Structuri de control

1. Structura alternativă (condiţională)

a. If...else – permite execuţia condiţionată a unui fragment de cod. Expresia este evaluată
la valoarea sa booleană.

if(expresie)
{secventa de instructiuni1}
[else{secventa de
instructiuni2}]

b. Elseif – evaluează expresia la valoarea sa de TRUE. Secvenţa de instrucţiuni2 se va

executa dacă valoarea expresiei1 este falsă. În cazul în care şi expresie1 şi expresie2 este
falsă, atunci se va executa secvenţa de instrucţiuni3.

if(expresie1)
{secventa de instructiuni}
elseif(expresie2)
{secventa de
instructiuni2}
else
{secventa de
instructiuni3}
c. Switch – se comportă la fel ca şi instrucţiunea if, dar este folosită atunci când trebuie ca
valoarea unei variabile sau expresii să fie comparată cu diferite valori şi în funcţie de
această valoare să se execute secvenţa de cod. Fiecare secvenţă de intrucţiuni a fiecărui
caz trebuie să se încheie cu break;.

switch($variabila)
{case valoare1:
secvenţa
instrucţiuni1
break;
case valoare2:
secvenţa
instrucţiuni2
break;
.................................................
case valoaren:
secvenţa
instrucţiunin
break;

1
 }

În cazul în care un caz este default, acesta este executat dacă nici unul dintre cazurile de dinainte nu
sunt adevărate şi nu se execută.
switch($variabila)
{case valoare1:
secvenţa instrucţiuni1
break;
case valoare2:
secvenţa instrucţiuni2
break;
.................................................
default:
secvenţa instrucţiuni
default
break;
}

2. Structura repetitivă
a. While – execută un set de instrucţiuni atât timp cât expresia esre evaluată la valoarea sa
de TRUE. Evaluarea valorii de adevăr a expresiei se face la începutul fiecărei bucle.

while(expresie)
{secvenţă de
instrucţiuni }

O altă modalitate de a scrie instrucţiunea while este:

while(expresie): secvenţă de
instrucţiuni
endwhile;

b. Do...while – este asemănătoare cu while, doar că verificarea valorii de adevăr a condiţiei

se face după execuţia grupului de instrucţiuni.

do
secvenţă de
instrucţiuni

2
 while(expresie);

c. For – este o structură de ciclare cu număr cunoscut de paşi.

for(expresie1;expresie2;expresia3
)
{secvenţă de instrucţiuni}

° Expresie1 – este expresia de iniţializare a variabilei de ciclare şi este executată o singură dată
° Expresie2 – este expresia de test şi în funcţie de aceasta de executăsecvenţa de instrucţiuni
° Expresie3 – este expresia de incrementare şi se foloseşte pentru incrementarea variabilei de
intrare
d. Foreach – este folosită pentru parcurgerea tablourilor. La fiecare iteraţie, valoarea
elementului curent al tabloului este atribuită unei variabile, iar pointerul intern al
tabloului este incrementat automat cu o unitate. La următoarea iteraţie va indica
următorul element al tabelului. În final variabila care reţine valorile tabloului va stoca
ultimul element al tabloului. Reapelată această intrucţiune pointerul intern se va
poziţiona pe primul element al tabloului. Pentru această instrucţiune nu se poate folosi
operatorul @ pentru a elimina mesajele de eroare.

foreach($tablou as
$valoare)
{secvenţă de instrucţiuni}

Dacă tabloul este matrice atunci vor exista două instrucţiuni foreach imbricate.

foreach($tablou as $valoare)
foreach($valoare as
$valoare1)
{secvenţă de instrucţiuni}

Parcurgerea tabloului bidimensional se face astfel: variabila $valoare va prelua, pe rând, câte o linie a
matricei, iar $valoare1 va prelua câte un element al liniei curente.
O altă formă a instrucţiunii foreach este:

foreach($tablou as
$cheie=>$valoare)
{secvenţă de instrucţiuni}

Modul de execuţie a acestei instrucţiuni este asemănător, doar că s-a introdus o nouă variabilă $cheie
care va prelua valoarea cheii tabloului.

3
3. Alte instrucţiuni
a. Break – este folosită pentru întreruperea execuţiei unei instrucţiuni repetitive.
Instrucţiunile care se află după break nu vor mai fi executate.
b. Continue – este folosită în instrucţiunile de ciclare pentru a omite restul iteraţiei curente
şi pentru a continua execuţia instrucţiunii iterative.