"Holocaustul, una dintre cele mai mari tragedii din istoria secolului al XX-lea, si chiar din istoria lumii, in

general, a constituit si este inca, din pacate, un subiect controversat. Foarte adesea, in locul analizei
lucide a cauzelor, actiunilor si consecintelor Holocaustului, care s-a soldat cu moartea a peste sase
milioane de evrei si a altor milioane de oameni - victime ale nazismului, intervin dispute politice, care nu
au nimic comun cu realitatea istorica.

Din pacate, si in Romania au avut si au loc asemenea dispute. Decenii in sir, in timpul regimului comunist,
s-a trecut cu vederea sau s-a minimalizat situatia grava a evreilor, ca minoritate etnica, in anii celui de-al
doilea razboi mondial, pentru ca dupa 1989 sa aiba loc dispute nu atat intre istorici, ci mai ales intre
politicieni si formatori de opinie referitoare la acest subiect.

In ultimii ani, au fost organizate cateva dezbateri stiintifice, inclusiv la Academia Romana, despre
Holocaust, s-au publicat mai multe culegeri de documente si lucrari monografice, unele valoroase, dar
problematica Holocaustului este departe de a fi pe deplin elucidata.

O politizare excesiva si un subiectivism, dus adesea la extrem, au impiedicat desprinderea unor concluzii
pe deplin argumentate stiintific, care sa fie acceptate si insusite de toti cei interesati de acest subiect. De
aceea, animati de dorinta de a realiza o cooperare intre specialistii - indeosebi istorici - romani, evrei,
americani si altii am convenit sa se constituie o comisie care sa analizeze in profunzime si cu
profesionalism consecintele Holocaustului in Romania. Ea se inscrie pe linia eforturilor tarii noastre de
promovare a tolerantei si de combatere a oricarei forme de xenofobie si antisemitism, de asumare a
trecutului, cu luminile si umbrele lui.

Am conceput aceasta comisie ca o structura de lucru care sa-si desfasoare activitatea pe parcursul unei
perioade mai lungi de timp, astfel incat sa existe ragazul necesar depistarii si studierii documentelor,
dezbaterii lor si alcatuirii unor culegeri ample, a unui adevarat corpus, referitoare la situatia evreilor din
Romania, cu deosebire in perioada 1937-1945.

Cred ca este absolut necesar sa fie asigurat accesul la documente in conformitate cu legislatia arhivistica
romaneasca si internationala cea mai recenta, sa fie cercetate toate categoriile de izvoare si clasificate
dupa importanta si autenticitatea lor, in conformitate cu normele academice.

Nu trebuie ocolite sau selectate arbitrar numai anumite documente, care sa demonstreze o teza
preconceputa, ci sa se realizeze o cercetare exhaustiva, atat cat este omeneste posibil. Nu trebuie
absolvite de raspundere nici un lider politic, nici o miscare sau structura, nici o persoana care a avut o
raspundere sau o contributie la adoptarea legislatiei antisemite, la organizarea sau tolerarea unor
pogromuri, soldate cu moartea unor semeni de-ai nostri, doar pentru motivul ca apartineau altor etnii,
respectiv a evreilor sau a tiganilor. Din acest punct de vedere, comisia are menirea de a face lumina,
lucrand fara ura si fara partinire. De asemenea, nu trebuie sa se treaca cu vederea sau sa se minimalizeze
realitatea ca multi romani au actionat, la vremea respectiva, pentru salvarea populatiei evreiesti din
Romania, precum si a unor evrei refugiati in tara noastra; acest fapt este dovedit si de numarul relativ
ridicat al romanilor care au primit titlul de "drepti ai popoarelor".

Stiu ca misiunea dumneavoastra este dificila, ca unii considera ca Holocaustul este o problema prea
sensibila si prea complicata pentru a fi cercetata cu obiectivitate, iar altii reactioneaza negativ si alergic la
insasi ideea de Holocaust. In acelasi timp, stiu cu certitudine ca trebuie sa facem un pas decisiv spre
analiza Holocaustului si a consecintelor lui pentru Romania, si imi pun mari sperante in reusita
dumneavoastra.Practica comasării în lagăre de concentrare în timp de război a persoanelor indezirabile,
neloiale, nedisciplinate, necooperante cu autorităţile a fost extrem de răspândită în al II-lea război
mondial, atât într-o tabără (a Axei, să zicem), cât şi în cealaltă (a Puterilor Aliate). Lucru cert este că
regimul de viaţă la care au fost supuşi cei deportaţi în Transnistria a fost mult mai tolerant şi mai
acceptabil decât regimul de viaţă din celelalte lagăre de concentrare care au funcţionat în timpul celui
de-al doilea război mondial, organizate fie de germani, fie de aliaţii anglo-americani sau ruşi. Autorităţile
româneşti ar putea fi acuzate de omor (din culpă sau din neglijenţă) şi de tratamente inumane numai
prin comparaţie cu regimul la care au fost supuşi, bunăoară, japonezii în lagărele de concentrare din SUA
sau românii înşişi, deportaţi din Basarabia şi Bucovina în Siberia sovietică. Printr-o asemenea comparaţie
credem că s-ar impune concluzia pe care au tras-o şi anchetele internaţionale efectuate la vremea aceea
în Transnistria, inclusiv de către Crucea Roşie Internaţională, precum că Guvernul României a dovedit
moderaţie şi spirit umanitar.

Este trist să constaţi că în loc să-şi exprime cinstit recunoştinţa faţă de români şi faţă de guvernanţii
României, anumite cercuri evreieşti, pe care nu le putem considera reprezentative pentru neamul lui
Israel, risipesc eforturi şi fonduri însemnate pentru a răspândi în lume, inclusiv prin Muzeul Holocaustului
de la Washington, minciuna despre sutele de mii de evrei care ar fi murit din pricina regimului de
exterminare aplicat de români evreilor din Basarabia şi Bucovina.

Dimpotrivă, istoria consemnează, în mod indubitabil, acte grave de trădare şi neloialitate ale unor evrei
din Basarabia şi Bucovina, nu puţini, care, îndoctrinaţi de propaganda bolşevică, aşteptau ca pe o izbăvire
ocupaţia sovietică. Mulţi evrei, deportaţi de sovietici în Siberia, abia acolo s-au vindecat de ideile lor
comuniste. Din păcate, azi,
Muzeul Holocaustului de la Washington evită să înregistreze victimele făcute printre evrei de urmaşii
celor care au inventat însuşi cuvântul pogrom ! Există o mulţime de atestări şi documente privind felul
criminal în care s-au comportat sovieticii cu evreii, inclusiv la Auschwitz în 1945, când trupele sovietice
au eliberat lagărul de exterminare şi mulţi evrei, în loc să fie externaţi, s-au trezit strămutaţi în alte
lagăre, în Gulagul sovietic, unde li s-a pierdut şi urma. Cu toate acestea, atunci când se face "inventarul"
crimelor antievreieşti, la Muzeul Holocaustului de la Washington şi în alte înscrisuri evreieşti oficiale,
"contribuţia" sovietică la dimensiunile suferinţei evreieşti este trecută sub tăcere.

Avem toate motivele să credem că evreii din Basarabia şi Bucovina, dispăruţi în abisurile Uniunii
Sovietice, sunt azi contabilizaţi, cu un ruşinos oportunism, în "palmaresul" românilor, spre a nu indispune
marea şi puternica Uniune Sovietică. Laşitatea acestei contabilităţi ni se pare cu totul dezgustătoare. Se
pare că este vorba şi de un şantaj al Moscovei, care în 1945 a pus mâna pe întreaga arhivă a Auschwitz-
ului şi-i ameninţă pe evrei cu publicarea acestei arhive. Se pare că arhiva de la Auschwitz nu confirmă
întru totul teza uciderii a 6 milioane de evrei.

Afirmatiile referitoare la Holocaust, prezentate intr-un comunicat de presa, apartin Guvernului

Romaniei, si nu Ministerului Informatiilor Publice sau ministrului Vasile Dancu personal, se arata intr-o
precizare transmisa agentiei Mediafax de ministrul informatiilor publice. El explica faptul ca antetul
ministerului existent pe acel comunicat de presa indica doar sursa de provenienta a informatiei, respectiv
Directia de Presa, aflata in cadrul Ministerului Informatiilor Publice, care a difuzat informatiile primite de
la purtatorul de cuvint al guvernului despre subiectele discutate in sedinta executivului din 12 iunie.
Ministrul informatiilor publice mai precizeaza ca proiectul de hotarire privind Acordul de Cooperare intre
Arhivele Nationale ale Romaniei si Muzeul Holocaustului din SUA apartine Ministerului Afacerilor Externe
si Ministerului de Interne, fara ca Ministerul Informatiilor Publice sa fi avut o contributie.

Ministrul informatiilor publice nu a avut nici o luare de cuvint la acest punct al ordinii de zi, se mai arata
in comunicat. (Mediafax)

In Romania au avut loc masacre pe scara larga ale evreilor

Institutul Yad Vashem, consacrat memoriei si studiului Holocaustului, a declarat ieri ca afirmatia
guvernului roman potrivit careia Romania nu a fost teatrul unui Holocaust intre anii 1940 si 1944 este
falsa, relateaza AFP. Aceasta afirmatie, publicata intr-un comunicat al Guvernului Romaniei, este falsa. A
fost stabilit ca au avut loc masacre pe scara larga ale evreilor in timpul Holocaustului pe teritoriul
Romaniei Mari, se arata intr-un comunicat al organizatiei. Institutul, cu sediul la Ierusalim, face trimitere
in mod special la lucrarea semnata de dr. John Ancel si publicata recent de Yad Vasem, care relateaza
modul in care au fost masacrati 420.000 de evrei in Romania Mare. Aceasta lucrare, bazata pe arhive
mondiale, inclusiv romanesti, toate disponibile, arata ca guvernul roman de la Bucuresti, alaturi de
armata si politia romana, au avut o responsabilitate directa in aceste masacre, adauga comunicatul
semnat de directorul Yad Vashem, Avner Shalev. Este greu de inteles cum o tara care se mindreste ca are
un regim democratic poate prezenta o versiune atit de falsificata a evenimentelor istorice, precizeaza
comunicatul.

Istoricii israelieni precizeaza ca Romania a avut propriile planuri de exterminare a evreilor

Un important expert israelian in Holocaustul din Romania, Jean Ancel, a declarat ca din cei 760.000 de
evrei care traiau cindva pe teritoriile controlate de Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial,
420.000 au fost ucisi. Yad Vashem (Muzeul Holocaustului) a publicat recent o carte in doua volume scrisa
de Ancel pe tema acestui subiect. Documentele descoperite de acesta mai demonstreaza ca guvernul
roman de atunci a fost implicat direct in exterminarea evreilor. Romania a fost singurul aliat al Germaniei
care a avut propriile sale planuri de distrugere si a folosit armata proprie pentru exterminarea evreilor,
sustine Ancel, acuzind ca unele dintre crime au fost mai salbatice si mai barbare decit cele comise de