în cetate împreunã cu el, pre
care socoteau cã l-a bãgat Pavel în Bisericã.
30. ªi s-a ponit toatã cetatea, ºi a alergat norodul, ºi prinzând pre
Pavel îl trãgea afarã din Bisericã; ºi îndatã s-au închis uºile.
31. ªi cãutând ei sã-l omoare pre el, a venit veste la Cãpitanul
oºtii, cum cã s-a tulburat tot Ierusalimul.
32. Care îndatã luând ostaºi ºi sutaºi, a alergat asupra lor, iar ei
vãzând pre Cãpitanul, ºi pre ostaºi, au încetat a bate pre Pavel.
33. ªi apropiindu-se Cãpitanul, l-a apucat pre el, ºi a poruncit sã-l
lege cu douã lanþuri, ºi întreba cine este, ºi ce a fãcut.
34. ªi alþii altceva strigau întru norod; ºi neputând sã înþeleagã
adevãrul pentru gâlceavã, a poruncit sã-l ducã pre el la tabãrã.
35. ªi când au ajuns la trepte s-a întâmplat de se purta el de ostaºi,
pentru sila norodului.
36. Pentru cã mergea dupã el mulþimea norodului, strigând: Ia-l pre el.
37. ªi vrând sã-l bage în tabãrã, Pavel a zis cãpitanului: De este
slobod mie a zice ceva cãtre tine. Iar el a zis: Elineºte ºtii?
38. Oare nu eºti tu Egipteanul acela ce mai înainte de zilele acestea,
te-ai ridicat asuprã ºi ai scos în pustie pre cele patru mii de
bãrbaþi sicari?
39. ªi a zis Pavel: Eu sunt om Iudeu Tarsean, al Ciliciei, care nu
este neînsemnatã cetate, cetãþean; ºi te rog pre tine, dã-mi voie
sã grãiesc cãtre norod.
40. ªi dându-i voie el, Pavel stând pre trepte, a fãcut cu mâna
norodului; ºi multã tãcere fãcându-se, a grãit în limba evreiascã zicând:

304
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 22

1. Bãrbaþi fraþi ºi pãrinþi, auziþi acum rãspunsul meu cel cãtre voi.
2. ªi auzind cã în limba evreiascã grãieºte lor, mai multã tãcere au dat.
3. ªi a zis: Eu sunt bãrbat Iudeu, nãscut în Tarsul Ciliciei, ºi
crescut în cetatea aceasta, lângã picioarele lui Gamaliil, învãþat
pre amãruntul legea pãrinþeascã, râvnitor fiind lui Dumnezeu,
precum toþi voi sunteþi astãzi.
4. Care aceastã cale o am gonit, pânã la moarte, legând ºi dând la
temniþe, bãrbaþi ºi femei.
5. Precum ºi Arhiereul mãrturiseºte de mine, ºi toatã Bãtrânimea,
de la care ºi cãrþi luând cãtre fraþi, la Damasc mergeam, ca ºi
pre cei ce erau acolo sã-i aduc legaþi în Ierusalim, ca sã se
pedepseascã.
6. ªi a fost când mergeam eu ºi mã apropiam de Damasc, întru
amiazã zi, fãrã de veste din Cer a strãlucit împrejurul meu
luminã multã.
7. ªi am cãzut la pãmânt, ºi am auzit Glas zicându-mi: Saul Saul,
ce mã goneºti?
8. Iar eu am rãspuns: Cine eºti Doamne? ªi a zis cãtre mine: Eu
sunt Iisus Nazarineanul, pre carele tu goneºti.
9. Iar cei ce erau împreunã cu mine, lumina o au vãzut, ºi s-au
înfricoºat, iar glasul celui ce grãia mie, nu l-au auzit.
10. ªi am zis: Ce voi face Doamne? Iar Domnul a zis cãtre mine:
Sculându-te mergi în Damasc, ºi acolo se va grãi þie, pentru
toate cele ce s-au rânduit þie sã le faci.
11. ªi fiindcã nu vedeam de slava luminii aceleia, ducându-mã de
mânã de cei ce erau împreunã cu mine, am venit în Damasc.
12. Iar oarecare Anania bãrbat binecredincios dupre lege,
mãrturisit de toþi Iudeii care locuiesc în Damasc,
13. Venind la mine, ºi stând înainte a zis mie: Saul frate, cautã,
(vezi iarãºi), ºi eu în ceasul acela am cãutat la el (l-am vãzut pre
el).
14. Iar el a zis: Dumnezeul Pãrinþilor noºtri te-a ales pre tine ca
sã cunoºti voia lui, ºi sã vezi pre cel drept, ºi sã auzi glas din gura lui.
15. Cãci vei fi mãrturie lui cãtre toþi oamenii de cele ce ai vãzut ºi
ai auzit.

305
Faptele Sfin]ilor Apostoli

16. ªi acum ce zãboveºti? Sculându-te boteazã-te, ºi îþi spalã


pãcatele tale, chemând numele Domnului Iisus.
17. ªi a fost mie când m-am întors în Ierusalim, ºi mã rugam în
Bisericã, m-am fãcut întru uimire.
18. ªi l-am vãzut pre el zicând mie: Grãbeºte, ºi ieºi curând din
Ierusalim; cã nu vor primi mãrturia ta cea pentru mine.
19. ªi am zis: Doamne, ei ºtiu, cã eu eram punând în temniþe ºi
bãtând la Sinagoguri pre cei ce credeau întru tine.
20. ªi când se vãrsa sângele lui ªtefan mucenicului tãu, ºi eu eram
ispravnic (de faþã), ºi împreunã voiam la moartea lui, pãzind
hainele celor ce îl omorau pre el.
21. ªi a zis cãtre mine: Mergi, cã eu la neamuri departe te voi trimite.
22. ªi l-au ascultat pre el pânã la cuvântul acesta, ºi au ridicat
glasul lor zicând: Ia-l de pre pãmânt pre unul ca acesta, cã nu
se cade el sã trãiascã.
23. ªi strigând ei ºi aruncând hainele, ºi praf aruncând în vãzduh.
24. A poruncit Cãpitanul sã îl ducã pre el în tabãrã, zicând cu
bãtaie sã se certe el, ca sã cunoascã pentru care pricinã aºa
strigau asupra lui.
25. Iar fiind cã prea îl strângea pre el cu curelele, a zis Pavel cãtre
sutaºul cel ce sta de faþã: Oare este slobod vouã a bate om
Roman, ºi nevinovat?
26. ªi auzind sutaºul, mergând a spus Cãpitanului, zicând: Cautã
ce vei sã faci, cã omul acesta este Roman.
27. ªi venind Cãpitanul, a zis lui: Spune mie, de eºti tu Roman.
Iar el a zis: Aºa.
28. ªi a rãspuns Cãpitanul: Eu cu multã cheltuialã am câºtigat
politia (cetãþenia) aceasta, iar Pavel a zis: Iar eu sunt ºi nãscut.
29. Deci îndatã s-au depãrtat de la el cei ce vrea sã-l batã, ºi
Cãpitanul s-a înfricoºat dupã ce a înþeles cã este Roman, ºi
cãci îl legase pre el.
30. ªi a doua zi vrând sã cunoascã adevãrul, pentru ce se pârãºte
de Iudei, l-a slobozit pre el din legãturi, ºi a poruncit sã vie
Arhiereii, ºi toatã adunarea lor, ºi aducând pre Pavel, l-a pus
în mijlocul lor.

306
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 23

1. ªi cãutând Pavel spre adunare, a zis: Bãrbaþi fraþi, eu cu toatã


ºtiinþa bunã, am vieþuit înaintea lui Dumnezeu, pânã în ziua aceasta.
2. Iar Arhiereul Anania, a poruncit celor ce stau lui înainte sã-l
batã peste gurã.
3. Atunci Pavel a zis cãtre el: Bate-te-va Dumnezeu perete vãruit.
ªi tu ºezi judecându-mã dupre lege, ºi împotriva legii
porunceºti sã mã batã.
4. Iar cei ce stau înainte au zis: Dar pre Arhiereul lui Dumnezeu
blestemi (ocãrãºti)?
5. Iar Pavel a zis: Nu am ºtiut, fraþilor, cã este Arhiereu; cã scris
este: Pre mai marele norodului tãu sã nu îl grãieºti de rãu.
6. Deci cunoscând Pavel cã o parte ieste Saduchei, iar alta Farisei,
a strigat întru adunare: Bãrbaþi fraþi, eu sunt Fariseu, fecior de
Fariseu; pentru nãdejdea ºi învierea morþilor eu mã judec.
7. ªi aceasta el grãind, s-a fãcut neunire între Farisei ºi între
Saduchei; ºi s-a împerecheat mulþimea.
8. Pentru cã Saducheii zic cã nu este înviere, nici Înger, nici Duh;
iar Fariseii le mãrturisesc amândouã.
9. ªi s-a fãcut strigare mare; ºi sculându-se Cãrturarii din partea
Fariseilor, se priceau zicând: Nici un rãu nu aflãm în omul
acesta. Iar de i-a grãit lui Duh, sau Înger, sã nu ne împrotivim
lui Dumnezeu.
10. ªi multã gâlceavã fãcându-se, temându-se Cãpitanul ca sã nu-l
rupã ei pre Pavel, a poruncit ostaºilor sã se pogoare ºi sã-l
rãpeascã pre el din mijlocul lor, ºi sã-l ducã în tabãrã.
11. Iar în noaptea ce venise stându-i Domnul înainte, a zis:
Îndrãzneºte, Pavele; cã precum ai mãrturisit de mine în
Ierusalim, aºa þi se cade, ºi în Roma sã mãrturiseºti.
12. Iar dupã ce s-a fãcut ziuã, adunându-se oarecare Iudei s-au
anatematisit pre eiºi zicând, nici sã mãnânce, nici sã bea pânã
nu vor omorî pre Pavel.
13. ªi erau mai mulþi de patruzeci, cei ce fãcuse jurãmântul acesta.
14. Care mergând la Arhierei ºi la Bãtrâni, au zis: Cu anatema ne-am
anatematisit pre noi înºine, nimic sã nu gustãm pânã nu vom
omorî pre Pavel.

307
Faptele Sfin]ilor Apostoli

15. Acum dar voi arãtaþi Cãpitanului, împreunã cu adunarea, ca


mâine sã-l pogoare pre el la voi, ca cum aþi vrea sã cercaþi mai
pre amãruntul cele ce sunt pentru el, iar noi mai înainte de se
va apropia el, gata suntem sã-l omorâm pre el.
16. ªi auzind feciorul surorii lui Pavel vicleºugul, mergând ºi
intrând în tabãrã, a spus lui Pavel.
17. ªi chemând Pavel pre unul din sutaºi, i-a zis: Pre tinerelul
acesta du-l la Cãpitanul, pentru cã are oarece sã-i spunã lui.
18. Deci acela luându-l pre el, l-a dus la Cãpitanul, ºi i-a zis: Pavel
cel legat chemându-mã pre mine s-a rugat pentru acest tinerel
sã-l aduc la tine, cã are oarece sã-þi zicã þie.
19. Iar Cãpitanul, luându-l de mânã, ºi ducându-se în laturi, l-a
întrebat: Ce este care ai sã-mi spui mie?
20. ªi a zis, Cã Iudeii s-au vorbit sã se roage þie, ca mâine la adunare
sã pogori pre Pavel, ca cum ar vrea ceva mai pre amãruntul sã
întrebe pentru el.
21. Deci tu sã nu îi asculþi pre ei, pentru cã îl pândesc pre el bãrbaþi
mai mulþi de patruzeci, care s-au anatematisit pre eiºi nici sã
mãnânce, nici sã bea, pânã nu-l vor omorî pre el, ºi acum gata
sunt, aºteptând cea de la tine fãgãduinþã.
22. Deci Cãpitanul a slobozit pre tinerel, poruncind ca nimãnui sã
nu spunã, cã ai arãtat cãtre mine acestea.
23. ªi chemând pre doi oarecare din sutaºi, a zis: Gãtiþi douã sute
de slujitori, ca sã meargã pânã la Cezareea, ºi cãlãreþi ºaptezeci,
ºi fuºtaºi douã sute, din al treilea ceas din noapte.
24. ªi dobitoace sã aduceþi ca sã punã pre Pavel, sã-l scape cãtre
Felix domnul.
25. Scriind carte care cuprinde întru acest chip:
26. Claudie Lisie lui Felix preaputernicului domn sã se bucure.
27. Pre acest bãrbat fiind prins de Iudei, ºi vrând sã se omoare de
dânºii, mergând eu cu oaste l-am scos, înþelegând cã este Roman.
28. ªi vrând sã înþeleg pricina, pentru care îl pârãsc pre el, l-am
pogorât la adunarea lor.
29. Pre care l-am aflat pârându-se pentru întrebãrile legii lor, iar
nici o vinã vrednicã de moarte, sau de legãturi având.
30. ªi vestindu-mi-se mie, cum cã va sã fie vicleºug asupra
bãrbatului acestuia despre Iudei, dintru acel ceas l-am trimis

308
Faptele Sfin]ilor Apostoli

la tine, poruncind ºi pârâºilor, sã spunã cele ce au asupra lui


înaintea ta. Fii sãnãtos.
31. Deci ostaºii dupre cum li se poruncise lor, luând pre Pavel l-
au adus noaptea la Antipatrida.
32. Iar a doua zi, lãsând pre cãlãreþi sã meargã cu el, s-au întors în tabãrã.
33. Care intrând în Cezareea, ºi dând domnului cartea, au pus ºi
pre Pavel înaintea lui.
34. ªi citind domnul, ºi întrebându-l din ce þinut este, ºi înþelegând
cã este de la Cilicia,
35. A zis: Te voi auzi pre tine când ºi pârâºii tãi vor veni. ªi a
poruncit sã se pãzeascã el în divanul lui Irod.

Cap. 24

1. Iar dupã cinci zile s-a pogorât Arhiereul Anania, cu Bãtrânii,


ºi cu oarecare ritor Tertil, care au arãtat domnului asupra lui Pavel.
2. ªi chemându-se el, a început a-l pârî pre el Tertil zicând:
3. Multã pace dobândind prin tine, ºi isprãvi care se fac la neamul
acesta prin a ta purtare de grijã, în toatã vremea ºi în tot locul
mãrturisim, puternice Felixe, cu toatã mulþumita.
4. Iar ca nu mai mult sã te ostenesc, te rog sã ne auzi pre noi în
scurt cu a ta blândeþe.
5. Cã am aflat pre omul acesta pierzãtor, ºi pornind zarvã la toþi
Iudeii ce sunt în toatã lumea, ºi mai mare eresului Nazarinenilor.
6. Care ºi Biserica s-a ispitit sã o spurce, pe care l-am ºi prins, ºi
dupã legea nostrã am vrut sã-l judecãm.
7. Dar venind Lisie cãpitanul cu multã silã, din mâinile noastre l-a luat.
8. Poruncind pârâºilor lui sã vie la tine, de la care vei putea singur
cercetând de toate acestea sã cunoºti, de care noi pârâm pre el.
9. ªi împreunã adevereau ºi Iudeii, zicând: Cum cã acestea aºa sunt.
10. Iar Pavel a rãspuns, fãcându-i lui semn domnul sã grãiascã:
ªtiindu-te pre tine cã de mulþi ani eºti judecãtor drept neamului
acestuia, mai cu bunã voie cele pentru mine rãspund.
11. Cã poþi tu cunoaºte cã nu sunt mai mult decât douãsprezece
zile, de când m-am suit sã mã închin în Ierusalim.
12. ªi nici în Bisericã m-au aflat pre mine cu cineva pricindu-mã,
sau tulburare fãcând norodului, nici în Sinagoguri, nici în cetate.

309
Faptele Sfin]ilor Apostoli

13. Nici pot adeveri pentru care acum mã pârãsc.


14. ªi mãrturisesc aceasta þie, cã dupre calea pre care ei o zic eres,
aºa slujesc Dumnezeului pãrintesc, crezând toate cele scrise
în lege, ºi în Prooroci.
15. Nãdejde având întru Dumnezeu, care ºi însuºi aceºtia aºteaptã,
cum cã va sã fie înviere morþilor, drepþilor ºi nedrepþilor.
16. ªi întru aceasta ºi eu mã nevoiesc ca fãrã de poticnire ºtiinþã
sã am cãtre Dumnezeu ºi cãtre oameni pururea.
17. ªi dupã mulþi ani am venit, ca sã fac milostenii la neamul meu,
ºi prinoase.
18. Întru care m-au aflat curãþit în Bisericã, nu cu gloatã, nici cu
gâlceavã, oarecare Iudei din Asia.
19. Care trebuiau înaintea ta sã vie de faþã, ºi sã pârascã de au
ceva asupra mea.
20. Sau aceºtia singuri sã spunã, stând eu înaintea soborului, de
au aflat ceva întru mine strâmbãtate.
21. Fãrã numai pentru un glas acesta carele am strigat, stând între
ei: Cã pentru învierea morþilor, eu mã judec astãzi de voi.
22. ªi auzind acestea Felix, i-a lãsat (urnit) pre ei, fiindcã mai cu
amãruntul ºtia cele pentru calea acesta, ºi a zis: Când Lisie
cãpitanul se va pogorî, voi înþelege cele pentru voi.
23. ªi a poruncit sutaºului sã se pãzeascã Pavel, ºi sã aibã odihnã,
ºi pre nimeni sã nu opreascã dintru ai lui de a-i sluji sau a veni la el.
24. Iar dupã câteva zile venind Felix, cu Drusila femeia lui care
era Iudeicã, a chemat pre Pavel, ºi l-a auzit pre el pentru
credinþa cea întru Hristos.
25. ªi grãind el pentru dreptate, ºi pentru înfrânare, ºi pentru
judecata ce va sã fie, înfricoºându-se Felix, a rãspuns: Acum
mergi, ºi aflând vreme te voi mai chema.
26. Încã ºi nãdãjduind cã bani se vor da lui de la Pavel, ca sã-l
slobozeascã; pentru aceea ºi mai adeseori chemându-l vorbea cu el.
27. Iar dupã ce s-au împlinit doi ani, s-a pus în locul lui Felix,
Porchie Fist, ºi vrând Felix sã facã har Iudeilor, a lãsat pre
Pavel legat.

310
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 25

1. Deci Fist, intrând în dregãtorie, dupã trei zile s-a suit în


Ierusalim de la Cezareea.
2. ªi i-a arãtat lui Arhiereul, ºi cei mai de frunte ai Iudeilor, asupra
lui Pavel, ºi îl ruga pre el.
3. Cerând har asupra lui, ca sã-l trimitã pre el la Ierusalim, fãcând
vicleºug ca sã-l ucidã pre el pre drum.
4. Deci Fist a rãspuns, cã Pavel sã se pãzeascã în Cezareea, ºi el
va degrab sã meargã acolo.
5. Deci cei tari întru voi, zice, pogorându-se împreunã, de este
ceva întru bãrbatul acesta, pârascã-l pre el.
6. ªi zãbovind la ei nu mai mult decât zece zile, s-a pogorât în
Cezareea, ºi a doua zi ºezând la divan, a poruncit sã se aducã Pavel.
7. ªi venind el, au stãtut împrejurul lui Iudeii care veniserã din
Ierusalim, multe ºi grele vinuiri aducând asupra lui Pavel, pre
care nu le putea sã le dovedeascã.
8. Rãspunzând el cã nici împrotriva legii Iudeilor, nici împrotiva
Bisericii, nici împrotiva Cezarului am greºit ceva.
9. Iar Fist vrând sã facã har Iudeilor, rãspunzând a zis lui Pavel:
Voieºti sã te sui în Ierusalim, ºi acolo pentru acestea sã te judeci
înaintea mea?
10. Iar Pavel a zis: La divanul Cezarului sunt stând, unde trebuie
sã mã judec. Iudeilor nici o nedreptate nu am fãcut, precum ºi
tu mai bine ºtii.
11. Pentru cã de am fãcut nedreptate, ºi ceva vrednic de moarte
am lucrat, nu mã feresc de moarte; iar dacã nimic nu este din
cele ce aceºtia mã pârãsc, nimeni nu poate pre mine lor sã mã
dãruiascã; pre Cezarul chem.
12. Atunci Fist grãind împreunã cu sfatul a rãspuns: Pre Cezarul
ai chemat? La Cezarul vei merge.
13. ªi dacã au trecut câteva zile, Agripa împãratul ºi Vernichi s-au
pogorât în Cezareea ca sã se închine lui Fist.
14. ªi zãbovindu-se zile multe acolo, Fist a spus împãratului pentru
Pavel, zicând: Un bãrbat oarecare este lãsat de Felix legat.
15. Pentru care fiind eu în Ierusalim, au arãtat înaintea mea
Arhiereii ºi Bãtrânii Iudeilor, cerând împotriva lui judecatã.

311
Faptele Sfin]ilor Apostoli

16. Cãtre care am rãspuns, cã nu este obicei la Romani, sã dea pre


vreun om la pierzare, mai înainte pânã ce nu are de faþã cel
pârât pre pârâºii lui, ºi loc de rãspuns sã-ºi ia pentru vina sa.
17. ªi adunându-se ei aici, nici o zãbavã fãcând, a doua zi ºezând
la judecatã, am poruncit sã se aducã bãrbatul.
18. Pentru care stând pârâºii lui împrejur, nici o vinã aducea dintru
acelea care prepuneam eu.
19. Ci numai niºte întrebãri pentru a lor credinþã avea asupra lui,
ºi pentru un Iisus oarecare mort, pre carele zicea Pavel cã este viu.
20. ªi nedumerindu-mã eu de întrebarea aceasta, am zis: De voieºte
sã meargã în Ierusalim, ºi acolo sã se judece pentru acestea.
21. Iar Pavel chemând sã se pãzeascã el la judecata lui Sevastu,
am poruncit sã se pãzeascã, pânã îl voi trimite pre el la Cezarul.
22. Iar Agripa cãtre Fist a zis: Aº fi voit ºi eu sã-l aud pre acel om.
Iar el, mâine, a zis, vei auzi pre dânsul.
23. Deci a doua zi venind Agripa ºi Vernichi cu multã pofalã ºi
intrând în divanul palatului, împreunã cu Cãpitanii, ºi cu bãrbaþii
cei mai de frunte ai cetãþii, ºi poruncind Fist, s-a adus Pavel.
24. ªi a zis Fist: Agripa împãrate ºi toþi bãrbaþii cei ce sunteþi
împreunã cu noi, vedeþi pre acesta, pentru care toatã mulþimea
Iudeilor mi s-a rugat ºi în Ierusalim ºi aici strigând, cã nu trebuie
sã mai trãiascã el.
25. Iar eu cunoscând cã nimic vrednic de moarte el nu a fãcut, ºi
el singur chemând pre Cezarul, am socotit sã-l trimit pre el.
26. Pentru care a scrie ceva adevãrat domnului nu am, pentru aceea
l-am adus pre el la voi, ºi mai vârtos înaintea ta împãrate Agripa,
ca cercetare fãcându-se, sã am ce sã scriu.
27. Pentru cã fãrã cuviinþã mi se pare a fi sã trimit legat, ºi pricinile
cele asupra lui sã nu le însemnez.

Cap. 26

1. Iar Agripa cãtre Pavel a zis: Porunceºte-þi-se þie sã grãieºti


singur pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna a rãspuns:
2. Pentru toate care mã pârãsc Iudeii, o împãrate Agripa, mã
socotesc pre mine fericit a fi, vrând sã rãspund înaintea ta astãzi.

312
Faptele Sfin]ilor Apostoli

3. Mai vârtos ºtiutor fiind tu de toate cele ale Iudeilor obiceiuri


ºi întrebãri, pentru aceea mã rog ca cu îngãduinþã sã mã asculþi
pre mine.
4. Pre viaþa mea cea din tinereþe, care din început s-a fãcut în
neamul meu în Ierusalim, o ºtiu toþi Iudeii.
5. ªtiindu-mã pre mine mai dinainte, de vor vrea sã mãrturiseascã,
cã dupã eresul cel prea cu cercare al legii noastre am trãit Fariseu.
6. ªi acum pentru nãdejdea fãgãduinþei, celei ce s-a fãcut cãtre
pãrinþi de la Dumnezeu, stau judecându-mã.
7. La care cele douãsprezece seminþii ale noastre, neîncetat ziua
ºi noaptea slujind, nãdãjduiesc sã ajungã, pentru care nãdejde
sunt pârât împãrate Agripa de Iudei.
8. Ce lucru necredincios se judecã la voi, dacã Dumnezeu pre
morþi înviazã.
9. Deci mie mi s-a pãrut (eu am gândit) cã asupra Numelui lui
Iisus Nazarineanul trebuia multe împrotivã sã fac.
10. Care am ºi fãcut în Ierusalim, ºi pre mulþi din sfinþi eu în temniþã
i-am închis, luând putere de la Arhierei; ºi când se omora ei,
dam hotãrâre.
11. ªi la toate Sinagogurile de multe ori muncindu-i pre ei, îi
îndemnam sã huleascã; ºi mult tulburându-mã asupra lor îi
goneam, pânã ºi la cetãþile cele din afarã.
12. Întru care mergând ºi la Damasc cu putere ºi cu poruncã de la
Arhierei.
13. Întru amiazã zi am vãzut pre cale, împãrate, din Cer mai mult
decât strãlucirea soarelui, luminã strãlucind împrejurul meu ºi
a celor ce mergeau cu mine.
14. ªi noi toþi cãzând la pãmânt, am auzit eu Glas zicând cãtre
mine, ºi grãind în limba evreiascã: Saul Saul, ce mã goneºti?
Cu greu îþi este þie a lovi cu piciorul împotriva boldurilor.
15. Iar eu am zis: Cine eºti Doamne? Iar el a zis: Eu sunt Iisus pre
care tu goneºti.
16. Ci te scoalã ºi stai pre picioarele tale, cã spre aceasta m-am
arãtat þie, ca sã te aleg slugã, ºi mãrturie ºi acelor ce ai vãzut,
ºi acelora întru care mã voi arãta þie.
17. Scoþându-te pre tine de la norod ºi de la neamurile la care
acum te trimit.

313
Faptele Sfin]ilor Apostoli

18. Sã deschizi ochii lor, ca sã se întoarcã de la întuneric la luminã,


ºi de la puterea satanei la Dumnezeu; ca sã ia ei iertare
pãcatelor, ºi soartã între sfinþi, prin credinþa cea întru mine.
19. Pentru aceea împãrate Agripa, nu m-am fãcut neascultãtor
vedeniei Cereºti.
20. Ci celor din Damasc întâi, ºi din Ierusalim, ºi din toatã þara
Iudeii, ºi neamurilor, am mãrturisit sã se pocãiascã, ºi sã se
întoarcã la Dumnezeu, fãcând lucruri vrednice de pocãinþã.
21. Pentru acestea Iudeii prinzându-mã în Bisericã se ispiteau sã
mã omoare.
22. Iar dobândind ajutorul cel de la Dumnezeu, pânã în ziua aceasta
stau, mãrturisind la mic ºi la mare, nimic grãind afarã de cele
ce ºi Prorocii au prorocit, cã vor sã fie, ºi Moise.
23. Cã va pãtimi Hristos, cã el întâi din Învierea morþilor luminã
va vesti norodului ºi neamurilor.
24. ªi acestea el rãspunzând, Fist cu mare glas a zis: Te înnebuneºti,
Pavele; cartea cea multã spre nebunie te întoarce.
25. Iar el a zis: Nu mã înnebunesc, puternice Fiste, ci ale adevãrului
ºi ale înþelepciunii cuvinte grãiesc.
26. Cã ºtie pentru acestea împãratul, cãtre care ºi îndrãznind
grãiesc, cã nu socotesc a fi ceva dintr-acestea neºtiut lui, cã nu
s-au fãcut în unghiul (partea) acesta.
27. Crezi împãrate Agripa pe Proroci? ªtiu cã crezi.
28. Iar Agripa cãtre Pavel a zis: Întru puþin mã pleci a mã face
Creºtin.
29. Iar Pavel a zis: Aº pofti de la Dumnezeu ºi întru puþin ºi întru
mult, nu numai tu, ci ºi toþi cei ce mã aud pre mine astãzi, sã se
facã întru acest fel, precum ºi eu sunt, afarã de legãturile
acestea.
30. ªi aceasta zicând el, s-a sculat împãratul, ºi domnul, ºi Vernichi,
ºi cei ce ºedeau împreunã cu ei.
31. ªi depãrtându-se grãiau unul cãtre altul zicând: Cã nimic
vrednic de moarte, sau de legãturi face omul acesta.
32. Iar Agripa a zis lui Fist: Se putea slobozi omul acesta, de nu
ar fi chemat pre Cezarul.

314
Faptele Sfin]ilor Apostoli

Cap. 27

1. Iar dupã ce s-a judecat ca sã mergem noi în Italia, dat-au pre


Pavel ºi pre alþii oarecare legaþi unui sutaº anume Iulie, din
ceata Sevastieneascã.
2. ªi intrând într-o corabie de la Atramit, vrând sã mergem pe
lângã locurile Asiei, am purces, fiind cu noi Aristarh
macedoneanul din Tesalonic.
3. ªi a doua zi am venit în Sidon. ªi cu iubire de oameni arãtându-se
Iulie cãtre Pavel, i-a dat voie sã meargã pe la prieteni sã
dobândeascã purtare de grijã.
4. ªi de acolo purcezând am venit sub Cipru, pentru cã vânturile
erau împotrivã.
5. ªi trecând marea Ciliciei ºi a Pamfiliei, am venit în Mira
Lichiei.
6. ªi acolo aflând sutaºul o corabie din Alexandria mergând în
Italia, ne-a bãgat pre noi într-însa.
7. ªi în multe zile vâslind cu zãbavã ºi abia sosind lângã Knid,
nelãsându-ne pre noi vântul, am trecut pre sub Krit, alãturi cu
Salmona.
8. ªi de abia trecând am venit la un loc oarecare ce se chema
Limanuri bune, de care era aproape cetatea Lasea.
9. ªi multã vreme trecând, ºi fiind mergerea corãbiei cu primejdie,
pentru cã ºi postul trecuse, îi sfãtuia pre ei Pavel.
10. Zicându-le lor: Bãrbaþilor, vãd cã cu necaz ºi cu multã pagubã
nu numai a povãrii ºi a corãbiei, ci ºi a sufletelor noastre va sã
fie mergerea corabiei.
11. Iar sutaºul pre cârmaci ºi pe Cãpitanul corãbiei asculta mai
mult, decât cele ce grãia Pavel.
12. ªi nefiind limanul bun de iernat, cei mai mulþi fãceau sfat sã
se ducã de acolo, ca de ar putea sã ajungã în Fenicia, sã ierneze
în Limanul Kritului, care cautã spre Liva, ºi spre Hor.
13. ªi suflând austrul pãrându-le lor cã vor dobândi voia sa,
lãsându-se din Ason au vâslit pre marginile Kritului.

315
Faptele Sfin]ilor Apostoli

14. Iar nu dupã multã vreme s-a întãrâtat asupra lui un vânt
viforâtor, ce se cheamã Evroklidon.
15. ªi rãpindu-se corabia, ºi neputând merge împotriva vântului,
slobozindu-ne dupã valuri ne purtam.
16. ªi trecând un ostrov oarecare, ce se chema Claudi, abia am
putut prinde luntrea.
17. Care trãgându-o în corabie, ajutorinþe întrebuinþa încingând
corabia; ºi temându-se sã nu cadã în Sirt, slobozind vetrele,
aºa se purta.
18. ªi fiind noi foarte împresuraþi de viscol, a doua zi au fãcut
lepãdare din corabie.
19. ªi a treia zi noi cu mâinile noastre am lepãdat uneltele corãbiei.
20. ªi nici soarele nici stelele arãtându-se în multe zile, ºi vifor nu
puþin fiindu-ne asuprã, se luase de aci toatã nãdejdea de a ne
mântui noi.
21. ªi multã flãmânzie fiind, atunci stând Pavel în mijlocul lor, a
zis: Se cãdea o bãrbaþilor ascultându-mã pre mine, sã nu fi
purces din Krit, ºi sã fi câºtigat necazul acesta ºi paguba.
22. ªi acum vã îndemn pre voi sã aveþi voie bunã, cã pieire nici
unui suflet nu va fi dintru voi, fãrã numai corabiei.
23. Cã mi-a stãtut înainte întru aceastã noapte Îngerul lui
Dumnezeu, al cãruia sunt eu, ºi cãruia slujesc.
24. Zicând: Nu te teme Pavele, înaintea Cezarului þi se cade sã
stai; ºi iatã þi-a dãruit þie Dumnezeu pre toþi cei ce sunt în
corabie cu tine.
25. Drept aceea, fiþi cu bunã nãdejde bãrbaþilor; cãci cred lui
Dumnezeu, cã aºa va fi precum mi s-a zis mie.
26. ªi într-un ostrov oarecare este sã cãdem noi.
27. ªi dacã s-a plinit a patrusprezecea noapte, purtându-ne noi cu
corabia în marea Adriei, pre la miezul nopþii, le pãrea
corãbierilor cã se apropie la vreo margine.
28. ªi slobozind mãsura, au aflat stânjeni douãzeci; ºi puþin de
acolo trecând, ºi iarãºi mãsurând, au aflat stânjeni
cincisprezece.

316
Faptele Sfin]ilor Apostoli

29. ªi temându-se ca nu cumva în locuri prundoase sã cadã,


aruncând patru angire despre cârma corãbiei, se rugau sã se
facã ziuã.
30. Iar corãbierii cãutând sã fugã din corabie, ºi slobozind luntrea
în mare cu prilej ca acela ca cum ar vrea despre pisc sã
slobozeascã angirile.
31. Zis-a Pavel sutaºului, ºi ostaºilor: De nu vor rãmânea aceºtia
în corabie, voi nu vã veþi putea mântui.
32. Atunci au tãiat ostaºii funiile luntrei, ºi o au lãsat sã cadã.
33. Iar pânã când vrea sã se facã ziuã, Pavel ruga pre toþi sã
mãnânce bucate zicând: Paisprezece zile sunt astãzi de când
nu aþi mâncat, aºteptând ºi nimic gustând.
34. Pentru acea vã rog pre voi sã mâncaþi; cã aceasta este spre
mântuirea voastrã, cã nici unuia din voi pãr din cap nu va cãdea.
35. ªi zicând acestea ºi luând pâine, a mulþumit lui Dumnezeu
înaintea tuturor, ºi frângând, au început a mânca.
36. ªi voie bunã toþi fãcând, au luat ºi ei de au mâncat.
37. ªi eram în corabie de toþi, suflete douã sute ºi ºaptezeci ºi ºase.
38. ªi sãturându-se de bucate, au uºurat corabia, aruncând grâul în mare.
39. ªi dacã s-a fãcut ziuã, pãmântul nu cunoºteau. Iar vedeau de
departe un sân ce avea þãrmuri, la care se sfãtuiau de ar fi cu
putinþã sã scoatã corabia.
40. ªi trãgând afarã angirile, o au slobozit pre mare, ºi împreunã
slãbind funiile cârmelor, ºi ridicând vetrila cea micã dupã
vântiºorul care sufla, trãgea spre þãrmuri.
41. ªi cãzând într-un loc dintre douã mãri, s-a înfipt corabia; ºi
piscul dinainte s-a împlântat ºi sta neclãtit, iar partea dinapoi
se rupea de sila valurilor.
42. Iar ostaºii au fãcut sfat sã omoare pre cei legaþi, ca sã nu înoate
cineva ºi sã scape.
43. Iar sutaºul vrând sã fereascã pre Pavel, a oprit sfatul lor, ºi a
poruncit ca cei ce vor putea sã înoate, sãrind mai întâi, sã iasã
la pãmânt.

317
Faptele Sfin]ilor Apostoli

44. Iar ceilalþi, unii pre scânduri, alþii pre altceva din corabie; ºi
aºa s-a fãcut de au scãpat toþi la uscat.

Cap. 28

1. ªi dacã au scãpat, atunci au cunoscut cã se cheamã ostrovul


Melit.
2. Iar barbarii au fãcut nu puþinã milã cu noi; cã fãcând foc, ne-au
primit pre noi pre toþi, pentru ploaia ºi frigul ce erau.
3. ªi strângând Pavel gãteje multe, ºi punându-le în foc, ieºind o
viperã din cãldurã, s-a apucat de mâna lui.
4. ªi dacã au vãzut barbarii spânzurând vipera de mâna lui, ziceau
unul cãtre altul: Cu adevãrat ucigaº este omul acesta care
mântuindu-se din mare, Judecata lui Dumnezeu nu l-a lãsat sã
trãiascã.
5. Deci el scuturând vipera în foc, nici un rãu nu a pãtimit.
6. Iar ei aºteptau sã se umfle el, sau sã cadã de pripã mort; ºi
aºteptând ei mult, ºi vãzând cã nu se fãcuse nici un rãu în el,
întorcându-se îi ziceau cã este Dumnezeu.
7. ªi împrejurul locului aceluia erau satele mai marelui ostrovului,
anume Poplie, care primindu-ne pre noi, trei zile cu omenie
ne-a ospãtat.
8. ªi s-a întâmplat de zãcea tatãl lui Poplie fiind cuprins de friguri,
ºi de urdinare cu sânge. Cãtre care intrând Pavel, ºi rugându-
se, punându-ºi mâinile pre el, l-a vindecat.
9. ªi aceasta fãcându-se, ºi ceilalþi care aveau boli în ostrovul
acela, veneau ºi se vindecau.
10. Care ºi cu multã cinste ne-au cinstit pre noi; ºi când am purces
noi, ne-au pus cele ce erau de trebuinþã.
11. ªi dupã trei luni, ne-am pornit cu o corabie Alexandrineascã
ce iernase în ostrov; care era cu semnul dioscurilor.
12. ªi sosind în Siracuza ne-am zãbovit acolo trei zile.

318
Faptele Sfin]ilor Apostoli

13. ªi de acolo înconjurând am venit în Rigia; ºi peste o zi suflând


austrul, a doua zi am venit în Potioli.
14. Unde aflând fraþi, ne-am mângâiat zãbovind la ei ºapte zile, ºi
aºa am venit în Roma.
15. ªi de acolo fraþii auzind cele pentru noi au ieºit întru
întâmpinarea noastrã pânã la forul lui Apie ºi trei cârciume;
pre care vãzându-i Pavel ºi mulþumind lui Dumnezeu a luat
îndrãznealã.
16. Iar dacã am venit în Roma, sutaºul a dat pre cei legaþi
Voievodului oºtii. Iar lui Pavel i s-a dat voie sã petreacã deosebi
cu ostaºul cel ce îl pãzea pre el.
17. ªi a fost dupã trei zile, a chemat Pavel pe cei mai mari ai
Iudeilor, ºi adunându-se ei, a zis cãtre dânºii: Bãrbaþi fraþi, eu
nimic împotriva norodului fãcând, sau obiceiurilor pãrinþeºti,
legat fiind în Ierusalim m-am dat în mâinile Romanilor.
18. Care judecându-mã vrea sã mã slobozeascã, pentru cã nici o
vinã de moarte era întru mine.
19. Iar grãindu-mi Iudeii împotrivã, am fost silit a chema pre
Cezarul, nu cã aº avea întru ceva a pârî pre neamul meu.
20. Deci pentru aceastã pricinã v-am chemat pre voi sã vã vãd, ºi
sã vorbesc cu voi, cã pentru nãdejdea lui Israil cu acest lanþ
sunt legat.
21. Iar ei cãtre dânsul au zis: Noi nici cãrþi pentru tine am luat din
Iudeea; nici venind cineva din fraþi ne-a spus, sau a grãit ceva
rãu pentru tine.
22. Ci ne rugãm sã auzim de la tine socotelele ce ai; cã de eresul
acesta ºtim noi, cã pretutindeni împotrivã i se zice.
23. ªi rânduindu-i lui zi, au venit la dânsul la gazdã mai mulþi;
cãrora mãrturisind le spunea de Împãrãþia lui Dumnezeu;
dovedindu-le lor cele pentru Iisus, din legea lui Moise, ºi din
Proroci, de dimineaþa pânã seara.
24. ªi unii credeau cele ce se ziceau, iar alþii nu credeau.

319
Faptele Sfin]ilor Apostoli

25. ªi neunindu-se ei unul cu altul s-au dus, zicând Pavel un cuvânt,


cã bine a grãit Duhul Sfânt prin Prorocul Isaia cãtre pãrinþii
noºtri,
26. Zicând: Mergi la norodul acesta, ºi zi: Cu auzul veþi auzi, ºi nu
veþi înþelege; ºi privind veþi privi, ºi nu veþi vedea.
27. Cã s-a îngroºat inima norodului acestuia; ºi cu urechile greu
au auzit, ºi ochii lor ºi-au închis; ca nu cumva sã vadã cu ochii,
ºi cu urechile sã audã, ºi cu inima sã înþeleagã, ºi sã se întoarcã,
ºi sã-i vindec pre ei.
28. Drept aceea, cunoscut sã vã fie vouã, cã neamurilor s-a trimis
mântuirea lui Dumnezeu, ei vor auzi.
29. ªi acestea el zicând, au ieºit Iudeii multã prigonire având între
dânºii.
30. ªi a petrecut Pavel doi ani deplin cu a sa cheltuialã (chirie), ºi
primea pre toþi care veneau cãtre el.
31. Propovãduind Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi învãþând cele ce
sunt pentru Domnul Iisus Hristos, cu toatã îndrãzneala fãrã oprealã.

+ Sfârºit al Faptelor Sfinþilor Apostoli.

320
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

Adãogire la Faptele Sfinþilor Apostoli,


pentru Sfântul Apostol Pavel

Trebuie a ºti cã pânã aici povesteºte Luca cele pentru fericitul Pavel
în Faptele Apostolilor. În vremea aceea scriind cartea, ºi cele dupã aceea
neºtiindu-le, ºi nici mucenia nu s-a pus în carte. Cã lãsându-l pre el acolo
Luca ºi Aristarh au ieºit. Iar Eusebie, pre anii cei de pre urmã îi povesteºte
cu deamãruntul. Cum cã adicã atunci înaintea lui Neron, dând rãspunsul
Pavel iarãºi s-a trimis la slujba propovãduirii, slobozindu-se de Cezarul,
ºi a binevestit alþi zece ani. Iar la vârful turbãrii ajungând Neron s-a
pornit spre uciderea Apostolilor. Cã trimiþând ºi chemând pre Pavel la
anul al treizeci ºi ºase al Patimii celei mântuitoare, iar al treisprezecelea
al sãu, l-a fãcut de a mãrturisit, tãindu-i-se capul cu sabia. Deci sunt de
la anul al nouãsprezecelea al lui Tiberie Cezarul, iar al Patimii celei
mântuitoare, anul al doilea, dintru care a început a propovãdui
Evanghelia, pânã la douãzeci ºi doi ai lui aceluiaºi Tiberie, ani patru. ªi
iarãºi anii lui Claudie paisprezece, dupã care diadoh fiind Neron, întru
al treisprezecelea an al stãpânirii sale, a omorât pre Apostolul.
Deci este toatã vremea propovãduirii lui Pavel douãzeci ºi unul de
ani. ªi alþi doi ani care a petrecut în temniþa cea din Cezareea. ªi lângã
aceºtia iarãºi cei din Roma mai înainte doi ani, ºi cei dupã urmã zece
ani, cât sunt toþi anii de la chemarea lui pânã la sãvârºirea lui treizeci ºi cinci.
Iar de la Patima cea mântuitoare treizeci ºi ºase. Cã de la Înãlþarea
Domnului dupã puþine oarecare zile au ales Apostolii la slujbã pre ªtefan
ºi pre cei împreunã cu ei. Apoi aflãm cã ªtefan îndatã s-a ucis cu pietre,
ºi Pavel împreunã bine voia la uciderea lui. Care puþin mai pre urmã se
porneºte la Damasc, ca ºi pre sfinþii cei ce erau acolo sã-i omoare. Iar la
mijlocul cãii s-a fãcut lui chemarea de la Dumnezeu, cât s-a mai cheltuit
anul acela. ªi îndatã a început sã propovãduiascã, fiind anul al
nouãsprezecelea al lui Tiberie Cezarul, ºi întru al treisprezecelea an al
lui Neron se sãvârºeºte, tãindu-i-se capul cu sabia.

321
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

Epistolia Sfântului Apostol Pavel cea cãtre Romani

Cap. 1

1. Pavel, sluga lui Iisus Hristos, chemat Apostol, ales (rânduit)


spre Evanghelia lui Dumnezeu.
2. Care mai înainte a fãgãduit, prin Prorocii sãi întru Sfinte
Scripturi,
3. Pentru Fiul sãu cel ce s-a nãscut din sãmânþa lui David dupã trup.
4. Carele s-a hotãrât Fiul lui Dumnezeu întru putere, dupã Duhul
sfinþeniei, dintru Învierea din morþi a lui Iisus Hristos Domnul nostru.
5. (Prin care am luat Darul ºi Apostolia, spre ascultarea credinþei,
întru toate neamurile pentru Numele lui.
6. Întru care sunteþi ºi voi chemaþi ai lui Iisus Hristos).
7. Tuturor celor din Roma, iubiþilor lui Dumnezeu, celor chemaþi
sfinþi: Dar vouã, ºi pace, de la Dumnezeu Tatãl nostru, ºi de la
Domnul Iisus Hristos.
8. Întâi darã mulþumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos
pentru voi toþi; cãci credinþa voastrã se vesteºte în toatã lumea.
9. Cã mãrturie îmi este mie Dumnezeu, cãruia slujesc cu duhul meu,
întru Evanghelia Fiului lui, cã neîncetat fac pomenire de voi.
10 . Totdeauna întru rugãciunile mele, rugându-mã ca doar cândva
bine mi s-ar întâmpla (bine voi cãlãtori) cu voia lui Dumnezeu,
ca sã viu la voi.
11. Cã doresc sã vã vãd pre voi, ca sã vã dau vouã ceva dar
duhovnicesc spre întãrirea voastrã.
12 . ªi aceasta este, ca sa mã mângâi împreunã cu voi, prin credinþa
cea dimpreunã a voastrã ºi a mea.
13 . ªi nu voi sã nu ºtiþi voi, fraþilor, cã de multe ori am gândit ca
sã viu la voi; ºi am fost oprit pânã acum, ca sã am ceva roadã
ºi întru voi, precum ºi întru celelalte neamuri.
14 . Cã elinilor ºi barbarilor, înþelepþilor ºi neînþelepþilor dator sunt.
15 . Aºijderea, (aºa este osârdia mea) cât este dupã a mea osârdie
ºi vouã celor din Roma sã vã binevestesc.

322
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

16 . Cã nu mã ruºinez de Evanghelia lui Hristos cã Puterea lui


Dumnezeu este spre mântuire tot celui ce crede, Iudeului mai
întâi, ºi Elinului.
17 . Cã dreptatea lui Dumnezeu întru dânsa se descoperã din credinþã
în credinþã; precum este scris: Iar dreptul din credinþã va fi viu.
18. Pentru cã se descopere mânia lui Dumnezeu din cer peste toatã
pãgânãtatea ºi nedreptatea oamenilor, care þin adevãrul întru
nedreptate.
19 . Pentru ca ce este cunoscut (cãci cunoºtinþa) a lui Dumnezeu,
arãtat este întru dânºii; cã Dumnezeu le-a arãtat lor.
20. Pentru cã cele nevãzute ale lui de la zidirea lumii, din fãpturi
socotindu-se se vãd, ºi veºnicã Puterea lui ºi Dumnezeirea; ca
sã fie ei fãrã de rãspuns.
21 . De vreme ce cunoscând pre Dumnezeu, nu ca pre Dumnezeu
l-au slãvit, sau i-au mulþumit, ci s-au fãcut înzadarnici întru
cugetele sale, ºi s-a întunecat cea neînþelegãtoare inima lor.
22 . Zicându-se pre sine a fi înþelepþi, au nebunit;
23 . ªi au mutat Slava lui Dumnezeu celui nestricãcios, întru
asemãnarea chipului omului celui stricãcios, ºi al pãsãrilor, ºi
al celor cu patru picioare, ºi al celor ce se târãsc.
24 . Pentru aceea i-a ºi dat Dumnezeu pre ei întru poftele inimilor
lor întru necurãþie, ca sã se spurce trupurile lor întru sineºi.
25 . Care au mutat adevãrul lui Dumnezeu întru minciunã; ºi au
cinstit, ºi au slujit fãpturii decât Fãcãtorului, carele este
binecuvântat în veci Amin.
26 . Pentru aceea i-a dat pre ei Dumnezeu întru patimi de ocarã; cã
ºi femeile lor ºi-au schimbat rânduiala cea fireascã întru ceea
ce este împrotiva firii.
27 . Aºijderea ºi bãrbaþii lãsând cea dupã fire rânduialã a pãrþii
femeieºti, s-au aprins întru pofta sa unul spre altul, bãrbaþi cu
bãrbaþi ruºinea lucrându-o; ºi rãsplãtirea ce li se cãdea, a
rãtãcirii lor, întru sineºi luându-o.
28 . ªi precum nu au cercat ei a avea pre Dumnezeu întru cunoºtinþã,
aºa i-a dat pre ei Dumnezeu întru minte neiscusitã (nepriceputã)
a face cele ce nu se cad.
29 . Plini fiind de toatã nedreptatea, de curvie, de vicleºug, de
lãcomie, de rãutate; plini de pizmã, de ucidere, de sfadã, de
înºelãciune, de nãravuri rele.

323
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

30 . ªoptitori, grãitori de rãu, urâtori de Dumnezeu, ocãrâtori,


semeþi, trufaºi, aflãtori de rele, neascultãtori de pãrinþi.
31 . Neînþelegãtori, nestatornici întru aºezãmânturi, fãrã dragoste,
neîmpãcaþi, nemilostivi;
32 . Care dreptatea lui Dumnezeu ºtiind, (cã cei ce fac unele ca
acestea vrednici de moarte sunt), nu numai fac acestea, ci încã
ºi bine-voiesc cu cei ce le fac.

,
Cap. 2

1. Pentru aceea, fãrã de rãspuns eºti, o omule, tot cel ce judeci;


cãci întru ce judeci pre altul, pre tine însuþi te osândeºti cã
aceleaºi faci cel ce judeci.
2. ªi ºtim cã Judecata lui Dumnezeu este dupã adevãr asupra
celor ce fac unele ca acestea.
3. ªi oare socoteºti aceasta, o omule, cel ce judeci pre cei ce fac
unele ca acestea, ºi tu însuþi aceleaºi faci, cã vei scãpa de
judecata lui Dumnezeu?
4. Sau au nu bagi seama de bogãþia Bunãtãþii lui, ºi de îngãduinþa,
ºi de îndelungã rãbdarea lui; necunoscând cã bunãtatea lui
Dumnezeu te aduce la pocãinþã?
5. Ci dupã împietrirea ta ºi nepocãita inimã îþi aduni þie mânie în
ziua mâniei ºi a descoperirii dreptei judecãþi a lui Dumnezeu.
6. Care va rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui.
7. Celor ce dupã rãbdarea lucrului bun adecã cautã, slavã ºi cinste
ºi nestricãciune, viaþa veºnicã.
8. Iar celor prigonitori care se pun împrotiva adevãrului, ºi se
supun nedreptãþii, mânie ºi urgie.
9. Necaz ºi strâmtorare peste tot sufletul omului celui fãcãtor de
rãu, al Iudeului mai întâi ºi al Elinului.
10 . Iar slavã ºi cinste ºi pace tot celui ce face binele, Iudeului mai
întâi, ºi Elinului.
11. Cã nu este fãþãrnicie la Dumnezeu.
12 . Cãci câþi fãrã de lege au greºit, fãrã de lege vor ºi pieri; ºi câþi
în lege au greºit, prin lege se vor judeca.

324
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

13 . Cã nu auzitorii legii sunt drepþi la Dumnezeu; ci fãcãtorii legii


se vor îndrepta.
14 . Cãci când neamurile cele ce nu au lege, din fire fac ale legii,
aceia lege neavând, ei singuri îºi sunt lege.
15 . Care aratã fapta legii scrisã întru inimile sale, împreunã
mãrturisindu-le lor cunoºtinþa lor, ºi cugetele lor întru sine
pârându-se, s-au ºi dându-ºi rãspuns de îndreptare.
16. În ziua când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor,
dupre Evanghelia mea prin Iisus Hristos.
17 . Iatã, tu te numeºti Iudeu, ºi te odihneºti în lege, ºi te lauzi întru
Dumnezeu.
18 . ªi cunoºti voia lui, ºi alegi cele de folos, fiind învãþat din lege.
19 . ªi te nãdãjduieºti a fi povãþuitor orbilor, luminã celor dintru întuneric.
20 . Îndreptãtor celor fãrã de minte, învãþãtor pruncilor, având
închipuirea ºtiinþei, ºi a adevãrului în lege.
21 . Deci cela ce înveþi pre altul, pre tine nu te înveþi? Cela ce
propovãduieºti sã nu fure, furi?
22 . Cela ce zici sã nu preacurveascã, preacurveºti? Cela ce urãºti
idolii, furi cele Sfinte?
23 . Cela ce te lauzi în lege, prin cãlcarea legii necinsteºti pre
Dumnezeu?
24 . Cã Numele lui Dumnezeu pentru voi se huleºte întru neamuri,
precum este scris.
25 . Cã tãierea împrejur foloseºte, dacã faci legea; iar dacã eºti
cãlcãtor de lege, tãierea ta împrejur netãiere împrejur s-a fãcut.
26 . Drept aceea de va pãzi netãierea împrejur îndreptãrile legii, au
nu se va socoti netãierea lui împrejur în loc de tãiere împrejur?
27 . ªi va judeca netãierea împrejur cea din fire plinind legea, pre tine
carele prin slovã ºi prin tãierea împrejur eºti cãlcãtor de lege.
28 . Cã nu cel din afarã arãtat este Iudeu; nici cea din afarã arãtatã
în trup este tãiere împrejur.
29 . Ci cel întru ascuns, Iudeu, ºi tãierea împrejur a inimii întru
Duhul, iar nu prin slovã; a cãruia lauda nu este de la oameni,
ci de la Dumnezeu.

325
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

Cap. 3

1. Ce este dar mai mult Iudeului? Sau care este folosul tãierii
împrejur?
2. Mult în tot chipul; întâi cã lor s-au încredinþat cuvintele lui
Dumnezeu.
3. Cã ce este, dacã nu au crezut unii? Au doar necredinþa lor va
face netrebnicã pre Credinþa lui Dumnezeu?
4. Sã nu fie. Ci fie Dumnezeu adevãrat, ºi tot omul mincinos;
precum este scris: Ca sã te îndreptezi întru cuvintele tale, ºi sã
biruieºti când vei judeca tu.
5. ªi de vreme ce nedreptatea noastrã adevereazã pre dreptatea
lui Dumnezeu, ce vom zice? Au doar nedrept este Dumnezeu,
carele aduce mânia? (Ca un om grãiesc).
6. Sã nu fie. Cã în ce chip va judeca Dumnezeu lumea?
7. Cã de vreme ce adevãrul lui Dumnezeu întru a mea minciunã a
prisosit spre slava lui, drept ce încã ºi eu ca un pãcãtos mã judec?
8. ªi nu (precum suntem huliþi, ºi precum zic unii cã grãim noi,)
ca sã facem cele rele, ca sã vie cele bune; a cãrora osânda
dreaptã este.
9. Ce dar, întrecem? Nicicum, pentru cã mai înainte am vinuit
pre Iudei ºi pre Elini, cã toþi sub pãcat sunt.
10 . Precum este scris: Cã nu este drept nici unul.
11. Nu este cel ce înþelege, nu este cel ce cautã pre Dumnezeu.
12 . Toþi s-au abãtut, împreunã netrebnici s-au fãcut, nu este cel ce
face bunãtate, nu este pânã la unul.
13 . Groapã deschisã gâtlejul lor, cu limbile lor vicleneau; venin
de aspidã sub buzele lor.
14 . A cãrora gurã de blestem ºi de amãrãciune este plinã.
15 . Grabnice sunt picioarele lor a vãrsa sânge.
16 . Sfãrâmare ºi nevoie întru cãile lor;
17 . ªi calea pãcii nu au cunoscut.
18. Nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19 . ªi ºtim cã câte zice lege, celor ce sunt în legea zice: Ca toatã
gura sã se astupe, ºi sã se supuie (vinovatã sã fie) toatã lumea
lui Dumnezeu.

326
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

20 . Pentru cã din faptele legii nu se va îndrepta tot trupul înaintea


lui; cã prin lege este cunoºtinþa pãcatului.
21 . Iar acum afarã de lege dreptatea lui Dumnezeu s-a arãtat, fiind
mãrturisitã de lege ºi de Proroci.
22 . Iar dreptatea lui Dumnezeu prin credinþa lui Iisus Hristos la
toþi, ºi preste toþi cei ce cred; cã nu este osebire.
23. Pentru cã toþi au greºit, ºi se lipsesc de slava lui Dumnezeu.
24 . Care se îndrepteazã în har întru Darul lui, prin rãscumpãrarea
cea întru Hristos Iisus.
25 . Pe carele l-a rânduit Dumnezeu curãþire prin credinþa întru
Sângele lui spre arãtarea dreptãþii lui, pentru slãbãnogirea
pãcatelor celor mai nainte fãcute.
26 . Întru multã rãbdarea lui Dumnezeu, spre arãtarea dreptãþii lui
în vremea de acum, ca sã fie el drept, ºi îndreptând pre cel ce
este din credinþa lui Iisus.
27. Deci unde este lauda? S-a încuiat. Prin care lege? A faptelor?
Nu, ci prin legea credinþei.
28 . Socotim darã cã cu credinþa se va îndrepta omul fãrã faptele legii.
29 . Au doarã Dumnezeu este al Iudeilor numai, iar nu ºi al
neamurilor? Adevãrat, ºi al neamurilor.
30 . Cãci Unul este Dumnezeu, care va îndrepta tãierea împrejur
din credinþã, ºi netãierea împrejur prin credinþã.
31 . Deci au doarã stricãm legea prin credinþã? Sã nu fie. Ci întãrim legea.

Cap. 4

1. Deci ce vom zice, cã Avraam pãrintele nostru sã fi aflat dupre trup?


2. Cã de s-a îndreptat Avraam din fapte, are laudã, ci nu la
Dumnezeu.
3. Cã ce zice Scriptura? ªi a crezut Avraam lui Dumnezeu, ºi s-a
socotit lui întru dreptate.
4. ªi celui ce lucreazã plata nu i se socoteºte dupã dar, ci dupã
datorie.
5. Iar celui ce nu lucreazã, ci crede întru cela ce îndrepteazã pre
cel necredincios, i se socoteºte credinþa lui întru dreptate.

327
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

6. Precum ºi David zice fericirea omului, cãruia Dumnezeu îi


socoteºte dreptatea fãrã de fapte:
7. Fericiþi cãrora s-au iertat fãrãdelegile ºi cãrora s-au acoperit
pãcatele.
8. Fericit bãrbatul, cãruia nu-i va socoti Domnul pãcatul.
9. Deci fericirea aceasta, întru tãierea împrejur este numai, sau
ºi întru netãierea împrejur? Cã zicem, cã s-a socotit lui Avraam
credinþa întru dreptate.
10 . Dar cum i s-a socotit lui? Întru tãierea împrejur fiind, sau întru
netãierea împrejur? Nu întru tãierea împrejur, ci întru netãierea
împrejur.
11. ªi semnul tãierii împrejur a luat, pecete a dreptãþii credinþei, celei
întru netãierea împrejur; ca sã fie el tatã tuturor celor ce cred
prin netãierea împrejur, ca sã se socoteascã ºi lor spre dreptate.
12 . ªi tatã tãierii împrejur, nu numai celor ce sunt din tãierea
împrejur, ci ºi celor ce umblã în urmele credinþei, celei dintru
netãierea împrejur, a Pãrintelui nostru Avraam.
13 . Cã nu prin lege este lui Avraam fãgãduinþa, sau seminþiei lui,
ca sã fie el moºtenitor lumii; ci prin dreptatea credinþei.
14 . Cã de sunt cei din lege moºtenitori, în zadarnicã s-a fãcut
credinþa, ºi s-a stricat fãgãduinþa.
15 . Cã legea mânie lucreazã; cã unde nu este lege, acolo nici
cãlcare de lege este.
16 . Pentru aceasta din credinþã, ca dupre dar, ca sã fie stãtãtoare
fãgãduinþa la toatã seminþia; nu numai la ceea ce este din lege,
ci ºi la ceea ce este din credinþa lui Avraam, care este tatã
nouã tuturor.
17 . (Precum este scris: Cã tatã a multe neamuri te-am pus,) înaintea
lui Dumnezeu, cãruia a crezut, celui ce înviazã morþii, ºi
cheamã cele ce nu sunt ca cum ar fi.
18 . Carele mai (afarã) presus de nãdejde întru nãdejde a crezut, cã va fi
el tatã a multe neamuri, dupã cum i s-a zis: Aºa va fi sãmânþa ta.
19 . ªi neslãbind cu credinþa, nu s-a uitat la trupul sãu cel omorât,
fiind mai de o sutã de ani, ºi la omorârea pântecelui Sarrei.
20 . ªi întru fãgãduinþa lui Dumnezeu nu s-a îndoit cu necredinþa,
ci s-a întãrit cu credinþa dând slavã lui Dumnezeu.

328
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

21 .ªi adeverit fiind cã ce i-a fãgãduit, puternic este a ºi face,


pentru aceea i s-a ºi socotit lui spre dreptate.
22. ªi nu s-au scris pentru el numai cã i s-a socotit lui spre dreptate;
ci ºi pentru noi, cãrora va sã i se socoteascã, celor ce credem
întru cela ce a sculat pre Iisus Hristos Domnul nostru din morþi.
23. Carele s-a vândut pentru greºalele noastre, ºi s-a sculat pentru
îndreptarea noastrã.

Cap. 5

1. Drept aceea îndreptaþi fiind din credinþã, pace avem cãtre


Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos.
2. Prin care ºi apropiere am aflat prin credinþã la darul acesta, întru
care stãm, ºi ne lãudãm întru nãdejdea Slavei lui Dumnezeu.
3. ªi nu numai, ci ne ºi lãudãm întru necazuri, ºtiind cã necazul
rãbdare lucreazã.
4. Iar rãbdarea curãþire, iar curãþirea nãdejde.
5. Iar nãdejdea nu ruºineazã: Cã dragostea lui Dumnezeu s-a vãrsat
întru inimile noastre, prin Duhul Sfânt cel ce s-a dat nouã.
6. Pentru cã Hristos încã fiind noi neputincioºi, în vremea cea
cuviincioasã, pentru cei necredincioºi a murit.
7. Cã abia va muri cineva pentru cel drept; cã pentru cel bun
poate ºi îndrãzneºte cineva a muri.
8. ªi întãreºte Dumnezeu dragostea sa spre noi cã încã pãcãtoºi
fiind noi, Hristos pentru noi a murit.
9. Cu mult mai vârtos dar acum îndreptaþi fiind cu Sângele lui,
ne vom mântui printr-însul de mânie.
10 . Cã de vreme ce fiind noi vrãjmaºi, ne-am împãcat cu Dumnezeu
prin moartea Fiului lui, cu mult mai vârtos fiind împãcaþi, ne
vom mântui întru viaþa lui.
11. ªi nu numai, ci ne ºi lãudãm întru Dumnezeu, prin Domnul
nostru Iisus Hristos; prin carele acum împãcarea am luat.
12. Pentru aceea precum printr-un om a intrat pãcatul în lume, ºi
prin pãcat moartea, ºi aºa la toþi oamenii moartea a trecut,
întru carele toþi au greºit.

329
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

13 . Cã pânã la lege pãcatul era în lume; dar pãcat nu se socotea


nefiind legea.
14 . Ci a împãrãþit moartea de la Adam pânã la Moise ºi peste cei
ce nu au greºit dupã asemãnarea greºelii lui Adam, carele era
chip al celui viitor.
15 . Ci nu precum greºeala, aºa ºi darul; cã de au murit prin greºeala
unuia cei mulþi, cu mult mai vârtos harul lui Dumnezeu ºi Darul,
prin harul al unuia om Iisus Hristos, întru mulþi s-a înmulþit.
16 . ªi nu precum prin unul ce a greºit, este Darul, cã pãcatul dintru unul
este spre osândire; iar Darul din multe greºale spre îndreptare.
17 . Cã de vreme ce pentru greºala unuia, moartea a împãrãþit prin unul;
cu mult mai vârtos cei ce au luat prisosinþa darului ºi a harului dreptãþii,
vor împãrãþi întru viaþã prin cel unul Iisus Hristos.
18 . Pentru aceea dar precum prin greºala unuia întru toþi oamenii
a intrat osândirea, aºa prin îndreptarea unuia întru toþi oamenii
a intrat îndreptarea vieþii.
19 . Cã precum pentru neascultarea unui om, pãcãtoºi s-au fãcut cei
mulþi; aºa ºi prin ascultarea unuia, drepþi se vor face cei mulþi.
20 . Iar legea a intrat, ca sã se înmulþeascã greºala, ºi unde s-a
înmulþit pãcatul, acolo a prisosit Darul.
21 . Ca precum a împãrãþit pãcatul spre moarte, aºa ºi Darul sã
împãrãþeascã prin dreptate, spre viaþa veºnicã, prin Iisus Hristos
Domnul nostru.

Cap. 6

1. Ce vom zice dar? Rãmânea-vom în pãcat, ca sã se înmulþeascã


Darul? Sã nu fie.
2. Cãci care am murit pãcatului, în ce chip încã vom mai fi vii
întru dânsul?
3. Au nu cunoaºteþi cã câþi întru Hristos Iisus ne-am botezat, întru
moartea lui ne-am botezat?
4. Împreunã cu el ne-am îngropat prin Botez întru moarte; ca în
ce chip s-a sculat Hristos din morþi prin Slava Tatãlui, aºa ºi
noi întru înnoirea vieþii sã umblãm.

330
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

5. Cã de vreme ce împreunã odrãsliþi ne-am fãcut cu asemãnarea


morþii lui, deci ºi Învierii lui vom fi pãrtaºi.
6. Aceasta ºtiind, cã omul nostru cel vechi cu dânsul împreunã
s-a rãstignit, ca sã se strice trupul pãcatului, ca sã nu mai
slujim noi pãcatului.
7. Pentru cã cel ce a murit, s-a îndreptat de pãcat.
8. Cã de am murit împreunã cu Hristos, credem cã vom ºi via
împreunã cu dânsul.
9. ªtiind cã Hristos cel ce a înviat din morþi, nu mai moare; cã
moartea pre dânsul nu îl mai stãpâneºte.
10 . Cã ce a murit, pãcatului odatã a murit; iar ce viazã, viazã lui
Dumnezeu.
11. Aºa ºi voi socotiþi-vã pre voi morþi a fi pãcatului, ºi vii lui
Dumnezeu, întru Hristos Iisus Domnul nostru.
12 . Sã nu împãrãþeascã dar pãcatul în trupul vostru cel muritor, ca
sã-l ascultaþi pre el întru poftele lui.
13 . Nici sã vã faceþi mãdulãrile voastre arme de nedreptate pãcatului;
ci sã vã puneþi pre voi înaintea lui Dumnezeu ca din morþi vii, ºi
mãdulãrile voastre, arme de dreptate înaintea lui Dumnezeu.
14 . Cã pãcatul pre voi nu vã stãpâneºte; cã nu sunteþi sub lege, ci sub dar.
15 . Ce darã? Pãcãtui-vom, cã nu suntem sub lege, ci sub dar? Sã nu fie.
16 . Au nu ºtiþi cã celui ce vã daþi pre voi robi spre ascultare, robi
sunteþi aceluia pre carele ascultaþi? Sau pãcatului spre moarte,
sau ascultãrii spre dreptate?
17 . Ci mulþumim lui Dumnezeu, cãci aþi fost robi pãcatului, dar
aþi ascultat din inimã dupre chipul învãþãturii la care v-aþi dat.
18 . ªi slobozindu-vã de pãcat, v-aþi fãcut robi dreptãþii.
19 . Omeneºte grãiesc, pentru slãbiciunea trupului vostru: Cã
precum v-aþi fãcut mãdulãrile voastre roabe necurãþiei, ºi
fãrãdelegii spre fãrãdelege, aºa acum sã vã faceþi mãdulãrile
voastre roabe dreptãþii spre sfinþenie.
20 . Cãci când eraþi robi pãcatului, eraþi slobozi de dreptate.
21. Care dar roadã aþi avut atunci întru acelea, de care acum vã
ruºinaþi? Cã sfârºitul acelora este moartea.
22 . Iar acum slobozindu-vã din pãcat, ºi fãcându-vã robi lui Dumnezeu,
aveþi roada voastrã spre sfinþenie, iar sfârºitul, viaþa veºnicã.

331
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

23 . Pentru cã plata (leafa) pãcatului este moartea; iar Darul lui


Dumnezeu, viaþa veºnicã întru Hristos Iisus Domnul nostru.

Cap. 7

1. Au nu ºtiþi fraþilor, cã celor ce ºtiu legea grãiesc: Cã legea


stãpâneºte pre om în câtã vreme trãieºte?
2. Cã femeia cu bãrbat legatã este de lege cu bãrbatul ce trãieºte;
iar de i-a murit bãrbatul ei, s-a dezlegat de legea bãrbatului.
3. Drept aceea trãindu-i bãrbatul ei, preacurvã se cheamã, de va
fi cu alt bãrbat; iar de-i va muri bãrbatul ei, slobodã este de
lege, a nu fi ea preacurvã, fiind cu alt bãrbat.
4. Pentru aceea fraþii mei, ºi voi v-aþi omorât legii prin trupul lui
Hristos, ca sã fiþi voi ai altuia, ai celui ce a Înviat din morþi, ca
sã aducem roadã lui Dumnezeu.
5. Cãci când eram în trup, patimile pãcatelor cele prin lege, se
lucrau întru mãdulãrile noastre, ca sã aducã roadã morþii.
6. Iar acum ne-am slobozit de lege, murind noi aceleia întru care
eram þinuþi; ca sã slujim întru înnoirea Duhului, iar nu întru
vechitura slovei.
7. Ce dar vom zice? Au doarã legea pãcat este? Sã nu fie.
Ci pãcatul nu l-am cunoscut, fãrã numai prin lege. Cã ºi pre
poftã nu o aº fi ºtiut, de nu ar fi zis legea: Sã nu pofteºti.
8. ªi pricinã luând pãcatul prin poruncã, a lucrat întru mine toatã
pofta; cã fãrã de lege, pãcatul era mort.
9. ªi eu trãiam fãrã de lege oarecând; iar venind porunca, pãcatul
a înviat.
10 . Iar eu am murit; ºi mi s-a aflat mie porunca care era spre viaþã,
aceasta a fi spre moarte.
11. Cã pãcatul luând pricinã prin poruncã, m-a amãgit, ºi prin aceea
m-a omorât.
12 . Drept aceea legea sfântã este; ºi porunca sfântã, ºi dreaptã, ºi bunã.
13 . Deci oare ce era bun mie s-a fãcut spre moarte? Sã nu fie.
Ci pãcatul, ca sã se arate pãcat, prin ce era bun lucrându-mi
moarte. Ca sã se facã peste mãsurã pãcãtos pãcatul prin poruncã.

332
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

14 . Cãci ºtim cã legea duhovniceascã este, iar eu sunt trupesc,


vândut sub pãcat.
15 . Cã ceea ce lucrez, nu ºtiu; cã nu care voiesc eu, aceea fac; ci
care urãsc, aceea lucrez.
16 . Iar de fac aceasta care nu voiesc, laud legea cã este bunã.
17 . Iar acum nu eu fac aceea, ci pãcatul care locuieºte întru mine.
18 . Pentru cã ºtiu cã nu locuieºte întru mine, adecã în trupul meu,
ce este bun. Cã a voi se aflã la mine, iar a face binele, nu aflu.
19 . Cã nu fac binele care voiesc, ci rãul carele nu îl voiesc, acela fac.
20 . Iar de fac aceasta care nu voiesc eu, iatã nu fac eu aceasta, ci
pãcatul care locuieºte întru mine.
21 . Aflu drept aceea legea mie celui ce voiesc sã fac binele, cã ce
este rãu la mine se aflã.
22 . Cã împreunã mã veselesc cu legea lui Dumnezeu dupre omul
cel dinlãuntru.
23 . Dar vãd altã lege întru mãdularele mele, oºtindu-se împotriva
legii minþii mele, ºi dându-mã pre mine rob legii pãcatului,
care este întru mãdularele mele.
24 . Ticãlos om sunt eu! Cine mã va izbãvi de trupul morþii acesteia?
25 . Mulþumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos Domnul nostru.
Deci dar, eu însumi cu mintea mea slujesc legii lui Dumnezeu,
iar cu trupul, legii pãcatului.

Cap. 8

1. Nici o pedeapsã drept aceea nu este acum celor ce sunt întru


Hristos Iisus, care nu umblã dupã trup, ci dupã Duh.
2. Cã legea Duhului vieþii întru Hristos Iisus, m-a izbãvit de legea
pãcatului ºi a morþii.
3. Pentru cã ceea ce era cu neputinþã legii, întru care era slabã prin
trup, Dumnezeu pre Fiul sãu trimiþând întru asemãnarea trupului
pãcatului, (a sãvârºit,) ºi pentru pãcat a osândit pãcatul în trup.
4. Ca îndreptarea legii sã se plineascã întru noi, care nu umblãm
dupã trup, ci dupre Duh.
5. Cã cei ce sunt dupre trup, cele ale trupului cugetã; iar cei ce
dupre Duh, cele ale Duhului.

333
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

6. Pentru cã cugetul trupului este moarte; iar cugetul Duhului


viaþã ºi pace.
7. Pentru cã cugetul trupului vrãjmaº este la Dumnezeu; cã legii
lui Dumnezeu nu se supune, cã nici poate.
8. ªi cei ce sunt în trup, lui Dumnezeu a plãcea nu pot.
9. Iar voi nu sunteþi în trup, ci în Duh; cã Duhul lui Dumnezeu
locuieºte întru voi. Iar de nu are cineva Duhul lui Hristos, acela
nu este al lui.
10. Iar de este Hristos întru voi, trupul dar este mort pentru pãcat;
iar Duhul, viaþã pentru dreptate.
11. Iar de locuieºte întru voi Duhul celui ce a sculat pre Iisus din
morþi, cela ce a sculat pre Hristos din morþi, va face vii ºi
trupurile voastre cele muritoare, pentru Duhul lui cel ce
locuieºte întru voi.
12 . Drept aceea fraþilor datori suntem, nu trupului ca sã vieþuim
dupã trup.
13 . Cã de vieþuiþi dupã trup, veþi sã muriþi. Iar de veþi omorî cu
Duhul faptele trupului, veþi fi vii.
14 . Cãci câþi cu Duhul lui Dumnezeu se poartã, aceºtia sunt fii ai
lui Dumnezeu.
15 . Pentru cã nu aþi luat iarãºi duhul robiei spre temere, ci aþi luat
Duhul punerii de fii, întru carele strigãm, Avva Pãrinte.
16 . Însuºi Duhul acesta mãrturiseºte dimpreunã cu duhul nostru,
cã suntem fii ai lui Dumnezeu.
17. Iar de suntem fii, suntem dar ºi moºtenitori, moºtenitori adecã
ai lui Dumnezeu, ºi împreunã moºtenitori ai lui Hristos; de
vreme ce pãtimim împreunã cu dânsul, ca sã ne ºi proslãvim
împreunã cu dânsul.
18 . Cã socotesc cã nu sunt vrednice pãtimirile vremii de acum,
cãtre Slava cea viitoare care va sã se descopere cãtre noi.
19 . Pentru cã nãdejdea zidirii descoperirea fiilor lui Dumnezeu aºteaptã.
20 . Cã deºertãciunii s-a supus zidirea, nu de voie, ci pentru cel ce
o a supus.
21 . Spre nãdejde, cã ºi singurã zidirea aceasta se va slobozi din
robia stricãciunii, întru slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu.
22 . Cãci ºtim, cã toatã zidirea împreunã suspinã, ºi împreunã are
durere pânã acum.

334
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

23 . ªi nu numai, ci ºi care avem pârga Duhului, ºi noi singuri întru noi


suspinãm, aºteptând punerea de fii, pre izbãvirea trupului nostru.
24 . Cã prin nãdejde ne-am mântuit; însã nãdejdea care se vede nu
este nãdejde. Cã ceea ce vede cineva, pentru ce ºi o
nãdãjduieºte?
25 . Iar dacã ceea ce nu vedem nãdãjduim, prin rãbdare aºteptãm.
26 . Aºijderea ºi Duhul împreunã ajutoreazã nouã întru slãbiciunile
noastre; pentru cã de ce ne vom ruga, precum se cade, nu ºtim.
Ci singur Duhul se roagã pentru noi cu suspinuri negrãite.
27 . Iar cela ce cearcã inimile, ºtie ce este cugetul Duhului; cã dupre
Dumnezeu se roagã pentru sfinþi.
28 . ªi ºtim cã celor ce iubesc pre Dumnezeu toate li se lucreazã
spre bine, acelora adicã care dupã punerea înainte (dupre
voinþã) sunt chemaþi.
29 . Cã pre care mai înainte i-a cunoscut, mai înainte i-a ºi hotãrât
ca sã fie asemenea chipului Fiului sãu; ca sã fie el întâiu nãscut
între mulþi fraþi.
30 . Iar pre care mai înainte i-a hotãrât, pre aceºtia i-a ºi chemat; ºi
pre care i-a chemat, pre aceºtia i-a ºi îndreptat; iar pre care i-
a îndreptat, pre aceºtia i-a ºi proslãvit.
31 . Ce vom zice dar cãtre acestea? De este Dumnezeu pentru noi,
cine este împotriva noastrã?
32 . Cã cel ce nu a pãrtinit (nu a cruþat) Fiului sãu, ci pentru noi toþi l-a dat
pre dânsul, cum nu împreunã cu el ºi toate ne va dãrui nouã?
33 . Cine va pârî împotriva aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este
cel ce îndrepteazã.
34 . Cine este cel ce judecã spre pierzare? Hristos este cel ce a
murit, ºi mai ales carele a ºi înviat, care ºi este de-a dreapta lui
Dumnezeu, carele ºi se roagã pentru noi.
35 . Cine ne va despãrþi pre noi de dragostea lui Dumnezeu?
Necazul, sau strâmtorarea, sau goana, sau foametea, sau
golãtatea, sau nevoia, sau sabia?
36 . Precum este scris: Cã pentru tine suntem omorâþi toatã ziua,
socotitu-ne-am ca niºte oi de junghiere.
37. Ci întru acestea toate prea biruim, pentru cela ce ne-a iubit pre noi.
38 . Pentru cã încredinþat sunt, cã nici moartea, nici viaþa, nici
Îngerii, nici Cãpeteniile, nici Puterile, nici cele de acum, nici
cele viitoare;

335
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

39 . Nici înãlþimea, nici adâncul, nici altã fãpturã oarecare nu poate


pre noi sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este
întru Hristos Iisus Domnul nostru.

Cap. 9

1. Adevãrul zic întru Hristos, nu mint, împreunã mãrturisindu-


mi mie cunoºtinþa gândului meu prin Duhul Sfânt.
2. Cã întristare mare îmi este mie, ºi neîncetatã durere inimii mele.
3. Cã aº fi poftit eu însumi a fi anatema de la Hristos pentru fraþii
mei ºi rudele mele dupre trup.
4. Care sunt Israiliteni, a cãrora este punerea de fii, ºi slava, ºi
aºezãmânturile, ºi punerea de lege, ºi slujba, ºi fãgãduinþele.
5. Ai cãrora sunt pãrinþii, ºi dintru care este Hristos dupã trup,
care este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci Amin.
6. Ci nu ca cum cã a cãzut cuvântul lui Dumnezeu; cã nu toþi
care sunt din Israil, aceºtia sunt Israil.
7. Nici cãci sunt sãmânþa lui Avraam, toþi sunt fii, ci întru Isaac
(a zis) se va numi þie sãmânþã.
8. Adicã nu care sunt fii ai trupului, aceºtia sunt fii ai lui
Dumnezeu; ci care sunt fii ai fãgãduinþei, se socotesc întru
sãmânþã.
9. Cã al fãgãduinþei este cuvântul acesta: Întru aceastã vreme voi
veni, ºi va fi Sarrei fiu.
10 . ªi nu numai, ci ºi Rebecca, dintru unul având aºternut, de la
Isaac Pãrintele nostru.
11. Cã încã nici fiind ei nãscuþi nici fãcând ceva bine sau rãu, ca
cea dupã alegere rânduialã (punere înainte; sfat) a lui
Dumnezeu sã rãmânã nu din fapte, ci de la cel ce cheamã.
12 . I s-a zis ei: Cã cel mai mare va sluji celui mai mic.
13. Precum este scris: Pre Iacov am iubit, iar pe Isav am urât.
14 . Ce dar vom zice? Au doarã este nedreptate la Dumnezeu? Sã nu fie.
15 . Cã lui Moise zice: Voi milui pre care miluiesc; ºi nu mã voi
îndura de carele nu mã îndur.
16. Deci dar nu este nici a celui ce voieºte, nici a celui ce aleargã,
ci a lui Dumnezeu celui ce miluieºte.

336
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

17 . Cã zice Scriptura lui Faraon: Cã spre însãºi acesta te-am ridicat,


ca sã arãt întru tine puterea mea; ºi ca sã se vesteascã Numele
meu în tot pãmântul.
18. Deci dar pre care voieºte miluieºte, ºi pre care voieºte împietreºte.
19 . Îmi vei zice dar mie: Ce mã prihãneºte? Cã voii lui cine poate
sta împotrivã?
20 . Ci o omule, tu cine eºti, care rãspunzi împotriva lui Dumnezeu? Au
doarã va zice fãptura celui ce o a fãcut pre ea: Cãci m-ai fãcut aºa?
21 . Au nu are putere olarul preste lut, ca dintru aceeaºi frãmântãturã
sã facã un vas de cinste, iar altul de necinste?
22 . Iar dacã vrând Dumnezeu sã-ºi arate mânia, ºi sã-ºi descopere
puterea sa, a suferit (a adus) întru multã rãbdare vase ale mâniei
gãtite spre pieire;
23 . ªi ca sã-ºi arate bogãþia slavei sale spre vase ale milei, care a
gãtit mai înainte spre slavã.
24 . Pre care ne-a ºi chemat pre noi, nu numai din Iudei, ci ºi din
neamuri.
25. Precum la Osie zice: Chema-voi pre cel nu este norodul meu,
norodul meu; ºi pre cea neiubitã, iubitã.
26 . ªi va fi, în locul unde s-a zis lor: Nu norodul meu sunteþi voi,
acolo se vor chema fii lui Dumnezeu celui viu.
27 . Iar Isaia strigã pentru Israil: De va fi numãrul fiilor lui, Israil
ca nisipul mãrii, rãmãºiþa se va mântui.
28 . Pentru cã cuvânt sãvârºind ºi scurtând întru dreptate, cã cuvânt
scurt va face Domnul pre pãmânt.
29 . ªi precum a zis mai înainte Isaia: De nu ne-ar fi lãsat nouã
Domnul Savaot sãmânþã, ca Sodoma ne-am fi fãcut, ºi cu
Gomora ne-am fi asemãnat.
30 . Ce dar vom zice? Cã neamurile care nu umblau dupã dreptate
au ajuns dreptatea, însã dreptatea care este din credinþã.
31 . Iar Israil umblând dupã legea dreptãþii, la legea dreptãþii nu a ajuns.
32 . Pentru ce? Cãci nu din credinþã, ci ca din faptele legii; cã s-au
poticnit de piatra poticnirii.
33 . Precum este scris: Iatã, pun în Sion piatrã de poticnire, ºi piatrã
de smintealã, ºi tot cel ce va crede întru ea, nu se va ruºina.

337
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

Cap. 10

1. Fraþilor, bunãvoinþa inimii mele, ºi rugãciunea cea cãtre


Dumnezeu, pentru Israil este spre mântuire.
2. Cã mãrturisesc lor, cã dragostea lui Dumnezeu au, ci nu dupre
cunoºtinþã.
3. Cã neºtiind dreptatea lui Dumnezeu, ºi cãutând sã îºi punã
dreptatea lor, dreptãþii lui Dumnezeu nu s-au supus.
4. Cã sfârºitul legii este Hristos, spre îndreptare tot celui ce crede.
5. Cã Moise scrie de dreptatea care este din lege, cã omul care
face acelea, viu va fi într-însele.
6. Iar dreptatea cea din credinþã, aºa zice: Sã nu zici întru inima
ta: Cine se va sui în cer? Adicã sã pogoare pre Hristos.
7. Sau cine se va pogorî întru adânc? Adicã sã ridice pre Hristos
din morþi.
8. Dar ce zice Scriptura? Aproape este de tine cuvântul în gura
ta, ºi întru inima ta; adicã cuvântul credinþei care propovãduim.
9. Cã de vei mãrturisi cu gura ta pre Domnul Iisus, ºi vei crede întru
inima ta, cã Dumnezeu l-a ridicat pre el din morþi, te vei mântui.
10 . Cã cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mãrturiseºte
spre mântuire.
11. Cã zice Scriptura: Tot cel ce crede întru el nu se va ruºina.
12 . Cã nu este osebire Iudeului ºi Elinului; pentru cã acelaºi este
Domnul tuturor, care îmbogãþeºte pre toþi cei ce-l cheamã pre el.
13 . Cã tot oricare va chema Numele Domnului se va mântui.
14 . Cum dar vor chema întru carele nu au crezut? ªi cum vor crede,
de carele nu au auzit? ªi cum vor auzi, fãrã de propovãduitor?
15 . ªi cum vor propovãdui, de nu se vor trimite? Precum este scris:
Cât sunt de frumoase picioarele ale celor ce bine vestesc pacea,
ale celor ce bine vestesc cele bune.
16 . Ci nu toþi au ascultat Evanghelia; cã Isaia zice: Doamne, cine
a crezut auzului nostru?
17. Deci credinþa este din auz, iar auzul prin cuvântul lui
Dumnezeu.
18 . Ci zic: Au doarã nu au auzit? Ci în tot pãmântul a ieºit vestirea
lor, ºi la marginile lumii cuvintele lor.

338
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

19 . Ci zic: Au nu a cunoscut Israil? Întâi Moise zice: Eu voi


întãrâta pre voi spre cel ce nu este neam, spre neam
neînþelegãtor voi mânia pre voi.
20 . Iar Isaia îndrãzneºte ºi zice: Aflatu-m-am celor ce nu mã cautã
pre mine, arãtatu-m-am celor ce nu întreabã de mine.
21 . Iar cãtre Israil zice: Toatã ziua am întins mâinile mele cãtre
norodul cel neascultãtor, ºi împotrivã grãitor.

Cap. 11

1. Zic drept aceea: Au doar a lepãdat Dumnezeu pre norodul


sãu? Sã nu fie; cã ºi eu Israilitean sunt din sãmânþa lui Avraam,
din neamul lui Veniamin.
2. Nu a lepãdat Dumnezeu pre norodul sãu, pre carele mai înainte
a cunoscut. Au nu ºtiþi de Ilie ce zice Scriptura? Cum se roagã
lui Dumnezeu împotriva lui Israil zicând:
3. Doamne, pre Prorocii tãi au omorât, ºi Oltarele tale au surpat,
ºi eu am rãmas singur, ºi cautã sufletul meu.
4. Dar ce îi zice lui Dumnezeescul rãspuns? Lãsatu-mi-am mie
ºapte mii de bãrbaþi care nu ºi-au plecat genunchiul înaintea
lui Baal.
5. Aºadar ºi în vremea aceasta rãmãºiþã (lãsare) dupre alegerea
Darului s-a fãcut.
6. ªi de este dupre Dar, de aceea nu este din fapte; cã apoi darul
nu ar fi dar; iar de este din fapte, de aceea nu este Darul, cã
apoi fapta nu ar fi faptã.
7. Ce dar? Ce cãuta Israil, aceea nu a nimerit, iar alegerea
a nimerit, iar ceilalþi s-au împietrit.
8. Precum este scris: Datu-le-a lor Dumnezeu duh de umilinþã
(împietrire), ochi ca sã nu vazã, ºi urechi ca sã nu audã pânã în
ziua de astãzi.
9. ªi David zice: Facã-se masa lor spre cursã, ºi spre laþ ºi spre
smintealã, ºi spre rãsplãtire lor.
10. Întunece-se ochii lor ca sã nu vazã, ºi spinarea lor de tot o
gârboveºte.

339
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

11. Zic drept aceea, au doarã s-au poticnit ca sã cadã? Sã nu fie; ci


prin poticnirea lor mântuire s-a fãcut neamurilor, ca sã
râvneascã pre ele.
12. ªi de vreme ce poticnirea lor este bogãþie lumii, ºi împuþinarea
lor bogãþie neamurilor, cu cât mi mult plinirea lor?
13. Cã vouã zic neamurilor, întrucât sunt eu neamurilor Apostol,
slujba mea o slãvesc.
14. Cã doarã aº face trupul meu sã râvneascã, ºi sã mântuiesc pre
vreunii dintr-înºii.
15. Cã de este lepãdarea lor împãcare lumii, ce alt este luarea,
fãrã numai viaþã din morþi?
16. Cã de este pârga (începãtura) sfântã, este ºi frãmântãtura; ºi
de este rãdãcina sfântã, sunt ºi ramurile.
17. Iar de s-au ºi frânt unele din ramuri, iar tu mãslin sãlbatec
fiind te-ai altoit întru ele, ºi pãrtaº rãdãcinii ºi grãsimei
mãslinului te-ai fãcut,
18. Nu te lãuda asupra ramurilor, iar de te lauzi, nu porþi tu pre
rãdãcinã, ci rãdãcina pre tine.
19. Dar vei zice: Frântu-s-au ramurile ca sã mã altoiesc eu.
20. Bine, pentru necredinþa s-au frânt, iar tu pentru credinþa stai;
nu te înãlþa cu mintea, ci te teme.
21. Cã de nu a pãrtinit Dumnezeu ramurilor celor fireºti, nu cumva
ºi þie sã nu-þi pãrtineascã.
22. Vezi dar bunãtatea, ºi nepãrtinirea (asprimea) lui Dumnezeu:
Spre cei ce au cãzut nepãrtinire, iar spre tine bunãtate, de vei
rãmânea în bunãtate; de vreme ce ºi tu te vei tãia.
23. ªi aceia iarãºi, de nu vor rãmânea în necredinþã, se vor altoi;
cã puternic este Dumnezeu iarãºi sã-i altoiascã pre ei.
24. Cã dacã tu din mãslinul cel din fire sãlbatec te-ai tãiat, ºi afarã
de fire te-ai altoit în mãslin bun, cu cât mai vârtos aceºtia care
sunt dupre fire, se vor altoi întru al lor mãslin.
25. Pentru cã nu voiesc ca sã nu ºtiþi voi fraþilor taina aceasta (ca
sã nu fiþi întru voi singuri înþelepþi), cã orbire din partea lui
Israil s-a fãcut, pânã ce va intra plinirea neamurilor.
26. ªi aºa tot Israilul se va mântui, precum este scris: Veni-va din
Sion cel ce izbãveºte, ºi va întoarce necurãþiile (pãgânãtãþile)
de la Iacov.

340
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

27. ªi aceasta este lor cea de la mine fãgãduinþã, când voi lua
pãcatele lor.
28. Dupre Evanghelie cu adevãrat vrãjmaºi sunt pentru voi, iar
dupã alegere iubiþi pentru pãrinþi.
29. Cã fãrã cãinþã sunt darurile ºi chemarea lui Dumnezeu.
30. Cã precum ºi voi oarecând nu aþi crezut lui Dumnezeu, iar
acum v-aþi miluit prin necredinþa acestora,
31. Aºa ºi aceºtia acum nu au crezut întru mila voastrã, ca ºi ei sã
se miluiascã.
32. Cã a încuiat Dumnezeu pre toþi întru necredinþã, ca pre toþi sã-i
miluiascã.
33. O adâncul bogãþiei, ºi al înþelepciunii, ºi al ºtiinþei lui Dumnezeu!
Cât sunt de necercate judecãþile lui, ºi neurmate cãile lui!
34. Cã cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s-a fãcut lui sfetnic?
35. Sau cine i-a dat mai-nainte lui, ºi i se va rãsplãti lui?
36. Cã dintr-însul ºi printr-însul întru dânsul sunt toate, aceluia
Slava în veci Amin.

Cap.12

1. Rogu-vã dar pre voi fraþilor, pentru îndurãrile lui Dumnezeu:


Sã vã puneþi înainte trupurile voastre jertfã vie, sfântã,
bineplãcutã lui Dumnezeu, slujba voastrã cea cuvântãtoare.
2. ªi sã nu vã asemãnaþi (închipuiþi) chipului veacului acestuia,
ci sã vã schimbaþi la faþã, întru înnoirea minþii voastre, ca sã
cunoaºteþi voi, care este voia lui Dumnezeu cea bunã ºi plãcutã
ºi deplin.
3. Cã zic prin darul ce mi s-a dat mie, tuturor celor ce sunt între
voi, a nu cugeta înalt afarã decât li se cade a cugeta, ci a cugeta
spre a fi cu mintea întreagã, precum fieºtecãruia a împãrþit
Dumnezeu mãsura credinþei.
4. Cã precum într-un trup multe mãdulãri avem, ºi mãdulãrile nu
au toate o lucrare.
5. Întru acestaºi chip ºi cei mulþi un trup suntem întru Hristos, iar
fieºtecare, unul altuia mãdulare.

341
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

6. ªi având daruri de multe feluri dupre darul care este dat nouã;
ori prorocie dupre mãsura credinþei;
7. Ori slujbã întru slujbã; ori cela ce învaþã întru învãþãturã.
8. Ori cel ce mângâie întru mângâiere, cel ce dãruieºte întru
nevicleºug, cel ce este ispravnic întru osârdie, cel ce miluieºte
întru buna voinþã.
9. Dragostea nefãþarnicã, urând rãul, ºi lipindu-vã de lucrul bun.
10 . Cu dragoste frãþeascã unul pre altul iubind, cu cinstea unul
pre altul mai mare fãcând.
11. Cu osârdia nelenevoºi, cu duhul arzând, Domnului slujind.
12 . Întru nãdejde bucurându-vã, întru necaz rãbdând, întru
rugãciune îngãduind.
13 . În trebuinþele sfinþilor pãrtaºi fiind, iubirea de strãini urmând.
14 . Binecuvântaþi pre cei ce vã gonesc pre voi, binecuvântaþi ºi nu
osândiþi.
15 . Bucura-þi-vã cu cei ce se bucurã, ºi plângeþi cu cei ce plâng.
16 . Aceeaºi unul cãtre altul cugetând, nu cele înalte cugetând, ci cu
cei smeriþi împreunã purtându-vã; nu fiþi înþelepþi întru voi înºivã.
17 . Nimãnui rãu pentru rãu rãsplãtind, fãcând purtare de grijã de
cele bune înaintea tuturor oamenilor.
18 . De este cu putinþã în cât este despre voi, cu toþi oamenii având pace.
19 . Nu vã izbândiþi singuri vouã iubiþilor, ci daþi loc mâniei. Cã
scris este: A mea este izbânda, eu voi rãsplãti, zice Domnul.
20 . Drept aceea de flãmânzeºte vrãjmaºul tãu, dã-i lui pâine, de
înseteazã, adapã-l pre el; cã aceasta fãcând, cãrbuni de foc
grãmãdeºti pe capul lui.
21 . Nu te birui de rãu; ci biruieºte cu binele pre rãu.

Cap. 13

1. Tot sufletul stãpânirilor celor mai înalte sã se supuie; cã nu


este stãpânire fãrã numai de la Dumnezeu; ºi stãpâniile care
sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite.
2. Pentru aceea cela ce se împotriveºte stãpânirii, rânduielii lui
Dumnezeu se împotriveºte; ºi care se împotrivesc, judecatã
îºi vor lua loruºi.

342
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

3. Cã dregãtorii nu sunt fricã faptelor celor bune, ci celor rele;


iarã voieºti sã nu-þi fie fricã de stãpânire? Fã bine, ºi vei avea
laudã de la dânsa.
4. Cã slujitor al lui Dumnezeu este þie spre bine; iar de faci rãu,
teme-te. Cã nu în zadar poartã sabia, cã slujitor al lui Dumnezeu
este, izbânditor spre mânie celui ce face rãul.
5. Pentru aceea trebuie sã vã supuneþi, nu numai pentru mânia ci
ºi pentru ºtiinþa.
6. Cã pentru aceasta ºi dajdii daþi, cã slujitori ai lui Dumnezeu
sunt, spre însãºi aceasta îndeletnicindu-se.
7. Daþi dar tuturor cele ce sunt cu datorie; celui cu dajdia, dajdie;
celui cu dijma, dijmã; celui cu frica, fricã; celui cu cinstea, cinste.
8. Nimãnui cu nimic nu fiþi datori, fãrã numai cu a iubi unul pre
altul; cã cel ce iubeºte pre altul, legea a plinit.
9. Pentru cã aceea, adicã, sã nu curveºti, sã nu ucizi, sã nu furi,
sã nu fii mãrturie mincinoasã, sã nu pofteºti, ºi ori care altã
poruncã, întru acest cuvânt se cuprinde: Adicã, sã iubeºti pre
vecinul tãu ca însuþi pre tine.
10 . Dragostea nu lucreazã rãu vecinului, drept aceea plinirea legii
este dragostea.
11. ªi aceasta, ºtiind vremea, cã acum vreme este noi din somn sã
ne sculãm. Cã mai aproape este nouã mântuirea acum, decât
când am crezut.
12 . Cã noaptea a trecut, iar ziua s-a apropiat; sã lepãdãm dar
lucrurile întunericului, ºi sã ne îmbrãcãm în arma luminii.
13 . Ca ziua cu bun chip sã umblãm, nu în ospeþe, ºi în beþii, nu
întru curvii, ºi întru faptele de ruºine, nu întru pricire de pizmã.
14 . Ci vã îmbrãcaþi întru Domnul nostru Iisus Hristos, ºi purtarea
de grijã a trupului sã nu o faceþi spre pofte.

Cap. 14

1. ªi pre cel slab întru credinþã primiþi-l, nu întru îndoirea


gândurilor.
2. Cã unul crede cã va mânca toate, iar cel slab legume mãnâncã.

343
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

3. Cel ce mãnâncã pre cel ce nu mãnâncã sã nu îl defãimeze; ºi


cel ce nu mãnâncã, pre cel ce mãnâncã sã nu îl osândeascã. Cã
Dumnezeu l-a primit pre dânsul.
4. Tu cine eºti care judeci pre sluga strãinã? Domnului sãu stã
sau cade; ºi va sta, cã Puternic este Dumnezeu a-l pune pre
dânsul sã stea.
5. Unul judecã zi peste zi, iar altul judecã în toate zilele, fieºtecare
întru a sa minte sã se adevereze.
6. Cel ce socoteºte ziua, Domnului socoteºte; ºi cel ce nu socoteºte
ziua, Domnului nu o socoteºte; ºi cel ce mãnâncã, Domnului
mãnâncã, cã mulþumeºte lui Dumnezeu. ªi cel ce nu mãnâncã,
Domnului nu mãnâncã, ºi mulþumeºte lui Dumnezeu.
7. Cã nimenea din noi lui-ºi viazã, ºi nimenea lui-ºi moare.
8. Cã de viem, Domnului viem; ºi de murim, Domnului murim.
Deci sau de viem, sau de murim, ai Domnului suntem.
9. Cã spre aceasta Hristos ºi a murit, ºi a înviat, ºi a vieþuit, ca sã
stãpâneascã ºi pre cei morþi ºi pre cei vii.
10 . Dar tu ce judeci pre fratele tãu? Sau ºi tu ce defãimezi pre
fratele tãu? Cã toþi vom sã stãm înaintea Judecãþii lui Hristos.
11. Pentru cã scris este: Viu sunt eu, zice Domnul, cã mie se va pleca
tot genunchiul, ºi toatã limba se va mãrturisi lui Dumnezeu.
12 . Deci dar fieºtecarele din noi, de sine îºi va da seama înaintea
lui Dumnezeu.
13 . Deci mai mult sã nu judecãm unul pre altul; ci aceasta mai
vârtos sã judecaþi, ca sã nu puneþi împiedicare fratelui sau
smintealã.
14 . ªtiu ºi bine adeverit sunt în Hristos Iisus: Cã nimic nu este
spurcat prin sine fãrã numai celui ce i se pare a fi ceva spurcat,
aceluia este spurcat.
15 . Iar de se mâhneºte fratele tãu pentru bucate, iatã nu umbli
dupã dragoste; nu pierde cu bucatele tale pre acela, pentru
care Hristos a murit.
16. Ca sã nu se huleascã dar lucrul vostru cel bun.
17 . Cã nu este Împãrãþia lui Dumnezeu mâncare ºi bãuturã; ci
dreptate ºi pace, ºi bucurie întru Duhul Sfânt.
18 . Cã cel ce întru acestea slujeºte lui Hristos, bineplãcut este lui
Dumnezeu, ºi ales la oameni.

344
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

19 . Deci cele ce sunt ale pãcii sã le urmãm, ºi cele ce sunt spre


zidirea unuia cãtre altul.
20 . Pentru mâncare nu strica lucrul lui Dumnezeu, cã toate sunt
curate; ci rãu este omului celui ce prin smintealã mãnâncã.
21 . Bine este a nu mânca carne, nici a bea vin, nici de care fratele
tãu se sminteºte, sau se poticneºte, sau se slãbeºte.
22 . Tu credinþã ai: Întru tine însuþi sã o aibi, înaintea lui Dumnezeu.
Fericit este cel ce nu se judecã pre sine întru ceea ce alege.
23 . Iar cel ce se îndoieºte cu gândul, dacã mãnâncã, se osândeºte;
pentru cã nu este din credinþã, ºi tot ce nu este din credinþã,
pãcat este.

Cap. 15

1. ªi datori suntem noi cei tari sã purtãm slãbiciunile celor


neputincioºi, ºi nu nouã sã plãcem.
2. Ci fieºtecarele din noi sã facã spre plãcere vecinului întru bine,
spre zidire.
3. Cã ºi Hristos nu luiºi singur a fãcut spre plãcere; ci precum este
scris: Ocãrile celor ce te ocãrãsc pre tine au cãzut preste mine.
4. Cãci câte s-au scris mai-nainte, spre învãþãtura noastrã s-au scris;
ca prin rãbdare ºi mângâierea Scripturilor nãdejde sã avem.
5. Iar Dumnezeul rãbdãrii ºi al mângâierii sã dea vouã aceiaºi sã
gândiþi între voi întru Hristos Iisus.
6. Ca toþi într-un suflet cu o gurã sã slãviþi pre Dumnezeu, ºi
Tatãl Domnului nostru Iisus Hristos.
7. Deci dar primiþi unii pre alþii, precum ºi Hristos a primit pre
voi întru slava lui Dumnezeu.
8. ªi zic (eu) cã Iisus Hristos a fost slujitor tãierii împrejur pentru
adevãrul lui Dumnezeu, ca sã întãreascã fãgãduinþele pãrinþilor.
9. Iar neamurilor pentru milã, sã proslãveascã pre Dumnezeu;
precum este scris: Pentru acesta mã voi mãrturisi þie întru
neamuri Doamne, ºi Numelui tãu voi cânta.
10 . ªi iarãºi zice: Veseliþi-vã neamuri cu norodul lui.
11. ªi iarãºi: Lãudaþi pre Domnul toate neamurile, lãuda-þi-l pre
el toate noroadele.

345
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

12 . ªi iarãºi Isaia zice: Fi-va rãdãcina lui Iesei, ºi cel ce se va scula


sã stãpâneascã pre neamuri, întru acela neamurile vor nãdãjdui.
13 . Iar Dumnezeul nãdejdii sã vã umple pre voi de toatã bucuria ºi pacea
crezând, spre a prisosi voi întru nãdejde cu puterea Duhului Sfânt.
14 . ªi adeverit sunt ºi eu însumi fraþii mei pentru voi, cã ºi voi
plini sunteþi de bunãtate, plini de toatã ºtiinþa, putând ºi unii
pre alþii a vã învãþa.
15 . ªi mai cu îndrãznealã am scris vouã fraþilor din parte, ca cum
v-aº mai aduce aminte vouã: Pentru darul ce mi s-a dat mie de
la Dumnezeu.
16 . Ca sã fiu eu slujitor lui Iisus Hristos întru neamuri, cu slujbã
sfântã lucrând Evanghelia lui Dumnezeu; ca sã fie jertfa
(aducerea) neamurilor bine primitã, sfinþitã întru Duhul Sfânt.
17 . Drept aceea am laudã întru Hristos Iisus, întru cele ce sunt
cãtre Dumnezeu.
18 . Cã nu voi cuteza a zice ceva din cele ce nu a lucrat Hristos
prin mine, spre ascultarea neamurilor cu cuvântul ºi cu fapta.
19 . Întru puterea semnelor, ºi a minunilor, întru puterea Duhului
lui Dumnezeu; aºa încât din Ierusalim ºi împrejur pânã la Iliric,
am plinit Evanghelia lui Hristos.
20 . ªi aºa m-am nevoit bine a vesti, nu unde s-a numit Hristos, ca
sã nu zidesc pre temelie strãinã.
21 . Ci precum este scris: Cãrora nu s-a vestit pentru dânsul, îl vor
vedea; ºi care nu au auzit, vor înþelege.
22 . Pentru aceea mã ºi opream de multe ori a veni la voi.
23. Iar acum ne mai având loc întru aceste laturi, ºi dorinþã având
a veni cãtre voi de mulþi ani,
24 . Când voi merge în Spania, voi veni la voi, cã am nãdejde
trecând pre acolo sã vã vãd pre voi, ºi de voi sã mã petrec
acolo, dupã ce mã voi sãtura mai-nainte de voi din parte.
25 . Iar acum merg în Ierusalim slujind sfinþilor.
26 . Cã bine a voit Macedonia ºi Ahaia a face o împãrtãºire
oarecare la sãracii sfinþilor care sunt în Ierusalim.
27 . Cã bine au voit, ºi datori sunt lor. Cã de vreme ce întru cele
duhovniceºti ale lor s-au împãrtãºit neamurile, datori sunt ºi
întru cele trupeºti a le sluji lor.

346
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

28 . Aceasta dar sãvârºind, ºi pecetluind lor roada aceasta, voi


merge prin voi în Spania.
29 . ªi ºtiu cã venind cãtre voi, întru plinirea blagosloveniei
Evangheliei lui Hristos voi veni.
30 . ªi vã rog pre voi fraþilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos,
ºi pentru dragostea Duhului, ca împreunã cu mine sã vã nevoiþi,
întru rugãciuni pentru mine cãtre Dumnezeu.
31 . Ca sã mã izbãvesc de cei neascultãtori în Iudeea, ºi ca sã fie
slujba mea în Ierusalim bine primitã sfinþilor.
32 . Ca cu bucurie sã viu la voi prin voia lui Dumnezeu, ºi sã mã
odihnesc împreunã cu voi.
33 . Iar Dumnezeul pãcii cu voi cu toþi, Amin.

Cap. 16

1. ªi laud (încredinþez) vouã pre Fibi sora noastrã, care este


slujitoare Bisericii din Kegxrees.
2. Ca sã o primiþi pre ea întru Domnul dupre vrednicia sfinþilor,
ºi sã-i fiþi ajutãtori ei întru tot lucrul orice ar pofti de la voi, cã
ºi aceasta ajutãtoare a fost multora ºi mie însumi.
3. Spuneþi închinãciune Priscilei ºi lui Akila, celor împreunã cu
mine lucrãtori întru Hristos Iisus.
4. Care pentru sufletul meu grumajii lor ºi-au pus, cãrora nu
numai eu singur mulþumesc, ci ºi toate Bisericile neamurilor,
ºi Bisericii celei din casa lor.
5. Spuneþi închinãciune lui Epenet iubitului meu, care este pârga
Ahaiei întru Hristos.
6. Spuneþi închinãciune Mariamii, care mult s-a ostenit pentru noi.
7. Spuneþi închinãciune lui Andronic ºi lui Iunie rudelor mele ºi
soþiilor mele în robie, care sunt vestiþi între Apostoli, care ºi
mai înainte de mine au fost întru Hristos.
8. Spuneþi închinãciune lui Amplie iubitului meu în Domnul.
9. Spuneþi închinãciune lui Urban celui împreunã cu noi lucrãtor
întru Hristos, ºi lui Stahie, iubitului meu.
10 . Spuneþi închinãciune lui Apelan, celui ales întru Hristos.
Spuneþi închinãciune celor ce sunt din ai lui Aristobul.
11. Spuneþi închinãciune lui Irodion, rudei mele. Spuneþi închinãciune
celor ce sunt din ai lui Narcis, care sunt întru Domnul.

347
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

12 . Spuneþi închinãciune Trifenii ºi Trifoasei, care s-au ostenit întru


Domnul. Spuneþi închinãciune Persidei iubitei, care mult s-a
ostenit întru Domnul.
13 . Spuneþi închinãciune lui Ruf celui ales întru Domnul, ºi mumei
lui ºi a mea.
14 . Spuneþi închinãciune lui Asingrit, lui Flegont, lui Erman, lui
Patrova, lui Ermin, ºi fraþilor celor ce sunt împreunã cu ei.
15 . Spuneþi închinãciune lui Filolog, ºi Iuliei, lui Nirea, ºi surorii
lui, ºi lui Olimpan, ºi tuturor sfinþilor celor împreunã cu ei.
16 . Închina-þi-vã unul altuia cu sãrutare sfântã. Închinã-se vouã
Bisericile lui Hristos.
17 . ªi vã rog pre voi fraþilor, sã vã pãziþi de cei ce fac împerecheri ºi
smintele împotriva învãþãturii care voi v-aþi învãþat; ºi vã feriþi de ei.
18 . Cã unii ca aceia Domului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci
pântecelui lor; ºi prin cuvinte bune, ºi prin cuvântare de bine
înºalã inimile celor proºti.
19 . Cã ascultarea voastrã la toþi a ajuns, ºi mã bucur drept aceea
de voi, ºi voiesc sã fiþi înþelepþi spre bine, ºi proºti spre rãu.
20 . Iar Dumnezeul pãcii sã zdrobeascã pre satana sub picioarele
voastre curând; Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi.
21 . Închinã-se vouã Timotei cel împreunã cu mine lucrãtor, ºi
Lucie, ºi Iason, ºi Sosipatru rudele mele.
22 . Închinu-mã vouã ºi eu Tertie, cel ce am scris cartea întru Domnul.
23 . Închinã-se vouã Gae, gazda mea ºi a toatã adunarea; închinã-se
vouã Erast dregãtorul cetãþii, ºi Kuart fratele.
24 . Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toþi, Amin.
25 . Iar celui ce poate sã vã întãreascã pre voi dupã Evanghelia
mea, ºi propovãduirea lui Iisus Hristos, dupã descoperirea
tainei care din anii vecilor era tãcutã,
26 . Iar acum s-a arãtat, ºi prin Scripturile Prorocilor, dupre Porunca
veºnicului Dumnezeu, spre ascultarea credinþei, întru toate
neamurile s-a cunoscut.
27 . Unuia prea înþeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos; cãruia
slava în veci, Amin.

+ Cãtre Romani, s-a scris de la Corint, prin Fibi diaconiþa


Bisericii celei din Kergxrees.

348
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Romani

Epistolia Sfântului Apostol Pavel cea întâi cãtre


Corinteni

Cap. 1

1. Pavel, chemat Apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui


Dumnezeu, ºi Sosten fratele.
2. Bisericii lui Dumnezeu, care este în Corint, celor sfinþiþi întru
Hristos Iisus, celor chemaþi sfinþi, împreunã cu toþi cei ce
cheamã Numele Domnului nostru Iisus Hristos, în tot locul, ºi
al lor ºi al nostru.
3. Dar vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru, ºi de la Domnul
Iisus Hristos.
4. Mulþumesc Dumnezeului meu pururea pentru voi, pentru Darul
lui Dumnezeu ce s-a dat vouã întru Hristos Iisus.
5. Cã întru toate v-aþi îmbogãþit întru dânsul, în tot cuvântul, ºi în
toatã ºtiinþa.
6. Precum mãrturisirea lui Hristos s-a adeverit întru voi.
7. Cât a nu fi lipsiþi voi nici întru un dar, aºteptând descoperirea
Domnului nostru Iisus Hristos.
8. Care va ºi întãri pre voi pânã la sfârºit nevinovaþi, în ziua
Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Credincios este Dumnezeu, prin care v-aþi chemat spre
împãrtãºirea Fiului sãu, Iisus Hristos Domnului nostru.
10 . ªi vã rog pre voi fraþilor pentru Numele Domnului nostru Iisus
Hristos, ca toþi sã grãiþi aceeaºi, ºi sã nu fie între voi
împerecheri; ci sã fiþi întemeiaþi într-un gând ºi într-o înþelegere.
11. Pentru cã mi s-a arãtat mie pentru voi fraþii mei, de la cei ce
sunt ai lui Cloe, cã priciri sunt între voi.
12 . ªi zic aceasta, cã fieºtecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel,
iar eu al lui Apolo, iar eu al lui Kefa, iar eu al lui Hristos.
13 . Au doarã s-a împãrþit Hristos? Au Pavel s-a rãstignit pentru
voi? Sau întru numele lui Pavel v-aþi botezat?

349
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

14 . Mulþumesc lui Dumnezeu cã nici pre unul din voi nu am


botezat, fãrã numai pe Crisp ºi pe Gae.
15 . Ca sã nu zicã cineva, cã întru numele meu am botezat.
16 . Botezat-am ºi casa lui ªtefana; iar mai mult nu ºtiu sã fi botezat
pre altcineva.
17 . Cã nu m-a trimis pre mine Hristos sã botez, ci sã binevestesc,
nu întru înþelepciunea cuvântului, ca sã nu se facã înzadarnicã
Crucea lui Hristos.
18 . Pentru cã cuvântul Crucii celor pieritori nebunie este, iar nouã
celor ce ne mântuim, Puterea lui Dumnezeu este.
19 . Cã scris este: Pierde-voi înþelepciunea înþelepþilor, ºi ºtiinþa
celor ºtiutori o voi lepãda.
20 . Unde este înþeleptul? Unde este cãrturarul? Unde este
întrebãtorul veacului acestuia? Au nu a fãcut nebunã Dumnezeu
înþelepciunea lumii acesteia?
21 . Cã de vreme ce întru înþelepciunea lui Dumnezeu nu a cunoscut
lumea prin înþelepciune pre Dumnezeu, bine a voit Dumnezeu
prin nebunia propovãduirii a mântui pre cei ce cred.
22 . Pentru cã ºi Iudeii semn cer, ºi Elinii înþelepciune cautã.
23 . Iar noi propovãduim pre Hristos cel rãstignit, Iudeilor adicã
smintealã, iar Elinilor nebunie.
24 . Iar aceloraºi singuri celor chemaþi iudeilor ºi elinilor, pre
Hristos Puterea lui Dumnezeu, ºi Înþelepciunea lui Dumnezeu.
25 . Cã ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înþelept decât oamenii
este; ºi ce este slab al lui Dumnezeu, mai tare decât oamenii este.
26 . Cã vedeþi chemarea voastrã fraþilor, cã nu sunt mulþi înþelepþi
dupã trup, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþi de bun neam.
27. Ci cele nebune ale lumii a ales Dumnezeu, ca pre cei înþelepþi
sã-i ruºineze; ºi cele slabe ale lumii a ales Dumnezeu, ca sã
ruºineze pre cele tari.
28 . ªi cele de neam prost, ºi nebãgate în seamã ale lumii a ales
Dumnezeu, ºi cele ce nu sunt, ca pre cele ce sunt sã strice.
29 . Ca sã nu se laude nici un trup înaintea lui Dumnezeu.
30 . ªi dintru dânsul voi sunteþi întru Hristos Iisus, carele s-a fãcut nouã
înþelepciune de la Dumnezeu, ºi dreptate, ºi sfinþire, ºi izbãvire.
31 . Ca precum este scris: Cel ce se laudã, întru Domnul sã se laude.

350
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

Cap. 2

1. ªi eu venind la voi fraþilor, venit-am nu întru înãlþarea


cuvântului ºi a înþelepciunii vestind vouã mãrturisirea lui
Dumnezeu.
2. Cã nu am judecat a ºti ceva întru voi, fãrã numai pre Iisus
Hristos, ºi pre acesta rãstignit.
3. ªi eu întru slãbiciune, ºi întru fricã, ºi întru cutremur mare am
fost la voi.
4. ªi cuvântul meu, ºi propovãduirea mea nu era întru cuvinte
îndemnãtoare ale înþelepciunii omeneºti; ci întru arãtarea
Duhului, ºi a puterii.
5. Ca credinþa voastrã sã nu fie întru înþelepciunea oamenilor, ci
întru Puterea lui Dumnezeu.
6. ªi înþelepciune grãim întru cei desãvârºit; însã înþelepciune
nu a veacului acestuia, nici a domnilor veacului acestuia care
sunt pieritori.
7. Ci grãim Înþelepciunea lui Dumnezeu întru Taina cea ascunsã,
care o a rânduit Dumnezeu mai înainte de veci spre slava noastrã.
8. Care nimeni din domnii veacului acestuia o au cunoscut:
Cã de o ar fi cunoscut, nu ar fi rãstignit pre Domnul Slavei.
9. ªi precum este scris: Cele ce ochiul nu a vãzut, ºi urechea nu
a auzit, ºi la inima omului nu s-a suit, care a gãtit Dumnezeu
celor ce îl iubesc pre dânsul.
10 . Iar nouã ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul sãu: Cã Duhul
toate le cearcã, ºi adâncurile lui Dumnezeu.
11. Cã cine ºtie din oameni ale omului, fãrã numai duhul omului
care este într-însul? Aºa ºi ale lui Dumnezeu nimeni nu le ºtie,
fãrã numai Duhul lui Dumnezeu.
12 . Iar noi nu am luat duhul lumii, ci Duhul cel din Dumnezeu, ca
sã ºtim cele ce sunt de la Dumnezeu dãruite nouã.
13 . Care ºi grãim, nu întru cuvinte învãþate ale înþelepciunii
omeneºti, ci întru cele învãþate ale Duhului Sfânt, cele
duhovniceºti cu cele duhovniceºti asemãnându-le.
14 . Iar omul cel sufletesc nu primeºte cele ce sunt ale Duhului lui
Dumnezeu; cã nebunie sunt lui, ºi nu le poate înþelege, cãci
duhovniceºte se judecã.

351
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

15 . Iar cel duhovnicesc le judecã pre toate, iar el de nimenea nu se


judecã.
16 . Cã cine a cunoscut Gândul (Mintea) Domnului, carele sã-l
înveþe (îndrepteze) pre el? Iar noi avem Mintea lui Hristos.

Cap. 3

1. ªi eu fraþilor nu am putut grãi vouã ca celor duhovniceºti, ci


ca celor trupeºti.
2. Ca pre niºte prunci întru Hristos, cu lapte pre voi v-am hrãnit,
iar nu cu bucate; cã încã nu puteþi; ci încã nici acum nu puteþi,
cã încã trupeºti sunteþi.
3. Cãci când este între voi râvnire, ºi prigonire, ºi împerechere,
au nu sunteþi trupeºti? ªi au nu dupre om umblaþi?
4. Cãci când zice cineva: Eu sunt al lui Pavel; ºi altul: Eu sunt al
lui Apolo; au nu sunteþi trupeºti?
5. Cine dar este Pavel, ºi cine este Apolo? Fãrã numai slujitori,
prin care aþi crezut, fieºtecãruia precum Domnul i-a dat.
6. Eu am sãdit, Apolo a udat, iar Dumnezeu a fãcut creºterea.
7. Pentru aceea nici cel ce sãdeºte este ceva, nici cel ce udã, ci
Dumnezeu cel ce dã creºterea.
8. Iar cel ce sãdeºte ºi cel ce udã una sunt; ºi fieºtecare va lua
plata sa dupã osteneala sa.
9. Pentru cã ai lui Dumnezeu împreunã lucrãtori suntem; a lui
Dumnezeu arãturã, a lui Dumnezeu zidire sunteþi.
10 . Dupre darul lui Dumnezeu care este dat mie, ca un înþelept
meºter mai mare temelie am pus, iar altul zideºte; însã fieºtecare
sã socoteascã cum zideºte.
11. Cã altã temelie nimeni nu poate sã punã, afarã de ceia ce este
pusã, carele este Iisus Hristos.
12 . Iar de zideºte cineva pre aceastã temelie aur, argint, pietre
scumpe, lemne, fân, trestie;
13 . Al fieºtecãruia lucru arãtat va fi; cã ziua îl va arãta. Pentru cã
cu foc se va descoperi; ºi al fieºtecãruia lucru în ce chip va fi,
focul îl va lãmuri.

352
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

14 . ªi al cãruia lucru va rãmânea, care a zidit, platã va lua.


15 . Iar al cãruia lucru va arde, se va pãgubi; iar el însuºi se va
mântui, însã aºa, ca prin foc.
16 . Au nu ºtiþi cã sunteþi casa lui Dumnezeu? ªi Duhul lui
Dumnezeu locuieºte întru voi?
17 . De va strica cineva casa lui Dumnezeu, strica-l-va pe acela Dumnezeu;
cãci Casa lui Dumnezeu Sfântã este, care sunteþi voi.
18 . Nimeni pre sine sã nu se înºele: De i se pare cuiva între voi cã
este înþelept în veacul acesta, nebun sã se facã, ca sã fie înþelept.
19 . Pentru cã înþelepciunea lumii acesteia, nebunie este la
Dumnezeu, cã scris este: Cel ce prinde pre cei înþelepþi întru
priceperea lor.
20 . ªi iarãºi: Domnul cunoaºte gândurile înþelepþilor, cã sunt deºarte.
21 . Drept aceea nimenea sã nu se laude între oameni, cã toate ale
voastre sunt.
22 . Ori Pavel, ori Apolo, ori Kefa, ori lumea, ori viaþa, ori moartea,
ori acestea de acum, ori cele viitoare; toate ale voastre sunt.
23. Iar voi, ai lui Hristos; iar Hristos, al lui Dumnezeu.

Cap. 4

1. Aºa sã ne socoteascã pre noi omul, ca pre niºte slugi ale lui
Hristos, ºi ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.
2. Iar ceia ce se cautã deacia întru ispravnici, ca credincios cineva
sã se afle.
3. Iar mie prea puþin îmi este ca sã mã judec de cãtre voi, sau de
ziuã omeneascã; ci nici însumi pre mine mã judec.
4. Pentru cã nimic pre mine nu mã ºtiu vinovat; ci nu întru acesta
m-am îndreptat. Iar cela ce mã judecã pre mine, Domnul este.
5. Drept aceea mai-nainte de vreme nimic sã nu judecaþi, pânã
ce va veni Domnul; carele va ºi lumina cele ascunse ale
întunericului, ºi va arãta sfaturile inimilor; ºi atunci lauda va fi
fieºtecãruia de la Dumnezeu.
6. ªi acestea fraþilor, le-am închipuit întru mine ºi întru Apolo
pentru voi, ca întru noi sã vã învãþaþi, ca nu mai mult decât ce
este scris sã gândiþi; ca sã nu vã mândriþi unul pentru altul
împotriva celuilalt.

353
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

7. Cã cine te alege pre tine? ªi ce ai care nu ai luat? Iar dacã ºi ai


luat, ce te lauzi ca cum nu ai fi luat?
8. Iatã sãtui sunteþi, iatã v-aþi îmbogãþit, fãrã de noi aþi împãrãþit;
ºi o de aþi fi împãrãþit; ca ºi noi împreunã cu voi sã împãrãþim.
9. Cã mi se pare cã Dumnezeu pre noi Apostolii cei mai de apoi
ne-a arãtat, ca pre niºte rânduiþi spre moarte. Pentru cã privealã
ne-am fãcut lumii, ºi Îngerilor, ºi oamenilor.
10. Noi nebuni pentru Hristos, iar voi înþelepþi întru Hristos; noi
slabi, iar voi tari; voi slãviþi, iar noi necinstiþi.
11. Pânã în ceasul de acum, ºi flãmânzim, ºi însetoºãm, ºi suntem
goi, ºi pãtimim, ºi nu suntem aºezaþi.
12 . ªi ostenim lucrând cu mâinile noastre; ocãrâþi fiind, grãim de
bine; izgoniþi fiind, rãbdãm.
13 . Huliþi, mângâiem; ca niºte gunoi ne-am fãcut lumii, tuturor
lepãdãturã pânã acum.
14 . Nu înfruntându-vã pre voi scriu acestea, ci ca pre niºte fii ai
mei iubiþi învãþându-vã.
15 . Cã de aþi avea zece mii de dascãli întru Hristos, dar nu mulþi pãrinþi;
cã întru Hristos Iisus prin Evanghlie eu v-am nãscut pre voi.
16 . Rogu-vã dar pre voi sã fiþi mie urmãtori, precum ºi eu lui Hristos.
17 . Pentru acesta am trimis la voi pre Timotei, care este fiu al meu
iubit, ºi credincios întru Domnul, carele va aduce vouã aminte
cãile mele cele ce sunt întru Hristos, precum pretutindeni întru
toatã Biserica învãþ.
18 . Cã nevenind la voi, s-au semeþit unii.
19 . Ci voi veni curând la voi, de va vrea Domnul, ºi voi cunoaºte
nu cuvântul celor ce s-au semeþit, ci puterea.
20 . Cã nu este în cuvânt Împãrãþia lui Dumnezeu, ci întru putere.
21 . Ce voiþi? Cu toiag sã viu la voi, sau cu dragoste, ºi cu Duhul
blândeþii?

Cap. 5

1. Cu adevãrat se aude între voi curvie, ºi curvie ca aceea, care


nici între pãgâni nu se numeºte, ca sã aibã cineva pre femeia
tãtâne-sãu.

354
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

2. ªi voi v-aþi semeþit, ºi nu mai bine aþi plâns, ca sã se ridice din


mijlocul vostru, cel ce a fãcut fapta aceasta.
3. Eu dar nefiind la voi cu trupul, iar cu Duhul fiind de faþã acolo,
iatã am judecat ca cum aº fi de faþã, pre cel ce a fãcut aceasta aºa.
4. Întru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vã voi
ºi duhul meu, cu Puterea Domnului nostru Iisus Hristos,
5. Sã daþi pre unul ca acela satanei spre chinuirea trupului, ca
duhul sã se mântuiascã în ziua Domnului Iisus.
6. Nu este bunã lauda voastrã. Au nu ºtiþi cã puþin aluat toatã
frãmântãtura dospeºte?
7. Curãþiþi dar aluatul cei vechi, ca sã fiþi frãmântãturã nouã, precum
sunteþi fãrã de aluat. Cã Paºtile noastre Hristos pentru noi s-a jertfit.
8. Pentru aceea sã prãznuim, nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul
rãutãþii ºi al vicleºugului; ci întru azimile curãþiei ºi ale adevãrului.
9. Scris-am vouã în epistolie, sã nu vã amestecaþi cu curvarii.
10 . ªi cu adevãrat nu cu curvarii lumii acesteia, sau cu lacomii,
sau cu rãpitorii, sau cu slujitorii idolilor; de vreme ce ar fi
trebui dar sã ieºiþi din lumea aceasta.
11. Iar acum am scris vouã, sã nu vã amestecaþi, dacã vreunul numindu-
se frate, va fi curvar, sau lacom, sau slujitor idolilor, sau ocãrâtor, sau
beþiv, sau rãpitor, cu unul ca acesta nici sã mâncaþi.
12 . Cã ce îmi este mie a judeca pre cei din afarã? Au nu pre cei
dinlãuntru voi îi judecaþi?
13 . Iar pre cei din afarã Dumnezeu îi va judeca. ªi scoateþi afarã
pre cel rãu dintre voi înºivã.

Cap. 6

1. Au doarã îndrãzneºte cineva din voi, având vreo pârã împotriva


altuia, a se judeca la cei nedrepþi, ºi nu la cei sfinþi?
2. Au nu ºtiþi cã sfinþii vor sã judece lumea? ªi de se judecã întru
voi lumea, nevrednici sunteþi de judecãþi mai mici.
3. Au nu ºtiþi cã pre Îngeri vom sã judecãm, cu cât mai vârtos
cele lumeºti?
4. Deci de aveþi judecãþi lumeºti, pre cei nebãgaþi în seamã întru
adunare, sã-i puneþi sã judece.

355
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

5. ªi aceasta ca sã vã ruºinaþi zic vouã; aºa nu este între voi înþelept


nici unul, carele sã poatã judeca între fratele sãu?
6. Ci frate cu frate se judecã, ºi aceasta la necredincioºi?
7. Deci dar cu adevãrat pãcat este vouã, cãci judecãþi aveþi între
voi. Pentru ce mai bine nu suferiþi strâmbãtatea? Pentru ce
mai bine nu rãbdaþi paguba?
8. Ci voi înºivã faceþi strâmbãtate, ºi aduceþi pagubã, ºi mai vârtos fraþilor.
9. Au nu ºtiþi, cã nedrepþii Împãrãþia lui Dumnezeu nu o vor
moºteni? Nu vã înºelaþi: Nici curvarii, nici slujitorii idolilor,
nici preacurvarii, nici malahenii, nici sodomenii,
10 . Nici furii, nici lacomii, nici beþivii, nici ocãrâtorii, nici rãpitorii,
Împãrãþia lui Dumnezeu nu o vor moºteni.
11. ªi acestea unii aþi fost; ci v-aþi spãlat, ci v-aþi sfinþit, ci v-aþi
îndreptat întru Numele Domnului Iisus, ºi întru Duhul
Dumnezeului nostru.
12. Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos; toate
îmi sunt slobode, ci eu nu voi sã fiu biruit de ceva.
13 . Bucatele pântecelui, ºi pântecele bucatelor; iar Dumnezeu ºi
pre acela ºi pre acelea va strica. Iar trupul nu curviei, ci
Domnului, ºi Domnul trupului.
14 . Iar Dumnezeu ºi pre Domnul l-a sculat, ºi pre noi ne va scula
cu puterea sa.
15 . Dar nu ºtiþi cã trupurile voastre sunt mãdulãrile lui Hristos? Deci dar
pre mãdulãrile lui Hristos le voi face mãdulãri ale curviei? Sã nu fie.
16 . Au nu ºtiþi cã cel ce se lipeºte de curvã un trup este? Cã vor fi,
zice, amândoi un trup.
17 . Iar cel ce se lipeºte de Domnul, un duh este.
18 . Fugiþi de curvie. Cã tot pãcatul carele va face omul afarã de
trup este; iar cel ce curveºte, întru al sãu trup greºeºte.
19 . Au nu ºtiþi cã trupul vostru este lãcaº Duhului Sfânt ce locuieºte
întru voi, pre carele îl aveþi de la Dumnezeu, ºi nu sunteþi ai
voºtri?
20 . Cã sunteþi cumpãraþi cu preþ. Proslãviþi dar pre Dumnezeu în
trupul vostru, ºi întru duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

356
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

Cap. 7

1. Iar pentru care mi-aþi scris: Bine este omului de femeie sã nu


se atingã.
2. Iar pentru curvii, fieºtecare sã-ºi aibã femeia sa, ºi fieºtecare
sã-ºi aibã bãrbatul sãu.
3. Femeii bãrbatul datornicã dragoste sã-i dea; aºijderea ºi femeia
bãrbatului.
4. Femeia trupul sãu nu îºi stãpâneºte, ci bãrbatul; aºijderea ºi
bãrbatul, trupul sãu nu îºi stãpâneºte, ci femeia.
5. Sã nu opriþi datoria unul altuia, fãrã numai din buna voinþã (cu
învoialã) la o vreme; ca sã vã îndeletniciþi în post ºi în
rugãciune, ºi iarãºi sã vã împreunaþi, ca sã nu vã ispiteascã pre
voi satana pentru neînfrânarea voastrã.
6. ªi aceasta o zic vouã dupre sfat (pogorâre), iar nu dupre
poruncã.
7. Cã voiesc ca toþi oamenii sã fie precum ºi eu; ci fieºtecare are
darul sãu de la Dumnezeu, unul aºa, iar altul întru alt chip.
8. Iar zic celor necãsãtoriþi ºi vãduvelor, bine este lor, de vor
rãmânea precum ºi eu.
9. Iar de nu se vor putea þinea, sã se cãsãtoreascã; cã mai bine
este sã se cãsãtoreascã, decât sã se aprindã.
10 . Iar celor cãsãtoriþi poruncesc nu eu, ci Domnul: Femeia de
bãrbat sã nu se despartã.
11. Iar de se va despãrþi, sã nu se mãrite, sau sã se împace cu
bãrbatul sãu; ºi bãrbatul pre femeie sã nu o lase.
12 . Iar celorlalþi eu zic, nu Domnul: De are vreun frate femeie
necredincioasã ºi ea va voi sã vieþuiascã cu el, sã nu o lase pre ea.
13 . ªi femeia de are bãrbat necredincios, ºi acela va voi sã
vieþuiascã cu dânsa, sã nu îl lase pre el.
14 . Pentru cã se sfinþeºte bãrbatul necredincios prin femeia
(credincioasã), ºi se sfinþeºte femeia necredincioasã, prin bãrbat
(credincios); cã întru alt chip, feciorii voºtri necuraþi ar fi, iar
acum sfinþi sunt.
15 . Iar de se desparte cel necredincios, desparte-se; cã nu este
robit fratele, sau sora întru unele ca acestea, cã spre pace ne-a
chemat pre noi Dumnezeu.

357
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

16 . Cã ce ºtii, femeie, de îþi vei mântui bãrbatul? Sau ce ºtii,


bãrbate, de îþi vei mântui femeia?
17 . Fãrã numai fieºtecãruia precum a împãrþit Dumnezeu, ºi
fieºtecare precum l-a chemat Domnul, aºa sã umble; ºi aºa
întru toate Bisericile poruncesc.
18 . De este cineva chemat, fiind tãiat împrejur, sã nu pofteascã
(sã nu se tragã) netãiere împrejur. Întru netãiere împrejur cineva
s-a chemat, sã nu se taie împrejur.
19 . Tãierea împrejur nimic este, ºi netãierea împrejur nimic este,
ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20 . Fieºtecare întru chemarea care s-a chemat, întru aceea sã rãmâie.
21 . Rob eºti chemat? Nu te griji, ci deºi poþi sã fii slobod, mai
mult te supune.
22 . Cã cel ce este chemat întru Domnul rob, slobod Domnului
este; aºijderea ºi cel ce este chemat slobod, rob este lui Hristos.
23 . Cu preþ sunteþi cumpãraþi: Nu vã faceþi robi oamenilor.
24 . Fieºtecare întru ce este chemat fraþilor, întru aceea sã rãmâie
înaintea lui Dumnezeu.
25. Iar pentru fecioare, porunca Domnului nu am, iar sfat dau, ca
un miluit de la Domnul, a fi credincios.
26. Socotesc dar cã acest lucru este bun pentru aceasta de acum
nevoie, cã bine este omului aºa a fi.
27 . Legatu-te-ai cu femeie? Nu cãuta dezlegare; Dezlegatu-te-ai
de femeie? Nu cãuta femeie.
28 . Iar de te-ai ºi însurat, nu ai greºit; ºi de s-a mãritat fecioara, nu a
greºit; dar necaz în trup vor avea unii ca aceºtia; iar eu vã cruþ pre voi.
29. Iar aceasta zic fraþilor, cã vremea de acum scurtã este; cã ºi cei
ce au femei, sã fie ca ºi cum nu ar avea.
30 . ªi cei ce plâng, ca cum nu ar plânge; ºi cei ce se bucurã, ca
cum nu s-ar bucura; ºi cei ce cumpãrã, ca cum nu ar stãpâni.
31 . ªi cei ce se folosesc cu lumea aceasta, ca cum nu s-ar folosi.
Cã trece chipul lumii acesteia.
32 . ªi voiesc ca voi fãrã de grijã sã fiþi. Cel neînsurat grijeºte de
ale Domnului, cum va plãcea Domnului.
33 . Iar cel ce s-a însurat grijeºte de ale lumii, cum va plãcea femeii.
34 . Se deosebeºte femeia ºi fecioara; cea nemãritatã se grijeºte de
ale Domnului, cum va plãcea Domnului, ca sã fie sfântã ºi cu

358
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

trupul, ºi cu sufletul; iar cea mãritatã se grijeºte de ale lumii,


cum va plãcea bãrbatului.
35 . ªi aceasta spre al vostru folos zic, nu ca sã vã pun vouã cursã,
ci spre buna cuviinþã ºi apropiere de Domnul fãrã smintealã
(rãspândire).
36 . Iar de i se pare cuiva cã i se va face vreo necinste pentru fecioara
sa, dacã îi trec tinereþele, ºi aºa trebuie a se face, ce voieºte
facã, nu greºeºte, mãritã-se.
37 . Iar carele stã întemeiat în inimã, neavând nevoie, ºi are
stãpânire pentru a sa voie, ºi aceasta a judecat întru inima sa,
a pãzi pre fecioara sa, bine face.
38 . Deci dar ºi cel ce îºi mãritã pre fecioara sa bine face; iar cel ce
nu o mãritã, mai bine face.
39 . Femeia legatã este de lege, în câtã vreme trãieºte bãrbatul ei;
iar dacã va adormi bãrbatul ei, slobodã este dupre care va
vrea sã se mãrite, numai întru Domnul.
40 . Iar mai fericitã este de va rãmânea aºa, dupre sfatul meu; cã
mi se pare cã ºi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Cap. 8

1. Iar pentru cele ce se jertfesc idolilor, ºtim, cã toþi avem


cunoºtinþã, însã cunoºtinþa face semeþ, iar dragostea zideºte.
2. Iar de i se pare cuiva cã ºtie ceva, încã nimic nu a cunoscut,
precum se cade a cunoaºte.
3. Iar de iubeºte cineva pre Dumnezeu, acela cunoscut este de dânsul.
4. Iar pentru mâncarea jertfelor idoleºti, ºtim cã idolul nimic nu
este în lume; ºi cum cã nu este alt Dumnezeu fãrã numai unul.
5. Pentru cã deºi sunt care se zic dumnezei, ori în Cer, ori pre
pãmânt, (precum sunt dumnezei mulþi, ºi domni mulþi).
6. Ci nouã un Dumnezeu este Tatãl, dintru care sunt toate, ºi noi
întru dânsul; ºi unul Domnul Iisus Hristos prin care sunt toate,
ºi noi printr-însul.
7. Ci nu este întru toþi cunoºtinþa; iar oarecare cu ºtiinþa idolului
pânã acum, ca o jertfã idoleascã mãnâncã, ºi ºtiinþa lor fiind
slabã se spurcã.

359
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

8. Iar mâncarea nu ne va pune pre noi înaintea lui Dumnezeu. Cã


nici de vom mânca ne prisoseºte, nici de nu vom mânca, ne
lipseºte.
9. Ci vedeþi ca nu cumva slobozenia voastrã aceasta, sã fie
smintealã celor neputincioºi din fraþi.
10 . Cã de te va vedea cineva pre tine cel ce ai cunoºtinþã, ºezând
în capiºtea idolilor, au nu ºtiinþa lui slab fiind, se va întãri ca
sã mãnânce jertfele idoleºti?
11. ªi va pieri fratele tãu cel neputincios pentru cunoºtinþa ta,
pentru care Hristos a murit.
12 . ªi aºa greºind împrotiva fraþilor, ºi bãtând ºtiinþa lor cea
neputincioasã, împrotiva lui Hristos greºiþi.
13 . Pentru aceea dacã face mâncarea smintealã fratelui meu, nu
voi mânca carne în veac, ca sã nu fac smintealã fratelui meu.

Cap. 9

1. Au nu sunt Apostol? Au nu sunt slobod? Au nu pre Iisus Hristos


Domnul l-am vãzut? Au nu lucrul meu voi sunteþi întru
Domnul?
2. De nu sunt Apostol altora, dar vouã sunt; cã pecetea apostoliei
mele, voi sunteþi întru Domnul.
3. Rãspunsul meu la cei ce mã cerceteazã pre mine, acesta este.
4. Au nu avem putere a mânca ºi a bea?
5. Au nu avem putere pre o sorã femeie a purta, ca ºi ceilalþi
Apostoli, ºi Fraþii Domnului, ºi Kefa?
6. Au numai eu singur ºi Varnava nu avem putere a nu lucra?
7. Cine slujeºte în oaste vreodatã cu leafa sa? Sau cine sãdeºte
vie, ºi din roada ei nu mãnâncã? Sau cine paºte turmã, ºi din
laptele ei nu mãnâncã?
8. Au doarã dupre om acestea grãiesc? Au nu ºi legea acestea zice?
9. Cã în legea lui Moise scris este: Sã nu legi gura boului ce
treierã. Au doarã de boi se grijeºte Dumnezeu?
10 . Au doarã pentru noi cu adevãrat zice: Cã pentru noi s-a scris:
Ca întru nãdejde cel ce arã, dator este sã are; ºi cel ce treierã,
de nãdejdea sa trebuie sã aibã parte, întru nãdejde.

360
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

11. Dacã am semãnat noi vouã cele duhovniceºti, au mare lucru


este, de vom secera noi ale voastre cele trupeºti?
12 . Dacã au parte alþii de puterea voastrã, au nu mai vârtos noi?
Ci nu am fãcut dupre puterea aceasta; ci toate le rãbdãm ca sã
nu dãm vreo zãticnire (piedicã) Evangheliei lui Hristos.
13 . Au nu ºtiþi cã cei ce lucreazã cele sfinte, din Bisericã mãnâncã?
ªi care slujesc Oltarului, cu Oltarul se împãrtãºesc (împãrþesc)?
14 . Aºa ºi Domnul a rânduit celor ce propovãduiesc Evanghelia,
din Evanghelie sã trãiascã.
15 . Iar eu nici una de acestea nu am fãcut. ªi nu am scris acestea
ca aºa sã se facã întru mine; cã mai bine îmi este a muri decât
lauda mea sã o facã cineva înzadarnicã.
16 . Cã de binevestesc, nu îmi este mie laudã, cã nevoie îmi zace
asupra. Iar amar mie este de nu voi binevesti.
17 . Cã de fac aceasta de voie, platã am; iar dacã de silã, dregãtorie
îmi este mie încredinþatã.
18 . Care dar este plata? Ca binevestind, fãrã platã sã pun Evanghelia
lui Hristos, ca sã nu fac eu dupre puterea mea întru buna vestire.
19 . Cã slobod fiind de toate, tuturor m-am fãcut rob; ca pre cei
mai mulþi sã dobândesc.
20 . Cã m-am fãcut Iudeilor ca un Iudeu, ca pre Iudei sã-i
dobândesc.
21 . Celor de sub lege, ca un supus legii, nefiind sub lege, ca pre
cei de sub lege sã dobândesc. Celor fãrã de lege, ca un fãrã de
lege (nefiind fãrã de lege lui Dumnezeu, ci întru lege lui
Hristos), ca sã dobândesc pre cei fãrã de lege.
22 . M-am fãcut celor neputincioºi ca un neputincios, ca pre cei
neputincioºi sã dobândesc. Tuturor toate m-am fãcut, ca oricum
(negreºit) pre vreunii sã mântuiesc.
23 . ªi aceasta fac pentru Evanghelie, ca împreunã pãrtaº ei sã mã fac.
24 . Au nu ºtiþi cã cei ce aleargã în locul de privealã, toþi adicã
aleargã, dar unul ia darul? Aºa sã alergaþi, ca sã apucaþi.
25 . Iar tot cel ce se nevoieºte, de toate se înfrâneazã. ªi aceia adicã
ca sã ia cununã stricãcioasã, iar noi nestricãcioasã.
26 . Eu drept aceea aºa alerg, nu ca cum nu aº ºti; aºa dau rãzboi,
nu ca cum aº fi bãtând vãzduhul.

361
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

27 . Ci îmi chinuiesc trupul meu ºi îl supun robiei; ca nu cumva


altora propovãduind, însumi sã mã fac netrebnic.

Cap. 10

1. ªi nu voiesc ca sã nu ºtiþi voi fraþilor, cã pãrinþii noºtri toþi sub


cort au fost; ºi toþi prin mare au trecut.
2. ªi toþi prin Moise s-au botezat, în nor ºi în mare.
3. ªi toþi aceeaºi mâncare duhovniceascã au mâncat.
4. ªi toþi aceeaºi bãuturã duhovniceascã au bãut. Cã beau din
piatra cea duhovniceascã care urma; iar piatra era Hristos.
5. Ci nu întru cei mai mulþi dintru dânºii a binevoit Dumnezeu,
pentru cã au cãzut în pustie.
6. ªi acestea pilde s-au fãcut nouã, ca sã nu fim noi poftitori de
rele, precum ºi aceia au poftit.
7. Nici slujitori idolilor sã vã faceþi, precum unii dintr-înºii, precum este
scris: ªezut-a norodul de a mâncat ºi a bãut, ºi s-a sculat de a jucat.
8. Nici sã curvim precum unii dintr-înºii au curvit, ºi au cãzut
întru o zi douãzeci ºi trei de mii.
9. Nici sã ispitim pre Hristos, precum ºi unii dintru dânºii au
ispitit, ºi de ºerpi au pierit.
10 . Nici sã cârtiþi precum unii dintru dânºii au cârtit, ºi s-au pierdut
de pierzãtorul.
11. ªi aceste pilde toate s-au întâmplat acelora; iar s-au scris spre
a noastrã învãþãturã, la care sfârºiturile veacurilor au ajuns.
12 . Pentru aceea celui ce i se pare cã stã, sã ia aminte ca sã nu cadã.
13 . Ispitã pre voi nu v-a ajuns, fãrã numai omeneascã; iar
credincios este Dumnezeu, carele nu vã va lãsa pre voi sã vã
ispitiþi, mai mult decât puteþi, ci împreunã cu ispita va face ºi
sfârºitul, ca sã o puteþi voi suferi.
14 . Pentru aceea iubiþii mei, fugiþi de slujirea idolilor.
15 . Ca celor înþelepþi grãiesc: Judecaþi voi ceea ce eu grãiesc.
16 . Paharul blagosloveniei, carele blagoslovim, au nu este
împãrtãºirea Sângelui lui Hristos? Pâinea care frângem, au nu
este împãrtãºirea Trupului lui Hristos?

362
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

17. Cãci o pâine, un trup, cei mulþi suntem. Cã toþi dintru o pâine
ne împãrtãºim.
18. Vedeþi pre Israil dupre trup: Au nu cei ce mãnâncã jertfele
pãrtaºi oltarului sunt?
19. Deci ce zic eu? Cã doarã idolul este ceva? Sau ce se jertfeºte
idolului este ceva?
20. Ci pentru cã cele ce jertfesc neamurile, dracilor jertfesc, iar nu
lui Dumnezeu. Nu voiesc darã ca sã vã faceþi voi pãrtaºi dracilor.
21. Nu puteþi bea Paharul Domnului, ºi paharul dracilor. Nu puteþi
fi mesei Domnului pãrtaºi, ºi mesei dracilor.
22. Au întãrâta-vom pre Domul spre mânie? Au mai tari decât el suntem?
23. Toate îmi sunt slobode, ci nu toate îmi folosesc. Toate îmi
sunt slobode, ci nu toate zidesc.
24. Nimeni al sãu sã nu caute, ci fieºtecarele al altuia.
25. Tot ce se vinde în mãcelãrie sã mâncaþi, nimic cercând pentru ºtiinþã.
26. Cã al Domnului este pãmântul, ºi plinirea lui.
27. ªi de vã cheamã pre voi cineva din cei necredincioºi, ºi voiþi
sã mergeþi, tot ce se pune înaintea voastrã sã mâncaþi, nimic
cercând pentru ºtiinþã.
28. Iar de va zice vouã cineva: Aceasta este jertfitã idolilor, sã nu
mâncaþi pentru acela ce v-a spus, ºi pentru ºtiinþã; cã al
Domnului este pãmântul, ºi plinirea lui.
29. Iar ºtiinþa zic nu a ta, ci a celuilalt. Cã pentru ce slobozenia
mea se judecã de altã ºtiinþã?
30. Dacã mã împãrtãºesc eu prin dar, pentru ce mã hulesc de care
eu mulþumesc?
31. Deci ori de mâncaþi, ori de beþi, ori altceva de faceþi, toate
întru slava lui Dumnezeu sã le faceþi.
32. Fãrã smintealã fiþi ºi Iudeilor, ºi Elinilor, ºi Bisericii lui
Dumnezeu.
33. Precum ºi eu întru toate tuturor plac, necãutând folosul meu,
ci al celor mulþi, ca sã se mântuiascã.

363
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

Cap. 11

1. Urmãtori fiþi mie, precum ºi eu lui Hristos.


2. Iarã vã laud pre voi fraþilor, cã de toate ale mele vã aduceþi
aminte, ºi precum am dat vouã, cele date (predaniile) þineþi.
3. ªi voiesc sã ºtiþi voi, cã a tot bãrbatul Capul este Hristos, iar
capul femeii este bãrbatul, iar Capul lui Hristos Dumnezeu.
4. Tot bãrbatul rugându-se, sau prorocind, cu capul acoperit
(având pre cap) îºi ruºineazã capul lui.
5. Iar toatã femeia rugându-se, sau prorocind, cu capul dezvelit
îºi ruºineazã capul ei, cã una este ºi aceeaºi ca cum ar fi rasã.
6. Cã de nu se înveleºte femeia, sã se ºi tundã. Iar de este lucru
de ruºine femeii a se tunde sau a se rade, înveleascã-se.
7. Cã bãrbatul nu este dator sã-ºi acopere capul, chipul ºi slava
lui Dumnezeu fiind; iar femeia slava bãrbatului este.
8. Cã nu este bãrbatul din femeie, ci femeia din bãrbat.
9. Cã nu s-a zidit bãrbatul pentru femeie, ci femeia pentru bãrbat.
10 . Pentru aceea datoare este femeia sã aibã învelitoare în cap
pentru Îngeri.
11. Însã nici bãrbatul fãrã femeie, nici femeia fãrã bãrbat întru Domnul.
12 . Cã precum este femeia din bãrbat, aºa ºi bãrbatul prin femeie;
ºi toate de la Dumnezeu.
13. Întru voi înºivã judecaþi: Oare cu cuviinþã este femeia dezvelitã
sã se roage lui Dumnezeu?
14 . Au nu ºi singurã firea vã învaþã pre voi, cã bãrbatul de îºi lasã
pãrul necinste lui este?
15 . Iar femeia de îºi lasã pãrul, slavã ei este, de vreme ce pãrul
este dat ei în loc de învelitoare.
16 . Iar de se vede cã este cineva prigonitor, noi obicei ca acesta
nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
17 . ªi aceasta poruncindu-vã nu vã laud, cã nu spre mai bine, ci
spre mai rãu vã adunaþi.
18 . Pentru cã întâi, când vã adunaþi voi în Bisericã, aud cã se fac
între voi împerecheri, ºi despre o parte cred.
19 . Cã trebuie sã fie ºi eresuri între voi, ca cei lãmuriþi sã se facã
arãtaþi între voi.

364
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

20 . Drept aceea când vã adunaþi voi împreunã, nu este a mânca


cinã a Domnului.
21 . Cã fieºtecare îºi pune cina sa mai-nainte spre mâncare; ºi unul
este flãmând, iar altul este beat.
22 . Au doarã nu aveþi case ca sã mâncaþi, ºi sã beþi? Sau pre
Biserica lui Dumnezeu defãimaþi ºi ruºinaþi pre cei lipsiþi? Ce
voi zice vouã? Lãuda-voi pre voi? Întru aceasta nu vã laud.
23 . Cã eu am luat de la Domnul care am ºi dat vouã, cã Domnul
Iisus în noaptea întru care s-a vândut, a luat pâine.
24 . ªi mulþãmind a frânt ºi a zis: Luaþi, mâncaþi; acesta este Trupul
meu, carele se frânge pentru voi; aceasta sã faceþi întru
pomenirea mea.
25 . Aºijderea ºi Paharul dupã cinã zicând: Acest Pahar legea cea
nouã este întru Sângele meu; aceasta sã faceþi de câte ori veþi
bea, întru pomenirea mea.
26 . Cã de câte ori veþi mânca Pâinea aceasta, ºi veþi bea Paharul
acesta, moartea Domnului vestiþi, pânã când va veni.
27. Drept aceea oricare va mânca Pâinea aceasta, sau va bea
Paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi Trupului ºi
Sângelui Domnului.
28 . Ci sã se ispiteascã omul pre sine, ºi aºa din Pâine sã mãnânce,
ºi din Pahar sã bea.
29 . Cã cel ce mãnâncã ºi bea cu nevrednicie, judecatã luiºi mãnâncã
ºi bea, nesocotind Trupul Domnului.
30 . Pentru acesta între voi mulþi sunt neputincioºi ºi bolnavi, ºi
dorm mulþi.
31 . Cã de ne-am fi judecat pre noi singuri, nu ne-am fi osândit.
32 . Iar judecându-ne de la Domnul, ne certãm, ca nu cu lumea sã
ne osândim.
33 . Deci dar fraþii mei, când vã adunaþi sã mâncaþi, unul pre altul
sã aºteptaþi.
34 . Iar de flãmânzeºte cineva, acasã sã mãnânce, ca sã nu vã
adunaþi spre osândã. Iar celelalte, dacã voi veni, le voi rândui.

365
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

Cap. 12

1. Iar pentru cele duhovniceºti fraþilor, nu voi ca sã nu ºtiþi voi.


2. Cã ºtiþi când eraþi neamuri, cum cãtre idolii cei fãrã de glas, ca
cum aþi fi fost traºi, vã duceaþi.
3. Pentru aceea vã arãt vouã, cã nimeni cu Duhul lui Dumnezeu
grãind, nu zice anatema pre Iisus; ºi nimeni nu poate numi pre
Domnul Iisus, fãrã numai întru Duhul Sfânt.
4. ªi sunt osebiri darurilor, iarã acelaºi Duh.
5. ªi osebiri slujbelor sunt, iarã acelaºi Domn.
6. ªi osebiri lucrãrilor sunt, iarã acelaºi este Dumnezeu, care
lucreazã toate întru toþi.
7. ªi fieºtecãruia se dã arãtarea Duhului spre folos.
8. Cã unuia prin Duhul se dã cuvântul înþelepciunii, iar altuia
cuvântul cunoºtinþei, întru acelaºi Duh.
9. ªi altuia Credinþa, întru acelaºi Duh; iar altuia darurile
tãmãduirilor, întru acelaºi Duh.
10 . Iar altuia lucrãrile puterilor, iar altuia prorocie, iar altuia
alegerile duhurilor, iar altuia feluri de limbi, iar altuia
tãlmãcirea limbilor.
11. ªi toate acestea le lucreazã unul ºi acelaºi Duh, împãrþind
deosebi fieºtecãruia, precum voieºte.
12 . Cã precum trupul unul este, ºi mãdulãri are multe; ºi toate
mãdulãrile ale unui trup multe fiind, un trup sunt; aºa ºi Hristos.
13 . Pentru cã printr-un Duh noi toþi într-un trup ne-am botezat, ori
Iudei, ori elini, ori robi, ori cei slobozi; ºi toþi într-un Duh ne-
am adãpat.
14 . Cã ºi trupul nu este un mãdular, ci multe.
15 . Cã de ar zice piciorul, cã nu sunt mânã, nu sunt din trup; au
doarã pentru aceea nu este din trup?
16 . ªi de ar zice urechea, cã nu sunt ochi, nu sunt din trup; au
doarã pentru aceea nu este din trup?
17 . Cã de ar fi tot trupul ochi, unde ar fi auzul? ªi de ar fi tot auz,
unde ar fi mirosul?
18 . Iar acum a pus Dumnezeu mãdulãrile, pre unul fieºtecare
dintr-însele în trup, precum a voit.

366
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

19. Iar de ar fi fost toate un mãdular, unde ar fi trupul?


20. Iar acum multe mãdulare cu adevãrat sunt, dar un trup este.
21. ªi nu poate ochiul sã zicã mâinii, nu am trebuinþã de tine, sau
iarãºi capul picioarelor, nu am trebuinþã de voi.
22. Ci cu mult mai vârtos mãdulãrile trupului care se socotesc a fi
mai slabe, sunt mai de treabã.
23 . ªi care ni se pare cã sunt mai necinstite decât trupul (la trup),
acestora cinste mai multã le dãm; ºi cele nesocotite ale noastre,
mai multã slavã au.
24 . Iar cele de cinste ale noastre, nu au trebuinþã. Ci Dumnezeu a
tocmit trupul, celui mai de jos mai multã cinste dând.
25 . Ca sã nu fie dezbinare în trup, ci sã se grijeascã mãdularele
între sine asemenea unul de altul.
26 . ªi ori de pãtimeºte un mãdular, pãtimesc toate mãdularele
dimpreunã; ori de se slãveºte un mãdular, împreunã se bucurã
toate mãdularele.
27 . Iar voi sunteþi trupul lui Hristos, ºi mãdulãri din parte.
28 . ªi pre unii a pus Dumnezeu în Bisericã, întâi pre Apostoli, al
doilea pre Proroci, a treia pre dascãli, dupã aceea pre puteri,
apoi darurile tãmãduirilor, ajutorinþele, isprãvniciile, felurile
limbilor. Au doarã toþi sunt Apostoli?
29 . Au doarã toþi Proroci? Au doarã toþi dascãli? Au doarã toþi
puteri?
30 . Au doarã toþi au darurile tãmãduirilor? Au doarã toþi în limbi
grãiesc? Au doarã toþi tãlmãcesc?
31 . Ci sã râvniþi darurile cele mai bune; ºi încã mai înaltã cale vã
arãt vouã.

Cap. 13

1. De aº grãi în limbile omeneºti, ºi Îngereºti, iar dragoste nu


am, fãcutu-m-am aramã sunãtoare ºi chimval rãsunãtor.
2. ªi de aº avea prorocie, ºi de aº ºti toate tainele, ºi toatã ºtiinþa,
ºi de aº avea toatã credinþa, cât sã mut ºi munþii, iar dragoste
nu am, nimic nu sunt.

367
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

3. ªi de aº împãrþi toatã avuþia mea, ºi de aº da trupul meu sã îl


arzã, ºi dragoste nu am, nici un folos nu îmi este.
4. Dargostea îndelung rabdã, dragostea se milostiveºte, dragostea
nu pizmuieºte; dragostea nu se semeþeºte, nu se trufeºte.
5. Nu se poartã cu necuviinþã, nu cautã ale sale, nu se întãrâtã,
nu gândeºte rãul.
6. Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr.
7. Toate le suferã, toate le crede, toate le nãdãjduieºte, toate le rabdã.
8. Dragostea nici odinioarã nu cade. ªi ori prorociile de vor
lipsi, ori limbile de vor înceta, ori cunoºtinþa de se va strica.
9. Pentru cã din parte cunoaºtem, ºi din parte prorocim.
10. Iar când va veni cea desãvârºit, atunci cea din parte se va strica.
11. Când eram prunc ca un prunc grãiam, ca un prunc cugetam,
ca un prunc gândeam; iar dacã m-am fãcut bãrbat am lepãdat
cele prunceºti.
12. Cã vedem acum ca prin oglindã, în ghiciturã (în chip
întunecat), iar atunci faþã cãtre faþã; acum cunosc din parte,
iar atuncea voi cunoaºte precum ºi cunoscut sunt.
13. ªi acum rãmâne Credinþa, Nãdejdea, Dragostea, aceste trei;
iarã mai mare decât acestea este Dragostea.

Cap. 14

1. Urmaþi dragostea, ºi râvniþi cele duhovniceºti, iar mai vârtos


ca sã prorociþi.
2. Cã cel ce grãieºte în limbã, nu grãieºte oamenilor, ci lui
Dumnezeu; cã nimenea nu aude, ci cu Duhul grãieºte taine.
3. Iar cel ce proroceºte, oamenilor grãieºte zidire, ºi îndemnare,
ºi mângâiere.
4. Cel ce grãieºte în limbã, pre sine singur zideºte; iar cel ce
proroceºte, Biserica zideºte.
5. ªi voiesc ca voi toþi sã grãiþi în limbi, iar mai vârtos, sã prorociþi.
Cã mai mare este cel ce proroceºte, decât cel ce grãieºte în
limbi, fãrã numai de va tãlmãci, ca Biserica zidire sã ia.
6. Iar acum fraþilor de voi veni la voi grãind în limbi, ce voi
folosi vouã, de nu voi grãi vouã, sau întru descoperire, sau
întru cunoºtinþã, sau întru prorocie, sau întru învãþãturã?

368
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

7. Cã precum cele neînsufleþite ce dau glas, ori surla (fluierul),


ori alãuta, de nu vor da osebire în versuri, cum se va cunoaºte
glasul surlei, sau zicerea alãutei?
8. Cã trâmbiþa de va da glas fãrã de semn, cine se va gãti la rãzboi?
9. Aºa ºi voi prin limbã, de nu veþi da cuvânt cu bunã înþelegere,
cum se va cunoaºte ceea ce se va grãi? Cã veþi fi grãind în
vãzduh.
10 . Atâtea de multe, de se va întâmpla, sunt felurile glasurilor în
lume, ºi nici unul dintr-însele este fãrã de glas.
11. Deci de nu voi ºti puterea glasului, voi fi celui ce grãieºte
barbar; ºi cel ce grãieºte, mie barbar.
12 . Aºa ºi voi de vreme ce sunteþi râvnitori duhurilor, spre zidirea
Bisericii sã cãutaþi ca sã prisosiþi.
13 . Pentru aceea cel ce grãieºte în limbi, sã se roage, ca sã ºi
tãlmãceascã.
14 . Pentru cã de mã voi ruga cu limba, duhul meu se roagã; iar
mintea mea fãrã de roadã este.
15 . Ce dar este? Ruga-mã-voi cu duhul, ruga-mã-voi ºi cu mintea;
cânta-voi cu duhul, cânta-voi ºi cu mintea.
16 . Pentru cã de vei binecuvânta cu duhul, cel ce plineºte locul
celui prost, cum va zice Amin dupã mulþumirea ta, de vreme
ce, ce zici nu ºtie?
17 . Cã tu bine mulþumeºti, dar celãlalt nu se zideºte.
18 . Mulþumesc Dumnezeului meu, cã mai mult decât voi toþi
grãiesc în limbi.
19 . Ci în Bisericã voiesc cinci cuvinte a grãi cu mintea mea, ca ºi
pre alþii sã-i învãþ, decât zece mii de cuvinte în limbã.
20 . Fraþilor, nu fiþi prunci cu minþile, ci cu rãutatea fiþi prunci, iar
cu minþile fiþi desãvârºit.
21 . În lege scrie: Cã întru alte limbi, ºi cu alte buze voi grãi norodului
acestuia, ºi nici aºa nu mã vor asculta pre mine, zice Domnul.
22 . Drept aceea limbile spre semn sunt, nu credincioºilor, ci celor
necredincioºi; iar prorocia nu necredincioºilor, ci celor ce cred.
23 . Deci dar de s-ar aduna toatã Biserica împreunã, ºi toþi ar grãi
în limbi, ºi ar intra ºi de cei neînvãþaþi sau necredincioºi, au nu
ar zice cã sunteþi nebuni?

369
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

24 . Iar de prorociþi toþi, ºi ar intra vreun necredincios sau neînvãþat,


se vãdeºte de toþi, se judecã de toþi.
25 . ªi aºa cele ascunse ale inimii lui arãtate se fac; ºi aºa cãzând
pre faþã se va închina lui Dumnezeu zicând: Cã cu adevãrat
Dumnezeu întru voi este.
26 . Ce este dar fraþilor? Când vã adunaþi fieºtecarele dintru voi,
psalm are, învãþãturã are, limbã are, descoperire are, tãlmãcire
are, toate spre zidire sã se facã.
27. De grãieºte cineva în limbã, câte doi, sau mai mulþi câte trei,
ºi pre rând, ºi unul din voi sã tãlmãceascã.
28 . Iar de nu va fi tãlmãcitor, sã tacã în Bisericã, ºi numai lui sã-ºi
grãiascã, ºi lui Dumnezeu.
29 . Iar prorocii doi sau trei sã grãiascã, ºi ceilalþi sã ia seama (sã judece).
30 . Iar de se va descoperi altuia ce ºade, cel dintâi sã tacã.
31 . Cã puteþi câte unul toþi a proroci, ca toþi sã se înveþe, ºi toþi sã
se mângâie.
32 . ªi duhurile Prorocilor, Prorocilor se supun.
33 . Cã Dumnezeu nu este al tulburãrii, ci al pãcii, precum întru
toate Bisericile Sfinþilor.
34 . Femeile voastre în Bisericã sã tacã. Cã nu li s-a dat voie lor sã
grãiascã, ci sã fie plecate, precum ºi legea zice.
35 . Iar de voiesc sã se înveþe ceva, acasã sã-ºi întrebe pre bãrbaþii
lor; cã ruºine este femeilor sã grãiascã în Bisericã.
36 . Au de la voi Cuvântul lui Dumnezeu a ieºit? Sau numai la voi
a ajuns?
37 . De i se pare cuiva cã este proroc, sau duhovnicesc, înþeleagã
cele ce scriu vouã, cã ale Domnului sunt porunci.
38 . Iar de nu înþelege cineva, nu înþeleagã.
39. Deci fraþilor, râvniþi a proroci, ºi a grãi în limbi sã nu opriþi.
40 . Toate cu cuviinþã ºi dupre rânduialã sã se facã.

Cap. 15

1. ªi arãt vouã fraþilor Evanghelia care am binevestit vouã, care


aþi ºi primit, întru care ºi staþi.
2. Prin care vã ºi mântuiþi, cu ce cuvânt am binevestit vouã, de
þineþi, fãrã numai de nu în zadar aþi crezut.

370
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

3. Cã am dat vouã întâi, care am ºi luat: Cum cã Hristos a murit


pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi.
4. ªi cum cã s-a îngropat, ºi cum cã a Înviat a treia zi dupã Scripturi.
5. ªi cum cã s-a arãtat lui Kefa, apoi celor unsprezece.
6. Dupã aceea s-a arãtat (la) preste cinci sute de fraþi deodatã;
din care cei mai mulþi sunt pânã acum, iar unii au ºi adormit.
7. Dupã aceea s-a arãtat lui Iacov, apoi Apostolilor tuturor.
8. Iar pre urmã decât toþi, ca unui nãscut fãrã de vreme, s-a arãtat ºi mie.
9. Cã eu sunt mai micul Apostolilor, carele nu sunt vrednic a mã
chema Apostol, pentru cã am gonit Biserica lui Dumnezeu.
10 . Iar cu darul lui Dumnezeu sunt ce sunt; ºi darul lui carele este întru
mine nu a fost înzadarnic, ci mai mult decât toþi aceia m-am ostenit,
însã nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carele este cu mine.
11. Deci ori eu, ori aceia, aºa propovãduim, ºi aºa aþi crezut.
12 . Iar de vreme ce Hristos se propovãduieºte cã s-a sculat din
morþi, cum zic unii între voi, cã înviere morþilor nu este?
13 . ªi de nu este înviere morþilor, nici Hristos darã nu a Înviat.
14 . Iar dacã nu a înviat Hristos, înzadarnicã darã este propovãduirea
noastrã, înzadarnicã darã este ºi credinþa voastrã.
15 . Ne aflãm încã ºi mãrturii mincinoase ale lui Dumnezeu, cã am
fi mãrturisit împotriva lui Dumnezeu, cã a înviat pre Hristos,
pre carele nu l-a înviat, dacã morþii nu se vor scula.
16 . Cã de nu se vor scula morþii, nici Hristos nu s-a sculat.
17 . Iar dacã Hristos nu s-a sculat, înzadarnicã este credinþa voastrã,
încã sunteþi în pãcatele voastre.
18 . Încã ºi cei ce au adormit întru Hristos, au pierit.
19 . ªi de nãdãjduim întru Hristos numai în viaþa aceasta, mai
ticãloºi decât toþi oamenii suntem.
20 . Iar acum Hristos s-a sculat din morþi; începãturã celor adormiþi
s-a fãcut.
21 . Cã de vreme ce prin om s-a fãcut moartea, prin om ºi învierea
morþilor.
22 . Cã precum întru Adam toþi mor, aºa întru Hristos toþi vor învia.
23 . ªi fieºtecare întru a sa rânduialã. Începãtura Hristos, dupã aceea
cei ce sunt ai lui Hristos întru venirea lui.
24. Apoi sfârºitul, când va da Împãrãþia lui Dumnezeu ºi Tatãl;
când va strica toatã domnia, ºi toatã stãpânia ºi puterea.

371
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

25 . Pentru cã se cade lui a Împãrãþi, pânã ce va pune pre toþi


vrãjmaºii sub picioarele sale.
26 . Vrãjmaºul cel mai de pre urmã moartea se va surpa.
27. Pentru cã toate le-a supus sub picioarele lui; iar când zice cã
toate sunt supuse lui, arãtat este, cã afarã de cela ce i-a supus lui toate.
28 . Iar dacã se vor supune lui toate, atunci ºi însuºi Fiul se va
supune celui ce i-a supus lui toate, ca sã fie Dumnezeu toate
întru toate (întru toþi).
29 . Cã ce vor face cei ce se boteazã pentru cei morþi? Dacã nu se
vor scula morþii nicicum, drept ce se ºi boteazã pentru cei morþi?
30 . Pentru ce dar ºi noi ne primejduim în tot ceasul?
31 . În toate zilele mor; pre lauda voastrã, care am întru Hristos
Iisus Domnul nostru.
32 . De m-am luptat ca un om cu fiarele în Efes, ce folos îmi este?
Dacã morþii nu se vor scula, sã mâncãm ºi sã bem, cã mâine
vom sã murim.
33 . Nu vã înºelaþi: Stricã pre obiceiurile cele bune vorbele cele rele.
34 . Trezviþi-vã cu dreptate, ºi nu greºiþi; cã oarecari au necunoºtinþa
lui Dumnezeu; spre ruºinare vouã grãiesc.
35 . Ci va zice cineva: Cum se vor scula morþii ºi cu ce trup vor veni?
36 . Nebune, tu ce sameni, nu înviazã, de nu va muri.
37 . ªi ce sameni, nu trupul carele va sã se facã sameni, ci numai
grãunþul gol, de se întâmplã de grâu, sau de altceva din celelalte.
38 . Iar Dumnezeu îi dã lui trup, precum voieºte, ºi fieºtecãruia
din seminþe trupul ei.
39 . Nu tot trupul este acelaºi trup; ci altul este trupul oamenilor, ºi
altul trupul dobitoacelor, ºi altul al peºtilor, ºi altul al paserilor.
40 . ªi sunt trupuri cereºti, ºi trupuri pãmânteºti. Ci alta este slava
celor cereºti, ºi alta celor pãmânteºti.
41 . Alta este slava soarelui, ºi alta este slava lunii, ºi alta slava
stelelor; cã stea de stea se deosebeºte în slavã.
42 . Aºa ºi învierea morþilor: Seamãnã-se întru stricãciune, sculase-
va întru nestricãciune.
43 . Seamãnã-se întru necinste, sculase-va întru slavã; seamãnã-se
întru slãbiciune, scula-se-va întru putere.
44 . Seamãnã-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc; este
trup sufletesc, este ºi trup duhovnicesc.

372
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

45 . Cã aºa ºi scris este: Fãcutu-s-a omul cel dintâi Adam în suflet


viu, iar Adam cel dupã urmã în duh de viaþã fãcãtor.
46. Ci nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel sufletesc, apoi cel
duhovnicesc.
47 . Omul cel dintâi din pãmânt, pãmântesc; omul cel al doilea
Domnul din Cer.
48 . În ce chip cel pãmântesc, aºa ºi cei pãmânteºti; ºi în ce chip
cel Ceresc, aºa ºi cei Cereºti.
49 . ªi precum am purtat chipul celui pãmântesc, sã purtãm ºi chipul
celui Ceresc.
50. Iar acesta zic fraþilor, cã carne ºi sânge Împãrãþia lui Dumnezeu sã
moºteneascã nu pot, nici stricãciunea pre nestricãciune va moºteni.
51 . Iatã tainã vouã zic: Cã nu toþi vom adormi, iar toþi ne vom schimba.
52 . Întru o cirtã, întru clipeala ochiului, întru trâmbiþa cea de apoi.
Pentru cã va trâmbiþa, ºi morþii se vor scula nestricaþi, ºi noi
ne vom schimba.
53 . Cã se cade stricãciosul acesta sã se îmbrace întru nestricãciune,
ºi muritorul acesta sã se îmbrace întru nemurire.
54 . Iar când se va îmbrãca stricãciosul acesta întru nestricãciune,
ºi muritorul acesta se va îmbrãca întru nemurire; atunci va fi
cuvântul cel ce este scris: Înghiþitu-s-a moartea întru biruinþã.
Unde îþi este moarte boldul tãu?
55 . Unde îþi este iadule biruinþa ta?
56 . Iar boldul morþii pãcatul este; iar puterea pãcatului este legea.
57 . Iar lui Dumnezeu mulþãmitã, celui ce ne-a dat nouã biruinþa
prin Domul nostru Iisus Hristos.
58 . Drept aceea iubiþii mei fraþi, fiþi tari, neclãtiþi, sporind întru
lucrul Domului pururea, ºtiind cã ºi osteneala voastrã nu este
deºartã întru Domnul.

Cap. 16

1. Iar pentru milostenia care este pentru sfinþi, precum am rânduit


Bisericilor Galatiei, aºa ºi voi sã faceþi.
2. Întru una din Sâmbete (a Sâmbetelor) fieºtecare din voi sã
punã la sine, strângând ce se va îndura; ca nu dacã voi veni,
atunci sã se facã strânsoarea.

373
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

3. Iar dupã ce voi veni, pre care veþi socoti, pre aceia cu cãrþi îi
vom trimite sã ducã darul vostru în Ierusalim.
4. ªi de va fi cu cuviinþã sã merg ºi eu, cu mine vor merge.
5. ªi voi veni la voi, dacã voi trece Macedonia (cã prin Macedonia
voi sã trec).
6. ªi la voi de se va întâmpla, mã voi zãbovi, sau voi ºi ierna; ca
voi sã mã petreceþi ori încotro voi merge.
7. Cã nu voiesc sã vã vãd pre voi acum în treacãt, ci am nãdejde
câtãva vreme sã mã zãbovesc la voi, de va îngãdui Domnul.
8. ªi voi rãmânea în Efes pânã la Praznicul a cincizeci de zile.
9. Cã mi s-a deschis mie uºã mare ºi spre folos; ºi protivnici sunt mulþi.
10 . ªi de va veni Timotei, socotiþi sã fie fãrã fricã la voi; cã lucrul
Domnului lucreazã ca ºi eu.
11. Deci nimeni pre el sã nu-l defaime, ci sã-l petreceþi cu pace,
ca sã vie la mine; cã îl aºtept pre el cu fraþii.
12 . Iar pentru fratele Apolo, mult l-am rugat ca sã vie la voi cu
fraþii, ºi cu adevãrat nu a fost Voia, ca sã vie acum, iar va veni
când vreme bunã va afla.
13 . Privegheaþi staþi în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã, întãriþi-vã.
14 . Toate ale voastre cu dragoste sã fie.
15 . ªi vã rog pre voi fraþilor, ºtiþi casa lui ªtefana, cã este începãtura
(pârga) Ahaiei, ºi spre slujba sfinþilor s-au rânduit pre sine.
16 . Ca ºi voi sã vã plecaþi la unii ca aceºtia, ºi la tot cel ce împreunã
lucreazã ºi se osteneºte.
17 . Iar mã bucur de venirea lui ªtefana, ºi a lui Fortunat, ºi a lui
Ahaic; cãci lipsa voastrã aceºtia o au împlinit.
18 . Cã au odihnit duhul meu, ºi al vostru. Sã cunoaºteþi dar pre
unii ca aceºtia.
19 . Închinã-se vouã Bisericile Asiei. Închinã-se vouã întru Domnul
mult Ahila, ºi Priscila, împreunã cu Biserica cea din casa lor.
20 . Închinã-se vouã fraþii toþi. Închinaþi-vã unul altuia cu sãrutare sfântã.
21 . Închinãciunea cu mâna mea a lui Pavel.
22 . Cela ce nu iubeºte pre Domnul nostru Iisus Hristos, sã fie
anatema: maranata.
23. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi.
24 . Dragostea mea cu voi cu toþi întru Hristos Iisus. Amin.

+Cea întâi cãtre Corinteni s-a scris de la Filipi prin ªtefana ºi


Fortunat, ºi Ahaic, ºi Timotei.

374
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

Epistolia Sfântului Apostol Pavel cea a doua cãtre


Corinteni

Cap. 1

1. Pavel Apostolul lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, ºi


Timotei fratele, Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint,
împreunã cu toþi sfinþii, care sunt în toatã Ahaia.
2. Dar vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru, ºi de la Domnul
Iisus Hristos.
3. Bine este cuvântat Dumnezeu, ºi Tatãl Domnului nostru Iisus
Hristos, Pãrintele îndurãrilor, ºi Dumnezeul a toatã mângâierea.
4. Cel ce ne mângâie pre noi întru tot necazul nostru, ca sã putem
ºi noi mângâia pre cei ce sunt întru tot necazul, prin mângâierea
cu care ne mângâiem noi de la Dumnezeu.
5. Cã precum prisosesc patimile lui Hristos întru noi, aºa prin
Hristos prisoseºte ºi mângâierea noastrã.
6. ªi ori de pãtimim necaz, pentru a voastrã mângâiere ºi mântuire,
ceea ce se lucreazã întru rãbdarea acestoraºi patimi, care ºi
noi pãtimim; ori de ne mângâiem, pentru a voastrã mângâiere
ºi mântuire.
7. ªi nãdejdea voastrã este adeveritã pentru voi, ºtiind cã precum
sunteþi pãrtaºi patimilor noastre, aºa ºi mângâierii.
8. Cã nu voim sã nu ºtiþi voi, fraþilor, pentru necazul nostru ce s-a
fãcut nouã în Asia, cã preste mãsurã am fost îngreoiaþi ºi preste
putinþã, cât nu aveam noi nãdejde nici de viaþã.
9. Ci singuri întru noi judecata morþii am avut, ca sã nu fim
nãdãjduindu-ne spre noi, ci întru Dumnezeu cel ce înviazã morþii.
10 . Carele dintru moarte ca aceasta ne-a izbãvit pre noi, ºi ne
izbãveºte, întru carele nãdãjduim cã încã ne va ºi mai izbãvi.
11. Ajutorând ºi voi pentru noi cu rugãciunea, ca despre multe feþe
darul cel cãtre noi prin mulþi sã se mulþãmeascã pentru noi.

375
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Corinteni

12 . Cã lauda noastrã aceasta este, mãrturia ºtiinþei noastre, cã întru


dreptate (neviclenie) ºi întru curãþie Dumnezeiascã, iar nu întru
înþelepciune trupeascã, ci întru darul lui Dumnezeu am petrecut
în lume, ºi mai mult la voi.
13 . Cã nu scriem vouã altele, fãrã numai cele ce citiþi, sau ºi ºtiþi,
ºi am nãdejde cã ºi pânã în sfârºit veþi cunoaºte.
14 . Precum ne-aþi ºi cunoscut pre noi din parte. Cã lauda voastrã suntem,
precum ºi voi a noastrã în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.
15 . ªi cu aceastã nãdejde vroiam mai înainte sã viu la voi, ca sã
aveþi al doilea dar.
16 . ªi prin voi sã trec la Macedonia, ºi iarãºi din Macedonia sã
viu la voi, ºi voi sã mã petreceþi în Iudeea.
17 . Deci aceasta vrând, au doarã uºurarea minþii am întrebuinþat?
Sau cele ce sfãtuiesc, trupeºte le sfãtuiesc? Ca sã fie la mine
ce este aºa, aºa; ºi ce nu, nu?
18 . Iar credincios este Dumnezeu, cã cuvântul nostru ce a fost
cãtre voi, nu a fost aºa, ºi nu.
19 . Cã Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, cel propovãduit întru voi
prin noi, prin mine, ºi prin Siluan, ºi prin Timotei, nu a fost
aºa, ºi nu, ci aºa întru el a fost.
20 . (Cãci câte sunt fãgãduinþele lui Dumnezeu, întru el au pre aºa,
ºi întru el pre Amin,) spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21. Iar cela ce ne adevereazã pre noi, împreunã cu voi întru Hristos,
ºi ne-a uns pre noi, Dumnezeu este.
22 . Carele ne-a ºi pecetluit pre noi, ºi a dat arvuna Duhului întru
inimile noastre.
23 . ªi eu martor pre Dumnezeu chem asupra sufletului meu, cã
cruþându-vã pre voi nu am venit pânã acum în Corint.
24 . Nu cã doar avem stãpânire preste credinþa voastrã, ci cãci
suntem împreunã lucrãtori bucuriei voastre; cã cu credinþa staþi.

Cap. 2

1. ªi am judecat acesta întru mine, ca sã nu mai viu iarãºi cu


întristare la voi.

376
2. Mãcar de vã ºi întristez eu pre voi, dar care este cel ce mã
veseleºte pre mine, fãrã numai cel ce se întristeazã de la mine?
3. ªi am scris vouã aceasta, ca nu dacã voi veni sã am întristare,
de cele ce mi se cãdea sã mã bucur, având nãdejde spre voi
toþi, cã bucuria mea a voastrã a tuturor este.
4. Cã din multã scârbã ºi necaz al inimii am scris vouã cu multe
lãcrãmi; nu ca sã vã întristaþi, ci ca sã cunoaºteþi dragostea
care am mai mult spre voi.
5. Iar de m-a întristat cineva, nu pre mine a întristat, ci din parte,
ca sã nu vã îngreunez pre voi pre toþi.
6. Cã destul este unuia ca acesta certarea aceasta, care este de
cãtre mulþi.
7. Cât împrotivã mai mult sã-i dãruiþi, ºi sã-l mângâiaþi; ca nu
cumva pentru mai multã mâhnire sã se înghitã unul ca acela.
8. Pentru aceea vã rog pre voi sã întãriþi spre acela dragoste.
9. Cã pentru aceasta am ºi scris, ca sã cunosc cugetul vostru, de
sunteþi întru toate ascultãtori.
10 . Iar cãruia dãruiþi ceva, ºi eu; cã ºi eu de am dãruit ceva, cãruia am
dãruit, pentru voi în faþa lui Hristos; ca sã nu fim cuprinºi de satana.
11. Cã nu este sã nu ºtim înþelegerile (amãgiturile) lui.
12 . ªi venind în Troada pentru Evanghelia lui Hristos, ºi uºã mare
deschisã fiind mie întru Domnul, nu am avut odihnã cu duhul
meu, neaflând eu pre Tit fratele meu.
13 . Ci lãsându-i (luând ziua bunã) pre dânºii, am mers în
Macedonia.
14 . Iar mulþãmitã lui Dumnezeu, celui ce ne face pre noi pururea
biruitori întru Hristos, ºi aratã mireasma cunoºtinþei sale prin
noi în tot locul.
15 . Cã a lui Hristos bunã mireazmã suntem lui Dumnezeu întru
cei ce se mântuiesc, ºi întru cei ce pier.
16 . Unora adicã mireazmã a morþii spre moarte; iar altora
mireazmã a vieþii spre viaþã. ªi spre acestea cine este vrednic?
17 . Pentru cã nu suntem ca cei mulþi care cârciumãresc (amesteacã)
cuvântul lui Dumnezeu; ci ca din curãþie, ci ca de la Dumnezeu,
înaintea lui Dumnezeu întru Hristos grãim.

377
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

Cap. 3

1. Au doarã începem iarãºi pre noi a ne lãuda (a ne face


cunoscuþi)? Au doarã ne trebuiesc (precum oarecãrora) cãrþi
de laudã cãtre voi, sau de la voi de laudã?
2. Cartea noastrã voi sunteþi scrisã în inimile noastre, care se ºtie
ºi se citeºte de toþi oamenii.
3. Arãtându-vã cã sunteþi carte a lui Hristos, cea slujitã de noi,
scrisã nu cu cernealã, ci cu Duhul lui Dumnezeu celui Viu, nu
în table de piatrã, ci în tablele inimii cele trupeºti.
4. ªi nãdejde ca aceasta avem prin Hristos cãtre Dumnezeu.
5. Nu cã vrednici suntem a cugeta ceva de la noi, ca dintru noi; ci
vrednicia noastrã este de la Dumnezeu.
6. Carele ne-a ºi învrednicit pre noi a fi slujitori legii noi, nu
slovei, ci duhului; cã slova omoarã, iar duhul face viu.
7. Iar dacã slujba morþii cea închipuitã cu slove în pietre s-a fãcut
cu slavã, cât nu puteau fiii lui Israil sã caute la faþa lui Moise,
pentru slava feþei lui cea trecãtoare,
8. Cum nu mai mult slujba duhului va fi cu slavã?
9. Cã de a fost slujba osândirii slavã, cu mult mai vârtos prisoseºte
slujba dreptãþii întru slavã.
10 . Cãci nici s-a slãvit ceea ce era slãvitã, întru aceastã parte, pentru
slava cea covârºitoare.
11. Cã de a fost cea trecãtoare, prin slavã; cu mult mai vârtos cea
netrecãtoare va fi întru slavã.
12 . Drept aceea având nãdejde ca aceasta, multã îndrãznire
întrebuinþãm.
13 . ªi nu precum Moise punea acoperãmânt preste faþa sa, ca sã
nu caute fiii lui Israil la sfârºitul celei ce era trecãtoare.
14 . Ci s-au orbit înþelegerile lor; cã pânã astãzi acelaºi acoperãmânt
întru citirea legii vechi rãmâne, nedescoperindu-se cã întru
Hristos se stricã.
15 . Ci pânã astãzi când se citeºte Moise, acoperãmânt pre inima lor zace.
16 . Iar când se vor întoarce cãtre Domnul, se va lua acoperãmântul.
17 . Iar Domn Duhul este; ºi unde este Duhul Domnului, acolo
este slobozenia.

378
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

18 . Iar noi toþi cu faþã descoperitã Slava Domnului ca prin oglindã


privind, spre acelaºi chip ne prefacem, din slavã în slavã, ca
de la Domnul Duhul.

Cap. 4

1. Pentru aceea având slujba acesta, dupre cum suntem miluiþi,


nu slãbim.
2. Ci ne-am lepãdat de cele ascunse ale ruºinii, nu întru vicleºug
umblând, nici amestecând cuvântul lui Dumnezeu, ci cu
arãtarea adevãrului adeverindu-ne pre noi spre toatã ºtiinþa
oamenilor, înaintea lui Dumnezeu.
3. Iar de este ºi acoperitã Evanghelia noastrã, întru cei pieritori
este acoperitã.
4. Întru care Dumnezeu a orbit minþile necredincioºilor veacului
acestuia; ca sã nu le lumineze lor Lumina Evangheliei Slavei
lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu celui nevãzut.
5. Cã nu pre noi ne propovãduim, ci pre Hristos Iisus Domnul;
iar pre noi slujitori vouã prin Iisus.
6. Cã Dumnezeu care a zis sã lumineze dintru întunerec luminã,
acela a strãlucit întru ºi inimile noastre, spre luminarea
cunoºtinþei slavei lui Dumnezeu, în faþa lui Iisus Hristos.
7. ªi avem comoara aceasta în vase de lut, ca mulþimea puterii sã
fie a lui Dumnezeu, iar nu din noi.
8. Întru toate necaz pãtimind, dar nu strâmtorându-ne; lipsiþi fiind,
dar nu de tot deznãdãjduindu-ne.
9. Goniþi fiind, dar nu pãrãsiþi; surpaþi fiind, dar nu prãpãdiþi.
10 . În toatã vremea omorârea Domnului Iisus în trup purtându-o,
ca ºi viaþa lui Iisus sã se arate în trupul nostru.
11. Cã pururea noi cei vii la moarte ne dãm pentru Iisus, ca ºi
viaþa lui Iisus sã se arate în trupul nostru cel muritor.
12. Pentru aceea dar moartea întru noi se lucreazã, iar viaþa întru voi.
13 . Iar având acelaºi duh al credinþei, precum este scris: Crezut-am,
pentru aceea am ºi grãit; ºi noi credem, pentru aceea ºi grãim.
14 . ªtiind cã cel ce a ridicat pre Domnul Iisus, ºi pre noi prin Iisus
ne va ridica, ºi ne va pune împreunã cu voi.

379
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

15 . Cã toate sunt pentru voi, ca darul înmulþindu-se prin cei mai


mulþi sã prisoseascã mulþumirea spre slava lui Dumnezeu.
16 . Pentru aceea nu slãbim, ci de s-ar ºi strica omul nostru cel din
afarã, dar cel dinãuntru se înnoieºte din zi în zi.
17 . Pentru cã cea curând trecãtoare uºurare a necazului nostru, cu
covârºire întru covârºire, veºnicã greutate a slavei lucreazã nouã.
18 . Neprivind noi la cele ce se vãd, ci la cele ce nu se vãd; cã cele
ce se vãd sunt trecãtoare, iar cele ce nu se vãd, sunt veºnice.

Cap. 5

1. Cã ºtim cã de se va strica casa noastrã cea pãmânteascã a


cortului acestuia, zidire de la Dumnezeu avem, casã nefãcutã
de mânã, veºnicã în Ceruri.
2. Cã de aceasta suspinãm, dorind sã ne îmbrãcãm întru lãcaºul
nostru cel din Cer.
3. Dacã ºi dupã ce ne vom îmbrãca, nu ne vom afla goi.
4. Cã cei ce suntem în cortul acesta suspinãm îngreunându-ne,
pentru cã nu voim sã ne dezbrãcãm, ci sã ne îmbrãcãm; ca ce
este muritor sã se înghitã de viaþã.
5. Iar cel ce ne-a fãcut pre noi spre însãºi aceasta Dumnezeu
este, care a ºi dat nouã arvuna Duhului.
6. Îndrãznind drept aceea pururea, ºi ºtiind, cã petrecând în trup
suntem depãrtaþi de la Domnul.
7. (Cã prin credinþã umblãm, iar nu prin vedere).
8. Nãdãjduim, ºi bine voim, mai bine sã fim depãrtaþi de trup, ºi
sã petrecem cu Domnul.
9. Pentru aceea ne ºi nevoim, ca ori petrecând, ori depãrtaþi fiind,
sã fim plãcuþi lui.
10 . Pentru cã noi toþi trebuie sã ne arãtãm înaintea divanului lui
Hristos, ca sã ia fieºtecare dupã cum a fãcut, cele ce s-au lucrat
prin trup, ori bine, ori rãu.
11. ªtiind dar Frica Domnului, pre oameni aducem la adevãr, iar
lui Dumnezeu arãtaþi suntem; ºi nãdãjduim cã ºi întru ºtiinþele
voastre suntem arãtaþi.

380
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

12 . Cã nu ne lãudãm iarãºi pre noi înaintea voastrã, ci pricinã dãm


vouã de laudã pentru noi, ca sã aveþi spre cei ce se laudã în
faþã, iar nu în inimã.
13 . Cã ori de ne-am ieºit din minte, lui Dumnezeu; ori de suntem
întregi la minte, vouã.
14 . Cã dragostea lui Hristos ne þine pre noi, socotind aceasta, cã
de a murit unul pentru toþi, iatã dar toþi au murit.
15 . ªi pentru toþi a murit, ca cei ce viazã sã nu mai vieze loruºi, ci
celui ce a murit pentru ei, ºi a înviat.
16 . Pentru aceea noi de acum pre nimeni nu ºtim dupre trup, iar de
am ºi ºtiut pre Hristos dupre trup, dar de acum nu îl mai ºtim.
17. Deci dar oricare s-a fãcut întru Hristos, fãpturã nouã este. Cele
vechi au trecut, iatã toate s-au fãcut noi.
18 . ªi toate de la Dumnezeu, care ne-a împãcat pre noi luiºi prin
Iisus Hristos, ºi a dat nouã slujba împãcãrii.
19 . Pentru cã Dumnezeu era întru Hristos, împãcând lumea luiºi,
nesocotind lor pãcatele lor, ºi punând întru noi cuvântul împãcãrii.
20 . Drept aceea în locul lui Hristos vã rugãm, ca cum Dumnezeu
s-ar ruga prin noi: Rugãmu-vã în locul lui Hristos, împãcaþi-
vã cu Dumnezeu.
21 . Pentru cã pre cel ce nu a cunoscut pãcat, pentru noi pãcat l-a
fãcut, ca noi sã ne facem dreptatea lui Dumnezeu întru dânsul.

Cap. 6

1. ªi împreunã lucrând, vã ºi rugãm, ca nu în deºert darul lui


Dumnezeu sã primiþi voi.
2. Cã zice: În vreme primitã te-am ascultat, ºi în ziua mântuirii
þi-am ajutat þie; iatã acum este vreme bine primitã, iatã acum
este ziua mântuirii.
3. Nici o smintealã întru nimic dând, ca slujba noastrã sã fie fãrã
prihanã.
4. Ci întru toate punându-ne pre noi înainte ca slujitori ai lui Dumnezeu,
întru multã rãbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorãri.
5. Întru bãtãi, în temniþe, în neaºezãri, în ostenele, în privegheri,
în posturi.

381
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

6. Întru curãþie, întru cunoºtinþã, întru îndelunga rãbdare, în


bunãtate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefãþarnicã.
7. Întru cuvântul adevãrului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele
dreptãþii cele de-a dreapta ºi cele de-a stânga.
8. Prin slavã ºi necinste, prin grãire de rãu ºi laudã, ca niºte
înºelãtori, ºi adevãraþi.
9. Ca niºte necunoscuþi, ºi cunoscuþi; ca cei murim, ºi iatã suntem
vii; ca niºte pedepsiþi, ºi nu omorâþi.
10 . Ca niºte întristaþi, iar pururea bucurându-ne; ca niºte sãraci,
iar pre mulþi îmbogãþind; ca nimic având, ºi toate avându-le.
11. Gura noastrã s-a deschis cãtre voi Corinteni, inima noastrã s-a lãrgit.
12 . Nu vã strâmtoraþi întru noi, ci vã strâmtoraþi în pântecele vostru.
13 . Pentru aceeaºi rãsplãtire, ca unor fii vã grãiesc, lãrgiþi-vã ºi voi.
14 . Nu vã înjugaþi întru alt jug cu cei necredincioºi. Cã ce
împãrtãºire are dreptatea cu fãrãdelegea? Sau ce împreunare
are lumina cu întunericul?
15. Sau ce unire are Hristos cu Veliar? Sau ce parte este
credinciosului cu cel necredincios?
16 . Sau ce însoþire este Bisericii lui Dumnezeu cu idolii? Cã voi
sunteþi Biserica lui Dumnezeu celui Viu, precum a zis
Dumnezeu: Cã voi locui întru ei, ºi voi umbla; ºi voi fi lor
Dumnezeu, ºi ei îmi vor fi mie norod.
17 . Pentru aceea ieºiþi din mijlocul lor, ºi vã osebiþi, zice Domnul;
ºi de necurãþie sã nu vã atingeþi, ºi eu voi primi pre voi.
18 . ªi voi fi vouã Tatã, ºi voi veþi fi mie fii, ºi fete, zice Domnul
Atotþiitorul.

Cap. 7

1. Deci acestea fãgãduinþe având iubiþilor, sã ne curãþim pre noi


de toatã spurcãciunea trupului ºi a duhului, fãcând sfinþenie
întru frica lui Dumnezeu.
2. Cuprindeþi-ne pre noi, pre nimeni nu am nedreptãþit, nimãnui
stricãciune nu am fãcut, spre nimeni nu ne-am lãcomit.
3. Nu spre osândire zic; cã am zis mai-nainte, cã în inimile noastre
sunteþi, ca împreunã sã murim, ºi împreunã sã viem.

382
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

4. Multã îmi este îndrãzneala cãtre voi. Multã îmi este lauda
pentru voi; umplutu-m-am de mângâiere, de prisosit am bucurie
întru tot necazul nostru.
5. Cã venind noi în Macedonia, nici o odihnã nu a avut trupul
nostru, ci întru toate am fost necãjiþi: Din afarã rãzboaie,
dinlãuntru temeri.
6. Ci cel ce mângâie pre cei smeriþi, ne-a mângâiat pre noi
Dumnezeu cu venirea lui Tit.
7. ªi nu numai cu venirea lui, ci ºi cu mângâierea, cu care s-a
mângâiat de voi, spunându-ne nouã dorirea voastrã, plângerea
voastrã, râvna voastrã pentru mine, cât eu mai mult m-am bucurat.
8. Pentru aceea de v-am ºi întristat pre voi prin epistolie, nu mã
cãiesc, mãcar de mã ºi cãiam; cã vãd cã epistolia aceea, mãcar
de v-a ºi întristat la o vreme.
9. Acum mã bucur, nu cãci v-aþi fost întristat, ci cãci v-aþi fost
întristaþ spre pocãinþã; cã v-aþi fost întristat dupre Dumnezeu,
ca întru nimic sã nu vã pãgubiþi de cãtre noi.
10 . Cã întristarea care este dupre Dumnezeu, pocãinþã spre mântuire
fãrã de cãinþã lucreazã; iar întristarea lumii moarte lucreazã.
11. Cã iatã aceasta singurã, cãci dupre Dumnezeu v-aþi întristat
voi, câtã sârguinþã a fãcut întru voi, ci (ºi) rãspuns, ci (ºi) mânie,
ci (ºi) fricã, ci (ºi) dorinþã, ci (ºi) râvnã, ci (ºi) izbândã; întru
toate v-aþi arãtat pre voi, curaþi a fi întru acest lucru.
12 . Deci de am ºi scris vouã, nu pentru cel ce a nedreptãþit, nici
pentru cel ce s-a nedreptãþit; ci ca sã se arate cãtre voi sârguinþa
noastrã cea pentru voi înaintea lui Dumnezeu.
13 . Pentru aceasta ne-am mângâiat de mângâierea voastrã, iar mult
mai vârtos ne-am bucurat de bucuria lui Tit, cã s-a odihnit
duhul lui de cãtre voi toþi.
14 . Cã ori de ce m-am lãudat înaintea lui pentru voi, nu m-am
ruºinat; ci precum toate întru adevãr le-am grãit vouã, aºa ºi
lauda noastrã ce a fost cãtre Tit, adevãratã s-a fãcut.
15 . ªi inima lui mai mult este spre voi aducându-ºi aminte de
ascultarea voastrã a tuturor, cã cu fricã ºi cu cutremur l-aþi
primit pre el. Mã bucur cã de toate am nãdejde spre voi.

383
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

Cap. 8

1. ªi arãtãm vouã, fraþilor, de darul lui Dumnezeu cel dat întru


Bisericile Macedoniei.
2. Cã întru ispitã de necaz, prisosinþa bucuriei lor, ºi sãrãcia lor
cea adâncã a sporit spre bogãþia bunãtãþii lor.
3. Cãci dupre putere (mãrturisesc), ºi preste putere voioºi
(binevoitori) au fost.
4. Cu multã rugãminte rugându-ne pre noi ca sã luãm darul ºi
împãrtãºirea slujbei celei cãtre sfinþi.
5. ªi nu precum aveam nãdejde, ci singuri pre sine s-au dat întâi
Domnului, ºi nouã prin voia lui Dumnezeu.
6. Cât am rugat noi pre Tit, ca precum mai-nainte a început, aºa
sã ºi sãvârºeascã întru voi ºi darul acesta.
7. ªi precum întru toate prisosiþi cu Credinþa, ºi cu cuvântul, ºi
cu cunoºtinþa, ºi cu toatã sârguinþa, ºi cu dragostea voastrã
cãtre noi, aºa ºi întru darul acesta sã prisosiþi.
8. Nu ca cum aº porunci grãiesc, ci prin sârguinþa altora, ºi
adeverinþa dragostei voastre dovedind.
9. Cã ºtiþi Darul Domnului nostru Iisus Hristos, cã pentru voi a
sãrãcit bogat fiind, ca voi cu sãrãcia lui sã vã îmbogãþiþi.
10 . ªi sfat întru aceasta vã dau: Cã aceasta este vouã de folos,
care nu numai a face, ci încã ºi a vrea aþi început mai-nainte
din anul trecut.
11. Iar acum ºi a face sã pliniþi; ca precum v-a fost osârdia a vrea,
aºa sã fie ºi a plini dintru cele ce aveþi.
12 . Cã de este pusã înainte osârdia, pre cât are cineva, este
bineprimitã, iar nu pre cât nu are.
13 . Cã nu ca sã fie altora odihnã, iar vouã necaz; ci dintru întocmire în
vremea de acum, ca prisosinþa voastrã sã plineascã lipsa acelora.
14 . Ca ºi prisosinþa acelora sã plineascã lipsa voastrã, ca sã fie
întocmire.
15 . Precum este scris: Celui cu cel mult, nu i-a prisosit; ºi celui cu
cel puþin, nu i-a lipsit.
16 . ªi mulþãmitã fie lui Dumnezeu celui ce a dat aceastã osârdie
pentru voi în inima lui Tit.

384
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

17 . Cãci îndemnarea aceea o a primit, ºi fiind mai osârduitor, de


bunã voie a ieºit la voi.
18 . ªi am trimis împreunã cu el ºi pre fratele, a cãruia lauda întru
Evanghelie este prin toate Bisericile.
19 . (ªi nu numai, ci ºi hirotonisit este de Biserici, sã fie soþie
cãlãtoriei noastre, cu darul acesta ce se slujeºte de noi, spre
slava Domnului ºi osârdia voastrã).
20 . Ferindu-ne de aceasta, ca sã nu ne prihãneascã pre noi cineva
întru aceastã îndestulatã ºi mare strânsoare ce se slujeºte de noi.
21 . Cã facem purtare de grijã de cele bune, nu numai înaintea
Domnului, ci ºi înaintea oamenilor.
22 . ªi am trimis împreunã cu ei ºi pre fratele nostru, pre carele l-am
ispitit întru multe de multe ori cã este osârduitor, iar acum cu
mult mai osârduitor, pentru nãdãjduirea cea multã spre voi.
23 . ªi ori pentru Tit, pãrtaº mie este, ºi întru voi împreunã lucrãtor;
ori fraþi ai noºtri, Apostoli ai Bisericilor, Slava lui Hristos.
24 . Drept aceea arãtarea dragostei voastre, ºi a laudei noastre
pentru voi, spre dânºii sã o arãtaþi în faþa Bisericilor.

Cap. 9

1. Cã pentru slujba cea cãtre sfinþi, de prisosit este a scrie vouã.


2. Cã ºtiu osârdia voastrã, cu care pentru voi mã laud cãtre
Macedoneni; cã Ahaia s-a gãtit din anul trecut, ºi râvna cea
din voi pre cei mai mulþi a îndemnat.
3. ªi am trimis pre fraþi, ca nu în deºert sã fie lauda noastrã cea
pentru voi în partea aceasta, ca (precum am zis) sã fiþi gata.
4. Ca nu cumva de vor veni împreunã cu mine Macedonenii, ºi
vã vor afla pre voi negãtiþi, sã ne ruºinãm noi, (ca sã nu zicem
voi) întru starea aceasta a laudei.
5. Drept aceea de nevoie a fi am socotit, a îndemna pre fraþi ca
sã vie mai-nainte la voi, ºi sã gãteascã cea mai-nainte fãgãduitã
a voastrã blagoslovenie, ca sã fie aceea gata aºa ca o
blagoslovenie, iar nu ca o lãcomie.
6. ªi aceasta, cel ce seamãnã cu scumpete, cu scumpete va ºi
secera; iar cel ce seamãnã întru blagoslovenii, întru
blagoslovenii va ºi secera.

385
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

7. Fieºtecare precum se îndurã cu inima, nu dintru mâhnire, sau


de silã; cã pre dãtãtorul de bunã voie iubeºte Dumnezeu.
8. ªi Puternic este Dumnezeu sã prisoseascã tot darul întru voi,
ca întru toate pururea toatã îndestularea având, sã prisosiþi spre
tot lucrul bun.
9. (Precum este scris: Împãrþit-au, dat-au sãracilor, dreptatea lui
rãmâne în veac.
10 . Iar cel ce dã sãmânþã semãnãtorului, sã vã dea ºi pâine spre
mâncare, ºi sã înmulþeascã sãmânþa voastrã, ºi sã creascã
roadele dreptãþii voastre).
11. Ca întru toate sã vã îmbogãþiþi spre toatã bunãtatea (darea cea
cu îndestulare), care lucreazã prin noi mulþãmitã lui Dumnezeu.
12 . Cãci slujba ascultãrii acesteia, nu numai plineºte lipsele
sfinþilor, ci ºi prisoseºte prin multe mulþãmite lui Dumnezeu.
13 . (Prin adeverirea slujbei acesteia slãvind ei pre Dumnezeu,
pentru ascultarea mãrturisirii voastre la Evanghelia lui Hristos,
ºi pentru bunãtatea împãrtãºirii cãtre dânºii, ºi cãtre toþi.)
14 . ªi cu rugãciunea lor pentru voi; care vã doresc pre voi pentru
Darul lui Dumnezeu cel prea mult întru voi.
15 . Iar mulþãmitã lui Dumnezeu pentru Darul lui cel nespus.

Cap. 10

1. ªi însumi eu Pavel vã rog pre voi, prin blândeþele ºi liniºtirea


lui Hristos; care de faþã sunt smerit între voi, iar depãrtat fiind
îndrãznesc spre voi.
2. ªi vã rog pre voi ca ºi de faþã fiind sã nu îndrãznesc cu
îndrãznirea, cu care socotesc sã îndrãznesc împrotiva unora,
care ne socotesc pre noi cã umblãm dupã trup.
3. Cã în trup umblând, nu ne oºtim trupeºte.
4. (Cã armele oºtirii noastre nu sunt trupeºti, ci puternice lui
Dumnezeu, spre surparea tãriilor).
5. Surpând izvodirile minþii, ºi toatã înãlþarea ce se ridicã
împotriva ºtiinþei lui Dumnezeu, ºi robind toatã înþelegerea
spre ascultarea lui Hristos.

386
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

6. ªi gata având a pedepsi toatã neascultarea, când se va plini


ascultarea voastrã.
7. La cele din faþã vã uitaþi? De se nãdãjduieºte cineva cã este al
lui Hristos, aceasta sã gândeascã iarãºi de la sine, cã precum
el este al lui Hristos, aºa ºi noi ai lui Hristos suntem.
8. Cã de mã voi ºi lãuda ceva mai mult pentru puterea noastrã,
care ne-a dat Domnul nouã, spre zidire iar nu spre risipirea
voastrã, nu mã voi ruºina.
9. Ci ca sã nu mã arãt, ca cum v-aº speria pre voi prin scrisori.
10 . Cã Epistoliile, zice, grele sunt ºi tari; iar venirea trupului este
slabã ºi cuvântul defãimat.
11. Aceasta sã socoteascã unul ca acela, cã în ce chip suntem cu
cuvântul prin Epistolii, nefiind de faþã, întru acest chip suntem
ºi de faþã cu lucrurile.
12 . Cã nu îndrãznim sã ne numãrãm sau sã ne amestecãm cu unii
ce se laudã pre sineºi singuri; ci aceia între sine pre sineºi
mãsurându-se, ºi asemãnându-se pre sine loruºi, nu pricep.
13 . Iar noi nu întru cele ce sunt peste mãsurã ne vom lãuda, ci
dupã mãsura îndreptarului cu care ne-a mãsurat nouã
Dumnezeu mãsurã, sã ajungã ºi pânã la voi.
14 . Cã nu ca cum nu am fi ajuns la voi, mai mult ne întindem pre
noi, cã ºi pânã la voi am ajuns cu Evanghelia lui Hristos.
15 . Nu întru cele ce sunt preste mãsurã lãudându-ne în osteneli
strãine, ci având nãdejde, cã crescând credinþa voastrã, ne vom
mãri întru voi dupre îndreptarul nostru de prisosit.
16 . Ca ºi în pãrþile cele mai departe de voi sã propovãduim
Evanghelia, nu întru îndreptar strãin în cele gata sã ne lãudãm.
17 . Iar cel ce se laudã, întru Domnul sã se laude.
18 . Cã nu cel ce se laudã pre sine este ales, ci pre carele Domnul
îl laudã.

Cap. 11

1. O de m-aþi fi suferit puþin pentru neînþelepþia; dar ºi mã suferiþi.


2. Cã vã râvnesc (iubesc) pre voi cu râvnã a lui Dumnezeu; cã v-am
logodit unui Bãrbat, Fecioarã curatã sã vã pun înaintea lui Hristos.

387
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

3. Ci mã tem ca nu cumva precum ºarpele a amãgit pre Eva cu


vicleºugul sãu, aºa sã se strice ºi înþelegerile voastre de la
adeverinþa cea întru Hristos.
4. Cã de ar propovãdui cel ce vine pre alt Iisus, pre carele nu am
propovãduit, sau de aþi lua alt Duh, care nu aþi luat, sau altã
Evanghelie, care nu aþi primit, bine l-aþi suferi.
5. Cã socotesc cum cã cu nimic nu sunt mai jos decât Apostolii
cei mai mari.
6. Iar de sunt ºi prost cu cuvântul, dar nu cu ºtiinþa, ci pretutindeni
am fost arãtaþi întru toate la voi.
7. Au doarã pãcat am fãcut, pre mine smerindu-mã, ca voi sã vã înãlþaþi?
Cã în dar Evanghelia lui Dumnezeu am binevestit vouã.
8. Alte Biserici am jefuit luând de cheltuialã spre a sluji vouã; ºi
venind de faþã la voi, ºi fiind lipsit, nimãnui nu am fãcut supãrare.
9. Cã lipsa mea o au împlinit fraþii care veniserã de la Macedonia; ºi
întru toate m-am pãzit pre mine vouã fãrã de supãrare, ºi mã voi pãzi.
10 . Este adevãrul lui Hristos întru mine, cã lauda aceasta nu se va
îngrãdi mie în laturile Ahaiei.
11. Pentru ce? Pentru cã doarã nu vã iubesc pre voi? Dumnezeu ºtie.
12 . Iar ceea ce fac, ºi voi face, ca sã tai pricina celor ce poftesc
pricinã, ca întru ceea ce se laudã, sã se afle ca ºi noi.
13 . Cã unii ca aceia sunt apostoli mincinoºi, lucrãtori vicleni,
închipuindu-se întru Apostolii lui Hristos.
14. ªi nu este de minunat; cã însuºi satana se preface în înger de luminã.
15 . Nu este dar lucru mare de se prefac ºi slujitorii lui ca slujitorii
dreptãþii, cãrora va fi sfârºitul dupre faptele lor.
16 . Iarãºi zic, ca sã nu mã socoteascã cineva cã sunt fãrã de minte;
iar de nu, mãcar ca pre un fãrã de minte primiþi-mã, ca puþin
ceva sã mã laud ºi eu.
17 . Iar ce grãiesc, nu grãiesc dupre Domnul, ci ca întru neînþelepþie,
în starea aceasta a laudei.
18 . De vreme ce mulþi se laudã dupre trup, ºi eu mã voi lãuda.
19 . Cã cu dulceaþã suferiþi pre cei neînþelepþi, fiind voi înþelepþi.
20 . Cã suferiþi de vã robeºte cineva pre voi, de vã mãnâncã cineva, de vã
ia cineva, de se semeþeºte cineva, de vã bate cineva peste obraz.
21 . Spre necinste (defãimându-vã) zic, ca cum noi am fi
neputincioºi. Iar întru ce îndrãzneºte cineva (întru neînþelepþie
zic) îndrãznesc ºi eu.

388
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

22 . Iudei sunt? ªi eu; Israiliteni sunt? ªi eu; Sãmânþa lui Avraam


sunt? ªi eu.
23 . Slugi ale lui Hristos sunt? Ca un neînþelept grãiesc, mai vârtos
eu. Întru ostenele mai mult, întru bãtãi cu asuprã, în temniþã
peste mãsurã, în morþi de multe ori.
24 . De la Iudei de cinci ori câte patruzeci fãrã una am luat.
25 . De trei ori cu toiege am fost bãtut; o datã cu pietre am fost
împroºcat; de trei ori s-a sfãrmat corabia cu mine; o noapte ºi
o zi întru adânc am fãcut.
26 . În cãlãtorii de multe ori, în primejdii în râuri, în primejdii de
cãtre tâlhari, în primejdii de cãtre rudenii, în primejdii de cãtre
neamuri, în primejdii în cetãþi, în primejdii în pustie, în
primejdii în mare, în primejdii între fraþii cei mincinoºi.
27 . Întru ostenealã ºi în supãrare, în privegheri de multe ori, în
foame ºi în sete, în posturi adeseori, în frig ºi în golãtate.
28 . Fãrã de cele din afarã; nãvãliri asupra mea în toate zilele, grija
tuturor Bisericilor.
29 . Cine este neputincios, ºi eu sã nu fiu neputincios? Cine se
sminteºte, ºi eu sã nu mã aprinz?
30 . De se cuvine a mã lãuda, de neputinþele mele mã voi lãuda.
31 . Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Iisus Hristos, cel ce este
binecuvântat în veci, ºtie cã nu mint.
32 . În Damasc mai marele norodului a lui Areta împãratul pãzea
cetatea Damascului, vrând sã mã prindã.
33 . ªi pre o fereastrã întru o coºniþã m-am slobozit preste zid, ºi
am scãpat din mâinile lui.

Cap. 12

1. Însã a mã lãuda nu îmi este de folos, cã voi veni întru vedeniile


ºi descoperirile Domnului.
2. ªtiu pre un om întru Hristos, mai-nainte cu paisprezece ani
(sau în trup, nu ºtiu; sau afarã de trup, nu ºtiu; Dumnezeu ºtie),
cã s-a rãpit unul ca acesta pânã la al treilea Cer.
3. ªi ºtiu pre acest om (sau în trup nu ºtiu, sau afarã de trup, nu
ºtiu; Dumnezeu ºtie),

389
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

4. Cã s-a rãpit în Rai, ºi a auzit cuvinte nespuse, care nu este


slobod omului a le grãi.
5. Pentru unul ca acesta mã voi lãuda; iar pentru mine nu mã voi
lãuda, fãrã numai întru neputinþele mele.
6. Cã de voi ºi vrea sã mã laud, nu voi fi fãrã de minte, cã adevãrul
voi grãi; iarã las, ca sã nu cugete cineva de mine mai mult
decât vede, sau aude ceva de la mine.
7. ªi pentru mulþimea arãtãrilor, ca sã nu mã înalþ, datu-mi-s-a
mie îmbolditor trupului, îngerul satanei, ca sã mã batã peste
obraz, ca sã nu mã înalþ.
8. Pentru aceasta de trei ori pre Domnul am rugat, ca sã-l
depãrteze de la mine.
9. ªi mi-a zis mie: Destul îþi este þie Darul meu; cã Puterea mea
întru neputinþã se sãvârºeºte. Deci cu dulceaþã mã voi lãuda
mai mult întru neputinþele mele, ca sã locuiascã întru mine
Puterea lui Hristos.
10 . Pentru aceea binevoiesc întru neputinþe, întru defãimãri, în
nevoi, în goane, întru strâmtorãri pentru Hristos; cãci când
slãbesc, atunci sunt tare.
11. Fãcutu-m-am fãrã de minte lãudându-mã, voi m-aþi silit; cã
mie mi se cãdea sã fiu lãudat de cãtre voi, cã cu nimic nu sunt
mai de jos decât Apostolii cei mai mari, mãcar cã nimic sunt.
12 . Cã semnele Apostolului s-au lucrat întru voi, întru toatã
rãbdarea, prin semne, ºi minuni, ºi puteri.
13. Cã ce este de care sã fiþi mai lipsiþi decât celelalte Biserici;
fãrã numai cã eu nu v-am fãcut supãrare? Dãruiþi-mi mie
nedreptatea aceasta.
14 . Iatã a treia oarã cu aceasta gata sunt a veni la voi, ºi nu voi
supãra pre voi, cã nu caut ale voastre, ci pre voi; cã nu sunt
datori fiii sã agoniseascã pãrinþilor, ci pãrinþii fiilor.
15 . Iar eu prea cu dulceaþã voi cheltui, ºi mã voi cheltui ºi pre
mine pentru sufletele voastre; mãcar cã mai mult iubindu-vã
pre voi, mai puþin sunt iubit de voi.
16. Ci fie, eu nu v-am îngreunat pre voi, ci fiind isteþ, cu meºteºug
v-am prins pre voi.

390
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

17 . Au doarã prin cineva din cei ce am trimis la voi v-am jefuit pre voi?
18 . Am rugat pre Tit, ºi împreunã cu el am trimis pre fratele, au
doarã v-a jefuit ceva Tit? Au nu cu acelaºi Duh am umblat?
Au nu pre aceleaºi urme?
19 . Au iar vã pare cã ne îndreptãm înaintea voastrã? Înaintea lui
Dumnezeu întru Hristos grãim; ºi acestea toate, iubiþii mei,
pentru a voastrã zidire.
20 . Cã mã tem nu cumva dacã voi veni, sã vã aflu pre voi precum
nu voiesc; ºi eu sã mã aflu vouã precum nu voiþi; nu cumva sã
fie prigoniri, pizme, mânii, sfãzi, clevetiri, ºoptiri, semeþii,
netocmiri.
21 . Nu cumva iarãºi dacã voi veni sã mã smereascã Dumnezeul
meu la voi, ºi voi plânge pre mulþi care au greºit mai-nainte, ºi
nu s-au pocãit de necurãþia, ºi curvia, ºi spurcãciunea care au
fãcut.

Cap. 13

1. Iatã a treia oarã cu aceasta viu la voi; în gura a douã ºi a trei


mãrturii va sta tot graiul.
2. Am zis mai-nainte, ºi iarãºi zic mai-nainte, precum când am
fost de faþã la voi a doua oarã, ºi acum nefiind de faþã, scriu
celor ce mai-nainte au greºit, ºi celorlalþi tuturor; cã de voi
veni iarãºi, nu voi cruþa.
3. De vreme ce cãutaþi ispitire a lui Hristos celui ce grãieºte întru
mine, care la voi nu este neputincios, ci puternic întru voi.
4. Cã de s-a ºi rãstignit dintru neputinþã, dar este Viu din puterea
lui Dumnezeu; pentru cã ºi noi suntem neputincioºi întru El, ci vom
fi vii împreunã cu dânsul din puterea lui Dumnezeu spre voi.
5. Pre voi înºivã vã ispitiþi de sunteþi întru credinþã, pre voi înºivã
vã cercaþi; au nu vã cunoaºteþi pre voi, cã Iisus Hristos este
întru voi? Fãrã numai de sunteþi netrebnici.
6. Ci nãdãjduiesc cã veþi cunoaºte, cã noi nu suntem netrebnici.
7. Iar mã rog lui Dumnezeu sã nu faceþi nici un rãu; nu ca sã ne
arãtãm noi lãmuriþi, ci ca sã faceþi voi binele, iar noi ca niºte
netrebnici sã fim.

391
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

8. Cã nu putem ceva împrotiva adevãrului, ci pentru adevãrul.


9. Cã ne bucurãm când noi suntem slabi, iar voi sunteþi tari; de
aceasta ne ºi rugãm, pentru a voastrã întemeiere.
10. Pentru aceasta acestea scriu nefiind de faþã la voi, ca fiind de
faþã sã nu fac cu asprime, dupre puterea care mi-a dat mie
Domnul spre zidire, iar nu spre surpare.
11. Deci, fraþilor, bucuraþi-vã, fiþi desãvârºit, mâgâiaþi-vã, aceiaºi cugetaþi,
pace sã aveþi; ºi Dumnezeul dragostei ºi al pãcii va fi cu voi.
12 . Închinaþi-vã unul altuia cu sãrutare sfântã. Închinã-se vouã toþi
sfinþii.
13 . Darul Domnului nostru Iisus Hristos, ºi dragostea lui
Dumnezeu, ºi împãrtãºirea Sfântului Duh ,cu voi cu toþi, Amin.

+ Cea a doua cãtre Corinteni s-a scris de la Filipi ai Macedoniei,


prin Tit ºi Luca.

392
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Corinteni

Epistolia Sfântului Apostol Pavel


cea cãtre Galateni

Cap. 1

1. Pavel Apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus


Hristos, ºi Dumnezeu Tatãl care l-a înviat pre el din morþi.
2. ªi toþi fraþii care sunt împreunã cu mine, Bisericilor Galatiei:
3. Dar vouã ºi pace, de la Dumnezeu Tatãl, ºi Domnul nostru
Iisus Hristos.
4. Carele s-a dat pre sine pentru pãcatele noastre, ca sã ne scoatã
pre noi dintru acest veac de acum rãu, dupre voia lui Dumnezeu
ºi Tatãlui nostru.
5. Cãruia Slava în vecii vecilor, Amin.
6. Mã mir cã aºa de curând vã mutaþi de la cel ce va chemat pre
voi prin Darul lui Hristos, la altã Evanghelie.
7. Care nu este alta, fãrã numai sunt oarecare, ce vã tulburã pre
voi, ºi voiesc sã strãmute Evanghelia lui Hristos.
8. Ci mãcar noi, sau Înger din Cer de vã va bine vesti vouã afarã
de ceea ce am bine vestit vouã, anatema sã fie.
9. Precum am zis mai-nainte, ºi acum iarãºi zic: Oricine de vã va
bine vesti vouã, afarã de ceea ce aþi luat, anatema sã fie.
10 . Cã acum pre oameni aduc la adevãr, sau pre Dumnezeu? Sau
caut oamenilor sã plac? Cã de aº plãcea încã oamenilor, nu aº
fi slugã lui Hristos.
11. ªi arãt vouã fraþilor, Evanghelia ceea ce bine s-a vestit de mine,
cã nu este dupre om.
12 . Cã nici eu de la om o am luat pre aceasta, nici m-am învãþat; ci
prin descoperirea lui Iisus Hristos.
13 . Cã aþi auzit de petrecerea mea oarecând întru credinþa
Iudaiceascã, cã preste mãsurã goneam Biserica lui Dumnezeu,
ºi o stricam pre ea.
14 . ªi spoream în credinþa Iudaiceascã mai mult decât mulþi din
cei de o vârstã cu mine în neamul meu, foarte râvnitor fiind
pãrinteºtilor mele obiceiuri.

393
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Galateni

15 . Iar când bine a voit Dumnezeu, cel ce m-a ales din pântecele
maicii mele, ºi m-a chemat prin Darul sãu,
16 . Ca sã descopere pre Fiul sãu întru mine, ca sã-l binevestesc
pre el întru neamuri, îndatã nu m-am lipit de trup ºi de sânge.
17 . Nici m-am suit în Ierusalim, cãtre Apostolii cei mai nainte de
mine, ci m-am dus în Arabia, ºi iarãºi m-am întors la Damasc.
18 . Apoi dupã trei ani, m-am suit în Ierusalim, sã vãd pre Petru; ºi
m-am zãbovit la el cincisprezece zile.
19 . Iar pre altul din Apostoli nu am vãzut, fãrã numai pre Iacov
fratele Domnului.
20 . Iar cele ce scriu vouã, iatã înaintea lui Dumnezeu , cã nu mint.
21 . Dupã aceea am venit în laturile Siriei ºi ale Ciliciei.
22 . ªi eram necunoscut la faþã de Bisericile Iudeii cele întru Hristos.
23 . Ci numai auzea, cã cel ce ne gonea pre noi oarecând, acum
bine vesteºte Credinþa care oarecând o pierdea. ªi slãvea întru
mine pre Dumnezeu.

Cap. 2

1. Apoi dupã patrusprezece ani iarãºi m-am suit în Ierusalim cu


Varnava, împreunã luând ºi pre Tit cu noi.
2. ªi m-am suit dupre descoperire, ºi le-am spus lor Evanghelia
care propovãduiesc întru neamuri; iar deosebi celor ce se
socotea (mai aleºi), ca nu cumva sã alerg în deºert, sau sã fi alergat.
3. Ci nici Tit carele era cu mine, Elin fiind, nu a fost silit sã se
taie împrejur.
4. ªi pentru fraþii cei mincinoºi ce veniserã, care intraserã pre
ascuns sã iscodeascã slobozenia noastrã, care avem întru
Hristos Iisus, ca pre noi sã ne supunã robiei.
5. Cãrora nici cât este un ceas nu ne-am plecat supunerii, ca
adevãrul Evangheliei sã rãmâie întru voi.
6. Iar de cãtre cei ce se socoteau a fi ceva, oricare cândva erau,
nici o grijã nu am; Dumnezeu faþã a omului nu ia, cã cei ce se
socoteau a fi ceva, nimic nu mi-au adãogat mai mult.
7. Ci încã împotrivã, vãzând cã mi s-a încredinþat mie Evanghelia
netãierii împrejur, precum lui Petru a tãierii împrejur;

394
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Galateni

8. (Cã cel ce a lucrat lui Petru spre apostolia tãierii împrejur, a


lucrat ºi mie întru neamuri).
9. ªi cunoscând darul lui Dumnezeu cel dat mie, Iacov ºi Kefa,
ºi Ioan, care se socoteau a fi stâlpi, au dat mie ºi lui Varnava
dreapta împãrtãºirii; ca noi la neamuri, iar ei la tãierea împrejur.
10 . Numai ca sã ne aducem aminte de cei lipsiþi, care m-am ºi
nevoit aceasta a face.
11. Iar când a venit Petru în Antiohia, de faþã i-am stãtut împotrivã,
cã era prihãnit.
12 . Cã mai înainte de a veni oarecare de la Iacov, cu neamurile
mânca; iar dacã au venit, se ferea ºi se osebea pre sine,
temându-se de cei ce erau din tãierea împrejur.
13 . ªi împreunã s-au fãþãrnicit cu el ºi ceilalþi Iudei; cât ºi Varnava
s-a tras cu fãþãrnicia lor.
14 . Ci dacã am vãzut cã nu umblã drept dupre adevãrul
Evangheliei, am zis lui Petru înaintea tuturor: Dacã tu fiind
Iudeu ca neamurile vieþuieºti, iar nu ca Iudeii, pentru ce sileºti
pre neamuri sã þie ca Iudeii?
15 . Noi din fire Iudei, iar nu din neamuri pãcãtoºi.
16 . ªtiind cã nu se îndrepteazã omul din faptele legii, ci numai
prin credinþa lui Iisus Hristos, ºi noi întru Hristos Iisus am
crezut, ca sã ne îndreptãm din credinþa lui Hristos, iar nu din
faptele legii; cã nu se va îndrepta din faptele legii tot trupul.
17 . Iar dacã cãutând sã ne îndreptãm întru Hristos, ne-am aflat ºi
singuri pãcãtoºi, au doarã Hristos este slujitor pãcatului? Sã nu fie.
18 . Cã dacã cele ce am stricat, aceleaºi iarãºi le zidesc, cãlcãtor
de poruncã pre mine mã adeverez.
19 . Cã eu prin lege legii am murit, ca sã viez lui Dumnezeu.
20 . Cu Hristos împreunã m-am rãstignit; iar viez, nu de acum eu,
ci viazã întru mine Hristos. Iar ce viez acum în trup, întru
credinþa Fiului lui Dumnezeu viez, carele m-a iubit, ºi s-a dat
pre sine pentru mine.
21 . Nu lepãd Darul lui Dumnezeu, cã de este prin lege dreptatea,
Hristos dar în zadar a murit.

395
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Galateni

Cap. 3

1. O fãrã de minte Galateni, cine pre voi v-a zavisuit sã nu vã


plecaþi adevãrului, cãrora mai înainte vã era scris Iisus Hristos
înaintea ochilor între voi rãstignit?
2. Aceasta voiesc numai sã ºtiu de la voi: Din faptele legii aþi
luat Duhul, sau din auzul credinþei?
3. Aºa de fãrã de minte sunteþi, începând cu duhul, acum în trup
vã sãvârºiþi?
4. Atâtea aþi pãtimit în zadar? Dacã ºi în zadar.
5. Deci cel vã dã vouã Duhul, ºi lucreazã puteri întru voi, oare
din faptele legii, sau din auzul credinþei?
6. Precum ºi Avraam a crezut lui Dumnezeu, ºi i s-a socotit lui
întru dreptate.
7. Sã ºtiþi dar, cã cei ce sunt din credinþã, aceia sunt fii lui Avraam.
8. ªi vãzând mai nainte scriptura, cã din credinþã îndrepteazã
Dumnezeu pre neamuri, mai nainte a binevestit lui Avraam:
Cã se vor blagoslovi întru tine toate neamurile.
9. Pentru aceea cei ce sunt din credinþã, se blagoslovesc împreunã
cu Credinciosul Avraam.
10 . Cãci câþi sunt din faptele legii, sunt sub blestem; cã scris este:
Blestemat este tot cel ce nu va rãmânea întru toate cele scrise
în cartea legii, ca sã le facã pre ele.
11. Iar cum cã nu se îndrepteazã nimeni înaintea lui Dumnezeu
prin lege, arãtat este: Cã dreptul din credinþã va fi viu.
12 . Iar legea nu este din credinþã, ci omul care va face acestea va
fi viu întru ele.
13 . Hristos ne-a rãscumpãrat pre noi din blestemul legii, fãcându-se
pentru noi blestem, pentru cã scris este: Blestemat este tot cel
spânzurat pre lemn.
14 . Ca întru neamuri blagoslovenia lui Avraam sã se facã întru
Hristos Iisus, ca fãgãduinþa Duhului sã o luãm prin credinþã.
15 . Fraþilor, ca un om (dupre om) grãiesc: Cã ºi aºezãmântul (diata)
omului cel întãrit nimeni nu îl stricã, sau îl mai adaogã.
16 . Iar lui Avraam s-au grãit fãgãduinþele, ºi seminþei lui, nu zice:
ªi seminþelor, ca de mulþi, ci ca de unul: ªi seminþei tale; carele
este Hristos.

396
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Galateni

17 . ªi aceasta zic, pre aºezãmântul cel întãrit mai înainte de la


Dumnezeu întru Hristos, legea care dupã patru sute ºi treizeci
de ani s-a fãcut, nu îl leapãdã ca sã strice fãgãduinþa.
18 . Cã de este din lege moºtenirea, nu mai este din fãgãduinþã; iar
lui Avraam prin fãgãduinþã i-a dãruit Dumnezeu.
19 . Ce este dar? Pentru cãlcãrile de porunci s-a adaos legea, pânã
ce era sã vie sãmânþa, cãreia era fãgãduit, rânduitã fiind prin
Îngeri, cu Mâna Mijlocitorului.
20. Iar Mijlocitorul al unuia nu este, iar Dumnezeu unul este.
21 . Deci dar legea este împotriva fãgãduinþelor lui Dumnezeu?
Sã nu fie. Cã de s-ar fi dat lege care sã poatã învia, adevãrat
din lege ar fi dreptatea.
22 . Ci a închis Scriptura toate sub pãcat, ca fãgãduinþa din Credinþa
lui Iisus Hristos sã se dea celor ce cred.
23 . Iar mai înainte de venirea credinþei sub lege eram pãziþi, închiºi
fiind spre credinþa care era sã se descopere.
24 . Pentru aceea legea învãþãtoare (pedagog) ne-a fost nouã spre
Hristos, ca din credinþã sã ne îndreptãm.
25 . Iar dacã a venit Credinþa nu mai suntem sub învãþãtor (pedagog).
26 . Cã toþi fii ai lui Dumnezeu suntem prin credinþã întru Hristos Iisus.
27 . Cã oricâþi întru Hristos v-aþi botezat, întru Hristos v-aþi
îmbrãcat; nu este Iudeu, nici elin; nu este rob, nici slobod.
28 . Nu este parte bãrbãteascã ºi femeiascã; cã voi toþi unul sunteþi
întru Hristos Iisus.
29 . Iar dacã sunteþi voi ai lui Hristos, iatã a lui Avraam sãmânþã
sunteþi, ºi dupre fãgãduinþã moºtenitori.

Cap. 4

1. Iarã zic, în câtã vreme moºtenitorul prunc este, nimic nu se


osebeºte de slugã, stãpân tuturor fiind.
2. Ci sub epitropi ºi iconomi este, pânã la vremea cea rânduitã
de tatãl sãu.
3. Aºa ºi noi, când eram prunci, sub stihiile lumii eram robiþi.
4. Iar când a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pre Fiul
sãu cel nãscut din femeie, carele s-a fãcut sub lege.

397
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Galateni

5. Ca pre cei de sub lege sã-i rãscumpere, ca sã luãm moºtenirea fiascã.


6. Iar cãci sunteþi fii, a trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului sãu în
inimile voastre, care strigã, Avva Pãrintele.
7. Pentru aceea nu mai eºti rob, ci fiu; iar de eºti fiu, ºi moºtenitor
eºti lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.
8. Ci atuncea necunoscând pre Dumnezeu, slujeaþi celor ce din
fire nu sunt dumnezei.
9. Iar acum dupã ce aþi cunoscut pre Dumnezeu, iar mai vârtos
dupã ce v-aþi cunoscut de Dumnezeu, cum vã întoarceþi iarãºi la
cele slabe ºi sãrace stihii, cãrora iarãºi de iznoavã voiþi a le sluji?
10. Zilele pãziþi, ºi lunile, ºi vremile, ºi anii.
11. Mã tem de voi, nu cumva în zadar sã mã fi ostenit la voi.
12 . Fiþi precum sunt eu, cã ºi eu am fost precum sunteþi voi. Fraþilor,
rogu-vã pre voi, cu nimic nu m-aþi nedreptãþit.
13 . Iar ºtiþi cã prin slãbiciunea trupului, am binevestit vouã întâi.
14 . ªi ispita mea ce era în trupul meu nu o aþi defãimat, nici o aþi
lepãdat, ci ca pre un Înger al lui Dumnezeu m-aþi primit, ca
pre Iisus Hristos.
15 . Deci care era (unde este) fericirea voastrã? Cã mãrturisesc vouã,
cã de ar fi fost cu putinþã, ochii voºtri scoþându-i i-aþi fi dat mie.
16 . Deci dar au vrãjmaº m-am fãcut vouã, grãindu-vã vouã
adevãrul?
17 . Vã râvnesc ei pre voi, nu bine; ci vor sã vã osebeascã pre voi,
ca sã le urmaþi lor.
18 . Iar bine este a urma (a fi râvniþi) pururea în lucrul bun, ºi nu
numai când suntem de faþã la voi.
19 . Feþii mei, pre care iarãºi cu durere vã nasc, pânã ce se va
închipui Hristos întru voi.
20 . ªi aº vrea sã fiu acum la voi, ºi sã îmi schimb glasul meu, cã
nu mã pricep de voi.
21 . Spuneþi-mi cei ce voiþi sã fiþi sub lege, legea nu o auziþi?
22 . Pentru cã scris este, cã Avraam doi feciori a avut, unul din
slujnicã, iar altul din cea slobodã.
23 . Ci cel din slujnicã dupã trup s-a nãscut, iar cel din cea slobodã,
prin fãgãduinþã.
24 . Care au altã înþelegere: Cã acestea sunt cele douã legi, una din
muntele Sinai ce naºte spre robie, care este Agar.

398
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Galateni

25 . Cã Agar, muntele Sinai este în Arabia, ºi se alãturã cu


Ierusalimul acest de acum, ºi slujeºte cu feciorii sãi.
26 . Iar Ierusalimul cel de sus slobod este, care este maicã nouã
tuturor.
27 . Cã scris este: Veseleºte-te cea stearpã care nu naºti; glãsuieºte
ºi strigã ceea ce nu ai durere; cã mai mulþi sunt fii celei pustii,
decât ai celeia ce are bãrbat.
28 . Iar noi fraþilor, dupre Isaac fii ai fãgãduinþei suntem.
29 . Ci precum atunci cel ce se nãscuse dupre trup, gonea pre cel
dupã duh, aºa ºi acum.
30 . Dar ce zice Scriptura? Goneºte pre slujnicã ºi pre feciorul ei;
cã nu va moºteni fiul slujnicei, cu fiul celei slobode.
31 . Drept aceea, fraþilor, nu suntem fii ai slujnicii, ci ai celei
slobode.

Cap. 5

1. Întru slobozenia dar, cu care Hristos pre noi ne-a slobozit,


staþi, ºi nu cu jugul robiei iarãºi vã cuprindeþi.
2. Iatã eu Pavel zic vouã, cã de vã veþi tãia împrejur, Hristos
nimic vouã nu va folosi.
3. ªi mãrturisesc la tot omul ce se taie împrejur, cã dator este sã
plineascã toatã legea.
4. Înzadarnici v-aþi fãcut de cãtre Hristos, cei ce voiþi sã vã
îndreptaþi prin lege; din dar aþi cãzut.
5. Cã noi cu Duhul din credinþã, nãdejdea dreptãþii aºteptãm.
6. Cã întru Hristos Iisus nici tãierea împrejur poate ceva, nici
netãierea împrejur; ci credinþa care se lucreazã prin dragoste.
7. Alergaþi bine, cine v-a oprit sã nu vã plecaþi adevãrului?
8. Sfatul (îndemnarea) acesta nu este de la cel ce v-a chemat pre voi.
9. Puþin aluat toatã frãmântãtura dospeºte.
10 . Eu am nãdejde de voi întru Domnul, cã alt nimic nu veþi gândi;
iar cel ce vã tulburã pre voi, va purta judecata oricare va fi.
11. Iar eu fraþilor de propovãduiesc încã tãiere împrejur, pentru
ce mai sunt gonit? Iatã s-a surpat sminteala Crucii.

399
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Galateni

12 . O de s-ar tãia (de s-ar scopi) de tot cei ce vã rãzvrãtesc pre voi.
13 . Cã voi la slobozenie v-aþi chemat, fraþilor, numai sã nu daþi slobozenia
voastrã spre prilej trupului, ci prin dragoste sã slujiþi unul altuia.
14 . Cã toatã legea într-un cuvânt se plineºte: Adicã, sã iubeºti pre
vecinul tãu ca însuþi pre tine.
15. Iar de vã muºcaþi unul pre altul ºi vã mâncaþi, cãutaþi sã nu vã
mistuiþi unul de cãtre altul.
16 . ªi vã zic: Cu Duhul sã umblaþi, ºi pofta trupului sã nu sãvârºiþi.
17 . Cã trupul pofteºte împotriva Duhului; iar Duhul împotriva
trupului. ªi aceºtia se împotrivesc unul altuia, ca nu cele ce aþi
voi, acestea sã faceþi.
18 . ªi de vã purtaþi cu Duhul, nu sunteþi sub lege.
19 . Iar faptele trupului arãtate sunt: Care sunt, preacurvia, curvia,
necurãþia, înverºunarea.
20 . Slujirea idolilor, fermecãtoriile, vrãjbile, sfezile, zavistiile,
mâniile, gâlcevile, împerecherile, eresurile.
21 . Pizmele, uciderile, beþiile, ospeþele cele cu cântece, ºi cele
asemenea acestora; care mai înainte le spun vouã, precum am
ºi mai spus: Cã cei ce fac unele ca acestea Împãrãþia lui
Dumnezeu nu o vor moºteni.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinþa, blândeþele,
înfrânarea poftelor.
23. Împotriva acestora nu este lege.
24 . Iar care sunt ai lui Hristos, trupul ºi-au rãstignit împreunã cu
patimile ºi cu poftele.
25 . De trãim cu Duhul, cu Duhul sã ºi umblãm.
26 . Sã nu fim mãreþi în deºert, unul pre altul întãrâtând, unul altuia
pizmuind.

Cap. 6

1. Fraþilor, de va ºi cãdea vreun om în vreo greºealã, voi cei


duhovniceºti îndreptaþi pre unul ca acela cu duhul blândeþelor;
pãzindu-te pre tine, ca sã nu cazi ºi tu în ispitã.

400
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Galateni

2. Purtaþi sarcinile unul altuia, ºi aºa pliniþi legea lui Hristos.


3. Cã de se socoteºte cineva cã este ceva, nimic fiind, pre sine se înºalã.
4. Iar fapta sa fieºtecine sã-ºi ispiteascã, ºi atunci întru sine numai
va avea laudã, iar nu întru altul.
5. Cã fieºtecare sarcina sa îºi va purta.
6. ªi sã împãrtãºeascã cel ce se învaþã cuvântul, pre cel ce învaþã,
întru toate bunãtãþile.
7. Nu vã amãgiþi: Dumnezeu nu se batjocoreºte; cã ce va semãna
omul, aceea va ºi secera.
8. Cãci cel ce seamãnã în trupul sãu, din trup va secera stricãciune;
iar cel ce seamãnã întru Duhul, din Duh va secera viaþa veºnicã.
9. ªi fãcând binele sã nu slãbim, cã la vremea sa vom secera
neostenind.
10 . Deci dar pânã când avem vreme, sã facem bine cãtre toþi, ºi
mai vârtos cãtre cei ai noºtri de o credinþã.
11. Vedeþi cu ce fel de slove am scris vouã cu mâna mea.
12 . Câþi vor sã se fãleascã în trup, aceia vã silesc pre voi sã vã tãiaþi
împrejur, numai ca sã nu pãtimeascã gonire despre Crucea lui Hristos.
13 . Cã nici singuri cei ce se taie împrejur pãzesc legea; ci voiesc
sã vã tãiaþi voi împrejur, ca în trupul vostru sã se laude.
14 . Iar mie sã nu-mi fie a mã lãuda, fãrã numai în Crucea Domnului
nostru Iisus Hristos, prin care mie lumea s-a rãstignit, ºi eu lumii.
15 . Cã întru Hristos Iisus nici tãierea împrejur poate ceva, nici
netãierea împrejur, ci fãptura cea nouã.
16 . ªi câþi vor umbla cu canonul (dreptarul) acesta, pace peste ei,
ºi milã, ºi peste Israilul lui Dumnezeu.
17 . Iar mai mult mie nimeni sã nu îmi facã supãrare, cã eu ranele
Domnului Iisus pre trupul meu le port.
18 . Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu duhul vostru, fraþilor.
Amin.

+ Cea cãtre Galateni s-a scris de la Roma.

401
Epistolia Sfântului Apostol Pavel cea cãtre Efeseni

Cap. 1

1. Pavel Apostol al lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu, Sfinþilor
celor ce sunt în Efes, ºi Credincioºilor întru Hristos Iisus.
2. Dar vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru, ºi Domnul
nostru Iisus Hristos.
3. Bine este cuvântat Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Iisus
Hristos, carele ne-a blagoslovit pre noi întru toatã
blagoslovenia duhovniceascã, întru cele Cereºti întru Hristos.
4. Precum ne-a ales pre noi întru dânsul mai înainte de întemeierea
lumii, ca sã fim noi sfinþi ºi fãrã de prihanã, înaintea lui întru dragoste.
5. Mai înainte rânduindu-ne pre noi spre moºtenire fiascã prin
Iisus Hristos, cãtre sine, dupre buna voinþã a voii sale.
6. Spre lauda slavei darului sãu, întru care ne-a fãcut cu dar pre
noi, întru cel iubit.
7. Întru care avem rãscumpãrarea prin Sângele lui, ºi iertarea
pãcatelor, dupre bogãþia Darului lui.
8. Pre care l-a prisosit întru noi, întru toatã înþelepciunea ºi
priceperea.
9. Arãtându-ne nouã taina voii sale dupre buna voinþa sa, care
mai înainte a rânduit întru dânsul.
10 . Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate sã le întemeieze
(uneascã) sub un cap întru Hristos, ºi cele din Ceruri, ºi cele
de pre pãmânt întru dânsul.
11. Întru care ºi soartã ne-am fãcut, mai înainte fiind hotãrâþi dupre
rânduiala celui ce toate le lucreazã, dupre sfatul voii sale.
12 . Ca sã fim noi spre lauda slavei lui, care am nãdãjduit mai
nainte întru Hristos.
13 . Prin care ºi voi auzind cuvântul adevãrului, Evanghelia
mântuirii voastre, întru care ºi crezând, v-aþi pecetluit cu Duhul
Fãgãduinþei cel Sfânt.

402
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Efeseni

14 . Care este arvunã moºtenirii noastre, spre rãscumpãrarea


câºtigului, spre lauda slavei lui.
15 . Drept aceea ºi eu auzind credinþa voastrã întru Domnul Iisus,
ºi dragostea cea cãtre toþi sfinþii,
16 . Nu încetez a mulþumi pentru voi, pomenire de voi fãcând la
rugãciunile mele.
17 . Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatãl slavei, sã
vã dea vouã Duhul înþelepciunii, ºi al descoperirii, spre
cunoºtinþa lui.
18 . Luminaþi ochii minþii voastre, ca sã ºtiþi voi care este nãdejdea
chemãrii lui, ºi care este bogãþia slavei moºtenirii lui întru sfinþi.
19 . ªi care este mãrimea cea preaînaltã a puterii lui, întru noi care
credem dupre lucrarea puterii tãriei lui.
20 . Carele o a lucrat întru Hristos, sculându-l pre el din morþi, ºi
l-a pus a ºedea de-a drepta sa întru cele Cereºti.
21 . Mai presus decât toatã Începãtoria, ºi Stãpânia, ºi Puterea, ºi
Domnia, ºi decât tot numele ce se numeºte, nu numai în veacul
acesta, ci ºi în cel viitor.
22 . ªi toate le-a supus sub picioarele lui, ºi pre el l-a dat Cap
Bisericii mai presus de toate.
23 . Care este Trupul lui, plinirea celui ce se plineºte (se face deplin)
cu toate întru toþi.

Cap. 2

1. ªi pre voi care eraþi morþi cu greºalele, ºi cu pãcatele voastre,


2. (Întru care oarecând aþi umblat, dupre veacul lumii acesteia,
dupre domnul stãpâniei vãzduhului, a duhului celui ce acum
lucreazã întru fii neascultãrii;
3. Între care ºi noi toþi am petrecut oarecând, întru poftele trupului
nostru, fãcând voile trupului ºi ale cugetelor; ºi eram fii din
fire ai mâniei, ca ºi ceilalþi).
4. Iar Dumnezeu bogat fiind întru milã, pentru cea multã a sa
dragoste cu care ne-a iubit pre noi,
5. ªi fiind noi morþi cu pãcatele, împreunã ne-a înviat cu Hristos
(în dar sunteþi mântuiþi).

403
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Efeseni

6. ªi împreunã cu dânsul ne-a sculat, ºi ne-a pus a ºedea întru


cele Cereºti întru Hristos Iisus.
7. Ca sã arate în veacurile cele viitoare bogãþia cea mare a darului
sãu întru bunãtate spre noi întru Hristos Iisus.
8. Cã cu darul sunteþi mântuiþi prin credinþã; ºi aceasta nu de la
voi; al lui Dumnezeu este darul.
9. Nu din fapte, ca sã nu se laude cineva.
10 . Cã a lui fãpturã suntem, zidiþi întru Hristos Iisus spre fapte bune,
care mai înainte a gãtit Dumnezeu, ca sã umblãm întru ele.
11. Pentru aceea aduceþi-vã aminte cã voi oarecând neamurile în
trup, care vã chemaþi netãiere împrejur, de cãtre ceea ce se
chema tãiere împrejur în trup, fãcutã de mânã.
12 . Cã eraþi întru acea vreme fãrã de Hristos, înstrãinaþi de
petrecerea lui Israil, ºi strãini de aºezãmânturile fãgãduinþei,
nãdejde neavând, ºi fãrã de Dumnezeu în lume.
13 . Iar acum întru Hristos Iisus, voi care oarecând eraþi departe,
v-aþi fãcut aproape prin Sângele lui Hristos.
14 . Pentru cã el este Pacea noastrã, carele a fãcut amândouã una, ºi
peretele cel din mijloc al zidului a sfãrâmat, vrajba în Trupul sãu.
15 . Legea poruncilor cu dogmele stricând; ca pre amândoi sã-i
zideascã întru sine întru un om nou, fãcând pace.
16 . ªi pre amândoi sã-i împace, întru un trup cu Dumnezeu prin
Cruce, omorând vrajba întru dânsa.
17 . ªi venind a bine vestit pace vouã celor de departe, ºi celor de aproape.
18 . Cãci printr-însul avem amândoi apropierea întru un Duh cãtre Tatãl.
19 . Pentru aceea dar de acum nu mai sunteþi strãini ºi nemernici,
ci împreunã cetãþeni cu sfinþii, ºi de aproape ai lui Dumnezeu.
20 . Zidiþi fiind pre temelia Apostolilor, ºi a Prorocilor, fiind Piatra
cea din capul unghiului singur Iisus Hristos.
21 . Întru care toatã zidirea alcãtuindu-se, creºte întru lãcaº sfânt
întru Domnul.
22 . Întru care ºi voi împreunã vã zidiþi, spre lãcaº al lui Dumnezeu
întru Duhul.

404
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Efeseni

Cap. 3

1. Pentru acesta eu Pavel legatul lui Iisus Hristos, pentru voi


neamurile,
2. De veþi fi auzit iconomia darului lui Dumnezeu, celui ce s-a
dat mie spre voi;
3. Cãci dupre descoperire mi-a arãtat mie taina, precum am scris
mai înainte pre scurt.
4. Din care citind puteþi cunoaºte ºtiinþa mea întru taina lui Hristos.
5. Care întru alte neamuri nu s-a arãtat fiilor oamenilor, precum s-a
descoperit acum Sfinþilor lui Apostoli, ºi Prorocilor întru Duhul.
6. Ca sã fie neamurile împreunã moºtenitori, ºi împreunã un trup, ºi
împreunã pãrtaºi fãgãduinþei lui întru Hristos prin Evanghelie.
7. Cãruia m-am fãcut slujitor dupre dãruirea darului lui Dumnezeu
care s-a dat mie dupre lucrarea puterii lui.
8. Mie celui mai mic (mai micului) decât toþi sfinþii mi s-a dat darul
acesta, a vesti întru neamuri bogãþia lui Hristos cea neurmatã.
9. ªi a lumina pre toþi care este iconomia tainei celei ascunse din
veci întru Dumnezeu, care a zidit toate prin Iisus Hristos.
10 . Ca sã se cunoascã acum Începãtoriilor, ºi Domniilor, întru cele Cereºti
prin Bisericã, înþelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri.
11. Dupre rânduiala (hotãrârea) cea mai înainte de veci care o a
fãcut întru Hristos Iisus Domnul nostru.
12. Întru care avem îndrãznirea ºi apropierea întru nãdejde prin
credinþa lui.
13 . Pentru aceea vã rog pre voi sã nu slãbiþi întru necazurile mele
cele pentru voi, care este slava voastrã.
14 . Pentru aceasta plec genunchele mele cãtre Tatãl Domnului
nostru Iisus Hristos,
15. Dintru care toatã pãrinþia în Cer ºi pre pãmânt se numeºte.
16 . Ca sã dea vouã dupre bogãþia slavei sale, cu putere sã vã întãriþi
prin Duhul lui, întru omul cel dinlãuntru.
17 . Ca sã locuiascã Hristos prin credinþã întru inimile voastre.
18 . Ca întru dragoste fiind înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi sã puteþi
cunoaºte împreunã cu toþi sfinþii, ce este lãþimea, ºi lungimea,
ºi adâncul, ºi înãlþimea.

405
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Efeseni

19 . ªi sã ºtiþi dragostea lui Hristos cea mai presus de cunoºtinþã,


ca sã vã faceþi deplin întru toatã plinirea lui Dumnezeu.
20. Iar celui ce poate mai presus de toate a face prea de prisosit decât
cele ce cerem, sau gândim, dupã puterea ce se lucreazã întru noi,
21 . Aceluia fie slava în Bisericã întru Hristos Iisus, întru toate
neamurile veacului veacurilor. Amin.

Cap. 4

1. Drept aceea vã rog pre voi eu legatul întru Domnul, cu vrednicie


sã umblaþi dupre chemarea cu care sunteþi chemaþi.
2. Cu toatã smerenia, ºi blândeþele, cu îndelunga rãbdare,
îngãduind unul altuia cu dragoste.
3. Nevoindu-vã a pãzi unirea Duhului, întru legãtura pãcii.
4. Un trup, ºi un Duh, precum ºi chemaþi sunteþi întru o nãdejde
a chemãrii voastre.
5. Un Domn, o Credinþã, un Botez.
6. Un Dumnezeu, ºi Tatãl tuturor, care este preste toate, ºi prin
toate, ºi întru noi toþi.
7. Iar unuia fieºtecãruia din noi s-a dat darul, dupre mãsura darului
lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: Suindu-se la înãlþime robit-a robime, ºi a
dat daruri oamenilor.
9. Iar aceia ce zice cã s-a suit, ce este, fãrã numai cã s-a ºi pogorât
întâi la cele mai de jos laturi ale pãmântului?
10 . Cela ce s-a pogorât, acela este care s-a ºi suit mai presus de
toate Cerurile, ca sã umple toate.
11. ªi acela a dat pre unii Apostoli, iar pre alþii Proroci, iar pre
alþii Evangheliºti, iar pre alþii pãstori ºi dascãli.
12 . Spre sãvârºirea sfinþilor, spre lucrul slujbei, spre zidirea
Trupului lui Hristos.
13. Pânã ce vom ajunge toþi la unirea credinþei ºi a cunoºtinþei
Fiului lui Dumnezeu, întru bãrbat desãvârºit, la mãsura vârstei
plinirii lui Hristos.
14 . Ca sã nu mai fim prunci, învãluindu-ne ºi purtându-ne de tot
vântul învãþãturii, întru amãgitura oamenilor, întru vicleºug,
spre meºteºugirea înºelãciunii.

406
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Efeseni

15 . Ci adevãraþi fiind întru dragoste, sã creºtem întru el toate, care


este Capul, Hristos.
16 . Din care tot trupul potrivit alcãtuindu-se ºi încheindu-se prin toatã
pipãirea dãrii, dupre lucrare întru mãsura fieºtecãruia mãdular, face
creºterea trupului spre zidirea sa singur întru dragoste.
17 . Drept aceea aceasta zic ºi mãrturisesc întru Domnul, ca sã nu
mai umblaþi voi precum ºi celelalte neamuri umblã întru
deºertãciunea minþii lor.
18 . Întunecaþi fiind la minte, înstrãinaþi de viaþa lui Dumnezeu, pentru
necunoºtinþa care este întru ei, pentru împietrirea inimii lor.
19 . Care întru nesimþire petrecând s-au dat pre sine înverºunãrii
spre lucrarea a toatã necurãþia, întru lãcomie.
20 . Iar voi nu aºa aþi cunoscut pre Hristos.
21. De vreme ce pre el l-aþi auzit, ºi întru dânsul v-aþi învãþat,
precum este adevãrul întru Iisus.
22 . Ca sã lepãdaþi voi, dupre cea mai înainte vieþuire, pre omul
cel vechi, care se stricã dupã poftele înºelãciunii.
23 . ªi sã vã înnoiþi de iznoavã cu duhul minþii voastre.
24 . ªi sã vã îmbrãcaþi în omul cel nou, care dupre Dumnezeu s-a
zidit, întru dreptate, ºi întru sfinþenia adevãrului.
25 . Drept aceea lepãdând minciuna grãiþi adevãrul, fieºtecare cu
aproapele lui; cãci suntem unul altuia mãdulare.
26 . Mâniaþi-vã ºi nu greºiþi; soarele sã nu apunã întru mânia voastrã.
27 . Nu daþi loc diavolului.
28 . Cel ce furã sã nu mai fure, ci mai vârtos sã se osteneascã,
lucrând binele cu mâinile sale, ca sã aibã sã dea celui lipsit.
29 . Tot cuvântul putred sã nu iasã din gura voastrã, ci numai care
este bun spre zidirea trebuinþei, ca sã dea dar celor ce aud.
30 . ªi sã nu întristaþi pre Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru
care v-aþi pecetluit spre ziua rãscumpãrãrii.
31 . Toatã amãrãciunea, ºi mânia, ºi iuþimea, ºi strigarea, ºi hula,
sã se lepede de la voi, împreunã cu toatã rãutatea.
32 . ªi fiþi unul cãtre altul buni, milostivi, iertând unul altuia, precum
ºi Dumnezeu v-a iertat vouã întru Hristos.

407
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Efeseni

Cap. 5

1. Fiþi dar urmãtori lui Dumnezeu, ca niºte fii iubiþi.


2. ªi umblaþi întru dragoste, precum ºi Hristos v-a iubit pre voi,
ºi s-a dat pre sine pentru noi aducere ºi Jertfã lui Dumnezeu
întru miros cu bunã mireasmã.
3. Iar curvia, ºi toatã necurãþia, sau lãcomia, nici sã se numeascã
întru voi, precum se cuvine sfinþilor.
4. ªi mãscãriciunea, ºi vorba nebuneascã, ºi glumele, care nu se
cuvin, ci mai vârtos mulþãmita.
5. Cã aceasta sã ºtiþi, cã tot curvarul, sau necuratul, sau lacomul,
care este slujitor idolilor, nu are moºtenire întru Împãrãþia lui
Hristos ºi Dumnezeu.
6. Nimeni pre voi sã nu vã înºele cu cuvinte deºarte, cã pentru
acestea vine mânia lui Dumnezeu preste fii neascultãrii.
7. Deci sã nu vã faceþi împreunã pãrtaºi acestora.
8. Cã eraþi oarecând întuneric, iar acum luminã întru Domnul.
9. Ca fiii luminii sã umblaþi. Cã roada Duhului este întru toatã
bunãtatea, ºi dreptatea, ºi adevãrul.
10 . Cercând ce este bine plãcut Domnului.
11. ªi nu vã amestecaþi cu faptele cele fãrã de roadã ale
întunericului, ci mai vârtos ºi mustraþi.
12 . Cã cele ce se fac întru ascuns de cãtre dânºii, ruºine este a le ºi grãi.
13 . Iar toate vãdindu-se de luminã se aratã; cã tot ce se aratã luminã este.
14 . Pentru aceea zice: Deºteaptã-te cel ce dormi, ºi te scoalã din
morþi, ºi te va lumina Hristos.
15 . Socotiþi drept aceea cum sã umblaþi cu pazã, nu ca niºte
neînþelepþi, ci ca cei înþelepþi.
16 . Rãscumpãrând vremea, cã zilele rele sunt.
17 . Drept aceea nu fiþi nepricepuþi, ci cunoscând ce este voia
Domnului.
18 . ªi nu vã îmbãtaþi de vin, întru care este curvia, ci vã umpleþi de Duhul.
19 . Vorbind întru voi, în psalmi, ºi laude, ºi cântãri duhovniceºti;
lãudând ºi cântând întru inimile voastre Domnului.
20 . Mulþumind pururea pentru toate întru Numele Domnului nostru
Iisus Hristos, lui Dumnezeu ºi Tatãl.

408
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Efeseni

21 . Plecaþi-vã unul altuia întru frica lui Dumnezeu.


22 . Femeile plecaþi-vã bãrbaþilor voºtri ca Domnului.
23 . Cãci bãrbatul este cap femeii, precum ºi Hristos Cap Bisericii;
ºi acesta este Mântuitor trupului.
24 . Ci precum Biserica se supune lui Hristos aºa ºi femeile
bãrbaþilor lor întru toate.
25 . Bãrbaþi iubiþi-vã femeile voastre, precum ºi Hristos a iubit
Biserica, ºi pre sine s-a dat pentru dânsa.
26 . Ca pre ea sã o sfinþeascã, curãþindu-o cu baia apei în cuvânt.
27 . Ca sã o punã înainte pre ea luiºi slãvitã pre Bisericã, neavând
întinãciune, sau zbârciturã, sau altceva de acest fel, ci ca sã fie
sfântã ºi fãrã de prihanã.
28 . Aºa sunt datori bãrbaþii sã-ºi iubeascã femeile lor, ca ºi trupurile
sale; cel ce îºi iubeºte pre femeia sa, pre sine se iubeºte.
29 . Cã nimeni niciodatã nu ºi-a urât trupul sãu, ci îl hrãneºte ºi îl
încãlzeºte pre el, precum ºi Hristos Biserica.
30 . Cã mãdulare suntem ale Trupului lui, din carnea lui ºi din oasele lui.
31 . Pentru aceea va lãsa omul pre tatãl sãu ºi pre muma sa, ºi se va
lipi de femeia sa, ºi vor fi amândoi un trup.
32 . Taina aceasta mare este: Iar eu zic de Hristos, ºi de Bisericã.
33 . Deci dar ºi voi, unul fieºtecare aºa sã-ºi iubeascã pre femeia
sa, ca pre sine; iar femeia sã se teamã de bãrbat.

Cap. 6

1. Feciori ascultaþi pre pãrinþii voºtri întru Domnul, cã aceasta


este cu dreptate.
2. Cinsteºte pre tatãl tãu ºi pre muma ta (care este porunca cea
dintâi întru fãgãduinþã).
3. Ca sã-þi fie þie bine, ºi sã fii cu zile multe pre pãmânt.
4. ªi pãrinþii nu vã urgisiþi pre fiii voºtri întru mânie, ci îi creºteþi
pre ei întru învãþãtura ºi certarea Domnului.
5. Slugile ascultaþi pre stãpânii voºtri cei dupã trup cu fricã ºi cu
cutremur, întru dreptatea inimii voastre ca ºi pre Hristos.
6. Nu numai înaintea ochilor slujindu-le ca cei ce vor sã placã oamenilor,
ci ca slugile lui Hristos, fãcând voia lui Dumnezeu din suflet.

409
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Efeseni

7. Cu bunã voinþã slujindu-le ca Domnului, iar nu ca oamenilor.


8. ªtiind cã orice bine va face fieºtecare, aceea va lua de la
Domnul, ori robul, ori cel slobod.
9. ªi stãpânii iarãºi acestea sã faceþi cãtre dânºii, slãbind
îngrozirea, ºtiind cã ºi al vostru ºi al lor Domnul este în Ceruri,
ºi alegere de faþã nu este la dânsul.
10 . Deci fraþii mei, întãriþi-vã întru Domnul, ºi întru puterea tãriei lui.
11. Îmbrãcaþi-vã întru toate armele lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta
împotriva meºteºugirilor diavolului.
12 . Cãci nu este nouã lupta împotriva trupului ºi a sângelui, ci
împotriva începãtoriilor, ºi a domniilor, ºi a stãpânitorilor
întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor rãutãþii
întru cele cereºti.
13 . Pentru aceea luaþi toate armele lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta
împrotivã în ziua cea rea, ºi toate isprãvindu-le, sã staþi.
14 . Staþi drept aceea încingându-vã mijlocul vostru cu adevãrul ºi
îmbrãcându-vã cu zaua dreptãþii.
15 . ªi încãlþându-vã picioarele întru gãtirea Evangheliei pãcii.
16 . Preste toate luând pavãza credinþei, cu care veþi putea stinge
toate sãgeþile vicleanului cele aprinse.
17 . ªi coiful mântuirii luaþi, ºi sabia Duhului, care este Cuvântul
lui Dumnezeu.
18 . Prin toatã rugãciunea ºi cererea rugându-vã în toatã vremea
întru Duhul, ºi la însãºi aceasta priveghind cu toatã rãbdarea
ºi rugãciunea pentru toþi sfinþii, ºi pentru mine.
19 . Ca sã mi se dea mie cuvânt, întru deschiderea gurii mele, cu
îndrãznealã a arãta taina Evangheliei.
20 . Pentru care fac solie în legãturi, ca întru dânsa cu îndrãznealã
sã grãiesc precum mi se cuvine a grãi.
21 . Iar ca sã ºtiþi ºi voi cele pentru mine, ce fac, toate vouã le va
arãta Tihic iubitul frate, ºi credincioasa slugã întru Domnul.
22 . Pre care pentru însãºi aceasta l-am trimis la voi, ca sã ºtiþi cele
pentru noi, ºi sã mângâie inimile voastre.
23 . Pace fraþilor ºi dragoste cu credinþã de la Dumnezeu Tatãl ºi
Domnul Iisus Hristos.
24 . Darul cu toþi care iubesc pre Domnul nostru Iisus Hristos întru
nestricãciune. Amin.

+ Cea cãtre Efeseni s-a scris de la Roma prin Tihic.

410
Epistolia Sfântului Apostol Pavel
cea cãtre Filipiseni

Cap. 1

1. Pavel ºi Timotei slugile lui Iisus Hristos, tuturor sfinþilor întru Hristos
Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreunã cu Episcopii ºi Diaconii.
2. Dar vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru, ºi Domnul
Iisus Hristos.
3. Mulþumesc Dumnezeului meu întru toatã pomenirea voastrã.
4. Pururea întru toatã rugãciunea mea pentru voi toþi cu bucurie
rugãciune fãcând.
5. Pentru împãrtãºirea voastrã întru Evanghelie, din ziua dintâi
pânã acum.
6. Nãdãjduindu-mã la însãºi aceasta, cã cel ce a început întru voi
lucrul cel bun, îl va sãvârºi pânã la ziua lui Iisus Hristos.
7. Precum îmi este mie cu dreptate aceasta a cugeta pentru voi
toþi, pentru cã vã am eu pre voi în inimã, ºi în legãturile mele,
ºi în rãspunsul ºi adeverirea Evangheliei, cu mine împreunã
pãrtaºi darului voi toþi fiind.
8. Cã martor îmi este mie Dumnezeu, cã vã iubesc pre voi toþi
întru milostivirile (dragostea) lui Iisus Hristos.
9. ªi de aceasta mã rog, ca dragostea voastrã încã mai mult ºi
mai mult sã prisoseascã, întru cunoºtinþã, ºi întru toatã
priceperea.
10. Ca sã ispitiþi voi cele de folos, ca sã fiþi curaþi ºi fãrã de
smintealã în ziua lui Hristos.
11. Plini de roadele dreptãþii care sunt prin Iisus Hristos, spre slava
ºi lauda lui Dumnezeu.
12. ªi voiesc sã ºtiþi voi, fraþilor, cã cele pentru mine, mai vârtos
spre sporul Evangheliei au venit.
13. Cât legãturile mele s-au fãcut arãtate întru Hristos în tot divanul,
ºi la ceilalþi la toþi.

411
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Filipiseni

14. ªi cei mai mulþi din fraþi întru Domnul, nãdãjduindu-se pentru
legãturile mele, mai mult cuteazã fãrã de fricã a grãi cuvântul.
15. Unii ºi pentru pizma ºi pricirea, iar alþii pentru buna voinþã
propovãduiesc pre Hristos.
16. Unii din prigonire pre Hristos vestesc nu curat, socotind cã
vor aduce necaz legãturilor mele.
17. Iar alþii din dragoste, ºtiind cã spre rãspunsul Evangheliei sunt pus.
18. Ce este dar? Iatã în tot chipul, ori prin pricinã ori prin adevãr,
Hristos se propovãduieºte; ºi întru aceasta mã bucur, ºi încã
mã voi bucura.
19. Cã ºtiu cã aceasta îmi va fi mie spre mântuire prin rugãciunile
voastre, ºi prin darea (darul) Duhului lui Iisus Hristos.
20. Dupre aºteptarea ºi nãdejdea mea, cã întru nimic nu mã voi
ruºina, ci întru toatã îndrãzneala, precum pururea, aºa ºi acum
se va mãri Hristos în trupul meu, ori prin viaþã ori prin moarte.
21. Cã mie a vieþui este Hristos, ºi a muri dobândã.
22. Iar dacã a vieþui în trup, aceasta îmi este roada lucrului, ºi ce
voi alege nu ºtiu.
23. Cã sunt cuprins de amândouã, dorinþã având a mã slobozi, ºi
împreunã cu Hristos a fi, mai bine cu mult mai vârtos.
24. Iar a rãmânea în trup, de folos este pentru voi.
25. ªi aceasta nãdãjduind ºtiu, cã voi rãmânea ºi împreunã voi
petrece cu voi toþi spre sporirea voastrã ºi bucuria credinþei.
26. Ca lauda voastrã sã sporeascã întru Hristos Iisus întru mine,
prin venirea mea iarãºi cãtre voi.
27. Numai cu vrednicie dupre Evanghelia lui Hristos sã petreceþi,
ca ori venind ºi vãzându-vã pre voi, ori nefiind de faþã la voi,
sã aud cele pentru voi, cã staþi întru un Duh, într-un suflet,
împreunã nevoindu-vã pentru credinþa Evangheliei.
28. ªi nesfiindu-vã întru nimic de cei împrotivnici; care acelora
este arãtare a pierzãrii, iar vouã a mântuirii, ºi aceasta de la
Dumnezeu.
29. Cã vouã vi s-a dãruit pentru Hristos, nu numai întru el a crede,
ci ºi pentru dânsul a pãtimi.
30. Aceiaºi luptã având, care aþi vãzut întru mine, ºi acum auziþi
pentru mine.

412
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Filipiseni

Cap. 2

1. Deci de este vreo mângâiere întru Hristos, de este vreo voire


bunã a dragostei, de este vreo împãrtãºire a Duhului, de este
vreo milostivire ºi îndurare,
2. Pliniþi bucuria mea, ca aceiaºi sã cugetaþi, aceiaºi dragoste
având, un suflet fiind, una cugetând.
3. Nimic cu prigonire sau cu mãrire deºartã, ci cu smerenie unul
pre altul socotind a fi mai de cinste decât pre sine.
4. Nu ale sale fieºtecarele, ci ºi ale altora fieºtecine sã cãutaþi.
5. Cã aceasta sã se înþeleagã întru voi, care ºi întru Hristos Iisus.
6. Care în chipul lui Dumnezeu fiind, nu rãpire a socotit a fi el
întocmai cu Dumnezeu.
7. Ci s-a deºertat pre sine, chip de rob luând, întru asemãnarea
oamenilor fãcându-se.
8. ªi cu închipuirea aflându-se ca omul, s-a smerit pre sine,
ascultãtor fãcându-se pânã la moarte, iar moarte de Cruce.
9. Pentru aceasta ºi Dumnezeu pre dânsul l-a preaînãlþat, ºi i-a
dãruit lui Nume care este preste tot numele.
10. Ca întru Numele lui Iisus tot genunchiul sã se plece, al celor
Cereºti, ºi al celor pãmânteºti, ºi al celor dedesubt.
11. ªi toatã limba sã mãrturiseascã cã Domnul Iisus Hristos (Domn
este Iisus Hristos), întru slava lui Dumnezeu Tatãl.
12. Deci iubiþii mei, precum pururea aþi ascultat, nu numai precum
când eram de faþã, ci cu mult mai vârtos când sunt departe, cu
fricã ºi cu cutremur, mântuirea voastrã o lucraþi.
13. Cã Dumnezeu este care lucreazã întru voi, ºi ca sã voiþi ºi ca
sã lucraþi, pentru buna voinþã.
14. Toate le faceþi fãrã de cârtiri ºi fãrã de îndoiri.
15. Ca sã fiþi fãrã de prihanã ºi întregi, fii lui Dumnezeu curaþi, în
mijlocul neamului celui îndãrãtnic ºi rãzvrãtit, între care sã
strãluciþi ca niºte luminãtori în lume.
16. Cuvânt al vieþii cuprinzând, spre laudã mie în ziua lui Hristos,
cã nu în deºert am alergat, nici în deºert m-am ostenit.
17. Ci de mã ºi jertfesc pentru jertfa ºi slujba credinþei voastre,
mã bucur, ºi împreunã mã bucur cu voi cu toþi.

413
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Filipiseni

18. Aºijderea ºi voi vã bucuraþi, ºi împreunã vã bucuraþi cu mine.


19. ªi nãdãjduiesc întru Domnul Iisus, cã pre Timotei fãrã de
zãbavã îl voi trimite la voi, ca ºi eu sã îmi fac inima bunã
înþelegând cele pentru voi.
20. Cã pre nimeni nu am de un suflet cu mine, care cu tot de-
adinsul sã se grijeascã de voi.
21. Cã toþi ale sale cautã, iar nu ale lui Hristos Iisus.
22. Iar pedepsirea lui o ºtiþi, cã precum unui tatã fiul, împreunã cu
mine a slujit întru Evanghelie.
23. Pre acesta dar nãdãjduiesc sã îl trimit îndatãºi dupã ce voi
vedea cele pentru mine.
24. Iarã am nãdejde întru Domnul cã ºi eu fãrã de zãbavã voi veni la voi.
25. Iar de nevoie lucru am socotit pre Epafrodit fratele, ºi împreunã
lucrãtorul, ºi ostaºul cel dimpreunã cu mine, iar al vostru
Apostol, ºi slujitor al trebii mele, a-l trimite la voi.
26. De vreme ce dorea sã vadã pre voi pre toþi, ºi era mâhnit, cã
aþi auzit cã a fost bolnav.
27. Cã a fost bolnav aproape de moarte; ci Dumnezeu l-a miluit
pre el, ºi nu numai pre el, ci ºi pre mine, ca nu întristare preste
întristare sã am.
28. Deci cum mai degrab am trimis pre el, ca vãzându-l pre el
iarãºi sã vã bucuraþi, ºi eu mai fãrã de mâhnire sã fiu.
29. Primiþi-l drept aceea pre el întru Domnul cu toatã bucuria, ºi
pre unii ca aceºtia întru cinste îi aveþi.
30. Cãci cã pentru lucrul lui Hristos pânã la moarte s-au apropiat,
nebãgând seamã de viaþã, ca sã plineascã lipsa voastrã a slujbei,
celei cãtre mine.

Cap. 3

1. De aceea, fraþii mei, bucuraþi-vã întru Domnul, acesteaºi a scrie


vouã, mie nu îmi este cu lene, iar vouã de folos.
2. Pãziþi-vã de câini, pãziþi-vã de lucrãtorii cei rãi, pãziþi-vã de tãiere.
3. Cã noi suntem tãierea împrejur, care cu duhul slujim lui Dumnezeu,
ºi ne lãudãm întru Hristos Iisus, ºi nu ne nãdãjduim în trup.

414
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Filipiseni

4. Mãcar cã eu am nãdejde ºi în trup; de se pare cuiva altuia a se


nãdãjdui în trup, eu mai mult.
5. Tãiat fiind împrejur a opta zi, din neamul lui Israil, din seminþia
lui Veniamin, Evreu din evrei, dupre lege Fariseu.
6. Dupre râvnã gonind Biserica, dupre dreptatea cea din lege
fãcându-mã fãrã de prihanã.
7. Ci cele ce îmi erau mie dobânzi, acestea le-am socotit pentru
Hristos pagubã.
8. Iar mai vârtos le ºi socotesc toate pagubã a fi, pentru covârºirea
cunoºtinþei lui Hristos Iisus Domnului meu. Pentru care de
toate m-am pãgubit, ºi le socotesc gunoaie a fi, ca pre Hristos
sã dobândesc.
9. ªi sã mã aflu întru el, neavând dreptatea mea cea din lege, ci
ceea ce este prin credinþa lui Hristos, ceea ce este de la
Dumnezeu dreptate întru credinþã.
10. Ca sã-l cunosc pre el, ºi puterea Învierii lui, ºi împãrtãºirea
Patimilor lui, închipuindu-mã cu moartea lui.
11. Ca doarã cumva aº ajunge la învierea morþilor.
12. Nu cã acum am luat, sau acum sunt desãvârºit, ci gonesc, ca
doarã voi ºi ajunge, întru care (pentru cã) sunt ºi ajuns de
Hristos Iisus.
13. Fraþilor, eu încã nu mã socotesc sã fi ajuns.
14. Ci numai una, cele din apoi uitându-le, ºi la cele dinainte
întinzându-mã, la semn alerg, la rãsplãtirea chemãrii celei de
sus a lui Dumnezeu întru Hristos Iisus.
15. Deci câþi desãvârºit suntem, aceasta sã gândim, ºi dacã ceva
întru alt chip gândiþi, ºi aceasta Dumnezeu va descoperi vouã.
16. Însã la ceea ce am ajuns, cu acelaºi canon (dreptar) sã vieþuim,
aceeaºi sã gândim.
17. Fiþi împreunã urmãtori mie fraþilor, ºi vã uitaþi la cei ce aºa
umblã, precum aveþi pildã pre noi.
18. Pentru cã mulþi umblã, de care de multe ori am zis vouã, iar
acum ºi plângând zic, pre vrãjmaºii Crucii lui Hristos.
19. Al cãrora sfârºitul le este pierzarea, al cãrora dumnezeu este
pântecele, ºi slava întru ruºinea lor, care cele pãmânteºti cugetã.
20. Cã petrecerea noastrã în Ceruri este, de unde ºi pre Mântuitorul
aºteptãm, pre Domnul nostru Iisus Hristos.

415
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Filipiseni

21. Care va schimba chipul trupului smereniei noastre, ca sã se


facã în chipul Trupului slavei lui, dupre lucrarea puterii ce are
el de a-ºi supune luiºi toate.

Cap. 4

1. Deci, fraþii mei cei iubiþi ºi doriþi, bucuria ºi cununa mea: Aºa
staþi întru Domnul iubiþilor.
2. Pre Evodia rog, ºi pre Sintihi rog, aceiaºi sã gândeascã întru Domnul.
3. Încã te rog ºi pre tine, soþule iubite, ajutã-le lor, care împreunã
cu mine s-au nevoit întru Evanghelie, ºi cu Clement, ºi cu
ceilalþi împreunã lucrãtori ai mei, ale cãrora numele sunt scrise
în Cartea vieþii.
4. Bucuraþi-vã pururea întru Domnul, ºi iarãºi zic bucuraþi-vã.
5. Blândeþele voastre sã se facã ºtiute tuturor oamenilor; Domnul
aproape este.
6. Nimic sã nu vã grijiþi, ci întru toate prin rugã ºi rugãciune cu
mulþumitã cererile voastre sã se arate lui Dumnezeu.
7. ªi pacea lui Dumnezeu ceia ce covârºeºte toatã mintea, va
pãzi inimile voastre ºi cugetele voastre întru Hristos Iisus.
8. De aceea, fraþii mei, câte sunt adevãrate, câte sunt cinstite, câte drepte,
câte sunt curate, câte sunt iubite, câte sunt de bunã laudã, orice (de
este vreo) faptã bunã, ºi orice laudã, acestea sã gândiþi.
9. Care v-aþi ºi învãþat, ºi aþi luat, ºi aþi auzit, ºi aþi vãzut întru
mine, acestea sã le faceþi;  ºi Dumnezeul pãcii va fi cu voi.
10. ªi m-am bucurat întru Domnul foarte, cãci iatã oarecând aþi înflorit a
purta grija de mine, precum ºi purtaþi, dar nu aþi avut vreme cu prilej.
11. Nu doar cã pentru lipsã zic, cã eu m-am deprins întru care
sunt, îndestulat a fi.
12. ªtiu ºi a mã smeri, ºtiu ºi a avea de prisosit, întru tot ºi întru
toate m-am învãþat, ºi a mã sãtura, ºi a flãmânzi, ºi a avea de
prisosit, ºi a fi lipsit.
13. Toate le pot întru Hristos cel ce mã întãreºte.
14. Însã bine aþi fãcut, de v-aþi fãcut împreunã pãrtaºi necazului meu.
15. ªi ºtiþi ºi voi, Filipisenilor, cã la începutul Evangheliei, când
am ieºit din Macedonia, nici o Bisericã nu a fãcut împãrtãºire
cu mine în cuvânt de dare ºi de luare, fãrã numai voi singuri.

416
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Filipiseni

16. Cã ºi în Tesalonic ºi odatã ºi de douã ori cele spre trebuinþa


mea aþi trimis.
17. Nu cã doar caut darea, ci caut rodul cel prisositor spre folosul vostru.
18. ªi am luat toate, ºi am de prisosit; umplutu-m-am, luând de la
Epafrodit cele trimise de la voi, miros cu bunã mireazmã, jertfã
primitã, bine plãcutã lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeul meu sã plineascã toatã trebuinþa voastrã dupre
bogãþia sa, întru slavã, întru Hristos Iisus.
20. Iar lui Dumnezeu ºi Tatãl nostru slava în vecii vecilor. Amin.
21. Spuneþi închinãciune la tot sfântul întru Hristos Iisus.
22. Închinã-se vouã fraþii care sunt împreunã cu mine. Închinã-se
vouã toþi sfinþii, mai ales cei din casa Cezarului.
23. Darul Domnului nostru Iisus Hristos, cu voi cu toþi, Amin.

+ Cãtre Filipiseni s-a scris de la Roma prin Epafrodit.

417
Epistolia Sfântului Apostol Pavel
cea cãtre Coloseni

Cap. 1

1. Pavel Apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, ºi


Timotei fratele.
2. Celor ce sunt în Colose, sfinþilor ºi credincioºilor fraþi întru
Hristos: Dar vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru, ºi
Domnul Iisus Hristos.
3. Mulþumim lui Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Iisus
Hristos, pururea pentru voi rugându-ne.
4. Auzind credinþa voastrã cea întru Hristos Iisus, ºi dragostea
care aveþi cãtre toþi sfinþii.
5. Pentru nãdejdea cea gãtitã vouã în Ceruri, care aþi auzit mai
înainte întru cuvântul adevãrului Evangheliei.
6. Care este de faþã la voi, precum ºi în toatã lumea, ºi este fãcând
roadã, ºi crescând, precum ºi întru voi, din ziua care aþi auzit,
ºi aþi cunoscut Darul lui Dumnezeu întru adevãr.
7. Precum v-aþi ºi învãþat de la Epafra iubitul cel dimpreunã slugã
cu noi, care este credincios pentru voi slujitor al lui Hristos.
8. Care ne-a ºi arãtat nouã dragostea voastrã întru Duhul.
9. Drept aceea ºi noi din care zi am auzit, nu încetãm pentru voi
rugându-ne, ºi cerând ca sã vã umpleþi de cunoºtinþa voii lui,
întru toatã înþelegerea ºi înþelepciunea duhovniceascã.
10. Ca sã umblaþi voi cu vrednicie Domnului spre toatã plãcerea,
întru tot lucrul bun, fãcând roadã, ºi crescând spre cunoºtinþa
lui Dumnezeu.
11. Cu toatã puterea întãrindu-vã, dupre tãria slavei lui, întru toatã
îngãduirea, ºi îndelunga rãbdare cu bucurie.
12. Mulþãmind Tatãlui, celui ce ne-a învrednicit pre noi în partea
soartei sfinþilor întru luminã.
13. Care ne-a izbãvit pre noi din stãpânirea întunerecului, ºi ne-a
mutat la Împãrãþia Fiului dragostei lui.

418
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Coloseni

14. Întru care avem rãscumpãrarea prin Sângele lui, iertarea


pãcatelor.
15. Care este chipul lui Dumnezeu celui nevãzut, întâinãscut decât
toatã zidirea.
16. Cãci întru dânsul s-au zidit toate, cele din Ceruri, ºi cele de
pre pãmânt, cele vãzute ºi cele nevãzute: Ori Scaunele, ori
Domniile, ori Începãtoriile, ori Stãpâniile, toate printr-însul ºi
întru dânsul s-au zidit.
17. ªi el este mai nainte de toate, ºi toate întru dânsul sunt aºezate.
18. ªi el este Capul trupului Bisericii, care este începãturã (pârgã)
întâinãscut din morþi, ca sã fie întru toate el cel întâi.
19. Cã întru el bine a voit sã locuiascã toatã plinirea.
20. ªi printr-însul sã împace toate spre sine, fãcând pace prin Sângele
Crucii lui, printr-însul, ori celor de pre pãmânt, ori celor din Ceruri.
21. ªi pre voi care eraþi oarecând înstrãinaþi, ºi vrãjmaºi cu mintea
întru lucruri rele.
22. Iatã acum v-a împãcat în carnea trupului lui, prin moarte, ca
sã vã punã pre voi sfinþi, ºi fãrã de prihanã, ºi nevinovaþi
înaintea sa.
23. De veþi rãmânea întru credinþã întemeiaþi, ºi întãriþi, ºi nemiºcaþi din
nãdejdea Evangheliei, care aþi auzit, ceea ce s-a propovãduit întru
toatã zidirea cea sub Cer; cãreia m-am fãcut eu Pavel slujitor.
24. Acum mã bucur întru patimile mele pentru voi, ºi plinesc lipsele
necazurilor lui Hristos în trupul meu, pentru Trupul lui, care
este Biserica.
25. Cãreia m-am fãcut eu slujitor dupre iconomia lui Dumnezeu,
care mi s-a dat mie spre voi, sã plinesc Cuvântul lui Dumnezeu;
26. Taina cea ascunsã din veci ºi din neamuri, iar acum s-a arãtat
sfinþilor lui.
27. Cãrora a voit Dumnezeu a le arãta, care este bogãþia slavei
tainei acesteia întru neamuri, care este Hristos întru voi,
nãdejdea slavei.
28. Pre care noi propovãduim, sfãtuind pre tot omul, ºi învãþând
pre tot omul întru toatã înþelepciunea, ca sã punem de faþã pre
tot omul desãvârºit întru Hristos Iisus.
29. Întru care mã ºi ostenesc nevoindu-mã dupre lucrarea lui care
se lucreazã întru mine întru putere.

419
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Coloseni

Cap. 2

1. Pentru cã voiesc sã ºtiþi voi câtã nevoinþã am pentru voi, ºi


pentru cei din Laodiceea, ºi câþi nu au vãzut faþa mea în trup.
2. Ca sã se mângâie inimile lor, tocmiþi fiind ei întru dragoste, ºi
spre toatã bogãþia încredinþãrii înþelegerii spre cunoºtinþa tainei
lui Dumnezeu ºi Tatãl, ºi lui Hristos.
3. Întru care sunt toate visteriile înþelepciunii ºi ale cunoºtinþei
ascunse.
4. ªi aceasta zic, ca nu cineva sã vã amãgeascã pre voi cu cuvinte
plecãtoare (înºelãtoare).
5. Cã deºi sunt cu trupul depãrtat, dar cu duhul împreunã cu voi
sunt, bucurându-mã ºi vãzând rânduiala voastrã, ºi tãria
credinþei voastre întru Hristos.
6. Deci precum aþi luat pre Hristos Iisus Domnul, întru dânsul sã
umblaþi.
7. Înrãdãcinaþi fiind ºi zidindu-vã întru dânsul, ºi întãrindu-vã
întru credinþã, precum v-aþi învãþat, prisosind întru ea cu
mulþãmitã.
8. Socotiþi ca sã nu vã fure pre voi cineva cu filosofia, ºi cu
înºelãciunea deºartã, dupre predania oamenilor, dupre stihiile
lumii, ºi nu dupre Hristos.
9. Cãci întru dânsul locuieºte toatã plinirea Dumnezeirii trupeºte.
10. ªi sunteþi întru dânsul plini, care este capul a toatã începãtoria
ºi stãpânia.
11. Întru care sunteþi ºi tãiaþi împrejur, cu tãiere împrejur nefãcutã
de mânã, întru dezbrãcarea trupului pãcatelor cãrnii, întru
tãierea împrejur a lui Hristos.
12. Îngropaþi fiind împreunã cu el prin botez, întru care v-aþi ºi
sculat împreunã prin credinþa lucrãrii lui Dumnezeu, celui ce
l-a sculat pre el din morþi.
13. ªi pre voi care eraþi morþi întru pãcate, ºi întru netãierea
împrejur a trupului vostru, v-a înviat împreunã cu dânsul,
dãruindu-vã vouã toate greºalele.
14. ªtergând cu dogmele zapisul ce era asupra noastrã, care era
protivnic nouã, ºi pre acela l-a luat din mijloc, pironindu-l
pre Cruce.

420
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Coloseni

15. Dezbrãcând începãtoriile ºi domniile i-a vãdit de faþã, arãtându-


i biruiþi pre dânºii întru dânsa.
16. Deci nimeni pre voi sã nu vã judece pentru mâncare, sau bãuturã,
sau pentru parte a sãrbãtorii, sau a lunii noi, sau a Sâmbetelor.
17. Care sunt umbrã celor viitoare, iar trupul al lui Hristos.
18. Nimeni pre voi sã nu vã amãgeascã voind prin smerenie ºi
slujba Îngerilor, la cele ce nu le-au vãzut cu mândrie umblând,
în deºert umflându-se din mintea trupului sãu.
19. ªi neþinând Capul, dintru care tot trupul prin încheieturi ºi
legãturi primind darea ºi întocmindu-se, creºte creºterea lui
Dumnezeu.
20. Deci de aþi murit împreunã cu Hristos despre stihiile lumii,
drept ce ca cum aþi fi vieþuind în lume primiþi obiceiuri?
21. Nu te atinge, nici gusta, nici pipãi.
22. Care sunt toate spre stricãciune prin obiºnuinþã, dupre poruncile
ºi învãþãturile oamenilor.
23. Care sunt având cuvânt numai al înþelepciunii, întru slujba cea
din voia sa ºi întru smerenie, ºi întru nepãrtinirea trupului, nu
în vreo cinste spre saþiul trupului.

Cap. 3

1. Deci dar de v-aþi sculat împreunã cu Hristos cele de sus cãutaþi,


unde este Hristos ºezând de-a dreapta lui Dumnezeu.
2. Cele de sus gândiþi, iar nu cele pãmânteºti.
3. Cã aþi murit, ºi viaþa voastrã este ascunsã cu Hristos întru
Dumnezeu.
4. Când se va arãta Hristos viaþa voastrã, atunci ºi voi cu dânsul
împreunã vã veþi arãta întru slavã.
5. Drept aceea omorâþi mãdularele voastre, cele de pre pãmânt,
curvia, necurãþia, patima, pofta cea rea, ºi lãcomia, care este
slujire idolilor.
6. Pentru care vine mânia lui Dumnezeu preste fii neascultãrii.
7. Între care ºi voi oarecând aþi umblat, când vieþuiaþi întru acelea.
8. Iar acum lepãdaþi-le ºi voi acelea toate, mânia, iuþimea, rãutatea,
hula, cuvântul de ruºine din gura voastrã.

421
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Coloseni

9. Nu grãiþi minciunã unul cãtre altul, dezbrãcându-vã de omul


cel vechi dimpreunã cu faptele lui.
10. ªi îmbrãcându-vã întru cel nou, care se înnoieºte spre
cunoºtinþã dupre chipul celui ce l-a zidit pre el.
11. Unde nu este elin, ºi iudeu, tãiere împrejur ºi netãiere împrejur,
barbar, scit, rob, slobod; ci toate ºi întru toþi Hristos.
12. Deci îmbrãcaþi-vã ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi, ºi iubiþi,
întru milostivirile îndurãrilor, întru bunãtate, întru smerenie,
întru blândeþe, întru îndelunga rãbdare.
13. Suferind unul pre altul, ºi iertând unul altuia de are cineva
împotriva cuiva pârã; precum ºi Hristos a iertat vouã, aºa ºi voi.
14. Iarã preste toate acestea întru dragoste, care este legãtura
sãvârºirii.
15. ªi pacea lui Dumnezeu sã se dãruiascã întru inimile voastre,
la care ºi chemaþi sunteþi întru un trup, ºi mulþumitori vã faceþi.
16. Cuvântul lui Hristos sã locuiascã întru voi bogat întru toatã
înþelepciunea, învãþându-vã, ºi înþelepþindu-vã pre voi înºivã,
cu psalmi, ºi cu laude, ºi cu cântãri duhovniceºti, întru dar
cântând întru inimile voastre Domnului.
17. ªi tot ori ce faceþi, cu cuvântul sau cu lucrul, toate întru Numele
Domnului Iisus, mulþãmind lui Dumnezeu ºi Tatãl prin el.
18. Femeile, plecaþi-vã bãrbaþilor voºtri, precum se cuvine întru
Domnul.
19. Bãrbaþii, iubiþi-vã femeile voastre, ºi nu vã amãrâþi asupra lor.
20. Feciorii, ascultaþi pre pãrinþii voºtri întru toate, cã aceasta este
bine plãcutã întru Domnul.
21. Pãrinþii, nu vã urgisiþi pre fii voºtri întru mânie, ca sã nu se
mâhneascã.
22. Slugile, ascultaþi pre stãpânii voºtri cei dupre trup întru toate,
nu numai înaintea ochilor slujindu-le, ca cei ce vor sã placã
oamenilor, ci întru dreptatea inimii temându-vã de Dumnezeu.
23. ªi tot ori ce faceþi, din suflet sã faceþi ca Domnului, iar nu ca
oamenilor.

422
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Coloseni

24. ªtiind cã de la Dumnezeu veþi lua rãsplãtirea moºtenirii, cã


Domnului Hristos slujiþi.
25. Iar cel ce face nedreptate, va lua aceea ce a fãcut cu nedreptate,
ºi alegere de faþã nu este.

Cap. 4

1. Stãpânii, ce este cu dreptul, ºi ce este tocmeala slugilor sã


daþi, ºtiind cã ºi voi aveþi Domn în Ceruri.
2. La rugãciune aºteptaþi, priveghind întru dânsa cu mulþãmitã.
3. Rugându-vã împreunã ºi pentru noi, ca Dumnezeu sã deschidã
nouã uºa cuvântului, sã grãim Taina lui Hristos, pentru care
sunt ºi legat.
4. Ca sã o arãt pre ea precum se cade mie a grãi.
5. Cu înþelepciune sã umblaþi cãtre cei de afarã, vremea
rãscumpãrând.
6. Cuvântul vostru totdeauna sã fie cu har, dres cu sare; ca sã ºtiþi
cum se cade vouã a rãspunde fieºtecãruia.
7. Cele despre mine toate le va spune vouã Tihic, iubitul frate, ºi
credinciosul slujitor, ºi dimpreunã slugã întru Domnul.
8. Pre care l-am trimis la voi pentru însãºi aceasta, ca sã ºtie cele
pentru voi, ºi sã mângâie inimile voastre.
9. Împreunã cu Onisim, credinciosul ºi iubitul frate, care este
dintre voi, toate vor spune vouã cele de aici.
10. Închinã-se vouã Aristarh cel împreunã cu mine robit, ºi Marcu
nepotul Varnavei, de care aþi luat porunci, de va veni la voi,
sã-l primiþi pre dânsul.
11. ªi Isus ce se cheamã Iust, care sunt din tãierea împrejur, aceºtia
singuri sunt împreunã cu mine lucrãtori, spre Împãrãþia lui
Dumnezeu, care mi-au fost mie mângâiere.
12. Închinã-se vouã Epafra care este dintre voi, sluga lui Hristos,
care se nevoieºte pururea pentru voi întru rugãciuni, ca sã staþi
desãvârºit, ºi pliniþi întru toatã voia lui Dumnezeu.

423
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea c\tre Coloseni

13. Cã mãrturisesc de dânsul cã are râvnã multã pentru voi, ºi


pentru cei din Laodiceea ºi din Ierapoli.
14. Închinã-se vouã Luca doctorul cel iubit, ºi Dimas.
15. Spuneþi închinãciune fraþilor celor din Laodiceea, ºi lui Nimfan,
ºi Bisericii celei din casa lui.
16. ªi dacã se va citi Epistolia aceasta de cãtre voi, faceþi ca sã se
citeascã ºi în Biserica Laodicenilor, ºi cea din Laodiceea ca ºi
voi sã o citiþi.
17. ªi ziceþi lui Arhip: Socoteºte slujba care ai luat întru Domnul,
ca sã o plineºti.
18. Închinãciunea cu mâna mea a lui Pavel. Aduceþi-vã aminte de
legãturile mele. Darul cu voi, Amin.

+ Cãtre Coloseni s-a scris de la Roma prin Tihic ºi Onisim.

424
Epistolia Sfântului Apostol Pavel cea întâi cãtre
Tesaloniceni

Cap. 1

1. Pavel, ºi Siluan, ºi Timotei, Bisericii Tesalonicenilor, întru


Dumnezeu Tatãl, ºi Domnul Iisus Hristos: Dar vouã ºi pace,
de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi Domnul Iisus Hristos.
2. Mulþumim lui Dumnezeu pururea pentru voi toþi, pomenire de
voi fãcând în rugãciunile noastre.
3. Neîncetat pomenind pre voi de lucrul credinþei, ºi osteneala
dragostei, ºi rãbdarea nãdãjduirii întru Domnul nostru Iisus
Hristos, înaintea lui Dumnezeu ºi Tatãl nostru.
4. ªtiind iubiþilor fraþi de la Dumnezeu alegerea voastrã.
5. Cãci Evanghelia noastrã nu s-a fãcut la voi numai în cuvânt, ci
ºi în putere, ºi întru Duhul Sfânt, ºi întru adeverire multã;
precum ºtiþi în ce chip am fost între voi pentru voi.
6. ªi voi urmãtori nouã v-aþi fãcut ºi Domnului, primind cuvântul
întru necaz mult, cu bucuria Duhului Sfânt.
7. Atâta cât v-aþi fãcut voi pildã tuturor celor ce cred în
Macedonia, ºi Ahaia.
8. Cã de la voi s-a vestit cuvântul Domnului, nu numai în
Macedonia ºi Ahaia, ci ºi în tot locul credinþa voastrã cea întru
Domnul a ieºit, cât nu trebuie sã mai grãim noi ceva.
9. Cã aceia de noi spun, ce fel de intrare am avut la voi, ºi cum v-
aþi întors la Dumnezeu de la idoli, a sluji Dumnezeului celui
viu ºi adevãrat.
10. ªi a aºtepta pre Fiul lui din Ceruri, (pre care l-a înviat din
morþi) pre Iisus, care ne izbãveºte pre noi de mânia cea viitoare.

425
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Tesaloniceni

Cap. 2

1. Cã voi ºtiþi, fraþilor, intrarea noastrã la voi, cã nu a fost deºartã.


2. Ci întâi pãtimind, ºi ocãrâþi fiind, precum ºtiþi, în Filipi, am
îndrãznit întru Dumnezeul nostru a grãi cãtre voi Evanghelia
lui Dumnezeu cu multã nevoinþã.
3. Cã îndemnarea noastrã nu este dintru înºelãciune, nici din
necurãþie, nici cu vicleºug.
4. Ci precum ne-am cercat (adeverit) de la Dumnezeu a fi
credincioºi a primi Evanghelia, aºa grãim, nu ca cum am plãcea
oamenilor, ci lui Dumnezeu, celui ce cearcã inimile noastre.
5. Cã niciodatã întru cuvânt de mãgulire am fost la voi, precum
ºtiþi, nici prin prilej de lãcomie, Dumnezeu este martor.
6. Nici cãutând de la oameni slavã, nici de la voi, nici de la alþii,
putând întru greutate a fi ca Apostolii lui Hristos.
7. Ci am fost cu liniºte în mijlocul vostru, precum doica îºi
încãlzeºte pre fii sãi.
8. Aºa þiindu-ne (iubindu-vã) de voi bine voim a vã da vouã nu
numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci încã ºi sufletele noastre;
pentru cãci aþi fost nouã iubiþi.
9. Cã aduceþi-vã aminte, fraþilor, de ostenelele noastre ºi de
nevoinþe; cã ziua ºi noaptea lucrând, ca sã nu îngreoiem pre
cineva din voi, am propovãduit vouã Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteþi martori ºi Dumnezeu, cum cu cuvioºie, ºi cu
dreptate, ºi fãrã de prihanã am fost vouã celora ce aþi crezut.
11. Precum ºtiþi, cã pre unul fieºtecare din voi, ca un pãrinte pre
fiii sãi, v-am rugat ºi v-am mângâiat.
12. ªi am mãrturisit ca sã umblaþi voi cu vrednicie lui Dumnezeu,
carele v-a chemat pre voi întru a sa Împãrãþie ºi Slavã.
13. Drept aceea ºi noi mulþumim lui Dumnezeu neîncetat, cãci
luând voi cuvântul auzirii de Dumnezeu de la noi, aþi primit,
nu cuvânt al oamenilor, ci (precum este adevãrat) cuvântul lui
Dumnezeu, carele se ºi lucreazã întru voi cei ce credeþi.
14. Cã voi, fraþilor, urmãtori v-aþi fãcut Bisericilor lui Dumnezeu
celor ce sunt în Iudeea întru Hristos Iisus. Cãci aceleaºi aþi pãtimit
ºi voi de la cei de un neam cu voi, precum ºi aceia de la Iudei.

426
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Tesaloniceni

15. Care ºi pre Domnul Iisus au omorât, ºi pre Prorocii lor, ºi pre
noi ne-au gonit, ºi lui Dumnezeu nu sunt plãcuþi, ºi tuturor
oamenilor stau împotrivã.
16. Care ne opresc pre noi sã nu grãim neamurilor ca sã se
mântuiascã, ca sã-ºi plineascã pãcatele lor pururea; ci a sosit
asupra lor mânia pânã în sfârºit.
17. Iar noi, fraþilor, rãmânând sãrmani de cãtre voi, la vreme de
un ceas, cu faþa, nu cu inima, mai mult ne-am sârguit a vedea
faþa voastrã cu mare dorinþã.
18. Pentru aceea am vrut sã venim la voi, (eu adicã Pavel), ºi odatã,
ºi de douã ori, ºi ne-a fãcut smintealã satana.
19. Cãci care este nãdejdea noastrã, sau bucuria, sau cununa
laudei? Au nu ºi voi înaintea Domnului nostru Iisus Hristos
întru a lui venire?
20. Cã voi sunteþi slava noastrã ºi bucuria.

Cap. 3

1. Drept aceea mai mult neputând rãbda, bine am voit a rãmânea


în Atena singuri.
2. ªi am trimis pre Timotei fratele nostru, ºi slujitorul lui Dumnezeu,
ºi ajutãtorul nostru întru Evanghelia lui Hristos, ca sã vã întãreascã
pre voi, ºi sã vã mângâie întru credinþa voastrã.
3. Ca nici unul sã nu se clãteascã întru scârbele acestea; cã singuri
ºtiþi cã spre aceasta suntem puºi.
4. Cãci când am fost la voi, am zis vouã mai înainte, cã vom sã
avem scârbe, precum au ºi fost, ºi ºtiþi.
5. Drept aceea, ºi eu nerãbdând mai mult, am trimis ca sã cunosc
credinþa voastrã, ca nu cumva sã vã fi ispitit pre voi cel ce
ispiteºte, ºi sã fie în zadar osteneala noastrã.
6. Iar acum venind Timotei la noi de la voi, ºi binevestind nouã
credinþa ºi dragostea voastrã, ºi cum cã aveþi pomenire de noi
pururea, dorind a ne vedea pre noi, precum ºi noi pre voi.
7. Pentru aceasta ne-am mângâiat, fraþilor, de voi, întru tot necazul
ºi nevoia noastrã, pentru credinþa voastrã.

427
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Tesaloniceni

8. Cã acum noi vii suntem, dacã staþi voi întru Domnul.


9. Cã ce mulþãmitã vom putea da lui Dumnezeu pentru voi, pentru
toatã bucuria cu care ne bucurãm pentru voi, înaintea
Dumnezeului nostru?
10. Noaptea ºi ziua preste mãsurã rugându-ne ca sã vedem faþa
voastrã, ºi sã plinim lipsele credinþei voastre.
11. Iar însãºi Dumnezeu ºi Tatãl nostru, ºi Domnul Iisus Hristos,
sã îndrepteze calea noastrã cãtre voi.
12. ªi pre voi Domnul sã vã înmulþeascã, ºi sã vã prisoseascã cu
dragostea unuia spre altul, ºi spre toþi, precum ºi noi spre voi.
13. Ca sã întãreascã inimile voastre fãrã prihanã întru sfinþenie
înaintea lui Dumnezeu ºi Tatãl nostru, întru venirea Domnului
nostru Iisus Hristos cu toþi sfinþii lui.

Cap. 4

1. De aceea, fraþilor, vã poftim pre voi ºi vã rugãm întru Domul


Iisus, precum aþi luat de la noi, în ce chip se cuvine vouã a
umbla ºi a plãcea lui Dumnezeu, ca sã prisosiþi mai mult.
2. Cã ºtiþi ce porunci am dat vouã prin Domnul Iisus.
3. Cãci aceasta este voia lui Dumnezeu, sfinþirea voastrã, a vã
feri voi de toatã curvia.
4. A ºti fieºtecare din voi a-ºi stãpâni vasul sãu întru sfinþenie ºi cinste.
5. Nu întru patimã de poftã, ca ºi pãgânii care nu cunosc pre
Dumnezeu.
6. A nu trece ºi a se lãcomi în lucru asupra fratelui sãu, de vreme
ce rãsplãtitor este Domnul pentru toate acestea, precum ºi mai
înainte am zis vouã, ºi am mãrturisit.
7. Cã nu ne-a chemat pre noi Dumnezeu spre necurãþie, ci spre
sfinþenie.
8. Drept aceea cel ce defãimeazã, nu om defãimeazã, ci pre
Dumnezeu, care a dat Duhul sãu cel Sfânt întru noi.
9. Iar pentru iubirea de fraþi nu trebuie a scrie vouã, cã singuri
voi sunteþi învãþaþi de la Dumnezeu, ca sã iubiþi unul pre altul.
10. Pentru cã ºi faceþi aceea spre toþi fraþii, care sunt în toatã
Macedonia; ºi vã rugãm pre voi fraþilor, sã adãugaþi mai mult.

428
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Tesaloniceni

11. ªi cu dragoste sã vã nevoiþi ca sã fiþi cu liniºte, ºi sã faceþi ale


voastre, ºi sã lucraþi cu mâinile voastre, precum am poruncit
vouã.
12. Ca sã umblaþi cu bun chip cãtre cei de afarã, ºi de nimic sã nu
aveþi trebuinþã.
13. Iar nu voi sã nu ºtiþi voi, fraþilor, pentru cei ce au adormit, ca
sã nu vã întristaþi, ca ºi ceilalþi care nu au nãdejde.
14. Pentru cã de credem cã Iisus a murit, ºi a înviat, aºa ºi Dumnezeu
pre cei adormiþi întru Iisus, aduce-i-va împreunã cu el.
15. Cã aceasta grãim vouã cu cuvântul Domnului, cã noi cei vii,
care vom fi rãmaºi întru venirea Domnului, nu vom întrece
pre cei adormiþi.
16. Cã însuºi Domnul întru poruncã, cu glasul Arhanghelului, ºi
întru trâmbiþa lui Dumnezeu se va pogorî din Cer, ºi cei morþi
întru Hristos vor învia întâi.
17. Dupã aceea, noi cei vii care vom fi rãmaºi, împreunã cu dânºii
ne vom rãpi în Nori, întru întâmpinarea Domnului în vãzduh;
ºi aºa pururea cu Domnul vom fi.
18. Drept aceea mângâiaþi-vã unii pre alþii în cuvintele acestea.

Cap. 5

1. Iar de ani ºi de vremi, fraþilor, nu aveþi trebuinþã sã scriem vouã.


2. Cã înºivã adevãrat ºtiþi, cã ziua Domnului ca un fur noaptea,
aºa va veni.
3. Cãci când vor zice pace ºi liniºte, atunci fãrã de veste va veni
preste dânºii pieirea, ca ºi durerea celeia ce are în pântece, ºi
nu vor scãpa.
4. Iar voi, fraþilor, nu sunteþi întru întunerec, ca sã vã apuce ziua
aceea ca un fur.
5. Cã toþi voi fii ai luminii sunteþi, ºi fii ai zilei; nu sunteþi ai
nopþii, nici ai întunericului.
6. Drept aceea, sã nu dormim ca ºi ceilalþi, ci sã priveghem, ºi
sã fim treji.
7. Cã cei ce dorm, noaptea dorm; ºi cei ce se îmbatã, noaptea se îmbatã.
8. Iar noi ai zilei fiind, sã ne trezim, îmbrãcându-ne în zaua

429
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Tesaloniceni

credinþei ºi a dragostei, ºi în coiful nãdejdii de mântuire.


9. Cã nu ne-a pus pre noi Dumnezeu spre mânie, ci spre
dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos.
10. Care a murit pentru noi; ca ori de vom priveghea, ori de vom
dormi, împreunã cu el sã vieþuim.
11. Pentru aceea mângâiaþi unul pre altul, ºi zidiþi unul pre altul,
precum ºi faceþi.
12. ªi vã rugãm pre voi, fraþilor, sã cunoaºteþi pre cei ce se ostenesc
întru voi, ºi pre mai marii voºtri întru Domnul, ºi pre cei ce vã
învaþã pre voi.
13. ªi sã-i aveþi pre dânºii de prisosit întru dragoste, pentru lucrul
lor: Pace sã aveþi întru voi.
14. ªi vã rugãm pre voi, fraþilor, sfãtuiþi pre cei fãrã de rânduialã,
mângâiaþi pre cei puþini la suflet, sprijiniþi pre cei neputincioºi,
fiþi îndelung rãbdãtori spre toþi.
15. Socotiþi sã nu rãsplãteascã cineva cuiva rãu pentru rãu; ci
pururea cele bune sã urmaþi, ºi spre voi unul spre altul ºi spre
toþi.
16. Pururea vã bucuraþi.
17. Neîncetat vã rugaþi.
18. Întru toate mulþumiþi; cãci aceasta este voia lui Dumnezeu întru
Hristos Iisus spre voi.
19. Duhul sã nu-l stingeþi.
20. Prorociile sã nu le defãimaþi.
21. Toate sã le ispitiþi; ce este bun sã þineþi.
22. De tot felul de lucru rãu sã vã feriþi.
23. Iar însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã pre voi întru toate
desãvârºit; ºi întru tot întreg duhul vostru, ºi sufletul, ºi trupul fãrã de
prihanã întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos sã se pãzeascã.
24. Credincios este cel ce v-a chemat pre voi, care va ºi face.
25. Fraþilor, rugaþi-vã pentru noi.
26. Spuneþi închinãciune fraþilor tuturor cu sãrutare sfântã.
27. Juru-vã pre voi întru Domnul, ca sã se citeascã Epistolia aceasta
tuturor sfinþilor fraþi.
28. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi. Amin.

+ Cea întâi cãtre Tesaloniceni s-a scris de la Atena.

430
Epistolia Sfântului Apostol Pavel cea a doua cãtre
Tesaloniceni

Cap. 1

1. Pavel, ºi Siluan, ºi Timotei, Bisericii Tesalonicenilor, întru


Dumnezeu Tatãl nostru, ºi Domnul Iisus Hristos.
2. Dar vouã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl nostru, ºi Domnul
Iisus Hristos.
3. A mulþumi datori suntem lui Dumnezeu pururea pentru voi, fraþilor,
precum se cuvine, cãci mult creºte credinþa voastrã, ºi se înmulþeºte
dragostea a unuia fieºtecãruia dintru voi spre altul.
4. Atât cât ºi noi singuri întru voi ne lãudãm în Bisericile lui
Dumnezeu, pentru rãbdarea voastrã, ºi credinþa întru toate
gonirile voastre, ºi necazurile care suferiþi.
5. Spre arãtarea dreptei judecãþi a lui Dumnezeu, ca sã vã
învredniciþi voi Împãrãþiei lui Dumnezeu pentru care ºi pãtimiþi.
6. De vreme ce cu dreptate este la Dumnezeu a rãsplãti necaz,
celor ce vã necãjesc pre voi.
7. ªi vouã celor necãjiþi, odihnã, cu noi, întru arãtarea Domnului
Iisus din Cer cu Îngerii puterii sale.
8. Cu vãpaie de foc dând izbândã celor ce nu cunosc pre
Dumnezeu, ºi celor ce nu ascultã Evanghelia Domnului nostru
Iisus Hristos.
9. Care vor lua muncã pieirea cea veºnicã de la faþa Domnului,
ºi de la slava puterii lui.
10. Când va veni sã se proslãveascã întru sfinþii sãi, ºi sã se facã
minunat întru toþi credincioºii (cã s-a crezut mãrturia noastrã
întru voi) în ziua aceea.
11. Pentru care ne ºi rugãm pururea pentru voi, ca sã vã
învredniceascã pre voi Dumnezeul nostru chemãrii, ºi sã plineascã
toatã bunã voinþa bunãtãþii, ºi lucrul credinþei întru putere.

431
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Tesaloniceni

12. Ca sã se proslãveascã Numele Domnului nostru Iisus Hristos


întru voi, ºi voi întru el, dupre Darul Dumnezeului nostru, ºi
Domnului Iisus Hristos.

Cap. 2

1. ªi vã rugãm pre voi, fraþilor, pentru venirea Domnului nostru


Iisus Hristos, ºi a noastrã adunare la dânsul.
2. Ca nu degrab sã vã clãtiþi voi din minte, nici sã vã spãimântaþi,
nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin Epistolie, ca cum ar fi
trimisã de la noi, cum cã ar fi sosit ziua lui Hristos.
3. Sã nu vã amãgeascã cineva pre voi nici într-un chip; cã de nu va
veni mai întâi depãrtarea, ºi se va arãta omul pãcatului, fiul pieirii.
4. Protivnicul, ºi care se va înãlþa mai presus de tot cel ce se zice
Dumnezeu sau închinãciune; aºa cât sã ºazã el în Biserica lui
Dumnezeu ca un Dumnezeu, arãtându-se pre sine cum cã ar fi
el Dumnezeu.
5. Au nu vã aduceþi aminte cã încã fiind eu la voi acestea am zis vouã?
6. ªi acum ce îl opreºte ºtiþi, ca sã se arate el la vremea sa.
7. (Cã iatã taina fãrãdelegii se lucreazã), numai cel ce opreºte
acum, pânã se va lua din mijloc.
8. ªi atunci se va arãta acel fãrã de lege, pre carele Domnul îl va
omorî cu Duhul Gurii sale, ºi îl va pierde cu arãtarea venirii sale.
9. A cãruia venire este dupre lucrarea satanei întru toatã puterea,
ºi semne, ºi minuni ale minciunii.
10. ªi întru toatã amãgirea nedreptãþii întru cei pieritori; pentru cã
dragostea adevãrului nu au primit ei ca sã se mântuiascã.
11. ªi pentru aceea va trimite lor Dumnezeu lucrarea înºelãciunii,
ca sã creadã ei minciunii.
12. Ca sã se judece toþi care nu au crezut adevãrului, ci au binevoit
întru nedreptate.
13. Iar noi datori suntem pururea a mulþãmi lui Dumnezeu pentru
voi fraþilor iubiþi de Domnul; cãci v-a ales pre voi Dumnezeu
din început spre mântuire, întru sfinþirea Duhului, ºi întru
credinþa adevãrului.

432
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Tesaloniceni

14. La care v-a chemat pre voi prin Evanghelia noastrã, spre
câºtigarea Slavei Domnului nostru Iisus Hristos.
15. Drept aceea, fraþilor, staþi ºi þineþi predaniile care v-aþi învãþat,
ori prin cuvânt, ori prin Epistolia noastrã.
16. Iar însuºi Domnul nostru Iisus Hristos, ºi Dumnezeu ºi Tatãl
nostru, care ne-a iubit pre noi, ºi ne-a dat mângâiere veºnicã,
ºi nãdejde bunã prin Dar.
17. Sã mângâie inimile voastre, ºi sã vã întãreascã pre voi întru tot
cuvântul ºi lucrul bun.

Cap. 3

1. De aceea rugaþi-vã, fraþilor, pentru noi, ca cuvântul Domnului


sã curgã ºi sã se slãveascã, ca ºi întru voi.
2. ªi ca sã ne izbãvim de oamenii cei rãi ºi vicleni, cã nu este a
tuturor Credinþa.
3. Iar Credincios este Domnul, care va întãri pre voi, ºi vã va
pãzi de cel viclean.
4. Iar avem nãdejde întru Domnul de voi, cã cele ce poruncim
vouã, ºi faceþi ºi le veþi face.
5. Iar Domnul sã îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui
Dumnezeu, ºi rãbdarea lui Hristos.
6. ªi poruncim vouã, fraþilor, întru Numele Domnului nostru Iisus
Hristos, sã vã feriþi voi de tot fratele ce umblã fãrã de rânduialã,
ºi nu dupã predania care a luat de la noi.
7. Cãci înºivã ºtiþi cum se cade vouã sã urmaþi nouã; cã noi nu
am umblat fãrã de rânduialã între voi.
8. Nici în dar pâine am mâncat de la cineva, ci întru ostenealã ºi nevoinþã,
noaptea ºi ziua lucrând ca sã nu îngreunãm pre cineva din voi.
9. Nu cã doar nu avem putere, ci ca pre noi chip sã ne dãm vouã
ca sã ne urmaþi nouã.
10. Cã ºi când eram la voi, aceasta porunceam vouã, cã dacã nu
voieºte cineva sã lucreze, nici sã mãnânce.
11. Cã auzim cã oarecare umblã la voi fãrã de rânduialã, nimic
lucrând, ci iscodind.

433
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea a doua c\tre Tesaloniceni

12. ªi unora ca acestora poruncim, ºi îi rugãm întru Domnul nostru


Iisus Hristos, ca cu liniºte lucrând, sã-ºi mãnânce pâinea sa.
13. Iar voi, fraþilor, nu slãbiþi a face bine.
14. Iar de nu ascultã cineva de cuvântul nostru, pre acela prin
epistolie sã-l însemnaþi, ºi sã nu vã însoþiþi cu el ca sã se
ruºineze.
15. ªi sã nu-l socotiþi ca pre un vrãjmaº, ci sã-l învãþaþi ca pre un
frate.
16. ªi însuºi Domnul pãcii sã vã dea vouã pace pururea în tot
chipul; Domnul fie cu toþi cu voi.
17. Închinãciunea cu mâna mea a lui Pavel; care este semn în toatã
epistolia, aºa scriu.
18. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi toþi. Amin.

+ Cea a doua cãtre Tesaloniceni s-a scris de la Atena.

434
Epistolia Sfântului Apostol Pavel cea întâi cãtre
Timotei

Cap. 1

1. Pavel Apostol al lui Iisus Hristos, dupre porunca lui Dumnezeu,


Mântuitorului nostru, ºi a Domnului Iisus Hristos Nãdejdii
noastre.
2. Lui Timotei adevãratului fiu întru credinþã: Dar, milã, pace,
de la Dumnezeu Tatãl nostru, ºi Hristos Iisus Domnul nostru.
3. Precum te-am rugat ca sã rãmâi în Efes, când mergeam în
Macedonia, ca sã porunceºti unora sã nu înveþe întru alt chip.
4. Nici sã ia aminte la basme ºi la numere de neamuri fãrã de
sfârºit, care fac întrebãri mai vârtos decât iconomia lui
Dumnezeu cea întru credinþã.
5. Iar sfârºitul poruncii este dragostea din inimã curatã, ºi din
ºtiinþã bunã, ºi din credinþã nefãþarnicã.
6. De la care unii rãtãcind s-au întors la cuvinte deºarte.
7. Vrând a fi învãþãtori de lege, neînþelegând nici cele ce grãiesc,
nici pentru cele ce se întãresc.
8. Ci ºtim cã legea este bunã, de o þine cineva dupre lege.
9. ªtiind aceasta, cã dreptului lege nu este pusã, ci celor fãrã de
lege, ºi nesupuºi, necredincioºilor, ºi pãcãtoºilor, nedrepþilor,
ºi spurcaþilor, ucigãtorilor de tatã, ºi ucigãtorilor de mumã,
ucigãtorilor de oameni.
10. Curvarilor, sodomenilor, tâlharilor, mincinoºilor, celor ce se
jurã strâmb; ºi orice alt ce se împrotiveºte învãþãturii celei
sãnãtoase.
11. Dupre Evanghelia Slavei a Fericitului Dumnezeu, care mi s-a
încredinþat mie.
12. ªi mulþãmesc celui ce m-a întãrit pre mine lui Hristos Iisus
Domnului nostru, cãci credincios m-a socotit, punându-mã
întru slujbã.

435
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Timotei

13. Pre mine cel ce eram mai înainte hulitor, ºi gonitor, ºi ocãrâtor;
ci am fost miluit; cã neºtiind am fãcut întru necredinþã.
14. ªi prea s-a înmulþit Darul Domnului nostru cu credinþa ºi
dragostea cea întru Hristos Iisus.
15. Credincios este cuvântul, ºi de toatã primirea vrednic, cã
Hristos Iisus a venit în lume sã mântuiascã pre cei pãcãtoºi,
dintru care cel dintâi sunt eu.
16. Ci pentru aceasta am fost miluit, ca întru mine întâi sã arate
Iisus Hristos toatã îndelunga rãbdare, spre pildã celor ce vor
sã creadã întru dânsul spre viaþa cea veºnicã.
17. Iar Împãratului Veacurilor celui nestricãcios, celui nevãzut,
Unuia prea Înþeleptului Dumnezeu, cinste ºi slavã în vecii
vecilor, Amin.
18. Aceastã poruncã îþi încredinþez þie fiule Timotei dupre
prorociile care s-au fãcut mai înainte spre tine, ca sã te oºteºti
într-însele bunã oºtire.
19. Având credinþã ºi bunã ºtiinþã, care unii lepãdându-o, din
credinþã au cãzut.
20. Dintru care este Imeneu, ºi Alexandru, pre care i-am dat satanei
ca sã se pedepseascã sã nu huleascã.

Cap. 2

1. Deci rogu-te mai înainte de toate sã faceþi rugãciuni, cereri,


fãgãduinþe (rugi), mulþãmite pentru toþi oamenii.
2. Pentru împãraþi ºi pentru toþi care sunt întru dregãtorii, ca sã
petrecem viaþã linã ºi cu odihnã întru toatã buna credinþã ºi curãþia.
3. Cã acesta este lucru bun ºi primit înaintea lui Dumnezeu
Mântuitorului nostru.
4. Care voieºte ca toþi oamenii sã se mântuiascã ºi la cunoºtinþa
adevãrului sã vie.
5. Cã Unul este Dumnezeu, Unul ºi Mijlocitor între Dumnezeu
ºi între oameni, Omul Iisus Hristos.
6. Cel ce s-a dat pre sine singur preþ de rãscumpãrare pentru toþi,
mãrturisirea în vremurile sale.

436
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Timotei

7. Întru care sunt pus eu propovãduitor ºi Apostol, (adevãrul zic


întru Hristos, nu mint) învãþãtor neamurilor întru credinþã ºi
întru adevãr.
8. Voiesc dar ca sã se roage bãrbaþii în tot locul, ridicându-ºi
mâinile curate, fãrã de mânie ºi fãrã de îndoire.
9. Aºijderea ºi femeile întru podoabã de cinste, cu sfialã ºi cu întreagã
înþelepciune sã se împodobeascã pre sine; nu cu împletiturile pãrului,
sau cu aur, sau cu mãrgãritari, sau cu haine scumpe.
10. Ci (precum se cuvine femeilor celor ce se fãgãduiesc temere
de Dumnezeu), prin fapte bune.
11. Femeia întru liniºte sã se înveþe cu toatã ascultarea.
12. Iar femeii sã înveþe nu dau voie, nici a-ºi stãpâni bãrbatul, ci
sã fie întru liniºte.
13. Cã Adam întâi s-a zidit, apoi Eva.
14. ªi Adam nu s-a amãgit, iar femeia amãgindu-se a fost întru
cãlcarea poruncii.
15. Dar se va mântui prin naºterea de fii, de vor petrece întru
credinþã ºi întru dragoste ºi întru sfinþire, cu întreagã
înþelepciune.

Cap. 3

1. Credincios este cuvântul, de pofteºte cineva Episcopie, bun


lucru pofteºte.
2. Însã se cade Episcopului sã fie fãrã de prihanã, al unei femei
bãrbat, treaz, întreg la minte, cucernic, iubitor de strãini,
învãþãtor, nebeþiv.
3. Negrabnic a bate, neagonisitor de dobândã urâtã, ci blând,
nesfadnic, neiubitor de argint.
4. Casa sa bine chivernisindu-ºi; feciori având ascultãtori, cu toatã
cucernicia.
5. Iar de nu ºtie cineva a-ºi chivernisi casa sa, cum de Biserica
lui Dumnezeu va purta grijã?
6. Nu de curând fiind sãdit (botezat); ca nu umflându-se în osânda
diavolului sã cadã.

437
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Timotei

7. ªi se cade lui ºi mãrturie bunã sã aibã de la cei din afarã, ca nu


în ocarã sã cadã, ºi în cursa diavolului.
8. Diaconii aºijderea cucernici sã fie, nu îndoiþi la cuvânt,
nebãutori de vin mult, neagonisitori de dobândã urâtã.
9. Ci având taina credinþei întru ºtiinþã curatã.
10. ªi aceºtia sã se ispiteascã întâi, dupã aceea sã se diaconeascã
fãrã de prihanã fiind.
11. Femeile aºijderea cucernice, neclevetitoare, nelimbute, treze,
credincioase întru toate.
12. Diaconii sã fie ai unei femei bãrbaþi, feciorii bine chivernisindu-
ºi, ºi casele lor.
13. Cã cei ce slujesc bine, treaptã bunã loruºi îºi dobândesc, ºi
multã îndrãznire întru credinþa cea întru Hristos Iisus.
14. Acestea scriu þie, având nãdejde cã voi veni la tine fãrã zãbavã.
15. Iar de voi zãbovi, ca sã ºtii cum trebuieºte în casa lui Dumnezeu
a petrece, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlp ºi
întãrire a adevãrului.
16. ªi cu adevãrat mare este taina bunei credinþe (creºtinãtãþii),
Dumnezeu s-a arãtat în trup, s-a îndreptat în Duhul, s-a vãzut de
Îngeri, s-a propovãduit întru neamuri, s-a crezut în lume, s-a înãlþat
întru slavã.

Cap. 4

1. Iar Duhul arãtat grãieºte cã în vremile de apoi se vor depãrta


unii de la credinþã, luând aminte la duhurile cele înºelãtoare ºi
la învãþãturile cele drãceºti.
2. Ale celor ce întru fãþãrie grãiesc minciuni, fiind arºi la a lor
ºtiinþã.
3. Oprind a se însura, a se feri de bucatele care Dumnezeu le-a
fãcut spre împãrtãºire cu mulþumire, celor credincioºi, ºi care
au cunoscut adevãrul.
4. De vreme ce toatã fãptura lui Dumnezeu este bunã, ºi nimic
nu este de lepãdat, care se ia cu mulþumire.
5. Cã se sfinþeºte prin cuvântul lui Dumnezeu ºi prin rugãciune.

438
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Timotei

6. Acestea toate de le vei spune fraþilor, bunã slugã vei fi lui


Iisus Hristos, hrãnindu-te cu cuvintele credinþei, ºi ale bunei
învãþãturi, cãreia ai urmat.
7. Iar de basmele cele spurcate ºi bãbeºti te fereºte, ºi te
obiºnuieºte (te nevoieºte) pre tine spre buna credinþã.
8. Cã obiºnuinþa (nevoinþa) cea trupeascã, spre puþin este
folositoare, iar buna credinþã spre toate este folositoare, având
fãgãduinþã a vieþii celei de acum, ºi a celei viitoare.
9. Credincios este cuvântul, ºi de toatã primirea vrednic.
10. Cã spre aceasta ne ºi ostenim, ºi suntem ocãrâþi, cãci am
nãdãjduit întru Dumnezeul cel viu, care este Mântuitor tuturor
oamenilor, ºi mai vârtos celor credincioºi.
11. Porunceºte acestea ºi învaþã.
12. Nimeni tinereþele tale sã nu le defaime; ci te fã pildã
credincioºilor, cu cuvântul, cu petrecerea, cu dragostea, cu
duhul, cu credinþa, cu curãþia.
13. Pânã ce voi veni, pãzeºte (ia aminte la) citirea ºi mângâierea,
ºi învãþãtura.
14. Nu fii nebãgãtor de seamã de darul ce este întru tine, carele þi
s-a dat prin prorocie cu punerea mâinilor preoþiei.
15. De acestea sã gândeºti, întru acestea fii, ca procopseala ta sã
fie arãtatã întru toate.
16. Pãzeºte-te pre (ia aminte de) tine ºi învãþãtura, ºi rãmâi întru
acestea; cã acesta fãcând ºi pre tine te vei mântui, ºi pre cei ce
te vor asculta.

Cap. 5

1. Pre cel bãtrân sã nu îl înfruntezi, ci îl îndeamnã ca pre un


pãrinte; pre cei mai tineri, ca pre niºte fraþi.
2. Pre cele bãtrâne, ca pre niºte maice; pre cele tinere ca pre
niºte surori, întru toatã curãþia.
3. Pre vãduve le cinsteºte, pre cele ce sunt cu adevãrat vãduve.
4. Iar dacã vreo vãduvã are feciori sau nepoþi, sã se înveþe întâi
a-ºi chivernisi casa sa întru buna credinþã, ºi sã dea rãsplãtiri
pãrinþilor; cã aceasta este bunã ºi primitã înaintea lui
Dumnezeu.

439
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Timotei

5. Iar cea cu adevãrat vãduvã ºi singurã, nãdãjduieºte întru


Dumnezeu, ºi se zãboveºte întru rugãciuni ºi cereri noaptea ºi ziua.
6. Iar ceea ce petrece întru desfãtare, de vie este moartã.
7. ªi acestea porunceºte ca fãrã de prihanã sã fie.
8. Iar dacã cineva nu poartã grijã de ai sãi, ºi mai vârtos de ai casei sale,
de credinþã s-a lepãdat. ªi este decât cel necredincios mai rãu.
9. Vãduva sã se aleagã nu mai puþin de ºaizeci de ani, care a fost
unui bãrbat femeie.
10. Întru fapte bune fiind mãrturisitã, de a crescut feciori, de a
primit strãini, de a spãlat picioarele sfinþilor, de a ajutat celor
necãjiþi, de a urmat la tot lucrul bun.
11. Iar de vãduvele cele tinere te fereºte; cãci când se înfierbânteazã
împotriva lui Hristos, vor sã se mãrite.
12. Având osândã, cãci credinþa cea dintâi au lepãdat.
13. Împreunã încã ºi fãrã de lucru a fi se învaþã, umblând din casã
în casã, ºi nu numai fãrã de lucru, ci ºi limbute, ºi iscoditoare,
grãind cele ce nu se cade.
14. Drept aceea voiesc ca cele tinere sã se mãrite, fii sã nascã, case sã
chiverniseascã, ca sã nu dea nici o pricinã protivnicului spre ocarã.
15. Cã iatã unele s-au întors în urma satanei.
16. Iar de are vreun credincios sau credincioasã, vãduve, sã le
ajute lor, ºi sã nu se îngreoieze Biserica, ca celor ce sunt cu
adevãrat vãduve sã le ajute.
17. Preoþii cei ce îºi þin bine dregãtoria, de îndoitã cinste sã se
învredniceascã; mai ales cei ce se ostenesc în cuvânt ºi întru
învãþãturã.
18. Cã zice Scriptura: Boului ce treierã sã nu îi legi gura; ºi, vrednic
este lucrãtorul de plata sa.
19. Împotriva Preotului (celui bãtrân) pârã nu primi, fãrã numai
prin douã sau trei mãrturii.
20. Pre cei ce greºesc înaintea tuturor mustrã-i, ca ºi ceilalþi fricã
sã aibã.
21. Mãrturisesc înaintea lui Dumnezeu ºi a Domnului Iisus Hristos,
ºi a Îngerilor lui celor aleºi, ca sã pãzeºti acestea fãrã de cãutare
în faþã, nimic fãcând dupre rugãminte (plecare).
22. Mâinile degrab sã nu îþi pui pre nimeni, nici te face pãrtaº în
pãcate strãine; pre tine curat te pãzeºte.

440
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Timotei

23. De acum nu mai bea apã, ci puþin vin primeºte pentru stomacul
tãu, ºi pentru cele dese slãbiciunile tale.
24. Ale unora oameni pãcatele sunt arãtate mergând mai înainte
la judecatã; iar ale unora ºi în urmã vin.
25. Aºijderea ºi faptele cele bune arãtate sunt, ºi cele ce sunt întru
alt chip a se ascunde nu pot.

Cap. 6

1. Câþi sunt sub jug robi, pre stãpânii sãi de toatã cinstea vrednici
sã-i socoteascã, ca sã nu se huleascã Numele lui Dumnezeu ºi
învãþãtura.
2. Iar care au stãpâni credincioºi, sã nu îi defaime cãci fraþi sunt;
ci mai vârtos sã le slujeascã, cãci credincioºi sunt ºi iubiþi, cei
ce facerea de bine primesc. Acestea învaþã ºi îndeamnã.
3. Iar de învaþã cineva întru alt chip, ºi nu se apropie de cuvintele
cele sãnãtoase ale Domnului nostru Iisus Hristos, ºi de
învãþãtura cea dupre buna credinþã,
4. Acela s-a trufit neºtiind nimic, ci bolnãvindu-se întru întrebãri,
ºi în cuvinte de prigonire, dintru care se face pizma, pricirea,
hulele,
5. Prepusurile cele viclene, zãbavele cele deºarte ale oamenilor celor
stricaþi la minte, ºi lipsiþi de adevãr, care socotesc a fi câºtig
buna credinþã (Creºtinãtatea). Depãrteazã-te de la unii ca aceia.
6. Însã câºtig mare este buna credinþã cu îndestulare.
7. Cã nimic nu am adus în lume, arãtat este cã nici a scoate ceva
nu putem.
8. Ci având hranã ºi îmbrãcãminte, cu acestea îndestulaþi vom fi.
9. Iar cei ce vor sã se îmbogãþeascã, cad în ispite ºi în curse, ºi în
pofte multe fãrã de socotealã ºi vãtãmãtoare, care cufundã pre
oameni în pierire ºi în pierzare.
10. Cã rãdãcina tuturor rãutãþilor este iubirea de argint, care unii
poftindu-o au rãtãcit din credinþã, ºi s-au pãtruns cu dureri multe.
11. Iar tu o omul lui Dumnezeu fugi de acestea, ºi urmeazã
dreptatea, buna credinþã, credinþa, dragostea, rãbdarea,
blândeþele.

441
Epistola Sf^ntului Apostol Pavel cea `nt^i c\tre Timotei

12. Luptã-te lupta cea bunã a credinþei, apucã-te de viaþa cea


veºnicã, la care ºi chemat eºti, ºi ai mãrturisit mãrturisirea cea
bunã înainte a multe mãrturii.
13. Poruncescu-þi înaintea lui Dumnezeu care înviazã toate, ºi
înaintea lui Hristos Iisus, care a mãrturisit înaintea lui Pilat
din Pont cea bunã mãrturisire,
14. Sã pãzeºti tu porunca nespurcatã, ºi nevinovatã, pânã la arãtarea
Domnului nostru Iisus Hristos.
15. Pre care în vremile sale o va arãta cel Fericit ºi singur Puternic,
Împãratul împãraþilor, ºi Domnul domnilor.
16. Care singur are nemurire, ºi locuieºte întru luminã neapropiatã;
pre care nu l-a vãzut nimeni din oameni, nici a-l vedea poate,
cãruia cinstea ºi stãpânirea veºnicã, Amin.
17. Celor bog