Un alt avantaj al tranzacționării cu opțioane este obținerea profitului din orice modificare
a cursului, chiar dacă această modificare este minimă față de valoarea lui. În unele tipuri
de opțioane, pe care centrul de dealing Corsa Capital le oferă clienților sale, pentru a
înregistra profitul e necesar ca cursul să se modifice doar cu 0.001%, ceea ce este de zeci
de ori mai puțin de diapazonul de volatilitate a cursului în cadrul unei singure zi.
Orice tip de opțioane oferit de centrul de dealing Corsa Capital, reprezintă un contract
(tranzacția) cu anumite condiții față de comportamentul viitor al cursului valutar, la
îndeplinirea cărora traderul va obține profitul egal cu valoarea opționului înmulțit cu
coeficientul de profitabilitate. Pentru fiecare tip de opțioane există anumit coeficient de
profitabilitate, care depinde de tipul opționului și parametrii lui (cu excepția celor la
creștere sau coborîre, coeficientul de profitabilitate al cărora este întotdeauna egal cu
1.80). Toți parametrii opționului sunt stabilite de către traderul în secția pentru
tranzacționare de pe site-ul companiei, iar valoarea opționului este stabilită în mod
automat după expedierea cererii de procurare a opționului. Acest fapt dă posibilitate
clienților noştri să cunoască din timp parametrii riscurilor sale și să ia decizia cu privire
la procurare a opționului sau la revizuirea condițiilor tranzacției înainte de încheierea ei.
Operatiuni la termen (forward)
Operatiunile la termen se efectueaza pe baza angajamentelor de cumparare sau
vanzare de valute, livrarea valutelor si plata lor urmand sa se efectueze la termen, adica la
o data ulterioara care se fixeaza prin contract. Acest termen este standardizat si poate fi 1
luna, 2 luni, 3 luni, 6 luni, 12 luni. Deci, spre deosebire de operatiunile la vedere, in cazul
operatiunilor la termen virarea in conturi a sumelor care au facut obiectul vanzarii-
cumpararii are loc intr-un interval mai mare de 48 ore, dar nu poate depasi un an.
In practica, cursul forward se obtine din cursul spot la care se adauga sau se scade
o diferenta definita prin doi termeni numiti pips-uri, corespunzatori cursului de
cumparare si respectiv de vanzare. Astfel, la cotarea directa, cand cursul forward este mai
mare decat cel spot, se spune ca valuta face prima, iar moneda face discont si doferentele
respective se adauga la cursul spot. In cazul in care cursul forward este mai mic decat cel
spot, valuta face discont si moneda face prima, iar diferentele respective se scad din
cursul spot.
Numim risc valutar posibilitatea aparitiei unei pierderi in cadrul unei tranzactii
economice sau financiare ca urmare a modificarii cursului (depreciere sau repreciere)
valutei de contract in intervalul care se scurge din momentul incheierii ccontractului si
data efectuarii incasarii sau platii in valuta.
Sunt cunoscute mai multe tehnici de acoperire a riscului valutar. Aceste tehnici
pot fi grupate in tehnici de acoperire interna, cum ar fi: clauza valutara, alegerea monedei
de contract, introducerea unei marje asiguratorii in pret etc si tehnici de acoperire externa,
tehnici care in derularea lor reclama colaborarea cu o alta institutie specializata, de regula
o banca.
Dintre tehnicile externe, o utilizare din ce in ce mai larga pe plan international o are
hedging-ul valutar .
Piata forward este o piata care depinde esentialmente de rata dobanzii si pe care se
tranzactioneaza cu ajutorul swap-ului valutar. Diferentele intre contractele de vanzare si
cumparare la swap sunt datele diferite de maturitate si diferentele de pret (punctele
forward). Cum atat contractul de cumparare, cat si cel de vanzare incorporeaza o
componenta spot, dealerul de tranzitie pare sa nu suporte riscuri directe pe piata spot. In
realitate, totusi, exista trei forme de risc spot.
Dupa cum se stie, punctele forward reflecta diferentele ratei dobanzii intre doua valute.
Ele sunt afectate si de rata de schimb spot a celor doua valute. Miscarile ratei de schimb
spot pot afecta un dealer de contracte forward in trei feluri:
1. Miscarile in spot pot duce la schimbari in rata dobanzi pentru una sau ambele valute .
Aceste schimbari vor duce deci la schimbarea diferentelor ratelor dobanzii si de aici la
schimbarea punctelor forward;
2. Miscarile in rate spot vor avea ca rezultat schimbarea punctelor forward pur si simplu
pentru ca vor fi mai multe sau mai putine tranzactii in functie de valuta pentru care se
castiga sau se plateste dobanda.
3. Miscarile in rataa spot vor duce la dezechilibre in fluxurile de capital cash, ceea ce va
duce la castiguri sau pierderi din dobanda.
1.In primul rand este vorba de contracte standardizate, intre parti negociindu-se numai
pretul contractului, respectiv cursul de schimb al valutei care face obiectul acestuia;
pretul este exprimat, de regula, in moneda tarii de sediu a bursei.
2.In al doilea rand, contractele futures beneficiaza de o piata secundara, unde pot fi
lichidate inainte de scadenta, la o valoare de piata.
3.In al treilea rand, aceste operatiuni se realizeaza in principal in doua mari scopuri:
-cel speculativ
- cel de acoperire a riscurilor. In primul caz, operatorul urmareste obtinerea unui profit
prin luarea unei pozitii deschise, short (de vanzare) sau long (de cumparare) pentru o
anumita valuta. Daca operatorul estimeaza o scadere a pietei, el va vinde un contract
futures pe acea valuta la cursul din ziua incheierii contractului si cu o anumita scadenta.
Daca pana la expirarea contractuluicursul valutei va scadea, el isi va acoperi pozitia short
la un pret mai mic, castigand diferenta dintre cele doua preturi.
Desi atat in contractele forward cat si in cele futures executarea are loc la un
termen viitor, cele doua categorii de operatiuni se deosebesc in mai multe privinte:
I. In primul rand, intr-un contract futures conditiile contractuale sunt standardizate in ceea
ce priveste natura activului de baza (o anumita valuta) si suma contractata, numita si
unitate de tranzactie (de exemplu 100.000 dolari). Toate contractele futures si acelasi
activ standardizat formeaza un gen de contracte futures.
Totodata, fiecare contract futures are un anumit termen de executare, mai precis o
luna in care urmeaza sa aiba loc lichidarea. Lunile de livrare sunt prestabilite si coteaza la
bursa, iar contractele pe un anumit activ are aceeasi scadenta formeaza o specie a
contractului futures pe acel activ.
Operatorii (vanzatorii sau cumparatorii) care isi mentin pozitiile deschise trebuie
sa faca executarea in natura a contractului la data livrarii. Aceasta data este stabilita prin
regulamentul bursei si poate fi: o zi determinata din luna de livrare; oricare din zilele
lucratoare din luna de livrare incepand cu prima si sfarsind cu ultima.
Operatorii ramasi cu pozitii deschise pana in ultima zi de livrare vor intra automat
in procesul lichidarii contractului prin predarea/primirea activului care sta la baza
contractului. In cazul contractelor futures la care executarea nu se poate realiza prin
predarea unui titlu financiar (contractele pe eurodolari), “livrarea” se face printr-o
lichidare cash (plati in numerar).