CSR

Convertizorul static rotoric serveşte la pornirea motoarelor asincrone trifazate, înlocuind

reostatele cu lichid (la motoarele cu rotor bobinat).
Principiul metodei constă în scurtcircuitarea controlată cu rezistenţe de valori mici şi puteri
mari a tensiunii continue obţinute prin redresarea cu ajutorul unei punţi trifazate de putere, legată în
circuitul rotoric aferent motorului respectiv.
Puntea redresoare trifazată este compusă 6 diode de 800 A (sau 12 diode de 355 A montate
câte două în paralel). Pe fiecare diodă sau grup de diode se leagă câte un grup RC pentru protecţie la
supratensiunile care pot apărea în procesele tranzitorii.
Grupurile RC sunt de tip serie şi sunt montate în paralel pe fiecare diodă sau grup de diode în
parte şi pot avea valorile: C = 0,22 µ F 200 – 250 V şi R = 20 Ω 25 W.
Circuitul intermediar este format din inductanţa L1 şi condensatorul de filtraj CF, ele având
rolul de netezire a pulsurilor tensiunii redresate de puntea trifazată. Circuitul intermediar se mai
numeşte şi filtru în Γ . Condensatorul CF este de tip nepolarizat inductant în circuit cu tensiunea de
lucru de 1500 V.
Rb – este rezistenţa de balast de valoare aproximativă de 1,2 Ω şi 300 A care rămâne conectată
permanent între plusul şi minusul punţii redresoare trifazate.
Circuitul de chopper este format din rezistenţa de choppare Rc, inductanţa L2, traductorul de
curent Tc, tranzistorul T şi inductanţa L3.
Rc – are valoarea de aproximativ 0,2 Ω şi I = 600 A. Are rolul de a modela rezistenţa totală care
scurtcircuitează ieşirea punţii redresoare trifazate şi implicit curentul care circulă prin circuit.
 di 
L2 – are rolul de a se opune variaţiei bruşte a curentului   care circulă prin colectorul
 dt 
tranzistorului de putere.
Tc – transformatorul de curent de tip LEM, este un traductor de curent care ce are încorporat un
montaj electronic alimentat la ± 24 V de pe placa cu sursele de alimentare In = 500 A . El este
prevăzut cu 3 borne: două care se alimentează cu ± 24 V, iar a treia bornă reprezintă electrodul
prin care circulă informaţia culeasă de Tc şi care este transmisă plăcii electronice de comandă.
T – tranzistorul de putere de tip IGBT (tranzistor bipolar cu baza izolată de tip MOS în construcţie
specială). El are o tensiune de lucru de 1800 V (C – E ) şi un curent de 800 A (tipurile mai vechi
erau de 400 A şi se montau câte două în paralel).
L3 – inductanţa care limitează variaţiile de curent.
D7 – diodă ultrarapidă de putere, care eliberează energia înmagazinată în inductanţa L2 în momentul
în care tranzistorul T este blocat.
Componentele din circuitul chopper (semiconductoare) sunt protejate de snubere (circuite de
protecţie).
Comanda echipamentului se realizează prin intermediul a două plăci: placa sursă de alimentare
şi placa de comandă. Între placa de comandă şi elementul de comutaţie se află amplificatorul de
impuls. El este amplasat cât mai aproape de tranzistor pentru a diminua influenţa paraziţilor externi.
Amplificatorul de impuls realizează şi separarea galvanică între placa de comandă şi tranzistor. El mai
realizează şi întârzierea semnalului de la primire la livrare către tranzistor (2,5 µ s la blocare şi 8-9
µ s la deschidere). Pe amplificatorul de impuls sunt doi conectori cu câte trei pini:
 cel din dreptul punţii redresoare este folosit pentru alimentarea amplificatorului (2X16 V curent
alternativ)
 pinul pentru mediană este spre exteriorul plăcii electronice
 conectorul al doilea are: pinul dinspre exterior este masa, următorul este + 15 V, iar al treilea este
pentru a primi impuls de la placa de comandă.
Când nu este impuls între masă şi pinul trei se măsoară +15 V, iar când se primeşte impuls se măsoară
în jur de + 7 V (dinspre placa de comandă).
Placa cu sursele de alimentare:
 ± 15 V stabilizată pentru alimentare circuite placă de comandă
 ± 24 V stabilizată pentru alimentarea traductorului de curent Tc
 24 V cc utilizată pentru alimentarea circuitelor ce dau informaţii de intrare pe placa de comandă
(optocuploare)
 24 V cc alimentare RI din CSR.
Puncte de măsură. Curentul prescris se măsoară între punctul de masă şi anod diodă D37 (în dreptul
semireglabilului mai apropiat de conectori; 1 V înseamnă 100 A, 5 V înseamnă 500 A; tensiunea
măsurată trebuie să fie în jur de 6 V). Reglajul se face din semireglabilul R 135. din semireglabilul R
32 se reglează panta (rampa) de creştere a curentului (înclinarea pantei). Se măsoară faţă de masă, pe
R 33 (lângă semireglabil) pe terminalul din partea opusă conectorilor şi dacă la un curent prescris de
600 A citim 2 V înseamnă o pantă de creştere de 0,8 s. Dacă se citeşte 1,35 – 1,4 V şi banda
porneşte prea tare se măreşte rampa de creştere a curentului din R 32 (o rampă de 1,2; 1,3s).
Semnalizarea pe placa de comandă se realizează prin 5 LED – uri (de la stânga la dreapta):
1) Protecţie la 5 s : nu s-a instalat un curent în circuitul rotoric sau nu este simularea făcută.
Cauze:  Rc întrerupt
 Tc defect
 una dintre alimentările plăci de comandă este defectă
 tranzistor întrerupt
 rotor deschis
 conexiuni forţă rotor întrerupte
2) Sc – sursă placă de comandă: cea de ± 15 V dacă este defectă LED-ul se aprinde continuu şi
pornirea nu mai este validată .
3) St – sursă alimentare Tc ± 24 V defectă – se aprinde LED-ul şi nu se mai validează pornirea.
4) Imax : protecţia de Imax (≈ 900 A) prin chopper, se aprinde LED-ul şi nu se mai validează
pornirea.
Cauze posibile:  L2 este în scurtcircuit sau nu mai este în parametrii;
 Tc defect;
 placă comandă defectă;
 tranzistor în scurtcircuit.
5) IGBT – semnalizează funcţionarea echipamentului, după încheierea pornirii LED-ul se stinge.
Semnalizarea uşă CSR:
1) Contactor statoric
2) Contactor rotoric
3) Avarie
La amplificatorul de impuls conexiunile interne sunt la masă (emitor), iar cele interne sunt cele pe
care circulă impulsurile şi se leagă la grila tranzistorului. Când se schimbă tranzistorul se schimbă
obligatoriu şi amplificatorul de impuls.
Conexiuni de forţă (placă) văzute din faţa CSR:

Relee intermediare RI:

- d1 – avarii
- d2 – comandă scurtcircuitare
Şir de cleme X2:
- 1 – 2 : contact ND al releului d1 din CSR (lipsă cuplare statoric);
- 4 –5 : contact ND de la statoric (validează pornirea);
- 4 – 7 : contact ND de la rotoric (taie impulsurile pe placa electronică);
- 9 – 10: contact ND al d2 care comandă rotoricul.
Funcţionare

La cuplarea tensiunii de alimentare de 6 kV, în rotor se induce o tensiune de 900 – 1050 V c.a.
Această tensiune este redresată de o punte redresoare trifazică de putere şi filtrată de inductanţa L1 şi
condensatorul de filtraj CF ajungând la 1400 V. Impulsul de comandă este întârziat 1 – 1,5 s, timp în
care tot curentul redresat şi filtrat de puntea trifazică se închide numai prin Rb. După trecerea acestui
timp este comandată deschiderea tranzistorului şi introducerea în circuit a rezistenţei Rc .

Panta dată de L2 poate fi modificată din placă.

După durata tminim = 13s se comandă scurtcircuitarea

(din placă).

Curentul total care circulă prin ramura de + a punţii redresoare se împarte în două:
Itot = IRb + IRc
Tranzistorul este comandat cu un impuls de tensiune de ± 15 V şi anume: + 15 V deschis, - 15 V
închis

Frecvenţa de lucru este e 500 de Hz dar diferă lăţimea impulsului de comandă (de la 0 ms la 2
ms) ce este aplicat pe baza tranzistorului. Lăţimea impulsului de comandă este dictată de placa de
comandă în funcţie de informaţiile primite de la Tc. Plaja de pornire este asigurată de la Rmax = Rb , la
Rmin = Rb paralel Rc . Curentul care circulă prin tranzistor este de aproximativ 5 – 8 ori mai mare decât
curentul care circulă pe ramura Rb.
Pe Tc, cu osciloscopul, se măsoară în cadranul
IV. Dacă mărim Rc, rezistenţa totală creşte, iar la
intrarea scurtcircuitării este mare şocul de curent. O soluţie a
micşorării şocului la scurtcircuitare ar fi mărirea Rb:
Pe Tc se măsoară IN = 500 A dar se poate măsura până la
IN = 800 A.
 Condensatorii se opun variaţiilor de tensiune, iar inductanţele variaţiilor de curent. La Tc
măsura este tot timpul la mijloc.
Impulsul de comandă este întârziat pentru ca vârfurile de tensiune, generate în urma proceselor
tranzitorii, să scadă, având drept efect protejarea joncţiunilor tranzistorului.
La pornire tensiunea începe să scadă, la fel şi frecvenţa. Toate contactele imperfecte duc la
generarea de supratensiuni. Întârzierea intrării în conducţie (L2) mai are şi rolul de a lăsa timpul fizic
necesar ca Tc să poată transmite informaţia la placa de comandă.
Tranzistorul are două stări distincte (ca şi contactorul): conduce sau nu conduce. Chopper =
tăietor. Această stare este generată de prezenţa pe grilă a tensiunii de + sau – 15 V (deschis sau
închis). Lipsa tensiunii pe grila tranzistorului poate duce la distrugerea acestuia prin apariţia de
tensiuni electrostatice accidentale în circuitul de grilă. La livrare acesta se distribuie cu electrozi de
acces în scurtcircuit (G – E).
La circuitele Snubber se utilizează rezistenţe neinductive. Plasarea componentelor se face în
aşa fel încât conexiunile dintre ele să fie cât mai scurte pentru a elimina capacităţi şi inductivităţi
parazite.
Curentul prescris, ajungând la valoarea prestabilită (panta de curent fiind prestabilită de L2 şi
putând fi modificată din placă), transmite informaţia prin intermediul Tc plăcii de comandă, iar aceasta
stabileşte lăţimea impulsului de comandă.
Pentru porniri succesive (împotmoliri, etc.) se desface borna Rc, se dă jos tensiunea de
comandă la CSR şi se dau ţacuri supraveghindu-se Rb. La porniri succesive, joncţiunile tranzistorului
de putere nu au timpul fizic necesar disipării căldurii în radiatoarele de răcire; apare fenomenul de
ambalare termică şi există pericolul distrugerii elementului de comutaţie.
Circuitele operaţionale se alimentează cu tensiunea de ± 15 V stabilizată.
Oxidarea contacţilor care informează CSR-ul de starea contactorilor de forţă pot duce la
dereglarea procesului de pornire a motorului respectiv (porniri succesive).
La simulare dacă se măreşte curentul prescris la 640 A ( la rece se dă 50 – 60 A pentru ca placa
electronică de comandă să livreze impulsuri elementului de comutaţie) acestea două însumându-se dau
naştere la curenţi periculoşi atunci când se uită rezistenţa de simulare legată.
Conectorii de la amplificatoarele de impuls (cele cu 3 pini) se oxidează în timp, de aceea
trebuiesc manevrate la intervale de 6 luni.
La amplificatorul de impuls, cei doi finali comută pe rând; unul blochează celălalt deblochează
tranzistorul de putere (etaj diferenţial). Mai sunt doi tranzistori de putere care stabilizează cele două
tensiuni + 15 V şi – 15 V. Sursa de pe + 15 V se arde cel mai des (la deschidere).
La U13B pe pinul 7 se primesc numai impulsuri pozitive. Atunci când tranzistorul din V5 este
activat de dioda luminiscentă din optocuplor, intră în conducţie, iar impulsurile pozitive primite prin
intermediul lui D 36 în colector le pune la masă deci avem ,,blocare impulsuri’’. Amplificatorul de
impuls, neprimind impulsuri, trece grila tranzistorului pe – 15 V blocându-l. Circuitul RC – tranzistor
lucrează în reacţie, menţinând în circuit un curent constant de 600 A (reacţie de curent). La porniri
uşoare, dacă curentul prescris este de 600 A, nu se poate atinge acest prag (nu intră scurtcircuitarea).
Trebuie modificat pragul de Imin (rezistenţele 147 şi 146 de câte 220 Ω se mai pune în paralel peste
ele una de 10 Ω ). Astfel se coboară pragul la ≅ 200 A.