P. 1
Matematici Speciale, Ecuatii Diferentiale

Matematici Speciale, Ecuatii Diferentiale

|Views: 354|Likes:
Published by Nastase Mihai

More info:

Published by: Nastase Mihai on Nov 17, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/12/2013

pdf

text

original

Cap I.

Ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi
Ecuaţii diferenţiale. Soluţia generală. Soluţii particulare.
O ecuaţie de forma
F (x,y,y’)=0 (1)
care conţine o variabilă independentă x şi una dependentă y(x) şi derivata acesteia y’(x )
se numeşte ecuaţia diferenţială de ordinul întâi. Vom considera câteve cazuri
elementare de astfel de ecuaţii, adică cazuri în care F are o formă simplă. Orice funcţie
care satisface (1) o vom numi soluţie a sa.
O soluţie a lui (1) care conţine o constantă arbitrară, adică o funcţie de forma
y=y(x,c), c∈R, se numeşte soluţie generală. O soluţie obţinută făcând o alegere
specifică pentru această constantă se numeşte soluţie particulară.
În unele probleme aplicative (din fizică, mecanică, etc.) se cere rezolvarea
ecuaţiei (1) cu condiţia ca soluţia să treacă printr-un punct dat (x
0
,y
0
). Aceasta înseamnă
că soluţia va trebui să satisfacă condiţia iniţială
y(x
0
)=y
0
. (2)
Problema (1),(2) se numeşte problemă cu valori iniţiale sau problemă
Cauchy.Din punctul de vedere geometric, graficele familiei de funcţii y=y(x,c) , c∈R,
care reprezintă soluţia generală se numesc curbe integrale.
Exemplu: Printr-o simplă derivare se poate arăta că soluţia generală a ecuaţiei
0 3 ' = − − x y y este
x
e c x y
3
3
1
3
1
⋅ + + − = , c∈R. Dacă impunem condiţia iniţială y(0)=0,
constanta c se determină ca fiind
3
1
− = c astfel încât am obţinut o soluţie particulară
care trece prin originea sistemului cartezian, ( )
3
1
3
1
3
+ + − =
x
e x y .
Ecuaţii diferenţiale separabile
Ecuaţia diferenţială (1) se numeşte separabilă dacă se poate scrie sub forma
B(y)y’ = A(x) (3)
În acest caz, integrând ambii membrii ai lui (3) obţinem
( ) ( ) ( )
∫ ∫
= dx x A dx x y y B ' (4)
Presupunând că putem obţine calcula ambele integrale obţinem o ecuaţie care implicit
sau explicit defineşte soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale.
În notaţii diferenţiale ecuaţia (3) se scrie
( ) ( ) x A
dx
dy
y B = sau ( ) ( )dx x A dy y B = ,
de unde
( ) ( )
∫ ∫
= dx x A dy y B . (5)
În comparaţie cu (4), unde integrarea se face în ambii membrii în raport cu aceeaşi
variabilă x, în (5) integarea se face în raport cu variabil y.
Exemplu: Ecuaţia
2 3
8 y x
dx
dy
= se scrie pentru y≠0, dx x dy
y
3
2
8
1
= ,de unde
∫ ∫
= dx x
y
dy
3
2
8
sau c x
y
+ = −
4
2
1
,deci soluţia generală este
c x
y
+

=
4
2
1
.
Ecuaţii diferenţiale omogene şi aproape omogene
Cele mai multe ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi nu sunt separabile. În unele
cazuri, o schimbare de variabile poate fi folosită pentru a transforma o ecuaţie într-una
separabilă. Acesta este cazul ecuaţiilor omogene, care au forma

|
.
|

\
|
=
x
y
f
dx
dy
(6)
Făcând schimbarea de variabile

x
y
u = (7)
avem succesiv y=ux,
dx
du
x u
dx
dy
+ = , ( ) u f
dx
du
x u = + .
Astfel, ecuaţia (6), devine în noua variabilă dependentă u, separabilă

( ) x
dx
u u f
du
=

. (8)
Rezolvând (8) şi înlocuind u cu
x
y
, obţinem soluţia ecuaţiei (6).
Exemplu: Ecuaţia y
x
y
dx
dy
x + =
2
, x≠0, este omogenă, şi în nici un caz separabilă.
Aplicând stategia de mai sus avem
dy/dx = y
2
/x + y/x , u = y/x
şi în final soluţia generală
y = -x /[ln|x| + c]
c x + ln
.
Ecuaţia diferenţială
|
|
.
|

\
|
+ +
+ +
=
h qy px
e by ax
f
dx
dy
, a, b, e, p, q, h,∈R, (9) se
poate scrie, forţând un factor comun x la numărător şi numitor, în forma
|
|
|
|
.
|

\
|
+ +
+ +
=
x
h
x
y
q p
x
e
x
y
b a
f
dx
dy
, x≠0,
şi va fi omogenă dacă e=h=0. În caz contra, o vom numi aproape omogenă şi prin
introducerea variabilelor X=x-α, Y=y-β o vom transfoma într-una pur omogenă.
Introducând în (9), x=X+α, z=Y+β, obţinem
|
|
.
|

\
|
+ + + +
+ + + +
=
h q p qY pX
e b a bY aX
f
dX
dY
β α
β α
.
Această ecuaţie este pur omogenă când constantele α şi β satisfac sistemul
¹
´
¦
= + +
= + +
0
0
h q p
e b a
β α
β α
.
Exemplu: Considerăm ecuaţia
2
2
1 2
|
.
|

\
|

− +
=
x
y x
dx
dy
în care substituim x=X+α, z=Y+β şi
obţinem
2
2
1 2 2
|
.
|

\
|
− +
− + + +
=
α
β α
X
Y X
f
dX
dY
. Alegem α şi β astfel încât
¹
´
¦
= −
= − +
0 2
0 1 2
α
β α
.
Obţinem α=2, β=-3 iar substituţia x=X+2, z=Y-3 implică
2
2
|
.
|

\
| +
=
X
Y X
dX
dY
, sau
2
2
|
.
|

\
|
+ =
X
Y
dX
dY
. Această ultimă ecuaţie este omogenă în variabilele X şi Y şi rezolvând-
o ca atare obţinem ( ) ( )


|
|
.
|

\
|
+ ⋅ = X c X tg X x Y 3 ln
2
7
7
2
1
. Revenind la vechile
variabile x şi y găsim soluţia generală a ecuaţiei date ca fiind
2 2

|
.

\
.
Ecuaţia diferenţială de ordinul întâi
( ) ( ) x q y x p y = + ' (10)
se numeşte liniară şi este de o importanţă deosebită. O vom rezolva înmulţind ambii săi
membrii cu
( )

dx x p
e , cantitate numită factor integrant. Avem
( )
( )
( )
( )
( )

=

+

dx x p dx x p dx x p
e x q ye x p e y' ,
şi observăm că membrul stâng al acestei egalităţi este derivata produsului ( )
( )

dx x p
e x y .
Aşadar
( )
( ) ( )

=


dx x p dx x p
qe e x y
dx
d
, şi integrând
( ) ( )

+

=

c dx qe ye
dx x p dx x p
.
Rezolvând această ecuaţie în raport cu y, obţinem soluţia generală a ecuaţiei liniare
( )
( ) ( ) ( )

+

|
.
|

\
| ∫
=
− −

dx x p dx x p dx x p
ce dx qe e x y .
Această formulă se poate desigur memora, dar este probabil mai simplu să se reţină
ideea de a înmulţi ecuaţia cu
( )

dx x p
e , de a observa că atunci membrul stâng este
diferenţiala unei cantităţi, şi apoi de a integra.
Exemplu: Să rezolvăm ecuaţia liniară x y y sin ' = + . În acest caz, p(x)=1 şi q(x)=sinx
astfel că ( )

= x dx x p . Înmulţind ecuaţia cu
( )

=
dx x p
x
e e , obţinem x e ye e y
x x x
sin ' = +
sau ( ) x e ye
x x
sin ' = . Prin integrare ( ) c e x x xdx e ye
x x x
+ − = =

cos sin
2
1
sin . În final,
( ) ( )
x
ce x x x y

+ − = cos sin
2
1
.
Exemple de ecuaţii diferenţiale ce apar în probleme practice
1) Modelul unui circuit electric.
Ecuaţia diferenţială pentru intensitatea curentului electric i(t) într-un circuit cu
inductanţa L şi căderea de tensiune E(t) este:
( )
( ) t E
dt
t di
L = , adică ( )dt t E
L
di
1
= .
Presupunând L∈R şi E(t)=Acosωt, A,ω∈R avem
∫ ∫
= tdt
L
A
di ω cos , sau
( ) c t
L
A
t i + = ω
ω
sin . Putem a determina c dacă cunoaştem curentul la un moment
particular. Dacă i(0)=0 obţinem c=0 şi atunci
( ) t
L
A
t i ω
ω
sin = .
2) Să presupune că o sferă de gheaţă se topeşte proporţional cu suprafaţa sa. Dorim o
expresie pentru volumul sferei la momentul t. Fie V(t) volumul la momentul t.
Interpretăm topirea ca variaţia volumului în raport cu timpul, deci
( )
dt
t dV
. Dacă r(t) este
raza sferei de gheaţă la momentul t, atunci pentru o constantă de proporţionalitate k
avem:
⋅ = k
dt
dV
(aria suprafeţei)
2
4 r kπ = . Această ecuaţie de evoluţie implică două
necunoscute V(t) şi r(t). Pentru a elimina una dintre ele vom scrie ( ) ( ) t r t V
3
3
4
π = , ceea
ce înseamnă că în procesul de topire „bucata” de gheaţă rămâne sferică. Astfel,
3
1
4
3
|
.
|

\
|
=
π
V
r şi înlocuind în ecuaţia precedentă obţinem ecuaţia diferenţială separabilă
( ) kdt
dt
dV
⋅ ⋅ =
3
2
3
1
3 4π , de unde ( )
3
3
1
3
4

+ |
.
|

\
|
= c kt t V π . Pentru a determina constanta c
este necesar să se cunoască volumul la un moment particular.
T E S T
Să se integreze ecuaţia omogenă
( ) . 0 2
2 2
= + + xydx dy y x
1. Ce fel de ecuaţie este?
…………………………………………………………………………………………….
2. Justificaţi tipul ecuaţiei.
…………………………………………………………………………………………….
3. Cine este funcţia f ?
…………………………………………………………………………………………….
4. Să se facă schimbarea de variabilă necesară , y = ux :
5.Să se rezolve ecuaţia cu variabile separate

( ) 3
2
+ x u u


Soluţia ecuaţiei date este :

( ) . 3
2 2
C y x y = +

TEMĂ. Exerciţii propuse
1).Să se rezolve următoarele probleme cu valori iniţiale
a) ( ) 2 3
2
+ = y x
dx
dy
, y(4)=8; Răspuns: 64 10 ln 2 ln
3
− + = + x y
b)
y
x
dx
dy 2
2
+
= , y(1)=7; Răspuns:
6
133
2
3
1
2
1
3 2
+ + = x x y
c)
2
1
+

=
y
x
dx
dy
, y(-1)=6; Răspuns: ( ) ( ) 60 1 2
2 2
+ − = + x y
2) Să se găsească soluţiile generale ale ecuaţiilor liniare:
a)
x
e y y
2
3 ' 2 = + ; Răspuns:
2
3
2
7
1
x
x
ce e y

+ =
b) x y y = +2 ' ; Răspuns:
x
ce x y
2
4
1
2
1

+ − =
c)
2
3
1
'
x
e y
x
y

= + ; Răspuns:
( )
( )( )
2
2
2 1
1
1
2
4
1
− +
+
+

⋅ =
x x
c
x
x
y .
3) Să se găsească soluţia generală a ecuaţiilor omogene:
a)
3 2 3
y y x
dx
dy
x − = ; Răspuns: c x
y
x
+ = ln
2
1
2
2
b)
2 2 2
y x
dx
dy
x + = ; Răspuns: c x
x
x y
arctg + =
|
|
.
|

\
| −
ln
3
2
3
3 2

16
Cap.II Ecuaţii diferenţiale de ordin superior
Soluţia generală. Soluţii particulare.
Am spus la începutul capitolului precedent că o ecuaţie diferenţială este de forma
F(x, y, y’, …, y
(n)
) = 0 (1)
Se numeşte ordinul euaţiei diferenţiale (1), ordinul derivatei de ordin maxim care
figurează în această ecuaţie.
Exemple. 1) Ecuaţia y’’’ – y’’ + y’ – y = 0 este o ecuaţie diferenţială de ordinul
trei.
2) Ecuaţia y
(n)
+ y
(n-1)
+ … + y’ + y = x este o ecuaţie diferenţială de
ordinul n.
O ecuaţie diferenţială se spune că este de ordin superior dacă ordinul său n este mai
mare sau egal cu 2.
Se numeşte soluţie pe [a,b] a ecuaţiei diferenţiale (1) o funcţie y = φ(x) , derivabilă de
n ori pe [a,b], care verifică ecuaţia (1)
F(x, φ(x), φ’(x), … , φ
(n)
(x)) = 0
pentru orice x din [a,b].
Exemplu. Ecuaţia y’’’ – y’’ + y’ –y = 0 , admite soluţiile y
1
= e
x
, y
2
= cos x , y
3
=
sin x , x din R. Ecuaţia admite şi soluţia y = C
1
e
x
+ C
2
cos x + C
3
sin x unde C
1
,
C
2
, C
3
sunt constante arbitrare.
Din exemplul prezentat se vede că soluţiile unei ecuaţii diferenţiale de ordin superior
conţin constante arbitrre.
În cele ce urmează vom spune că funcţia φ(x, C
1
, …, C
n
) este soluţia generală a
ecuaţiei (1), diferenţială de ordin n
studiată într-un domeniu D(x,y), dacă este soluţie a ecuaţiei(1) şi dacă prin
alegerea convenabilă a constantelor C
1
, …, C
n
funcţia φ se transformă în orice
soluţie a ecuaţiei (1) al cărei grafic se află în D.
Observaţii:1) Soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n poate fi dată şi
implicit printr-o relaţie de forma R(x, y, C
1
, … , C
n
) ; de obicei unei relaţii de această
formă i se dă numirea de integrabilă generală pentru a se distinge de φ(x, C
1
, … , C
n
)
care este numită soluţie generală.
17
2) Soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n poate fi dată şi
parametric printr-un sistem
x = φ(x, C
1, … ,
C
n
) , y = ψ (x , C
1
, … ,C
n
).
Se numeşte soluţie particulară a ecuaţiei (1) o funcţie care se obţine din soluţia generală
dând valori particulare constantelor C
1
, … , C
n
.
Graficul unei soluţii particulare, a unei ecuaţii diferenţiale(1), este o curbă plană,
numită curbă integrală.
Exemplu. Ecuaţia y’’ + y’ = x , are soluţia generală y = C
1
cos x + C
2
sin x + x , x din
R .
Funcţia y = cos x + x, cu x număr real, este o soluţie particulară care se obţine din
soluţia generală luând C
1
= 1, C
2
= 0.

Integrale intermediare. Integrale prime.

Fie (1) ecuaţie diferenţială de ordinul n şi
Φ(x, y, C
1
, … ,C
n
)
integrala generală. Dacă derivăm o dată, de două ori, ş.a.m.d. de n-k ori Φ = 0 şi
eliminăm între aceste n-k-1 relaţii pe C
k+1
, … , C
n
, obţinem o legătură de forma
Φ(x, y, … , y
(n-k)
, C
1
, … , C
n
) = 0
care se numeşte o integrală intermediară a ecuaţiei (1).
O integrală intermediară are şi următoarea definiţie echivalentă:
Definiţie. Fie ecuaţia (1),diferenţială de ordinul n.
Se numeşte o integrală intermediară a ecuaţiei date o ecuaţie diferenţială de ordin
n-k, care conţine k > 0 constante arbitrare
Φ(x, y, y’, …, y
(n-k)
, C
1
, C
2
, …, C
k
) = 0 (2)
şi care este verificată de integrala generală a ecuaţiei (1).
În particular, dacă k = 1, Φ se numeşte integrală primă.
Observaţii. 1) Cunoaşterea unei integrale intermediare simplifică rezolvarea ecuaţiei
iniţiale; dacă
Ψ(x, y, y’, … , y
(n-k)
, C
1
, … , C
k
) = 0 (3)
este o integrală intermediară a ecuaţiei(1), atunci integrarea ecuaţiei (1) se reduce la
integrarea ecuaţiei (3) care este mai simplă, fiind de ordin mai mic, anume n-k.
18
Într-adevăr, integrala generală a ecuaţiei(3) conţine n-k constante arbitrare şi dacă
adăugăm la acestea cele k constante care intră în structura ecuaţiei (3), soluţia găsită va
conţine n constante arbitrare, deci va fi integrala generală a ecuaţiei (1).
În particular, cunoaşterea a n integrale prime, distincte, ale ecuaţiei (1)
Ψ
I
(x, y, … , y
(n-1)
, C
i
) = 0 , i = 1, 2, … , n (4)
este echivalentă cu cunoaşterea soluţiei generale a ecuaţiei (1), deoarece din sistemul (4)
putem deduce pe y, y’, … , y
(n-1)
în raport cu x, C
1
, … , C
n
; în particular rezultă
y = φ(x, C
1
, … , C
n
), adică soluţia generală a ecuaţiei (1).

Condiţii iniţiale. Problema lui Cauchy
Dacă ni se dă o ecuaţie de tipul (1), diferenţială de ordinul n nu este întotdeauna
necesar să-i găsim soluţia generală. Într-adevăr, dacă ecuaţia dată corespunde unui
anumit fenomen fizic, pentru determinarea fenomenului fizic corespunzător este
necesară o anumită soluţie, care pe lângă faptul că verifică ecuaţia diferenţială, mai
trebuie să îndeplinească anumite condiţii, numite condiţii iniţiale , şi care o determină în
mod unic. În general ni se cere o soluţie a ecuaţiei date astfel încât pentru x = x
0
,
funcţia y şi derivatele ei y’, y’’, … ,y
(n-1)
să ia valori dinainte date
y(x
0
) = a
0 ,
y’(x
0
) = a
1
, … , y
(n-1)
(x
0
) = a
n-1
(1’)
problema determinării soluţieiy(x) care îndeplineşte condiţiile iniţiale (2) se nu este
problema lui Cauchy.
Exemple de ecuaţii diferenţiale de ordin superior care apar în
problemele practice
I.După cum am văzut, ecuaţia de mişcare a unui punct material de masă m care descrie
o dreaptă, pe care luăm axa Ox, este
m d
2
x/dt
2
= X ( x, dx/dt, t )
19
adică o ecuaţie diferenţială de ordinul doi. Pentru a determina mişcarea unui punct,
trebuie să ne fie dat la timpul t = t
0
atât viteza iniţială v
0
= v(t
0
) cât şi punctul de
unde plecăm x
0
= x(t
0
) .
II. Să considerăm un circuit liniar format dintr-un condensator de capacitate C , legat în
serie cu un rezistor de rezistenţă R şi o bobină de inductanţă L.
Să se studieze regimul tranzitoriu la închiderea circuitului conectat la bornele unui
generator e = E = constant.
Teorema lui Kirchhoff ne dă (fig.) E = Ri + L di/dt + 1/C ( )

dt t i , însă i(t) = dq/dt
de unde rezultă pentru determinarea lui q ecuaţia diferenţială de ordinul doi
L d
2
q/dt
2
+ R dq/dt + q/C = E.
Am notat cu q(t) cantitatea de electricitate de pe plăcile condensatorului la momentul t.
Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare, cu coeficienţi constanţi
Ecuaţii omogene
O ecuaţie diferenţială liniară
a
0
y
(n)
+ a
1
y
(n-1)
+ … + a
n-1
y’ + a
n
y = 0 , a
0
≠ 0
unde a
k
, k == 0, 1, … , n sunt constante reale, este o ecuaţie de ordinul n , cu
coeficienţi constanţi, omogenă. Pentru această clasă de ecuaţii putem determina
totdeauna un sistem fundamental de soluţii. Anume, dacă căutăm soluţii de forma y = A
e
rx
, A ≠ 0 , obţinem succesiv
y’ = A r e
rx
, … , y
(n)
= A r
n
e
rx
;
dacă le înlocuim în (1) avem
A e
rx
[ a
0
r
n
+ a
1
r
(n-1)
+ … + a
n-1
r + a
n
] = 0 .
Deoarece prin ipoteză A ≠ 0, iar exponenţiala nu se anulează pentru nici o valoare
reală a lui x , va trebui să avem
20
K
n
(r) = a
0
r
n
+ a
1
r
n-1
+ … + a
n-1
r + a
n
= 0 .
Prin urmare, numărul (real sau complex) r trebuie să fie rădăcină a ecuaţiei algebrice de
mai sus care se numeşte ecuaţia caracteristică a ecuaţiei diferenţiale (1). Să observăm
de la început că dacă ecuaţia caracteristică
are toate rădăcinile simple r
1
≠ r
2
≠ … ≠ r
n
, atunci soluţiile particulare
y
1 =
e
xr
1
, … , y
n
= e
xr
n
formează un sistem fundamental de soluţii ale ecuaţiei (1). Acestea formaeză o mulţime
liniar independentă şi următorul determinant este diferit de 0 pentru orice valoare a lui x
:
n
n
n
xr n
n
xr
xr n
xr
n
xr xr
xr xr rx
e r re e r
e r e r e r
e e e
1 1
1
2 1
...
. .......... .......... .......... ..........
...
...
2
1
2 1
2 1
− −

În cele ce urmează vom discuta forma soluţiei generale a ecuaţiei (1) după natura
rădăcinilor ecuaţiei caracteristice.
Ecuaţia caracteristică are rădăcini distincte
a) Ecuaţia caracteristică are rădăcini distincte reale
Teorema. 1. Fie ecuaţia diferenţială liniară de ordinul n cu coeficienţi (reali) constanţi
a
0
y
(n)
+ a
1
y
(n-1)
+ … + a
n-1
y’ + a
n
y = 0 , a
0
≠ 0
Dacă ecuaţia caracteristică
a
0
r
n
+ a
1
r
n-1
+ … + a
n-1
r + a
n
= 0 .
are rădăcini reale simple r
1
≠ r
2
≠ … ≠ r
n
, atunci funcţiile
y
1 =
e
xr
1
, … , y
n
= e
xr
n
alcătuiesc un sistem fundmental de soluţii ale ecuaţiei cu coeficienţi constanţi, iar
soluţia generală a acesteia va fi o combinaţie liniară a funcţiilor din sistemul
fundamental de soluţii.
Demonstraţie. A se vedea [1].
21
b) Ecuaţia caracteristică are rădăcini complexe distincte.
Teorema 2. Fie ecuaţia diferenţială, liniară, de ordinul n cu coeficienţi (reali) constanţi
a
0
y
(n)
+ a
1
y
(n-1)
+ … + a
n-1
y’ + a
n
y = 0 , a
0
≠ 0
Dacă ecuaţia caracteristică
a
0
r
n
+ a
1
r
n-1
+ … + a
n-1
r + a
n
= 0 .
are rădăcănile complexe, simple
r
1
= c
1
+ i d
1, … ,
r
m
= c
m
+ i d
m
şi conjugatele acestora, 2m = n,
atunci funcţiile
e
xc
1
cos d
1
x , e
xc
1
sin d
1
x ,
…………….. , ……………
e
xc
m
cos d
m
x , e
xc
m
sin d
m
x
formează un sistem fundamental de soluţii ale ecuaţiei (1). În acest caz, soluţia generală
a ecuaţiei (1) este
y = e
xc
1
(C
1
cos d
1
x + C
1
* sin d
1
x) + … + e
xc
m
(C
m
cos d
m
x + C
m
* sin d
m
x)
unde C
i
, C
i
* sunt 2m constante arbitrare.
Demonstraţie. A se vedea [1].
Ecuaţia caracteristică are rădăcini multiple
c) Ecuaţia caracteristică are rădăcini reale multiple.
Teorema 3. Fie ecuaţia diferenţială liniară de ordinul n
a
0
y
(n)
+ a
1
y
(n-1)
+ … + a
n-1
y’ + a
n
y = 0 , a
0
≠ 0
22
cu coeficienţi (reali) constanţi. Dacă ecuaţia caracteristică
a
0
r
n
+ a
1
r
n-1
+ … + a
n-1
r + a
n
= 0 .
are rădăcina r = a de ordinul p+1 de multiplicitate, atunci funcţia
y = C
0
e
ax
+ C
1
x e
ax
+ … + C
p
x
p
e
xa
, x ∈ R
este soluţie a ecuaţiei (1).
Demonstraţie. Ase vedea [1].
d) Ecuaţia caracteristică are rădăcină complexă r = a + i b , de ordinul p+1 de
multiplicitate. Ecuaţia (1) fiind cu coeficienţi reali urmează că ecuaţia caracteristică are
şi rădăcina r conjugat, adică a – i b tot de ordinul p+1 de multiplicitate. Cele 2p+2
rădăcini vor da prin urmare, soluţii liniar independente. Ca şi în cazul discutat anterior,
se iau în sistemul fundamental soluţiile următoare :
e
xa
cos bx e
xa
sin bx
x e
xa
cos bx x e
xa
sin bx
…………… ……………

x
p
e
xa
cos bx x
p
e
xa
sin bx
Exemplu. Să se găsească soluţia generală a ecuaţiei y’’’ + 2y’’ + y = 0.
Ecuaţia caracteristică r
4
+ 2r
2
+ 1 = 0 are rădăcinile duble i şi - i . Ecuaţia are soluţiile
particulare cos x, x cos x, sin x, x sin x , care formează un sistem fundamental pe R.
Soluţia generală este dată de
y = (C
0
+ C
1
x) cos x + ( C
2
+ C
3
x ) sin x , x real.
Rezultatele acestor două aliniate pot fi rezumate în următoarea
23
Teoremă. Fie ecuaţia diferenţială liniară de ordinul n cu coeficienţii constanţi
a
0
y
(n)
+ a
1
y
(n-1)
+ … + a
n-1
y’ + a
n
y = 0 , a
0
≠ 0.
Dacă ecuaţia caracteristică
a
0
r
n
+ a
1
r
n-1
+ … + a
n-1
r + a
n
= 0 .
are rădăcini complexe
a
1
+ i b
1,
… , a
p
+ i b
p,

a
1
- i b
1,
… , a
p
- i b
p,
de ordine de multiplicitate m
1, … ,
m
p
şi rădăcinile reale r
1
, … , r
q
de ordine de
multiplicitate s
1
, … , s
q
, atunci soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (1) este
y(x) = ∑ e
xa
k
[ P
mk – 1
(x) cos b
k
x + Q
mk – 1
(x) sin b
k
x] + ∑ e
r
k
x R
sk – 1
(x)
unde P
mk-1,
Q
mk-1
, R
sk-1
sunt polinoame arbitrare în x de grade respectiv m
k
– 1, m
k

1, s
k
– 1.
Demonstraţie. Trebuie să arătăm că soluţiile particulare care constituie (1) sunt liniar
independente în ansamblul lor. Dacă exprimăm pe sin x şi cos x prin exponenţiale,
expresia (1) dacă ar fi identic nulă, deci soluţiile ar fi liniar dependente, s-ar scrie în
modul următor
P
1
(x) e
xr
1
+ … + P
t
(x) e
xr
t
= 0 (2)
cu t > 1 , deci
P
1
(x) + … + P
t
(x) e
x(r
t
- r
1
) = 0
Dacă P
2
(x) are gradul h, derivând de h+1 ori, ajungem la o expresie de forma (2) cu
un termen mai puţin. Repetând această operaţie de t-1 ori. ajungem la e
rx
=0, ceea ce
nu se poate, deci soluţiile care formează (1) sunt liniar independente pe R.
Ecuaţii neomogene.
a) Pentru determinarea unei soluţii particulare a ecuaţiei neomogene
a
0
y
(n)
+ a
1
y
(n-1)
+ … + a
n-1
y’ + a
n
y = f(x) , a
0
≠ 0.
putem folosi metoda variaţiei constantelor, care ne permite, cunoscând soluţia generală
a ecuaţiei omogene să găsim o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene prin n
cuadraturi (integrări succesive).
Exemplu. Să se integreze ecuaţia
24
y’’ + y = 1/cos x , x ≠ kπ + π/2.
Ecuaţia omogenă y’’ + y = 0 are ecuaţia caracteristică r
2
+ 1 = 0 cu rădăcinile i şi - i
deci soluţia generală a ecuaţiei omogene este y = C
1
sin x + C
2
cos x.Pentru
determinarea unei soluţii a ecuaţiei neomogene folosim metoda variaţiei constantelor.
Avem sistemul
C
1
’ sin x + C
2
’ cos x = 0
C
1
’ cos x – C
2
’ sin x = 1/cos x
cu soluţiile
C
1
’ = 1, C
2
’ = - sin x / cos x.
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este
Y = A
1
sin x + A
2
cos x + cos x ln | cos x | + sin x , x real.
b) Să determinăm soluţia problemei Cauchy cu condiţiile iniţiale y(0) = 1, y’(0) = - 1.
.Suntem conduşi la A
1
= - 1 , A
2
= 1 .Soluţia particulară cerută este
Y = - sin x + cos x + x sin x + cos x ln | cos x | + sin x, x ≠ kπ + π/2.
Sunt cazuri frecvente în aplicaţii când putem găsi prin identificare soluţia particulară,
fără să folosim metoda variaţiei constantelor, metodă care pentru n > 2 conduce la
calcule numeroase. Enumerăm mai jos aceste cazuri:
b1) funcţia f(x) este un polinom P
m
(x) .Soluţia particulară va fi în acest caz tot un
polinom de x, de acelaşi grad m, dacă a
n
≠ 0 . Luăm pentru y
0
un polinom arbitrar de
grad m, Q
m
(x) , calculăm derivatele y
0, … ,
y
0
(n)
, le introducem în ecuaţia
diferenţială

a
0
y
(n)
+ a
1
y
(n-1)
+ … + a
n-1
y’ + a
n
y = P
m
(x) , a
0
≠ 0.
şi prin identificare determinăm pe Q
m
(x). Dacă a
n
= 0, … , a
n-k
= 0, a
n-k-1
≠ 0
trebuie să luăm pentru y
0
un polinom de grad m+k pentru a putea face identificarea.
b2)funcţia f(x) este de forma e
ax
P
m
(x) . Soluţia particulară va fi în acest caz tot
de această formă, cum se poate verifica imediat. Luăm pentru y
0
o expresie de forma y
0
= e
ax
Q
m
(x) , unde Q
m
(x) este un polinom arbitrar de grad m. Prin identificare
determinăm coeficienţii acestuia .Dacă a este o rădăcină de ordinul k a ecuaţiei
caracteristice, atunci se ia y
0
= x
k
e
ax
Q
m
(x) , pentru ca să se poată face identificarea.
b3) funcţia f(x) este de forma P
m
(x) cos ax + Q
m
(x) sin ax.
25
Folosind formulele lui Euler, care ne exprimă pe cos x şi sin x cu ajutorul exponenţialei,
expresia considerată va avea aceeaşi formă ca cea studiată la punctul b2), prin urmare
soluţia particulară va fi luată în mod asemănător
y
0 =
P
m
*(x) cos ax + Q
m
*(x) sin ax
P
m
*(x) şi Q
m
*(x) polinoame arbitrare de grad m, care se determină prin identificare.
Dacă ia şi- ia sunt rădăcini multiple de ordinul k ale ecuaţiei caracteristice, y
0
se ia de
forma
y
0 =
x
k

P
m
*(x) cos ax + x
k
Q
m
*(x) sin ax
Expresia se menţine chiar dacă unul din polinoame sau este de grad mai mic sau
este identic nul, deoarece, în caz contrar, nu se poate face identificrea.
b4) funcţia f(x) are forma
P
m
(x) e
ax
cos bx + Q
m
(x) e
ax
sin bx.
În virtutea observaţiei din punctul b3), soluţia particulară y
0
va avea expresia
y
0 =
P
m
*(x) e
ax
cos bx +

Q
m
*(x) e
ax
sin bx
dacă a + bi şi a – bi nu sunt rădăcini ale ecuaţiei caracteristice, sau va avea expresia
x
k
P
m
*(x) e
ax
cos bx + x
k


Q
m
*(x) e
ax
sin bx
dacă a + bi şi a - bi sunt rădăcini multiple de ordinul k, ale ecuaţiei caracteristice.
Exemplu. Să se găsească integrala generală a ecuaţiei
y
iv
+ 2y’’’ + 5y’’ + 8y’ + 4y = cos x + 40 e
-x
.
Ecuaţia caracteristică
r
4
+ 2r
3
+ 5r
2
+ 8r + 4 = 0
are rădăcina dublă -1 şi rădăcinile simple 2i şi –2i . Soluţia generală a ecuaţiei
omogene este
y = (C
1
+ C
2
x ) e
-x
+ C
3
sin 2x + C
4
cos 2x , x є R ,
iar o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene o căutăm de forma
y
0
= A x
2
e
-x
+ B cos x + C sin x.
Introdusă în ecuaţie şi identificând obţinem
A = 4 , B = 0 , C = - 1/6.
deci soluţie generală a ecuaţiei din enunţ este
Y = (C
1
+ C
2
x ) e
-x
+ C
3
sin 2x + C
4
cos 2x + 4 x
2
e
-x
+ 1/6 sin x.
26
T E S T
Să se integreze ecuaţia următoare :

4y
iv
+ 2y
’’’
+ 17y
’’
+ 8y’ + 4y = 0
1.Justificaţi tipul ecuaţiei.
…………………………………………………………………………………………….
2.Cine este funcţia f din forma generală a ecuaţiei ?
…………………………………………………………………………………………….
3.Care este ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei iniţiale ?
…………………………………………………………………………………………….
4. Care sunt soluţiile ecuaţiei caracteristice ?
Soluţiile găsite sunt 2i, - 2i , -1 + 3i , -1 – 3i ?
…………………………………………………………………………………………….
5.Să se precizeze un sistem fundamental de soluţii ale ecuaţiei iniţiale.
27

6.Soluţia ecuaţiei date este :

………………………………………………………………………………………………………………
Răspuns : y = C
1
sin 2x + C
2
cos 2x + e
-x
( C
3
sin 3x + C
4
cos 3x )
T E S T
Să se integreze ecuaţia diferenţială
y’’ + y = 1/ cos x , x ≠ kπ + π/2.
1. Ce fel de ecuaţie este?
…………………………………………………………………………………………….
2. Justificaţi tipul ecuaţiei.
…………………………………………………………………………………………….
3. Cine este funcţia f din forma generală a ecuaţiei ?
…………………………………………………………………………………………….
4. Să se rezolve ecuaţia omogenă , scriind mai întîi ecuaţia caracteristică şi găsind un
sistem fundamental de soluţii ale ecuaţiei caracteristice.
28

Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt +i şi –i ?
5.Să se găsească o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.

5. Soluţia ecuaţiei date este :
…………………………………………………………………………………………….
Răspuns :
y = C
1
sin x + C
2
cos x + cos x ln x cos + sin x.
( soluţia generală a ecuaţiei din enunţ este suma dintre soluţia generală a ecuaţiei
omogene ataşate şi o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene cu coeficienţi constanţi)

29
T E S T
Să se integreze ecuaţia diferenţială :

y’’’ + 3y’’ – y’ + y = 0
care satisface condiţiile iniţiale y(0) = 0, y’(0)=1, y’’(0) = -1.
1. Ce fel de ecuaţie este?
…………………………………………………………………………………………….
2. Justificaţi tipul ecuaţiei.
…………………………………………………………………………………………….
3. Cine este funcţia f din forma generală a ecuaţiei?
…………………………………………………………………………………………….
4. Să se scrie ecuaţia caracteristică şi să se rezolve ecuaţia caracteristică.
30
5.Să se găsească soluţia generală a ecuaţiei.
…………………………………………………………………………………………….
6. Să se găsească soluţia particulară ce verifică condiţiile iniţiale date :

Răspuns : soluţia ecuaţiei date este ,
y = - ¼ e
-x
+ 3/8 e
x
– 1/8 e
-3x.
T E S T
Să se integreze ecuaţia diferenţială de ordin superior
y
iv
+ 2y’’’ + 5y’’ 8y’ + 4y = cos x + 40 e
-x
1.Ce fel de ecuaţie este?
…………………………………………………………………………………………….
2. Justificaţi tipul ecuaţiei.
…………………………………………………………………………………………….
3. Cine este funcţia f din forma generală a ecuaţiei ?
…………………………………………………………………………………………….
4. Să se scrie ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei iniţiale şi să se rezolve acesta .
31
5. Să se găsească o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene

5. Soluţia ecuaţiei date este :
……………………………………………………………………………………………
Răspuns :
Y = ( C
1
+ x C
2
)e
-x
+ C
3
sin 2x + C
4
cos 2x + 1/6 sin 2x + 4x
2
e
-x
,x є R


32
TEMĂ. Exerciţii propuse
Să se rezolve ecuaţiile cu coeficienţi constanţi :
a)
y
iv
– 2y’’ = 0;
Răspuns : y = C
1
+ C
2
x + C
3
e
x 2
+C
4
e
-x 2
b) y’’ + y’ +y = e
-x/2
sin (x 3 )/2 ;
33
Răspuns : y = e
–x/2
x [ A cos( 3 x)/2 + B sin ( 3 x)/2] .
c) y’’ – 4y = e
x
[( 4 – 4x ) cos x - (6x + 2) sin x];
Răspuns :
y (x) = C
1
e
2x
+ C
2
e
-2x
+ e
x
[( 7/5 x + 4/25 )cos x + (4/5 x + 3/25) sin x ].
d) y’’ – y’ – 2y = (- 3 x
2
– 23 x + 12 ) cos 3x + ( 11 x
2
- 5x – 5 ) sin 3x ;
Răspuns :
y(x) = C
1
e
x
+ C
2
e
-2x
+ ( x – 1 ) cos 3x – x
2
sin 3x.
29
Cap. III Sisteme de ecuaţii diferenţiale
PROPRIETĂŢI GENERALE
Definiţie. 1) Relaţiile
F
1
(t; x, x’, … , x
(m)
, y, y’, … , y
(n)
, z , z’, …, z
(p)
) = 0
F
2
(t; x, x’, … , x
(m)
, y, y’, … , y
(n)
, z , z’, …, z
(p)
) = 0 (1)
F
3
(t; x, x’, … , x
(m)
, y, y’, … , y
(n)
, z , z’, …, z
(p)
) = 0
unde F
1
, F
2
, F
3
sunt trei funcţii definite pe [a,b]x Xx Y xZ , cu X din R
m+1
,
Y din R
n+1
, Z din R
p+1
formează un sistem de trei ecuaţii diferenţiale cu trei funcţii necunoscute x,y,z,
dacă se cere să se determine funcţiile x(t), y(t), z(t), definite pe un acelaşi interval
[a,b] , derivabile până la ordinul m, n, p, respectiv, funcţii care împreună cu
derivatele lor verifică ecuaţiile (1) pentru orice t є [a,b] .
2) Un sistem detrei funcţii reale x(t), y(t), z(t), care îndeplinesc aceste
condiţii se spune că formează o soluţie a sistemului (1).
Observaţii. 1) Dacă cel puţin unul din numerele m, n, p este mai mare decât 1, sistemul
(1) se numeşte sistem de ordin superior; dacă m=n=p=1, atunci (1) este un sistem de
ordinul întâi.
2) În mod asemănător se poate defini un sistem de s ecuaţii cu s funcţii
necunoscute de ordin superior.
3) Dacă sistemul (1) este rezolvat în raport cu derivatele de ordinul cel mai
înalt, adică este de forma
x
(m)
= f
1
(t; x, x’, … , x
(m-1)
, y, y’, … , y
(n)
, z , z’, …, z
(p)
) = 0
y
(n)
= f
2
(t; x, x’, … ,x
(m)
, y, y’, … , y
(n-1)
, z , z’, …, z
(p)
) = 0
(1’) z
(p)
= f
3
(t; x, x’, … , x
(m)
, y, y’, … , y
(n)
, z , z’, …, z
(p)
) = 0
sistemul se numeşte canonic sau explicit.
O soluţie a sistemului pe un interval [a,b] este un sistem de m funcţii derivabile pe
[a,b] care verifică sistemul pentru orice t din [a,b].
Graficul unei soluţii y
1
= φ
1
(t) , … , y
m
= φ
m
(t), t ε [a,b] reprezintă un arc de curbă în
spaţiul cu m dimensiuni.
30
Transformarea unui sistem de ordin superior într-un sistem de
ordinul întâi
Teoremă 1. Un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordin superior poate fi transformat
într-un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi, prin introducerea de noi
funcţii necunoscute.
Demonstraţie. Ase vedea [1].
Teoremă 2. Rezolvarea unui sistem de n ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi se
poate reduce la rezolvarea unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n şi invers.
Rezolvarea unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n se poate reduce la rezolvarea unui
sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi.
Demonstraţie. A se vedea [1].
Observaţii. 1) Teorema 1 arată că studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale de ordin
superior se reduce la studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi, deoarece
orice sistem de ordin superior este echivalent cu un sistem de ordinul întâi.
2) Din teorema 2 se deduce că orice rezultat privind un sistem de n ecuaţii
diferenţiale de ordinul întâi poate fi folosit şi pentru studiul ecuaţiilor diferenţiale de
ordin superior.
În cele ce urmează vom da o teoremă de existenţă pentru sisteme de ecuaţii
diferenţiale de ordinul întâi.
Folosind teorema 2 vom putea extinde rezultatele cuprinse în această
teoremă de existenţă la ecuaţiile diferenţiale de ordin superior.

Exemplu. Să se determine soluţia generală a sistemului
t dx/dt = 2y – x, t dy/dt = 4y – 3x.
Derivăm prima ecuaţie dx/dt + t d
2
x/dt
2
= 2 dy/dt – dx/dt şi eliminăm pe y şi dy/dt
Obţinem ecuaţia Euler în x,
t
2
d
2
x/dt
2
– 2t dx/dt + 2x = 0.
TEOREMA DE EXISTENŢĂ PENTRU SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE
Să considerăm un sistem de două ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi cu două
funcţii necunoscute, explicit
31
( ) ( ) y x t g
dt
dy
y x t f
dt
dx
, , , , , = = (1)
cu f şi g funcţii continue într-un domeniu
2
R D⊂ .
Problema determinării unei soluţii x(t), y(t) a sistemului (1), care pentru t = t
0
ia valorile iniţiale x = x
0
, y = y
0
, (t, x
0
, y
0
) ε D se numeşte problema lui Cauchy.
Rezolvarea problemei lui Cauchy revine, geometric, la determinarea în D a
curbei integrale, soluţie a sistemului (1), care trece prin punctul (t
0,
x
0
, y
0
) .
Următoarea teoremă de existenţă ne dă condiţii suficiente pentru care această
soluţie există şi este unică, iar metoda folosită pentru demonstrarea ei, metoda
aproximaţiilor succesive ne dă şi un procedeu de construcţie efectivă a ei.
Teoremă. Fie
( ) ( ) y x t g
dt
dy
y x t f
dt
dx
, , , , , = = (1)
un sistem de două ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi care îndeplineşte
următoarele condiţii:
Fie ( t
0
, x
0
, y
0
)un punct din spaţiul R
3
; funcţiile f(t, x, y ) , g(t, x, y ) sunt
continue în intervalul închis D definit de
c y y b x x a t t ≤ − ≤ − ≤ −
0 0 0
, ,
Funcţiile f şi g , pentru orice (t, x
1
, y
1
) , (t, x
2
, y
2
) , satisfac condiţia lui
Lipschitz
| f(t, x
1
, y
1
) - f(t, x
2
, y
2
) | < A | x
2
– x
1
| + B| y
2
– y
1
|,
| g(t, x
1
, y
1
) - g(t, x
2
, y
2
) | < A | x
2
– x
1
| + B| y
2
– y
1
|,
A > 0, B > 0 constante.
În aceste situaţii există o soluţie a sistemului dat x = φ(t), y = ψ(t) cu
funcţiile φ şi ψ derivabile pe un interval | t – t
0
| < h ≤ a care pentru t = t
0
iau
valorile x
0
= φ(t
0
), y
0
= ψ(t
0
).
Demonstraţie. A se vedea [1].
Sisteme liniare şi omogene
Definiţie. 1) Un sistem de forma
L
1
[ y
1
, … , y
n
] = a
10
(t) dy
1
/dt + a
11
(t) y
1
+ … + a
1n
(t) y
n
= f
1
(t),
32
L
2
[ y
1
, … , y
n
] = a
20
(t) dy
1
/dt + a
21
(t) y
1
+ … + a
2n
(t) y
n
= f
2
(t), (1)
………………………………………………………………….
L
n
[ y
1
, … , y
n
] = a
n0
(t) dy
1
/dt + an
1
(t) y
1
+ … + a
nn
(t) y
n
= f
n
(t),

cu a
ij
, f
i
(t) funcţii cu derivate de ordinul întâi continue şi a
10
(t) ≠ 0 , pe un interval
[a,b], se numeşte un sistem de n ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi cu n
funcţii necunoscute y
1
, … , y
n
neomogene.
2)Dacă f
i
(t) ≡ 0 , i = 1, 2, … , n sistemul se numeşte omogen.
Observaţii. Un sistem liniar este format din ecuaţii diferenţiale, liniare în raport cu
funcţiile necunoscute şi derivatele lor.
2) Un sistem de ecuaţii diferenţiale liniare, de ordin superior, se transformă, prin
mărirea convenabilă a funcţiilor necunoscute, într-un sistem liniar de ordinul întâi.
3) Dintr-un sistem de n ecuaţii diferenţiale liniare de ordin întâi în, necunoscutele y
1
… ,
y
n
prin eliminarea funcţiilor y
1
… , y
n
şi a derivatelor lor, se obţine pentru y
1
o ecuaţie
diferenţială liniară de ordinul n . Această observaţie arată că o seamă de proprietăţi ale
ecuaţiilor liniare le au şi sistemele de ecuaţii liniare.
4)Sistemul (1) scris mai sus este canonic, deoarece împărţind prima ecuaţie cu a
10
a
doua ecuaţie cu a
20
ş.a.m.d., a n-a ecuaţie cu a
n0
, ecuaţiile se scriu explicit în raport
t cu derivatele dy
1
/dt, … , dy
n
/dt.
Ne vom ocupa mai întîi de sistemul omogen.
Soluţia generală a unui sistem omogen
Teoremă. Fie sistemul de n ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi şi omogen
L
1
[ y
1
, … , y
n
] = a
10
(t) dy
1
/dt + a
11
(t) y
1
+ … + a
1n
(t) y
n
= f
1
(t),
L
2
[ y
1
, … , y
n
] = a
20
(t) dy
1
/dt + a
21
(t) y
1
+ … + a
2n
(t) y
n
= f
2
(t), (1)
………………………………………………………………….
L
n
[ y
1
, … , y
n
] = a
n0
(t) dy
1
/dt + an
1
(t) y
1
+ … + a
nn
(t) y
n
= f
n
(t),
cu a
ij
(t) derivabile continuu şi a
10
(t) ≠ 0 pe [a , b ] .Fie
y
11
, y
12
, … , y
1n ,
y
21
, y
22
, … , y
2n ,
33
……………………………

y
n1
, y
n2
, … , y
nn ,

un sistem fundamental de soluţii pe [a,b].
Soluţia generală a sistemului dat (1) pe [a , b ] x R este dată de
Y
1
= C
1
y
11
+ … + C
n
y
n1,
Y
2
= C
1
y
21
+ … + C
n
y
21,
……………………………………….
Y
n
= C
1
y
n1
+ … + C
n
y
nn,
unde C
1
, … , C
n
sunt constante arbitrare.
Demonstraţie. Ade vedea [1].
Exemplu. Sistemul
dx/dt = x + y , dx/dt = 4y – 2x ,
are soluţiile particulare
x
1
= e
3t
, y
1
= 2 e
3t
şi x
2
= e
2t
, y
2
= e
2t
, t є R,
care formează un sistem fundamental de soluţii pe R .
Soluţia generală a sistemului este dată de
x(t) = C
1
e
3t
+ C
2
e
2t
,
y(t) = 2 C
1
e
3t
+ C
2
e
2t
, t є R .
Sisteme liniare neomogene. Metoda variaţiei constantelor.
Teoremă. Fie sistemul de n ecuaţii diferenţiale liniare, neomogen
L
1
[ y
1
, … , y
n
] = a
10
(t) dy
1
/dt + a
11
(t) y
1
+ … + a
1n
(t) y
n
= f
1
(t),
L
2
[ y
1
, … , y
n
] = a
20
(t) dy
1
/dt + a
21
(t) y
1
+ … + a
2n
(t) y
n
= f
2
(t), (1)
………………………………………………………………….
L
n
[ y
1
, … , y
n
] = a
n0
(t) dy
1
/dt + an
1
(t) y
1
+ … + a
nn
(t) y
n
= f
n
(t),
cu f
k
(t) continue pe [a,b].
Soluţia sistemului (1) se obţine adăugând la soluţia generală a sistemului
omogen o soluţie particulară a sistemului neomogen (1).
Demonstraţie. A se vedea [1].
34
Pentru determinarea unei soluţii particulare a sistemului neomogen folosim metoda
variaţiei constantelor.
Teoremă. Fie sistemul de n ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi, neomogen
(1) cu coeficienţi a
ki
(t) , f
k
(t) continui şi a
k0
≠ 0 pe [a,b].
Fie
y
11
, y
12
, … , y
1n ,
y
21
, y
22
, … , y
2n ,
(2)
……………………………

y
n1
, y
n2
, … , y
nn ,

un sistem fundamental de soluţii pe [a,b] al sistemului omogen.
O soluţie particulară Y
1,
Y
2, … ,
Y
n
a sistemului neomogen (1), pe intervalul [a,b]
este dată de
Y
1
= C
1
’ (t) y
11
dt + … + C
n
’(t) y
n1
dt
,
Y
2
= C
1
’ (t) y
21
dt + … + C
n
’(t) y
21
dt
,
(3)
………………………………………………………………
Y
n
= C
1
’(t) y
n1
dt + … + C
n
’ (t) y
nn
dt
,
unde C
1
’ , C
2
’ , … , C
n
’ sunt soluţii ale sistemului
C
1
’ (t) y
11
+ … + C
n
’(t) y
n1
= f
1
(t)/a
10
(t) ,
C
1
’ (t)y
21
+ … + C
n
’(t) y
21
= f
2
(t)/a
20
(t)
,
(4)
………………………………………………………………
C
1
’(t) y
n1
+ … + C
n
’ (t) y
nn
= f
n
(t)/a
n0
(t).
Dacă efectuăm cuadraturile în (3), introducând pentru fiecare cuadratură
câte o constantă arbitrară,
∫ C
1
’ (t) dt = A
1
+ φ
1
(t) , … , ∫ C
n
’ (t) dt = A
n
+ φ
n
(t)
obţinem soluţia generală a sistemului neomogen
y
k
= A
1
y
1k
+ … + A
n
y
nk
+ y
1k
φ
1
+ … + y
nk
φ
n
, k = 1, 2, … , n
Demonstraţie. A se vedea [1].
35
SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE CU COEFICIENŢI
CONSTANŢI
Sisteme omogene
Definiţie. Un sistem de forma
dy
1
/dt + a
11
y
1
+ … + a
1n
y
n
= 0 ,
dy
2
/dt + a
21
y
1
+ … + a
2n
y
n
= 0, (1)
…………………………………..
dy
n
/dt + an
1
y
1
+ … + a
nn
y
n
= 0,
unde a
ij
sunt constante, se numeşte sistem de n ecuaţii diferenţiale liniare cu n
funcţii necunoscute, cu coeficienţi constanţi, omogen.
A) Dacă derivăm prima ecuaţie de n-1 ori şi toate celelalte ecuaţii de câte n-2 ori fiecare
şi eliminăm între ecuaţiile sistemului şi ecuaţiile astfel obţinute (în număr de n
2
– n + 1 )
pe y
2
, … , y
n
şi pe derivatele lor până la ordinul n obţinem o ecuaţie în y
1
cu
coeficienţi constanţi. Dacă integrăm această această ecuaţie, obţinem pe y
1
în funcţie
de n constante arbitrare. Celelalte funcţii necunoscute le determinăm din ecuaţiile
sistemului şi celelalte ecuaţii obţinute prin derivări. Soluţia generală a sistemului va
depinde numai de cele n constante arbitrare care intervin în structura lui y
1
.
Exemplu. Să se integreze sistemul
x’ – x + y == 0 , y’ – y + z = 0 , z’ – z + x = 0.
.Eliminăm pe y şi z împreună cu derivatele lor din ecuaţiile
sistemului şi
x’’ – x’ + y’ == 0 , x’’’ – x’’ + y’’ = 0 , y’’ – y’ + z’ = 0 , z’’ – z’ + x’ = 0
Obţinem
y = x – x’ , z = y – y’
iar pentru x ecuaţia x’’’ – 3 x’’ + 3x’ = 0 .Este o ecuaţie diferenţială liniară de
ordinul trei cu coeficienţi constanţi. Ecuaţia caracteristică r
3
– 3r
2
+ 3r = 0 are
rădăcinile 0 , 3/2 + i 3 /2 , 3/2 – i 3 /2 , deci
x = C
1
+ exp(
t
2
3
) ( C
2
sin 3 /2 t + C
3
cos 3 /2 t)
y şi z rezultă din y = x – x’ , z = y – y’
b) Operaţiile de eliminare pot fi lungi şi complicate; putem să le evităm în modul
următor:
36
Deoarece prin eliminare obţinem întotdeauna o ecuaţie diferenţială de ordinul n, liniară
cu coeficienţi constanţi, care admite soluţii de forma e
rt
, atunci să căutăm, pentru
sistemul dat (1), direct soluţii de forma
y
1
= A
1
e
rt
, … , y
n
= A
n
e
rt
(2)
Dacă derivăm şi înlocuim în(1), se dă factor în fiecare ecuaţie e
rt
; îl înlăturăm;
ne mai rămâne un sistem algebric, în A
1
, A
2
, … , A
n
, omogen , căruia îi impunem să
admită şi alte soluţii, în afară de cea banală .Conform teoremei lui Rouche trebuie să
avem următorul determinant nul :

r a a a
a r a a
a a r a
nn n n
n
n
+
+
+
...
...... .......... .......... .......... ..........
...
...
2 1
2 22 21
1 12 11
= 0 (3)
Ecuaţia (3) se numeşte ecuaţia caracteristică a sistemului (1).
La fel ca pentru ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n cu coeficienţi constanţi,
determinarea soluţiei generale a sistemului (1) s-a redus la rezolvarea ecuaţiei algebrice
(3).
Vom avea următoarele situaţii
I) r = a este o rădăcină reală simplă a ecuaţiei caracteristice (3).
Atunci sistemul admite o soluţie de forma
Y
1
= A
1
e
at
, … , Y
n
= A
n
e
at
.
II) a + ib şi a – ib sunt două rădăcini imaginare conjugate, simple, ale ecuaţiei
caracteristice (3) .
Soluţia sistemului (1) relativă la aceste rădăcini este de forma
( A
1
cos bt + B
1
sin bt ) e
at
, … , ( A
n
cos bt + B
n
sin bt ) e
at
,
pe care dacă o înlocuim în sistemul (1), obţinem prin identificare, un sistem algebric
care determină pe A
2
, … , A
n
, B
2
, … , B
n
în funcţie de A
1
şi B
1
.
III) r = a este o rădăcină reală a ecuaţiei caracteristice (3) de ordinul p+1 de
multiplicitate.
Soluţia sistemului (1) relativă la această rădăcină este de forma
Y
1
= (A
11
+ A
12
t + … + A
1,p+1
t
p
) e
at
,
Y
2
= (A
21
+ A
22
t + … + A
2,p+1
t
p
) e
at
,
……………………………………..
37
Y
n
= (A
n1
+ A
n2
t + … + A
n,p+1
t
p
) e
at
,

şi toate constantele A
ij
se determină în funcţie de A
11
, A
12
, …, A
1,p+1
prin înlocuire
în sistemul (1) şi identificare.
IV) a + ib , a – ib sunt rădăcini ale ecuaţiei caracteristice (3), amândouă de ordinul
p+1 de multiplicitate.
Soluţia sistemului (1) relativă la aceste rădăcini este de forma
Y
1
= (A
11
+ A
12
t + … + A
1,p+1
t
p
) cos bt + (B
11
+ B
12
t + … + B
1,p+1
t
p
) sin bt ,
Y
2
= (A
21
+ A
22
t + … + A
2,p+1
t
p
) cos bt + (B
21
+ B
22
t + … + B
2,p+1
t
p
) sin bt ,
…………………………………….. ……………………………………….
Y
n
= (A
n1
+ A
n2
t + … + A
n,p+1
t
p
) cos bt + (B
n1
+ B
n2
t + … + B
n,p+1
t
p
) sin bt .
unde toate constantelese determină în funcţie de A
11
, A
12
, …, A
1,p+1,
B
11
, B
12
, …,
B
1,p+1,
prin înlocuire în sistemul (1) şi identificare.
Sisteme neomogene.
Putem determina o soluţie particulară a unui sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de
ordinul întâi neomogen, cu coeficienţi constanţi
a
11
y
1
+ … + a
1n
y
n
= f
1
(t) ,
a
21
y
1
+ … + a
2n
y
n
= f
2
(t), (1)
………………………..
an
1
y
1
+ … + a
nn
y
n
= f
n
(t).
folosind metoda variaţiei constantelor. Dacă f
k
(t) au forme particulare, putem să
procedăm într-un mod mai simplu, anume:
a) dacă f
k
(t) sunt polinoame de grad mai mic sau egal cu h , vom căuta o soluţie
particulară de forma
y
1
= P
1h
(t) , … , y
n
= P
nh
(t),
unde P
kh
(t) sunt polinoame arbitrare de grad h, ai căror coeficienţi îi determinăm prin
identificare;
b)dacă f
k
(t) sunt funcţii de forma
e
at
Q
kh
(t) ,
38
unde Q
kh
(t) sunt polinoame de grad mai mic sau egal cu h , atunci căutăm o soluţie
particulară de forma
y
1
= P
1h
(t) e
at
, … , y
n
= P
nh
(t) e
at
,
dacă r = a nu este o rădăcină de ordinul m de multiplicitate a ecuaţiei caracteristice, sau
de forma
y
1
=

t
m
P
1h
(t) e
at
, … , y
n
= t
m
P
nh
(t) e
at
,
dacă r = a este o rădăcină de ordinul m de multiplicitate a ecuaţiei caracteristice.
c) dacă f
k
(t) sunt funcţii de forma
e
at
cos bt Q
kh
(t) + e
at
sin bt R
kh
(t),
căutăm soluţii de forma:
y
k
= e
at
cos bt Q
kh
* (t) + e
at
sin bt R
kh
* (t),
dacă a + ib este rădăcină de ordinul m de multiplicitate a ecuaţiei caracteristice.


T E S T
Se dă circuitul din figură , unde R
1
= R
3
= 1000Ω, R
2
= 2000Ω, L = 1H, C = 103 µF E =
100V. Să se studieze regimul de stabilire a curentului i prin inductanţa L şi a tensiunii
u
c
de la bornele condensatorului C după închiderea întrerupătorului K.
Fie i ,i
L ,
i
C
curenţi în laturi şi u
C
de la bornele condensatorului , după închiderea
lui K ( t > 0).
1. Aplicând teoremele lui Kirchhoff se obţine un sistem de ecuaţii :
…………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………….
39
2.Dacă se elimină i şi se aleg i
L
şi i
C
ca funcţii necunoscute de timp, cu datele din enunţ
sistemul devine :

75 500 2 / 1
75 2500
2
1
= + +
= + −



L C
C
L C
L
i u
dt
du
i u
dt
di
Să se găsească soluţia generală a sistemului omogen.
3.Să se găsească o soluţie particulară a sistemului neomogen.
Să se scrie soluţia generală a sistemului iniţial.

40
Răspuns:
{
. 0 , 100 10001
, 20 / 1 50 / 1 100 / 3
2 / 1
2 / 1 2500
≥ + − =
+ − − =

− −
t e u
e e i
t
C
t t
L
TEMĂ. Exerciţii propuse.
1. Să se găsească soluţia sistemului :
x’+ x – y = 0, y’ + y – 4z = 0, z’ +4z – x = 0, t ε R.
Răspuns : x = 4 + 2t e
-3t
,

y = 4 + (2 - 4t) e
-3t
,
z = 1 + (2t - 2) e
-3t
.
2. Să se găsească soluţia sistemului :
3x’ – x + 2t = t + 1 , x’ + 4x + y = 2t + 3 ,
care satisface condiţiile iniţiale x(0) = 0, y (0) = 0.
41

( ) 3
2
+ x u u


Răspuns

Soluţia sistemului dat este :
x = -4/9 e
t
+ 2/9 e
-t
+ 1/3 t + 2/9 ,
y = 4/9 e
t
+ 4/9 e
-t
+ 2/3 t + 1/9 .
36
Cap.IV Ecuaţii cu derivate parţiale
Noţiuni generale
Definiţii: a) O relaţie de forma
F( x
1
, x
2
, … , x
n
; u,
n
x
u
x
u




, ... ,
1
) = 0 (1)
unde F este o funcţie reală de 2n+1 argumente, definită pe un domeniu
1 2 +

n
R D ,
se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul întâi, dacă se cere să se determine
funcţia u = φ(x
1
, … , x
n
) cu derivate parţiale de ordinul întâi continue într-un
domeniu D’
n
R ⊂ , astfel încât să avem
F( x
1
, x
2
, … , x
n
; φ,
n
x x ∂


∂ ϕ ϕ
, ... ,
1
) = 0
pentru orice ( x
1
, …, x
n
) din R
n
.
2) Funcţiile reale, care îndeplinesc condiţiile de mai sus, se numesc soluţii ale
ecuaţiei cu derivate parţiale (1) în D.
Observaţii:
!) Dacă F depinde şi de derivatele de ordin superior ale lui u, anume
F( x
1
, x
2
, … , x
n
; u,
n
x
u
x
u




, ... ,
1
,
n
n
n
x
u
x
u




, ... ,
2
1
2
) = 0 (2)
atunci o astfel de relaţie se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordin superior.
2) O soluţie u = φ ( x
1
, … , x
n
) , ( x
1
, … , x
n
) ε D a ecuaţiei (1) se numeşte o
suprafaţă integrală a ecuaţiei (1).
Exemplu.
0 =


+


y
u
x
u
.
Funcţiile u = 2 , u = x – y ,cu x ,y numere reale sunt soluţii ale ecuaţiei cu derivate
parţiale. Funcţia u = φ(x-y) , unde φ este o funcţie derivabilă este tot o soluţie a
ecuaţiei date. Planul u=x-y este o suprafaţă integrală.
Soluţia generală. Problema lui Cauchy.
37
Nu ne vom ocupa decât de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi (1), iar dintre acestea
numai de ecuaţiile liniare şi omogene care sunt de forma
P
1
( x
1
, … , x
n
)
1
x
u


+ …. + P
n
( x
1
, … , x
n
)
n
x
u


= 0 (3)
precum şi de ecuaţiile cvasiliniare care sunt de forma
P
1
( x
1
, … , x
n
)
1
x
u


+ …. + P
n
( x
1
, … , x
n
)
n
x
u


= P
n+1
( x
1
, … , x
n
)
Ecuaţia din exemplu dat este liniară şi omogenă.
Din exemplul considerat rezultă că soluţia unei ecuaţii cu derivate parţiale conţine
funcţii arbitrare.
În general nu ne interesează soluţii care conţin funcţii arbitrare, ci o anumită soluţie a
ecuaţiei date, soluţie care îndeplineşte anumite condiţii iniţiale. Aceste condiţii iniţiale
trebuie să determine în mod unic soluţia cerută.
Problema lui Cauchy. Pentru ecuaţia (3) are următorul enunţ: Să se
determine soluţia u( x
1
, … , x
n
) a ecuaţiei cu derivate parţiale:
P
1
( x
1
, … , x
n
)
1
x
u


+ …. + P
n
( x
1
, … , x
n
)
n
x
u


= 0
care pentru x
n
= x
n
o
să se reducă la o funcţie dată ψ( x
1
, … , x
n-1
):
u( x
1
, … , x
n
0
) = ψ( x
1
, … , x
n-1
):
Se poate demonstra că în anumite condiţii impuse funcţiilor P
k
şi ψ soluţia
problemei lui Cauchy este unică.
Să considerăm acum mulţimea soluţiilor ecuaţiei (3) definite într-un
domeniu
1 2 +

n
R D , ψ( x
1
, … , x
n-1
)

fiind o funcţie arbitrară. Mulţimea acestor soluţii
în D o vom numi soluţie generală a ecuaţiei (3) în D.
După cum vom arăta în cele ce urmează, soluţia generală depinde de o funcţie
arbitrară.
ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL
ÎNTÂI LINIARE ŞI OMOGENE
Sistem caracteristic
Fie ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul întâi liniară şi omogenă
38
P
1
( x
1
, … , x
n
)
1
x
u


+ …. + P
n
( x
1
, … , x
n
)
n
x
u


= 0 (1)
cu coeficienţi P
k
( x
1
, … , x
n
) continui şi care nu se anulează simultan într-un
domeniu
n
R D ⊂ .
Definiţii:1. Sistemul simetric

( ) ( ) ( )
n n
n
n n
x x P
dx
x x P
dx
x x P
dx
, ... ,
...
, ... , , ... ,
1 1 2
2
1 1
1
= = = (2)
definit în D se numeşte sistem caracteristic al ecuaţiei cu derivate parţiale (1).
Metoda combinaţiilor integrabile

Fie sistemul de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi simetric (2)
cu funcţiile f
k
( x
1
, … , x
n
) continue şi care nu se anulează simultan în
n
R D ⊂ .
.
Avem egalitatea

( ) ( ) ( )
n n
n
n n
x x P
dx
x x P
dx
x x P
dx
, ... ,
...
, ... , , ... ,
1 1 2
2
1 1
1
= = = =
1 1
1
1 1
...
...
n n
n n
P P
dx dx
λ λ
λ λ
+ +
+ +

pentru orice ( x
1
, … , x
n
) ε D , λ
1
, … , λ
n
fiind n funcţii arbitrare, continue în D.
Definiţie: Un sistem de n funcţii λ
1
, … , λ
n
continue în D, care îndeplinesc
condiţiile

0 ...
...
1 1
1 1
= + +
Φ = + +
n n
n n
P P
d dx dx
λ λ
λ λ
pentru orice ( x
1
, … , x
n
) ε D, se numeşte o combinaţie integrabilă a sistemului (1)
în D.
Funcţia Φ( x
1
, … , x
n
) = C a cărei diferenţială totală în D este
0 ...
...
1 1
1 1
= + +
Φ = + +
n n
n n
P P
d dx dx
λ λ
λ λ
este o integrală primă a sistemului (1). Într-adevăr, din (2)
rezultă că trebuie să avem λ
1
dx
1
+ … + λ
n
dx
n
= 0 , în D, dacă λ
1
P
1
+ … +
λ
n
P
n
= 0
(pentru ca ultima egalitate (2) să poată fi adevărată) , deci relaţia λ
1
dx
1
+ … + λ
n
dx
n
= 0 este o consecinţă a ecuaţiilor sistemului (1).
Funcţia Φ( x
1
, … , x
n
) = C este o consecinţă a ecuaţiilor sistemului (1).
39
2. Curbele integrale ale sistemului (2) se numesc curbe caracteristice ale ecuaţiei cu
derivate parţiale (1).
Vom arăta în cele ce urmează că problema integrării ecuaţiei diferenţiale (1) se
reduce la problema integrării sistemului caracteristic (2).
Teoremă: Fie φ( x
1
, … , x
n
) = C o integrală primă a sistemului caracteristic (2);
funcţia u = φ( x
1
, … , x
n
) este o soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale (1).
Demonstraţie:
Fie φ( x
1
, … , x
n
) = C o integrală primă a sistemului (2). Funcţia este
continuă şi are derivate parţiale de ordinul întâi continue în D. Deoarece φ = C
este o integrală primă a sistemului (2) urmeză că pentru orice punct ( x
1
, … , x
n
)
ε D situat pe o curbă integrală a sistemului (2), egalitatea (3) se scrie
P
1
( x
1
, … , x
n
)
1
x
u


+ …. + P
n
( x
1
, … , x
n
)
n
x
u


= 0 (4)
u = φ, valabilă pentru orice ( x
1
, … , x
n
) situat pe o curbă integrală a sistemului
(2). Această egalitate (4) fiind adevărată pentru orice constantă C, este adevărată
pentru orice curbă integrală a sistemului (2) situată în D, de unde rezultă că este
adevărată pentru orice ( x
1
, … , x
n
) ε D ; prin urmarefuncţia u = φ( x
1
, … ,
x
n)
este o soluţie a ecuaţiei (1) în D. Teorema este demonstrată.

Soluţia generală
Teoremă: Fie ecuaţia cu derivate parţiale
P
1
( x
1
, … , x
n
)
1
x
u


+ …. + P
n
( x
1
, … , x
n
)
n
x
u


= 0
cu coeficienţii P
k
( x
1
, … , x
n
) continui şi care nu se anulează simultan într-un
domeniu
n
R D ⊂ .
Fie
φ
1
( x
1
, … , x
n
) = C
1
φ
2
( x
1
, … , x
n
) = C
2
……………………
φ
n-1
( x
1
, … , x
n
) = C
n-1
n-1 integrale prime (independente) ale sistemului caracteristic
40

( ) ( ) ( )
n n
n
n n
x x P
dx
x x P
dx
x x P
dx
, ... ,
...
, ... , , ... ,
1 1 2
2
1 1
1
= = = .
Fie Φ( v
1
, … , v
n
) o funcţie continuă cu derivate parţiale continue pe un
domeniu
1 −

n
R D .
Funcţia u( x
1
, … , x
n
) dată de:
u( x
1
, … , x
n
) = Φ [φ
1
( x
1
, … , x
n
) , φ
2
( x
1
, … , x
n
)
, … ,
φ
n-1
( x
1
, …
, x
n
) ] (1’)
este soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale (1). Reciproc, orice soluţie u( x
1
, … ,
x
n
)a ecuaţiei (1) se poate scrie sub forma (1’).
Demonstraţie . Ase vedea [1].

T E S T
Să se integreze sistemul :


x y
dz
z x
dy
y z
dx
4 6 3 2 −
=

=

1. Ce fel de sistem este ?
…………………………………………………………………………………………….
2. Justificaţi tipul sistemului.
…………………………………………………………………………………………….
3. Care sunt combinţiile integrabile ?
…………………………………………………………………………………………….
4. Care sunt integralele prime ?
41

TEMĂ. Exerciţii propuse

( ) 3
2
+ x u u


1. Să se rezolve ecuaţia :
. 0 2
2
=


+


+


z
u
z
y
u
y
x
u
x
Soluţia ecuaţiei date este dată de următoarele integrale prime :
x = e
-C
1
, xy = C
2
.

47
Cap. V Transformarea lui Laplace

Funcţie original. Proprietăţi.
În problemele fizicii şi tehnicii se foloseşte adesea o corespondenţă între două
mulţimi de funcţii , o primă mulţime numită clasa originalelor şi a doua formată din
imaginile lor obţinute printr-o anumită transformare. Această corespondenţă prezintă
interes dacă este biunivocă şi dacă unor operaţii din prima mulţime le corespund în a
doua mulţime operaţii mai simple.
Printre altele ,de obicei, operaţiilor de derivare şi integrare le corespund operaţii mai
simple.
În cele ce urmează ne vom ocupa de transformarea lui Laplace.
Definiţie. O funcţie f , definită pe R , cu valori reale sau complexe , se numeşte
original dacă are următoarele proprietăţi :
1. f(t) = 0 , oricare ar fi t negativ;
2. este derivabilă pe porţiuni;
3. există două numere , M > 0 , s
0
≥0, astfel încât
- M e
s
0
t
≤ f(t)≤ M e
s
0
t
, [ ) ∞ ∈ ∀ , 0 t .
Mulţimea funcţiilor care îndeplinesc aceste condiţii o vom nota O.
Definiţie. Fie f din O, arbitrară .Funcţia cu valori complexe F, definită pe
mulţimea ( ) { }
0 0
Re s p C p f ∈ = ∆ , definită prin
( ) ( ) ,
0
dt e t f p F
pt −


=
se numeşte imaginea după Laplace sau transformata Laplace a funcţiei f.
Teoremă. Dacă funcţia f şi derivatele sale până la ordinul n aparţin clasei
originalelor şi dacă F este transformata Laplace a lui f, atunci transformata
Laplace a derivatei de ordinul n este dată de relaţia :
( )
( ) ( ) ( ) ( )
( )
( ) [ ]
( )
) 0 ( ),..., 0 ( ' ), 0 (
, 0 ... 0 ' 0
1
1 2 1

− − −
+ + + − =
n
n n n n n
f f f
f f p f p p F p t F
fiind limitele la dreapta în t=0
ale funcţiei f şi derivatelor acesteia.
Demonstraţie. A se vedea [1].
48
De asemenea pentru alte proprietăţi ale transformatei Laplace recomandăm a se vedea
bibliografia.
Dăm în continuare un tabel cuprinzând transformatele Laplace ale funcţiilor elementare
.
Funcţia origine Transformata Laplace
t
n
, n=1,2,… N!/p
n+1
t
α
, α>-1 Γ(α+1)/p
α+1
e
αt
, α= a + bi 1/(p-α)
t
m
e
αt
m!/(p-α)
m+1
sin mt ,m > 0 m/(p
2
+m
2
)
cos mt p/(p
2
+m
2
)
e
at
sin mt

2 2
) ( m a p
m
+ −
e
at
cos mt

2 2
) ( m a p
a p
+ −

T sin mt 2pm/(p
2
+m
2
)
2
T cos mt (p
2
-m
2
)/(p
2
+m
2
)
2


Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale. TEST
Vom da un exemplu de rezolvare a unei ecuaţii aplicând transformarea lui Laplace.
După cum se va vedea rezolvarea ecuaţiei diferenţiale se va reduce în acest caz la
rezolvarea unei ecuaţii algebrice.
Să se rezolve ecuaţia diferenţială :
y’’-3y’+2y=te
t
y(0)=0, y’(0)=1
Aplicând transformata Laplace au loc următoarele transformări :
y(t)…….y(p)
y’(t)……py(p)-y(0)=py(p)
y’’(t)…..p
2
y(p)-py(0)-y’(0)=p
2
y(p)-1
te
t
……..1/(p-1)
2
49
Ecuaţia algebrică este:
…………………………………………………………………………………………….
Să se găsească soluţia ecuaţiei algebrice de mai sus .
…………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………….
.Să se găsească cu ajutorul tabelului de mai sus soluţia ecuaţiei diferenţiale cu
coeficienţi constanţi.
…………………………………………………………………………………………….
Răspuns :
y(t) = -2e
t
-te
t
-t
2
e
t
/2+2e
2t
.
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale. TEST
Pe baza teoremei de derivare enunţate şi a tabelului de legătură între funcţii original şi
transformate Laplace vom rezolva un sistem de ecuaţii diferenţiale. Avantajul acestei
metode constă în faptul că rezolvarea se reduce la rezolvarea unui sistem algebric.
Să se găsească soluţia sistemului :
x’=-7x +y +5 , y’=-2x – 5y –37t ,x(0)=0, y(0)=0.
Au loc următoarele transformări :
x(t)………x(p)
y(t)………y(p) 5………5/p
x’(t)……..p x(p) t……….1/p
2
y’(t)……..p y(p)
Sistemul algebric obţinut este :
…………………………………………………………………………………………….
Soluţia sistemului algebric este :
…………………………………………………………………………………………….
Să se descompună soluţia sistemului algebric în fracţii simple :
50
Trecând la original să se precizeze soluţia sistemului iniţial :
…………………………………………………………………………………………….
Răspuns :
x(t) = 1-t-e
-6t
cos t
y(t) = 1 - 7t – e
-6t
cos t + e
-6t
sin t.
TEMĂ. Exerciţii propuse.
1. Aflaţi imaginea Laplace pentru funcţia origine :
f(t) = 2 + 3e
t
- 2e
-2t
+ 3 sin 2t + 4 cos 3t + t
…………………………………………………………………………………………….
2. Aflaţi funcţiile origine pentru următoarele funcţii imagine :
a) F(p) = 1/(p
2
+ 3p + 4),
b) F(p) = 3p/(p
2
- p + 1).
99
CAP VI. SERII FOURIER
Armonice.
Funcţia periodică ) sin( ) ( ϕ ω + = x A x f , unde A, ω şi ϕ sunt constante reale; se
numeşte armonică de amplitudine A , frecvenţă ω şi fază iniţială ϕ .
Această armonică are perioada
ω
π 2
= T . Într-adevăr, pentru orice x,
) sin( ] 2 ) sin[( ] )
2
( sin[ ϕ ω π ϕ ω
ω
π
ω + = + + = + + x A x A y x A .
Originea termenilor de ”amplitudine”, ”frecvenţă”, ”fază iniţială” este legată de
mişcarea unidimensională a unui punct material sub acţiunea unei forţe proporţională cu
distanţa.
Să vedem cum arată graficul armonicei introduse?
Dacă A=1, ω=1, ϕ =0 obţinem funcţia elementară y=sinx . Să considerăm acum
armonica y=sinωx şi să punem z:=

ωx. Obţinem y=sinz, adică o sinusoidală obişnuită.
Dar
ω
z
x = , prin urmare, graficul armonicei y=sinωx se poate obţine din graficul unei
sinusoide obişnuite prin deformarea acesteia în direcţia axei absciselor. Pentru ω>1,
deformarea se reduce la o contractare de ω
ori, iar pentru
ω
<1 la o dilatare de
ω
1
.
Să considerăm acum armonica ) sin( ϕ ω + = x y şi să punem ϕ ω ω + = x z : .
Graficul armonicei y=sinωz ne este deja cunoscut. Dar
ω
ϕ
− = z x , prin urmare,
graficul armonicii ) sin( ϕ ω + = x y se obţine din graficul armonicii y=sinωx printr-o
translaţie cu
ω
y
− de-a lungul axei absciselor.
În sfârşit, graficul armonicii ) sin( ϕ ω + = x A y , se obţine din graficul armonicii
) sin( ϕ ω + = x y prin înmulţirea tuturor ordonatelor cu A.
Folosind o formulă cunoscută din trigonometrie, putem scrie:
) cos sin sin (cos ) sin( ϕ ω ϕ ω ϕ ω x x A x A + = +
100
Punând
ϕ ϕ cos : , sin : A b A a = = (1)
ne convingem că armonica se poate scrie sub forma:
x b x a x f ω ω sin cos ) ( + = . (2)
Reciproc, orice funcţie de forma (2) este o armonică. Într-adevăr este suficient să-i
găsim pe A şi ϕ din (1). Vom obţine:
A
b
b a
a
A
a
b a A =
+
= = + = ϕ ϕ cos , sin ,
2 2
2 2
, de unde ϕ .
Vom folosi în cele ce urmează notaţia (2) pentru armonice. De asemenea, va fi
convenabil să introducem perioada T în (2) în mod explicit, punând T:=2l. Atunci, din
egalitatea
ω
π 2
= T obţinem
l T
π π
ω = =
2
şi prin urmare, armonica de perioadă T=2l se poate scrie sub forma
l
x
b
l
x
a x f
π π
sin cos ) ( + = . (3)
Polinoame trigonometrice şi serii trigonometrice
Fiind dat numărul T=2l, să considerăm armonicele
K , 2 , 1 , sin cos = + k
l
kx
b
l
kx
a
k k
π π
(4)
cu frecvenţele
l
k
k
π
ω = şi perioadele
k
l
T
k
k
2 2
= =
ω
π
.
Deoarece T=2l=kT
k
, numărul T=2l este o perioadă pentru toate armonicele (4), a se
vedea exerciţiul 1. De aceea orice sumă parţială

=
+ + =
n
k
k k n
l
kx
b
l
kx
a A x S
1
) sin cos ( : ) (
π π
unde A∈R, fiind o sumă de funcţii de perioadă 2l, reprezintă o funcţie de aceeaşi
perioadă (adăugarea constantei nu modifică periodicitatea!).
Vom numi funcţia s
n
(x) polinom trigonometric de ordin n şi perioadă 2l.
101
Suma unei serii trigonometrice infinite (dacă este convergentă) reprezintă de asemenea
o funcţie de perioadă 2l.
Deci dacă:


=
+ + =
1
) sin cos ( ) (
k
k k
l
kx
b
l
kx
a A x f
π π
(5)
atunci punând
l
x
t
π
= : sau
π
tl
x = obţinem pentru
|
.
|

\
|
=
π
ϕ
tl
f t : ) ( ,


=
+ + =
1
) sin cos ( ) (
k
k k
kt b kt a A t ϕ (6)
armonicele acestei serii având perioada comună 2π. Aşadar, dacă pentru f(x) de
perioadă 2l este valabilă dezvoltarea (5) atunci pentru ) (t ϕ de perioadă 2π este valabilă
dezvoltarea (6). Afirmaţia reciprocă este în mod evident adevărată. Astfel, este suficient
să rezolvăm problema dezvoltării în seri trigonometrică pentru funcţiile cu perioada
standard 2π.
Sistemul trigonometric fundamental
Mulţimea de funcţii:
1, cosx, sinx, cos2x, sin2x, … , cosnx, sinnx, … n∈N se numeşte sistemul
trigonometric fundamental.
Pentru orice n întreg şi diferit de zero avem:
0 sin cos = =
∫ ∫
− −
dx nx dx nx
π
π
π
π
. (7)
π
π
π
π
π
= =
∫ ∫
− −
dx nx dx nx
2 2
sin cos (8)

Pentru orice m, n∈Z, m≠n, avem:
0 sin sin cos cos = =
∫ ∫
− −
dx mx nx dx mx nx
π
π
π
π
, (9)
102
0 cos sin =


dx mx nx
π
π
.
(10)
Egalităţile (7), (9), (10) arată că integrala unui produs de două funcţii oarecare diferite
ale sistemului trigonometric fundamental extinsă la [-π, π] este nulă.
Vom conveni să spunem că două funcţii ) (x ϕ şi ) (x ψ sunt ortogonale pe segmentul
[a, b] dacă:
0 ) ( ) ( =

dx x x
b
a
ψ ϕ .
Conform acestei definiţii, vom spune că sistemul trigonometric fundamental este
ortogonal.
T E S T
Seria Fourier a unei funcţii de perioadă 2π
Să presupunem că funcţia f(x) de perioadă 2π se poate dezvolta într-o serie de forma:


=
+ + =
1
0
) sin cos (
2
) (
k
k k
kx b kx a
a
x f . (11)
Ne propunem să calculăm coeficienţii a
0
, a
k
şi b
k
, k=1, 2, … considerând funcţia
cunoscută. Pentru aceasta vom face ipoteza importantă că atât seria (11) cât şi seriile pe
care le vom obţine se pot integra termen cu termen ceea ce implică şi integrabilitatea
funcţiei f(x). Integrând (11) obţinem
103

∫ ∫ ∫ ∫

=
− − − −
|
.
|

\
|
+ + =
1
0
sin cos
2
) (
k
k k
dx kx b dx kx a dx
a
dx x f
π
π
π
π
π
π
π
π
.
In virtutea lui (7) toate integralele de sub semnul sumă sunt nule deci
dx x f a


=
π
π
π ) (
0
. (12)
Să înmulţim acum ambii membrii ai lui (11) cu cos nx iar
rezultatul să-l integrăm între aceleaşi limite. Obţinem

∫ ∫ ∫ ∫

=
− − − −

+ + =
1
0
cos sin cos cos cos
2
cos ) (
k
k k
dx nx kx b dx nx kx a dx nx
a
nxdx x f
π
π
π
π
π
π
π
π
.
În virtutea primei relaţii (8) şi a relaţiilor (9) şi (10) avem
π
π
π
n
a nxdx x f =


cos ) ( . (13)
Analog, prin înmulţirea relaţiei (11) cu sin nx şi integrare avem
π
π
π
n
b nxdx x f =


sin ) ( . (14)
Relaţiile (12), (13) şi (14)pot fi scrise restrâns în forma:
nxdx x f a
n
cos ) (
1


=
π
π
π
, nxdx x f b
n
sin ) (
1


=
π
π
π
.
n=0, 1, 2, … n=1, 2, …
Un criteriu de convergenţă pentru seriile Fourier
Funcţia f(x) se numeşte netedă pe [a, b] dacă admite în acest segment o derivată
continuă. Geometric, aceasta înseamnă că parcurgând curba, panta tangentei variază
continuu, fără salturi (graficul nu are puncte unghiulare).
Funcţia f(x) continuă se numeşte netedă pe porţiuni în [a, b] dacă acest segment poate fi
descompus într-un finit de subintervale astfel încât pe fiecare dintre ele f(x) să fie o
funcţie netedă (graficul poate avea un număr finit de puncte unghiulare – a se vedea fig.
1).
Funcţia f(x) dicontinuă este netedă pe porţiuni pe [a, b] dacă:
104
1/ nu are decât un număr finit de discontinuităţi de prima speţă (salturi finite)
în [a, b],
2/ pe fiecare din subintervalele [α, β] în care punctele de discontinuitate împart
segmental [a, b] funcţia continuă
¦
¹
¦
´
¦
= −
< <
= +
=
β β
β α
α α
x f
x x f
x f
x g
), 0 (
), (
), 0 (
) (
este netedă pe porţiuni ( fig.2 )

Teoremă. Seria Fourier a unei funcţii f(x) de perioadă 2π netedă pe porţiuni (continuă
sau discontinuă) converge pentru toate valorile lui x, iar suma ei este egală cu f(x) în
orice punct de continuitate şi cu | | ) 0 ( ) 0 (
2
1
− − + x f x f în fiecare punct de
discontinuitate.
Demonstraţie. A se vedea [7].
Exerciţii rezolvate
1) Să se arate că dacă f:R→R este periodică de perioadă T atunci este periodică de orice
perioadă kT, k∈Z.
Soluţie. Dacă ) ( ) ( T x f x f + = atunci are loc şi lanţul de egalităţi:
T x f T x f T x f x f … = + = + = + = ) 3 ( ) 2 ( ) ( ) ( deduse din aplicarea repetată a
definiţiei. Din aceeaşi definiţie avem:
) ( ] ) 2 [( ) ( x f T T f T x f = + − = − , deci -T este şi el perioadă. Atunci numerele
-2T, -3T, -4T, … vor fi şi ele perioade.
105
2) Dacă f:R→R este periodică de perioadă T şi integrabilă pe un anumit segment de
lungime T, atunci ea este integrabilă pe orice alt segment de aceeaşi lungime şi valoarea
integralei rămâne neschimbată, adică
dx x f dx x f
T b
b
T a
a
∫ ∫
+ +
= ) ( ) ( , ∀ a, b∈R.
Soluţie. Această proprietate rezultă uşor din interpretarea integralei ca arie.
3) Fie ) (x f o funcţie continuă în [a, b] şi care nu are derivată într-un număr finit de
puncte x
1
, x
2
, … , x
m
, a<x
1
<x
2
< … < x
m
<b iar ) (x f ′ este integrabilă pe segmentul [a,
b]. atunci :
dt t f a f b f
b
a

′ = − ) ( ) ( ) ( .
Soluţie. Pentru h suficient de mic, putem scrie:
dt t f a f h x f
h x
a


′ = − −
1
) ( ) ( ) (
1
,
dt t f h x f h x f
h x
h x
k k
k
k


+
+
+
′ = + − −
1
) ( ) ( ) (
1
, k=1, 2, … , m-1,
dt t f h x f b f
b
h x
m
m

+
′ = + − ) ( ) ( ) ( ,
deoarece pe fiecare din segmentele [x
k
+h, x
k+1
-h], ) (x f ′ există. La limită pentru h→0,
obţinem
dt t f a f x f
x
a

′ = −
1
) ( ) ( ) (
1
,
dt t f x f x f
k
k
x
x
k k ∫
+
′ = −
+
1
) ( ) ( ) (
1
, k=1, 2, … , m-1,
dt t f x f b f
b
x
m
m

′ = − ) ( ) ( ) ( , de unde se obţine formula dorită prin adunare
membru cu membru.
4) Să se demonstreze egalităţile (8), (9), (10).
Indicaţie. Se vor folosi egalităţile trigonometrice:
)] cos( ) [cos(
2
1
cos cos β α β α β α − + + = ,
106
)] cos( ) [cos(
2
1
sin sin β α β α β β + − − = ,
)] sin( ) [sin(
2
1
cos sin β α β α β α − + + = .
5) Să se dezvolte în serie Fourier funcţia
¹
´
¦
< ≤ − −
≤ ≤
=
0 , 1
0 , 1
) (
x
x
x f
π
π
să se determine sumele parţiale S
15
(x) şi S
25
(x) şi să se reprezinte grafic. Ce se observă
în vecinătatea originii?
Indicaţie.

=


=
25
1
25
) 1 2 sin(
1 2
1 4
) (
n
x n
n
x s
π
.
Graficul sumelor parţiale ale seriei Fourier are un salt faţă de graficul funcţiei în punctul
de discontinuitate care reprezintă 9% din saltul funcţiei în acel punct (aşa numitul efect
Gibbs).
TEMA. Exerciţii propuse
1) Să se arate că seria Fourier a unei funcţii pare conţine numai cosinusuri ( serie
Fourier de cosinusuri ), adică ataşăm funcţiei ) (x f seria:


=
+ ≈
1
0
cos
2
) (
n
n
nx a
a
x f , unde dx nx x f a
n ∫
=
π
π
0
cos ) (
2
.
Până când nu am demonstrat convergenţa seriei vom folosi semnul ≈.
107
2) Să se arate că seria Fourier a unei funcţii impare conţine numai sinusuri (serie Fourier
de sinusuri), adică


=

1
sin ) (
n
n
nx b x f , unde dx nx x f b
n ∫
=
π
π
0
sin ) (
2
.
3) Să se dezvolte în serie Fourier funcţia
2
) ( x x f = , x∈[-π, π].
Răspuns
|
.
|

\
|
− + − − = L
2 2
2
2
3
3 cos
2
2 cos
cos 4
3
x x
x x
π
.
108
4) Să se dezvolte în serie Fourier funcţia pară x x f = ) ( , x∈∈[-π, π].
5) Să se dezvolte în serie Fourier de sinusuri funcţia
¦
¹
¦
´
¦
≤ < −
< ≤
=
.
2
, sin
,
2
0 , sin
) (
l x
l
l
x
l
x
l
x
x f
π
π
Răspuns
l
x n
n
n
n
x f
n
π
π
π
sin
1
2
cos
4
) (
2
2


= −
− = .
109
6) Să se dezvolte în serie Fourier funcţia periodică
l
x
x f
π
cos ) ( = , l >0, l =const.
Răspuns


− + =


=
+
1
2
1
1 4
2
cos
) 1 (
2
1 4
) (
n
n
n
l
x
x f
π
π
.
110
7) Să se reprezinte cu ajutorul unor programe de calcul concepute individual sau cu
ajutorul unor pachete de programare specializate armonicele.
x y sin
1
= , x y 3 sin
2
= ,
|
.
|

\
|
+ =
6
3 sin
3
π
x y ,
|
.
|

\
|
+ =
6
3 sin 4
4
π
x y .
Să se compare aceste curbe.
8) Pentru fiecare din exerciţiile 3) până la 6), folosind pachete de programe specializate
să se reprezinte comparativ curbele ) (x f y = şi curbele obţinute trunchiind seriile
Fourier la primii 5 sau 6 termeni. Comentaţi rezultatul.
9) Să se dezvolte în serie Fourier funcţia
¹
´
¦
≤ ≤
< ≤ −
=
2 0 , cos
0 2 , 0
) (
x x
x
x f şi să se pună în
evidenţă fenomenul Gibbs.
Indicaţie

= −
+ =
10
1
2 2
10
4
1
2 sin
4
1
) (
n
x
n
n S
π
| |
)
`
¹
¹
´
¦
− − + −
+
2
sin 2 cos ) 1 ( 1
2
cos 2 sin 2 ) 1 (
1
x n
n
x n
x
n n
π
π
π
.
111
112

Cap VII. Sisteme ortogonale
Definiţie. Sisteme normate
Un sistem (mulţime) infinit de funcţii reale
se numeşte ortonormat pe |a,b| , a<b , dacă
Vom presupune întotdeauna că
Condiţia (2) exprimă faptul că funcţiile sistemului (1) sunt ortogonale două cîte două iar
condiţia (3) implică faptul că nici una din funcţiile sistemului nu este identic nulă.
Sistemul trigonometric fundamental din lecţia precedentă este un exemplu de sistem
ortogonal pe orice segment de lungime 2π iar sistemul trigonometric general
este ortogonal pe orice segment de lungime 2l .
Sistemul (1) se numeşte normat dacă
Orice sistem ortogonal se poate norma (a se vedea exerciţiul 1) iar un sistem ortogonal şi
normat se numeşte ortonormat.
( ) ( ) ( ) ( ) | | (1) , : , ... , , ... , , ,
2 1 0
R b a x x x x
n n
→ ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ
( ) ( ) (2) , , , 0
*
N n m n m dx x x
m
b
a
n
∈ ≠ = ⋅

ϕ ϕ
( ) (3) . N , 0
*
2
∈ ≠

n dx x
b
a
n
ϕ
(4) ... , sin , cos , ... , sin , cos , 1
l
nx
l
nx
l
x
l
x π π π π
( ) ... , 2 , 1 , 0 , 1
2
= =

n dx x
b
a
n
ϕ
113
Vom introduce norma unei funcţii reale f:|a,b|→R , notată f , prin
Dacă sistemul (1) este normat , avem
Serii Fourier după un sistem ortogonal dat
Vom reface în esenţă raţionamentul cu privire la seria Fourier corespunzătoare unei funcţii
de perioadă 2π. Fie f:|a,b|→R care poate fi reprezentată ca suma unei serii de funcţii
aparţinând sistemului ortogonal (1), adică ∀ x∈|a,b|,
Unde c
0
,c
1
, …,c
n
, … sunt constante pe care ne propunem să le determinăm .
Pentru asta vom presupune că seria
obţinută prin înmulţirea egalităţii (5) cu ϕ
n
(x) se poate integra termen cu
termen pe segmentul |a,b|. În virtutea egalităţii (2), această integrare implică
de unde
Coeficienţii calculaţi după formulele (6) se numesc coeficienţi Fourier ai funcţiei f(x) în
raport cu sistemul (1) iar seria corespunzătoare seria Fourier în raport cu acest sistem .
( ) . :
2
1
2
|
|
.
|

\
|
=

b
a
dx x f f
. ... , 2 , 1 , 0 , 1 = = n f
( ) ( ) ( ) ( ) (5) ... ...
1 1 0 0
+ + + + = x c x c x c x f
n n
ϕ ϕ ϕ
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 0,1,2, n , ... ...
1 1
2
1 1 1 1 0 0
= + + + + + + =
+ + − −
x x c x c x x c x x c x x c x x f
n n n n n n n n n n n
ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ
( ) ( )
(6) ,... 2 , 1 , 0 ,
2
= =

n
dx x x f
c
n
b
a
n
n
ϕ
ϕ
( ) ( ) ( ) ,... 2 , 1 , 0 ,
2
= =
∫ ∫
n dx x c dx x x f
b
a
n n
b
a
n
ϕ ϕ
114
Dacă sistemul ortogonal (1) este în plus normat coeficienţii c
n
daţi de(6)devin
Reamintim că atâta timp cât n-am stabilit dacă seria Fourier converge,
într-un anumit fel, către f(x), vom scrie
Trebuie totuşi să remarcăm că chiar dacă seria Fourier este divergentă (ceea ce se întâmplă
efectiv uneori !), ea se bucură de o serie de proprietăţi remarcabile, despre care vom vorbi
în cele ce urmează.
Abaterea pătratică : minimul ei
Fie f:|a,b|→R o funcţie integrabilă împreună cu pătratul ei.
Să considerăm “polinomul” în raport cu sistemul ortogonal (1):
unde γ
0
, γ
1
, … ,γ
n
sunt constante deocamdată nedeterminate.
Să introducem mărimea (numărul) reală:
pe care o vom numi abaterea pătratică a polinomului δ
n
de la funcţia f(x).
Ne punem problema ca pentru un n dat să determinăm coeficienţii γ
0
, γ
1
, … ,γ
n
astfel încât abaterea pătratică δ
n
să fie minimă.
Din (8) şi (7) avem succesiv:
iar în conformitate cu (6) ,
( ) ( ) . dx x x f c
n
b
a
n
ϕ

=
( ) ( ) ( ) ( ) . ... ...
1 1 0 0
+ + + + ≈ x c x c x c x f
n n
ϕ ϕ ϕ
( ) ( ) ( ) ( ) (7) ... :
1 1 0 0
x x x x
n n n
ϕ γ ϕ γ ϕ γ σ + + + =
( ) ( ) | | (8) :
2

− =
b
a
n n
dx x x f σ δ
( ) ( ) ( ) ( ) , 2
2
2
∫ ∫ ∫
+ − =
b
a
b
a
b
a
n n n
dx x dx x x f dx x f σ σ δ ( ) ( ) ( ) ( ) ,
0



=
=
b
a
n
k
b
a
k k n
dx x x f dx x x f ϕ γ σ
( ) ,
2

=
b
a
k k k
c dx x f ϕ ϕ
115
unde c
k
sunt coeficienţii Fourier ai funcţiei f(x) şi de aceea
Mai departe ,
Ultima sumă este extinsă la toţi indicii p şi q diferiţi între ei care nu depăşesc pe n . În
virtutea ortogonalităţii sistemului (1) este egală cu zero . Aşadar ,
Înlocuind (9) şi (10) în expresia lui δ
n
obţinem
Mărimea δ
n
va fi , evident , minimă atunci când
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) =
|
|
.
|

\
|
+ = |
.
|

\
|
=

∑ ∑



= ≠ =
b
a
n
k q p
q p q p k k
b
a
n
k
k k
b
a
n
dx x x x dx x dx x
0
2 2
2
0
2
2 ϕ ϕ ϕ γ ϕ γ ϕ γ σ
( ) ( ) ( ) . 2
0
2 2

∑ ∑

≠ =
+ =
b
a
q p
q p
q p
n
k
b
a
k k
dx x x dx x ϕ ϕ γ γ ϕ γ
( ) ) 10 ( .
0
2
2 2


=
=
b
a
n
k
k k n
dx x ϕ γ σ
( ) = + − =

∑ ∑
= =
b
a
n
k
n
k
k k k k k n
c dx x f
0 0
2
2
2
2
2 ϕ γ ϕ γ δ
( )

∑ ∑
= =
− − + =
b
a
n
k
n
k
k k k k k
c c dx x f
0 0
2
2
2
2 2
. ) ( ϕ ϕ γ
( )

=
= −
n
k
n k k
c
0
2
2
, 0 ϕ γ
( ) ( ) ( ) 9 .
0
2


=
=
b
a
n
k
k k k n
c dx x x f ϕ γ σ
116
ceea ce este echivalent cu condiţiile γ
k
=c
k
, k=0,1,2, … ,n .
Aşadar, abaterea pătratică va fi minimă, atunci când coeficienţii polinomului σ
n
(x) sunt
coeficienţii Fourier. În acest caz, notând abaterea minimă cu ∆
n
avem
Inegalitatea lui Bessel şi consecinţele ei
Deoarece ∆
n
≥0, din (11) rezultă că pentru orice n , are loc
Suma din stânga, fiind sumă de termeni pozitivi, nu poate decît să crească când n creşte .
De aceea , fiind mărginită de o mărime constantă (integrala finită din dreapta) va avea o
limită pentru n→∞. Aceasta înseamnă că seria
converge, şi
Inegalitatea (13) se numeşte a lui Bessel.
Dacă sistemul (1) este ortonormat ea devine
şi deci seria pătratelor coeficienţilor Fourier este convergentă.
Din convergenţa seriei (12) rezultă că
( ) ( ) ( ) (11) .
0
2
2
2
0
∫ ∫
∑ ∑
= =
− =

− = ∆
b
a
b
a
n
k
k k
n
k
k k n
c dx x f dx x c x f ϕ ϕ
( )


=
+∞ < ≤
n
k
b
a
k
k
dx x f c
0
2
2
.
2
ϕ
(12)
0
2
2


= k
k k
c ϕ
( )




=
b
a
k
k k
dx x f c (13) .
2
0
2
2
ϕ
( )



=

b
a
k
k
c dx x f
0
2
2
,
0 lim =
∞ →
n n
n
c ϕ
117
şi deoarece
acesta implică pentru un sistem ortonormat,
Deci în cazul acestor sisteme coeficienţii Fourier tind către zero când n→∞.
Această proprietate a coeficienţilor Fourier în raport cu un sistem ortonormat este deosebit
de importantă şi utilă în aplicaţii.
Exerciţii rezolvate
1) Să se demonstreze inegalitatea Cauchy- Buniakovski:
pentru orice două funcţii integrabile împreună cu pătratele lor pe |a,b|.
Soluţie.Din inegalitatea elementară
rezultă integrabilitatea funcţiei 'ϕψ'. Să considerăm acum pentru un λ real şi arbitrar
cantitatea nenegativă
şi să punem
*
, 1 N n
n
∈ ∀ = ϕ
. 0 lim =
∞ →
n
n
c
( ) ( ) ( ) ( ) ,
2 2
2
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

|
|
.
|

\
|
∫ ∫ ∫
b
a
b
a
b
a
dx x dx x dx x x ψ ϕ ψ ϕ
( ),
2
1
2 2
ψ ϕ ϕψ + ≤
( )
∫ ∫ ∫ ∫
≥ + + = +
b
a
b
a
b
a
b
a
dx dx dx dx , 0 2
2 2 2
2
ψ λ ϕψ λ ϕ λψ ϕ
∫ ∫ ∫
= = =
b
a
b
a
b
a
dx C dx B dx A . : , : , :
2 2
ψ ϕψ ϕ
118
Cu alte cuvinte trinomul în λ, Cλ
2
+2Bλ+A este nenegativ, C fiind pozitiv implică faptul
că discriminantul satisface B
2
-AC≤0, adică inegalitatea dorită.
TEMA. Exerciţii propuse
1) Să se arate că orice sistem ortogonal se poate norma.
2)Să se studieze sistemele:
şi , ... , cos , ... , 2 cos , cos , 1 ) nx x x a ... , sin , ... , 2 sin , sin ) nx x x b
119
3)Să se arate că sistemul c
este ortogonal pe |0,π ⁄ 2|.
4)Să se arate că sistemele
sunt ortogonale pe segmentul |0, l| .
( ) ... , 1 2 sin , ... sin5x, , 3 sin , sin c) x n x x +
şi , ... , cos , ... ,
2
cos , cos , 1 )
l
x n
l
x
l
x
d
π π π
... , sin , ... ,
2
sin , sin )
l
x n
l
x
l
x
e
π π π
120
5)Să se arate că sistemul
este ortogonal pe |0, l|.
( )
... ,
2
1 2
sin , ... ,
2
5
sin ,
2
3
sin ,
2
sin )
l
x n
l
x
l
x
l
x
f
π π π π +
121
6)Să se normeze toate sistemele a) până la f).

132
BIBLIOGRAFIE
1.BONCUŢ M., BUCUR A., Capitole de matematici speciale, Editura Alma Mater,
Sibiu,2001
2.CÂRSTICI B., Matematici speciale, EDP, Bucureşti,1967
3.NEAMŢU N., Curs de matematici speciale, IPT,1978
4.PETRESCU S., Analiză matematică şi matematici speciale, EDP, Bucureşti,1969
5.ROŞCULEŢ M., Serii trigonometrice şi aplicaţii, Editura Academiei Române,
Bucureşti,1991
6.RUDNER V., Matematici speciale, Culegere de probleme, EDP,Bucureşti,1970
7.ŞABAC I.G., Matematici speciale,vol.1,2, EDP, Bucureşti,1964,1965

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->