Sunteți pe pagina 1din 9

curs de schimb flotant

• se caracterizează prin flexibilitate, în funcţie de cererea şi oferta pentru valuta de


rezervă.
• cursurile flotante nu ridică problema credibilităţii pentru banca centrală, care nu
se angajează, prin promisiuni, în menţinerea cursului de schimb între anumite
limite. De asemenea, cursul flotant permite adaptarea convertibilităţii depline.
• poate fi analizat, din punct de vedere al deţinerii sau nu de rezervă străină de către
banca centrală, ca un curs de schimb flotant pur şi un curs de schimb impur.
• este pur, atunci când banca centrală nu deţine valută străină, întrucât nu intervine
pentru a influenţa cursul de schimb, şi este impur atunci când băncile centrale
intervin pe piaţă, pentru dirijarea cursului, prin vânzarea – cumpărarea de valute
străine. Este cazul intervenţiilor speculative ale băncilor centrale pe piaţa valutară.

curs de schimb fixat

• (pegged exchange rate) se caracterizează prin aceea că se păstrează constant faţa


de o valută de rezervă (numită valută ancora). Nu trebuie confundat cu un curs de
schimb fix.
• un curs de schimb fixat practicat de unele bănci centrale, conduce la modificarea
controlului exercitat asupra schimburilor valutare. Pe piaţă se manifestă tendinţa
de depreciere a cursului de schimb fixat şi sporirea nivelului ratei dobânzii
solicitate de investitori cu scopul apărării cursului de schimb. Pentru a menţine
cursul de schimb fixat, banca centrală are tendinţa de a spori oferta de monedă
naţională, fapt care antrenează sporirea inflaţiei şi creşterea masei monetare într-
un ritm mai mare decât a volumului de rezervă străină;
Tranzacționare cu opțioane
Opțion (option) – tradus din limba engleză semnifică ”alegerea”. Această denumire
elocvent specifică trăsătură principală a contractelor de opțion: traderul are posibilități
largi în determinarea condițiilor concrete ale opționului, care complet satisfac interesele
lui.

Tranzacționarea cu opțioane definește activitatea cu contractele care au un nivel de venit


fix cu nivelul de risc strict delimitat şi care sunt determinate de trader. În acest fapt constă
una din principalele avantaje ale tranzacâionării cu opțioane în comparație cu activitara
pe piața valutară, unde traderul nu poate fi sigur cît de departe va pleca cursul faţă de
poziția lui.

Un alt avantaj al tranzacționării cu opțioane este obținerea profitului din orice modificare
a cursului, chiar dacă această modificare este minimă față de valoarea lui. În unele tipuri
de opțioane, pe care centrul de dealing Corsa Capital le oferă clienților sale, pentru a
înregistra profitul e necesar ca cursul să se modifice doar cu 0.001%, ceea ce este de zeci
de ori mai puțin de diapazonul de volatilitate a cursului în cadrul unei singure zi.

Care este atunci mecanismul de obținere a profitului în procesul de tranzacționare cu


opțioane? Să examinăm un exemplu:

Cotația curentă a EURUSD constituie 1.3200. Dvs prognozați că la momentul închiderii


sesiunii cursul acestei perechi valutare va coborî și Dvs procurați opționul intraday la
coborîre în valoare de 1000$. În cazul în care prognoza Dvs se va dovedi una reală,
valoarea opționului va crește pînă la suma de 1000$, înmulțită cu coeficientul stabilit
pentru acest tip de contracte în valoare de 1.80, sau pînă la 1800$. În exemlu dat profitul
net va constitui 1800$-1000$=800$.

Orice tip de opțioane oferit de centrul de dealing Corsa Capital, reprezintă un contract
(tranzacția) cu anumite condiții față de comportamentul viitor al cursului valutar, la
îndeplinirea cărora traderul va obține profitul egal cu valoarea opționului înmulțit cu
coeficientul de profitabilitate. Pentru fiecare tip de opțioane există anumit coeficient de
profitabilitate, care depinde de tipul opționului și parametrii lui (cu excepția celor la
creștere sau coborîre, coeficientul de profitabilitate al cărora este întotdeauna egal cu
1.80). Toți parametrii opționului sunt stabilite de către traderul în secția pentru
tranzacționare de pe site-ul companiei, iar valoarea opționului este stabilită în mod
automat după expedierea cererii de procurare a opționului. Acest fapt dă posibilitate
clienților noştri să cunoască din timp parametrii riscurilor sale și să ia decizia cu privire
la procurare a opționului sau la revizuirea condițiilor tranzacției înainte de încheierea ei.
Operatiuni la termen (forward)
Operatiunile la termen se efectueaza pe baza angajamentelor de cumparare sau
vanzare de valute, livrarea valutelor si plata lor urmand sa se efectueze la termen, adica la
o data ulterioara care se fixeaza prin contract. Acest termen este standardizat si poate fi 1
luna, 2 luni, 3 luni, 6 luni, 12 luni. Deci, spre deosebire de operatiunile la vedere, in cazul
operatiunilor la termen virarea in conturi a sumelor care au facut obiectul vanzarii-
cumpararii are loc intr-un interval mai mare de 48 ore, dar nu poate depasi un an.

Operatiunile la termen sunt de 2 tipuri:

- operatiuni simple (outright)- cand se efectueaza o operatiune de


vanzare- cumparare la termen singulara;

- operatiuni complexe (swap)- cand vanzarea- cumpararea la termen este


combinata cu vanzarea cumpararea la vedere.

Operatiunile la termen sunt initiate de diferiti solicitatori, fie in scopul acoperirii


riscului valutar care ar putea aparea, fie in scop speculativ.

Particularitatea operatiunilor la termen consta in aceea ca operatiunea este


incheiata in prezent la cursuri la termen, iar virarea sumelor in conturi are loc in termenul
pentru care s-a efectuat operatiunea.

Operatiunile valutare la termen se efectueaza direct de la banca la banca sau prin


intermediar. Acestea nu sunt niciodata cotate la bursa. Cursurile la care se efectueaza
aceste operatiuni se numesc cursuri la termen. La stabilirea acestor cursuri se au in vedere
perspectivele evolutiei unei valute, in functie de o serie de factori, cum ar fi: situatia
economica a unei tari, rata inflatiei, ciclul economic etc.

In practica, cursul forward se obtine din cursul spot la care se adauga sau se scade
o diferenta definita prin doi termeni numiti pips-uri, corespunzatori cursului de
cumparare si respectiv de vanzare. Astfel, la cotarea directa, cand cursul forward este mai
mare decat cel spot, se spune ca valuta face prima, iar moneda face discont si doferentele
respective se adauga la cursul spot. In cazul in care cursul forward este mai mic decat cel
spot, valuta face discont si moneda face prima, iar diferentele respective se scad din
cursul spot.

Dupa scopul urmarit, operatiunile la termen pot fi lucrative (cand se doreste


obtinerea unui castig), sau de acoperire (cand obiectivul operatiunii este de protejare
impotriva riscului valutar).

Numim risc valutar posibilitatea aparitiei unei pierderi in cadrul unei tranzactii
economice sau financiare ca urmare a modificarii cursului (depreciere sau repreciere)
valutei de contract in intervalul care se scurge din momentul incheierii ccontractului si
data efectuarii incasarii sau platii in valuta.
Sunt cunoscute mai multe tehnici de acoperire a riscului valutar. Aceste tehnici
pot fi grupate in tehnici de acoperire interna, cum ar fi: clauza valutara, alegerea monedei
de contract, introducerea unei marje asiguratorii in pret etc si tehnici de acoperire externa,
tehnici care in derularea lor reclama colaborarea cu o alta institutie specializata, de regula
o banca.

Dintre tehnicile externe, o utilizare din ce in ce mai larga pe plan international o are
hedging-ul valutar .

Risccul “spot”pe piata “forward “.

Piata forward este o piata care depinde esentialmente de rata dobanzii si pe care se
tranzactioneaza cu ajutorul swap-ului valutar. Diferentele intre contractele de vanzare si
cumparare la swap sunt datele diferite de maturitate si diferentele de pret (punctele
forward). Cum atat contractul de cumparare, cat si cel de vanzare incorporeaza o
componenta spot, dealerul de tranzitie pare sa nu suporte riscuri directe pe piata spot. In
realitate, totusi, exista trei forme de risc spot.

Dupa cum se stie, punctele forward reflecta diferentele ratei dobanzii intre doua valute.
Ele sunt afectate si de rata de schimb spot a celor doua valute. Miscarile ratei de schimb
spot pot afecta un dealer de contracte forward in trei feluri:

1. Miscarile in spot pot duce la schimbari in rata dobanzi pentru una sau ambele valute .
Aceste schimbari vor duce deci la schimbarea diferentelor ratelor dobanzii si de aici la
schimbarea punctelor forward;

2. Miscarile in rate spot vor avea ca rezultat schimbarea punctelor forward pur si simplu
pentru ca vor fi mai multe sau mai putine tranzactii in functie de valuta pentru care se
castiga sau se plateste dobanda.

3. Miscarile in rataa spot vor duce la dezechilibre in fluxurile de capital cash, ceea ce va
duce la castiguri sau pierderi din dobanda.

A incerca sa micsorezi impactul pietei spot si sa dezvolti o strategie de hedging pentru


acest risc este dificil, daca nu chiar imposibil. Riscul nu poate fi cuantificat, iar dealer-ul
va trebui sa-l considere ca unul dintre factori.
Operatiuni futures
Un contract futures este un acord de vointa de a cumpara/vinde o suma
determinata de valuta la un pret stabilit in momentul incheierii contractului la o data
viitoare.

Contractele futures pe valuta se caracterizeaza prin cateva elemente:

1.In primul rand este vorba de contracte standardizate, intre parti negociindu-se numai
pretul contractului, respectiv cursul de schimb al valutei care face obiectul acestuia;
pretul este exprimat, de regula, in moneda tarii de sediu a bursei.

2.In al doilea rand, contractele futures beneficiaza de o piata secundara, unde pot fi
lichidate inainte de scadenta, la o valoare de piata.

Operatiunile futures se realizeaza in marja, respectiv la incheierea contractului se depune


o acoperire, iar valoarea acestuia este marcata zilnic la piata, in functie de miscarea
cursului la bursa. Cand contractul creste in valoare, cumparatorul primeste suma
corespunzatoare in contul sau pentru operatiuni in marja, in timp ce in cazul scaderii
contractului el trebuie sa plateasca din acest cont.

3.In al treilea rand, aceste operatiuni se realizeaza in principal in doua mari scopuri:

-cel speculativ

- cel de acoperire a riscurilor. In primul caz, operatorul urmareste obtinerea unui profit
prin luarea unei pozitii deschise, short (de vanzare) sau long (de cumparare) pentru o
anumita valuta. Daca operatorul estimeaza o scadere a pietei, el va vinde un contract
futures pe acea valuta la cursul din ziua incheierii contractului si cu o anumita scadenta.
Daca pana la expirarea contractuluicursul valutei va scadea, el isi va acoperi pozitia short
la un pret mai mic, castigand diferenta dintre cele doua preturi.

In general se cumpara contracte futures in cazul unei plati viitoare si al unei


anticipari privind o crestere a cursului valutei de plata, si se vand contracte futures in
cazul incasarii viitoare si al unei anticipari privind o scadere a cursului valutei incasate.

Desi atat in contractele forward cat si in cele futures executarea are loc la un
termen viitor, cele doua categorii de operatiuni se deosebesc in mai multe privinte:

I. In primul rand, intr-un contract futures conditiile contractuale sunt standardizate in ceea
ce priveste natura activului de baza (o anumita valuta) si suma contractata, numita si
unitate de tranzactie (de exemplu 100.000 dolari). Toate contractele futures si acelasi
activ standardizat formeaza un gen de contracte futures.
Totodata, fiecare contract futures are un anumit termen de executare, mai precis o
luna in care urmeaza sa aiba loc lichidarea. Lunile de livrare sunt prestabilite si coteaza la
bursa, iar contractele pe un anumit activ are aceeasi scadenta formeaza o specie a
contractului futures pe acel activ.

Prin urmare, cand vorbim de contractul futures avem in vedere multimea


contractelor de un anumit gen si care are o anumita luna de livrare. Aceste contracte sunt
reciproc substituibile pentru ca obiectul lor este un activ omogen din punct de vedere
calitativ, definit in mod unitar in termeni contractuali, toate avand aceeasi scadenta; ele
sunt standardizate.

II. In al doilea rand, pretul contractului futures se stabileste la bursa prin


procedura specifica de negociere si contractare a acestei piete organizate. Acest pret este
expresia raportului dintre cererea si oferta pentru fiecare contract standardizat (acelasi
activ de baza, aceeasi scadenta) si el variaza zilnic, in functie de conditiile pietei. Ca
atare, valoarea contractului (data de produsul dintre pretul unitar si unitatea de tranzactie)
nu mai este fixa, ca in cazul contractului forward, ci este variabila. De aici rezulta una din
caracteristicile definitorii ale contractului futures si anume ca acesta este zilnic actualizat
sau “marcat la piata” (marked to market), astfel incat pierderile uneia din partile
contractante sunt transferate ca venituri celeilalte parti.

Daca valoarea contractului creste, cumparatorul primeste in contul sau la broker o


suma corespunzatoare profitului virtual al contractului; daca valoarea scade, o anumita
suma, reprezentand pierderea virtuala, este dedusa din acel cont. In mod sistematic, in
cazul in care pretul pietei scade, ceea ce inseamna reducerea valorii contractului,
detinatorul unei pozitii short (vanzatorul) beneficiaza de profitul virtual; in schimb, la o
cresterea a valorii contractului, o suma reprezentand pierderea virtuala se deduce din
contul vanzatorului.

Se poate spune ca un contract futures este practic un sir de contracte forward,


fiecare fiind lichidat zinic si inlocuit cu un nou contract, care are un pret egal cu pretul
zilei curente. Adaptarea valorii contractului (numita si actualizare) se face pe baza
diferentei dintre pretul de lichidare al zilei respective si cel al zilei precedente. Acest pret
se determina, in general, pe baza cotatiilor de inchidere a bursei din fiecare zi (de aici si
denumirea de pret de inchidere) si serveste la regularizarea diferentelor de valoare a
contractului (de aici si denumirea de pret de regularizare).

III. Spre deosebire de contractul forward, care se executa la scadenta si in


conditiile stabilite la incheierea contractului, in contractul futures partile au doua
posibilitati:

a) sa lichideze contractul prin predarea/primirea activului care face obiectivul


acestuia, adica prin livrare (delivery);

b) sa lichideze pozitia detinuta pe piata futures printr-o operatiune de sens


contrar, respectiv o compensare (offsetting);
Astfel, cel care detine o pozitie long poate lichida pozitia sa realizand o vanzare
futures a contractului respectiv; cel care detine o pozitie short o poate lichida prin
cumpararea futures a aceluiasi contract. Prin aceste operatii profitul/pierderea virtuala se
transforma in profit/pierdere efectiva.

Operatorii (vanzatorii sau cumparatorii) care isi mentin pozitiile deschise trebuie
sa faca executarea in natura a contractului la data livrarii. Aceasta data este stabilita prin
regulamentul bursei si poate fi: o zi determinata din luna de livrare; oricare din zilele
lucratoare din luna de livrare incepand cu prima si sfarsind cu ultima.

Operatorii ramasi cu pozitii deschise pana in ultima zi de livrare vor intra automat
in procesul lichidarii contractului prin predarea/primirea activului care sta la baza
contractului. In cazul contractelor futures la care executarea nu se poate realiza prin
predarea unui titlu financiar (contractele pe eurodolari), “livrarea” se face printr-o
lichidare cash (plati in numerar).

Avand o valoare de piata si putand fi negociat la bursa contractul futures este, de


fapt, un titlu financiar. Fiind bazat pe un activ standardizat el reprezinta un titlu derivat.
Ca atare, contractul futures se coteaza la bursa (ca orice titlu financiar), dar pretul sau
curent si deci valoarea de piata a contractului reflecta pretul activului de baza.
Deosebirea dintre un forward si un futures valutar:

CARACTERISTICA FORWARD FUTURES


MĂRIMEA Conform nevoilor Standardizate
CONTRACTULUI individuale
MATURITATEA Conform nevoilor Standardizate
individuale
METODA DE Prin telefon, de catre o Licitatie deschisa între
TRANZACŢIONAR banca sau broker, între multi cumparatori si
E un numar limitat de multi vânzatori în sala
vânzatori /cumparatori. bursei (pit)
PARTICIPANŢI Banci, brokeri si companiiAnalog Forward, dar se
multinationale. încurajeaza speculatia
Speculatia nu e
încurajata
COMISIOANE Spread-ul Cheltuieli de Brokeraj
GARANŢII Stabilita de fiecare banca Depozitul de marja.
pe baza reglementarilor
în vigoare si riscului de
contrapartida
INTEGRITATEA Variaza functie de Asigurata de Casa de
FINANCIARA banci /brokeri. Nu exista Compensatie. Negociere
o functionare a unei Case zilnica.
de Compensatie separate
LOCALIZAREA Spatiul mondial prin Sala bursei ce dispune
PIEŢEI intermediul telefonului de posibilitati de
comunicare cu întreaga
lume
JUSTIFICAREA Faciliteaza comertul Analog Forward dar
ECONOMICA mondial furnizând furnizeaza o piata mai
mecanismele de larga, precum si
acoperire mecanisme alternative
de acoperire prin
participatie publica.
ACCESIBILITATE Clienti mari care Oricine doreste sa faca
tranzactioneaza în operatiuni de acoperire
comertul extern si speculative
REGLEMENTARE Autoreglatoare Din aprilie 1975 -
reglementata de CFTC
(Commodity Futures
Trading Commission )
FRECVENTA Mai mult de 90% din Mai putin de 1% se
LIVRĂRII contracte se încheie prin încheie prin livrarea
livrare efectiva efectiva
LICHIDITATEA Lichidarea pozitiei cu o Lichidarea publica.
PIEŢEI alta banca Lichidarea prin arbitraj

S-ar putea să vă placă și