Sunteți pe pagina 1din 9

Facultatea de Drept

ID Bacau
Tema de control: Drept
Administrativ
Profesor:
Asist.univ.dr.Laurentiu
Soneriu
Student:Puscasu Alexandra-
Elena

Raspunderea disciplinara a functionarilor


publici

Functionarul public trebuie sa poarte raspunderea pentru actele sale


conform principiului responsabilitatii.Legalitatea reprezinta criteriul
fundamental de moralitate pentru funcţionarul public, ca şi pentru
administraţie în ansamblul său,; o astfel de concluzie se deduce din
însuşi atributiile administraţiei publice care constă în activitatea
de punere în executare a legii şi prestarea de servicii publice,
în limitele aceteia, în condiţii responsabile şi eficiente. Prin
urmare, pentru a-şi asuma în mod responsabil funcţiile care
le revin, funcţionarii publici trebuie să fie convinşi de
importanţa şi supremaţia legii şi de nevoia ca ea să fie
respectată de toţi cei care cad sub incidenţa ei.
Răspunderea juridică într-o accepţiune „lato sensu”, poate
fi definită ca ansamblul normelor care conturează un anumit
comportament profesional şi privat. În această accepţiune,
ea cuprinde norme de comportament, care privesc atât
relaţiile de serviciu de toate tipurile, ceea ce poate fi evocat
prin sintagma comportament profesional, cât şi acele norme
care privesc viaţa privată.
Regimul juridic al funcţionarilor publici include şi problema
răspunderii acestora. Funcţionarul public trebuie să-şi ducă
la bun sfârşit atribuţiile nu pentru că aşa i se impune, ci
fiindcă este convins că ele reprezintă rostul său profesional.
Astfel este normal, ca în orice societate democratică cei care
încalcă normele juridice, să cunoască forţa de constrângere
a statului.
Instituţia răspunderii, faţă de funcţionarii publici apare
cu atât mai necesară, dacă se are în vedere importanţa
deosebită a activităţii organelor administraţiei publice.
Având ca sarcină executarea legii, funcţionarii din aparatul
administrativ trebuie ca ei, în primul rând, să respecte legea,
iar în caz de încălcare a acesteia, să poarte răspunderea
pentru fapta lor.
Reglementarea responsabilităţii funcţionarilor presupune
efecte juridice complexe, deoarece sancţionarea acelora
care încalcă legalitatea şi disciplina, asigură legalitatea şi
disciplina în administraţia, pedepsindu-se funcţionarii
culpabili şi reparându-se prejudiciile cauzate, dar în acelaşi
timp se înfăptuieşte îmbunătăţirea activităţii funcţionarilor
respectivi, precum şi a celorlalţi prin avertizare de a nu
săvârşi abateri pentru care sunt sancţionaţi, ceea ce
constituie un rezultat notabil.
În Capitolul VIII - „Sancţiunile disciplinare şi răspunderea
funcţionarilor publici” din Legea nr. 188/1999, republicată în anul
2007, regăsim cadrul legal cu privire la formele răspunderii
funcţionarilor publici, art. 75 din Statut stabilind că:
„încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a
îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară,
contravenţională, civilă sau penală, după caz”.
Faţă de modul de reglementare, în literatura juridică de
specialitate s-a spus că ar fi fost mai riguros dacă titlul ar fi
avut drept conţinut „Răspunderea şi sancţiunile disciplinare
aplicabile funcţionarilor publici” sau pur si simplu
„Răspunderea funcţionarilor publici” deoarece se consideră
că nu se impune ca în titlul unui Capitol (din Legea nr.
188/1999) să se regăsească sancţiunile specifice uneia din
formele de răspundere aplicabile.
Răspunderea juridică administrativă este explicată în
doctrina juridică pornind de la conceptul de constrângere.
Astfel, constrângerea administrativă reprezintă ansamblul de
măsuri (acte juridice, operaţiuni administrative, fapte
materiale), luate de către autorităţile administraţiei publice
în temeiul legii, cu folosirea puterii de stat şi, dacă este
cazul, împotriva voinţei unor persoane, pentru a preveni
săvârşirea unor fapte antisociale, a apăra drepturile
cetăţenilor, precum şi pentru a sancţiona încălcarea
normelor de drept administrativ.
Dacă prin constrângerea administraţiei se urmăreşte
autoreglarea sistemului social, răspunderea urmăreşte
restabilirea ordinii normative încălcate, precum şi
condamnarea faptei negative şi a autorului acesteia. Astfel,
ca o componentă a răspunderii juridice, răspunderea
administrativă cuprinde următoarele forme: răspunderea
administrativ-disciplinară şi răspunderea administrativ-
contravenţională.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, încălcarea cu vinovăţie de către
funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei
publice pe care o deţin şi a normelor de conduită
profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere
disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

Conform Art.78
(1) Sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica
direct de catre persoana care are competenta legala de numire in functia
publica.
(2) Sanctiunile disciplinare prevazute la art. 77 alin. (3) lit. b)–e) se aplica de
persoana care are competenta legala de numire in functia publica, la
propunerea comisiei de disciplina.
(3) Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea
prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea
functionarului public trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii.
Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o
declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza
intr-un proces-verbal.

Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea


sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau
institutiile publice se constituie comisii de disciplina.
Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizatiei
sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul
majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de
disciplina, in cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii
publici nu sunt organizati in sindicat.
Comisia de disciplina poate desemna unul sau mai multi membri si, dupa
caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autoritatilor sau
institutiilor publice sa cerceteze faptele sesizate si sa prezinte rezultatele
activitatii de cercetare.
Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din
cinci inalti functionari publici, numiti prin decizia primului-ministru, la
propunerea ministrului internelor si reformei administrative.
Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina,
precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru
ale acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei
Nationale a Functionarilor Publici.

Noţiunea de „disciplină” reprezintă un sistem de norme


juridice care reglementează comportamentul salariaţilor şi
funcţionarilor publici în desfăşurarea procesului muncii.
Funcţionarul public, la fel ca şi salariaţii, îşi desfăşoară
activitatea într-un cadru organizat şi disciplinat. Aşa cum s-a
subliniat în doctrina juridică, disciplina muncii, indiferent la
care tip de muncă ne raportăm, concretizează starea de
ordine inerentă îndeplinirii atribuţiilor care rezultă dintr-un
raport de muncă sau dintr-un raport de serviciu. Cât priveşte
ordinea, aceasta vizează norme de conduită profesională ce
au în vedere relaţiile din cadrul colectivului în care îşi
desfăşoară activitatea funcţionarul public, de relaţiile cu alte
colective ale aceleiaşi instituţii publice şi nu în ultimul rând
cu terţii.
Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici este acea instituţie
juridică, acel ansamblu de norme, conform cărora un funcţionar public
răspunde de actele şi faptele sale prin care încalcă regulile de disciplină
prevăzute pentru exercitarea sau în legătură cu exercitarea funcţiilor
publice în cadrul unor raporturi de subordonare, raporturi de
drept administrativ, din domeniul organizării şi executării
legii.
Răspunderea disciplinară este atrasă în primul rând
pentru nerespectarea disciplinei profesionale a funcţionarilor
publici în cadrul raportului de subordonare ierarhică, raport
de drept administrativ, ce poate coexista cu un raport de
drept penal, (scoaterea de sub urmărire penală pentru o
faptă, poate totuşi atrage răspunderea disciplinară). Pe de
altă parte, răspunderea disciplinară poate interveni şi pentru
fapte săvârşite în afara serviciului dacă acestea sunt de
natură să aducă atingere prestigiului funcţiei publice.
Aceasta este de altfel şi ceea ce o deosebeşte, în principal,
de răspunderea disciplinară din dreptul muncii.
BIBLIOGRAFIE

- Verginia Vedinaş, Statutul funcţionarilor publici


(Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările
ulterioare, republicată). Comentarii. Legislaţie.
Doctrină. Jurisprudenţă, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2009;
- Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a IV-a,
revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2009;
- V. Vedinaş, Deontologia vieţii publice, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2007;
- D. Apostol Tofan, Drept administrativ. Curs universitar, Vol. I,
Ediţia 2, Editura G.H. Beck, Bucureşti, 2008
- L. Barac, Răspunderea şi sancţiunea juridică, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1997.
- E. Bălan, Instituţii administrative, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2008
- C. Călinoiu, Răspunderea administrativ-disciplinară a
funcţionarilor publici, în Revista Română de Dreptul muncii
nr. 1/2002
- L. Coman-Kund, Deontologia şi statutul funcţionarilor
din administraţia publică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2005
- Valerică Dabu, Răspunderea juridică a
funcţionarului public. Curs universitar, Editura Global
Lex, Bucureşti, 2000
- Corneliu Manda, Drept administrativ. Tratat elementar, Ediţia
a V-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2008
- R. P. Petrescu, Statutul funcţionarului public, Editura
Universitară „Carol Davila” Bucureşti, 2006
- I. Popescu-Slăniceanu, Funcţia publică, Infodial,
Bucureşti, 2000
- Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 600 din 8 decembrie 1999, republicată în anul
2007, modificată şi completată prin:
§ O.U.G. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea
unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice,
publicată în Monitorul Oficial nr. 3 din data de 5
ianuarie 2009;
§ O.U.G. nr. 3/2009 pentru modificarea şi completarea
unor acte normative referitoare la organizarea
şi funcţionarea unor structuri din cadrul
aparatului de lucru al Guvernului, publicată în
Monitorul Oficial nr. 84 din data de 11 februarie
2009;
§ O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice,
publicată în Monitorul Oficial nr. 264 din data de
22 aprilie 2009;
§ O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în
domeniul funcţiei publice, precum şi pentru
întărirea capacităţii manageriale la nivelul
serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale şi ale altor servicii
publice, precum şi pentru reglementarea unor
măsuri privind cabinetul demnitarului din
administraţia publică centrală şi locală,
cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local,
publicată în Monitorul Oficial nr. 668 din 6
octombrie 2009;
§ Lege-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice, publicată
în Monitorul Oficial nr. 769 din 9 noiembrie
2009.