REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE

Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

Capitolul V
CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SUPRAFEŢELOR PLANE

În calculele de rezistenţă intervin mărimi care depind de forma şi dimensiunile secţiunii

transversale, denumite caracteristici geometrice. Se prezintă în continuare principalele caracteristici
geometrici ale suprafeţelor plane .

5.1 Momente statice, centre de greutate

Se consideră o suprafaţă plană oarecare (fig. 5.1) un sistem de axe rectangulare z1O1y1 şi un
element de suprafaţă diferenţial dA. Se definesc momentele statice faţă de axele O1z1, O1y1 ca
având expresiile:
S z1 = ∫y
A
1 dA S y1 = ∫z
A
1 dA (5.1)

z1 b1
z1 O1 z1 O1
a (yG) y1
(O) G G1
yG A1
z a1
y1 d1 z y2
y d
a2 y3
G2 a3
(b) z2
z G3
zG A2 A3
dA y z3
z1 zG
y1 b2 b3
y1
y

fig. 5.1 fig. 5.2

Momentul static poate fi pozitiv, negativ sau nul, şi se măsoară în unitate de lungime la
puterea a treia [L3], de regulă, cm3 sau mm3.
Dacă se aplică teorema lui Varignon, se obţin egalităţile: ∫y 1 dA = yG ∫ dA şi

∫z 1 dA = zG ∫ dA , care permit determinarea coordonatelor centrului de greutate al suprafeţei

 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

yG =
Sz1
=
∫ y dA 1
zG =
S y1
=
∫ z dA
1
(5.2)
A A A A
Sistemul de axe rectangulare zOy cu originea în centrul de greutate al suprafeţei poartă
denumirea de sistem central iar axele respective axe centrale.
Momentele statice faţă de axe centrale sunt în mod evident nule, proprietate care permite
verificarea coordonatelor centrului de greutate.
Când secţiunea este compusă din mai multe figuri simple (fig. 5.2) pentru care se cunosc
centrele de greutate şi distanţele yi şi zi la axele de referinţă z1O1y1, integralele din relaţiile (5.2) se
transformă în sume şi centrul de greutate al secţiunii va avea coordonatele:

yG =
∑A y i i
zG =
∑A z i i
(5.3)
∑A i ∑A i

În concluzie pentru stabilirea centrului de greutate al unei suprafeţe se alege un sistem

arbitrar de axe de referinţă, se calculează momentul static al fiecărei suprafeţe faţă de aceste axe şi
aria suprafeţei, şi se aplică relaţiile (5.3).

5.2 Momente de inerţie axiale, centrifugale, polare

Considerând suprafaţa oarecare din figura 5.1 se definesc faţă de sistemul de axe zOy
următoarele momente de inerţie geometrice:
- momente de inerţie axiale

∫y ∫z
2 2
Iz = dA Iy = dA (5.4)
A A

- moment de inerţie centrifugal

Izy = ∫ zydA
A
(5.5)

- moment de inerţie polar

Ip = Io = ∫ d 2 dA (5.6)
A

2 2 2
cu d = z + y momentul de inerţie polar (faţă de polul O) se poate scrie:
I p = Iz + Iy (5.7)
deci suma momentelor de inerţie faţă de sisteme rectangulare cu aceiaşi origine este un
invariant.
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

5.2.1 Determinarea momentelor de inerţie pentru suprafeţe simple

Aplicarea relaţiilor (5.4) presupune alegerea unui element de suprafaţă dA, astfel ca
integralele să se rezolve cât mai uşor. De aceea aceste relaţii se pot aplica pentru suprafeţe simple,
cum ar fi dreptunghi, triunghi, suprafaţă circulară.
a) Dreptunghi
Se determină expresiile momentelor de inerţie faţă de axele z şi y care trec prin centrul de
greutate al dreptunghiului.

h G
z
y
dA ymax
dy
zmax
y
b
fig. 5.3

Se alege elementul de arie la distanţa y de axa z.

dA = b ⋅ dy
Se aplică relaţia (5.4)
h h
2
y3 2 bh 3
Iz = ∫ y 2 dA = ∫ y 2 ⋅ b ⋅ dy = b ⋅ = (5.8)
A h 3 −
h 12
− 2
2

În mod similar, dacă se alege un element de suprafaţă paralel cu axa y rezultă:

bh 3
Iy = (5.8')
12
Momentul de inerţie centrifugal Izy = ∫ z ⋅ y dA
A
= 0 pentru că elementul de suprafaţă dA are

coordonata z = 0. Rezultatul se poate extinde ca o concluzie generală şi anume: la secţiuni cu cel

puţin o axă de simetrie, momentul de inerţie centrifugal este nul.
Dacă secţiunea este pătrat b = h = a şi deci
a4
I z = Iy = (5.9)
12
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

b) Triunghi dreptunghic, momente de inerţie faţă de laturi

b
Pentru triunghiul din figura 5.4 se alege elementul de arie dA = b1dy = (h − y) dy, cu care
h
integrala din (5.4) devine integrală simplă. Rezultă:
h
b ⎛ y3 y 4 ⎞
h
b bh 3
Iz = ∫ y dA = ∫ (h − y )y 2 dy = ⎜⎜ h − ⎟⎟ =
2
(5.10)
A
h0 h⎝ 3 4 ⎠ 0 12

În mod similar, cu element de arie paralel cu axa y rezultă

b3h
∫ z dA =
2
Iy = (5.10')
A
12
Momentul de inerţie centrifugal
h
1b b b2h 2
Izy = ∫ z ⋅ ydA = ∫0 2 h (h − y ) ⋅ y (h − y )dy = (5.11)
A
h 24
b
z A O
b1 y
dy

y
fig 5.4.

Momentul de inerţie polar rezultă pe baza relaţiei (5.7)

bh 3 b3h bh 2
Ip = Iz + Iy = + = (b + h2) (5.12)
12 12 12

c) Suprafaţă circulară

Din motive de simetrie momentele de inerţie axiale sunt egale Iz = Iy, iar momentul de
inerţie polar este Ip = Iz + Iy = 2Iz
Se calculează momentul de inerţie polar luând o suprafaţă elementară, coroană circulară cu
raza r şi grosimea dr (fig. 5.5) cu aria A = 2πr dr
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

dr
z G
r
z G
R
y
d
y
D
D

fig.5.5 fig.5.6

R R
πR 4 πD 4
∫ r dA = ∫ r 2πr dr =
2 2
Ip = = (5.13)
0 0
2 32

Ip πR 4 πD 4
Iz = Iy = = = (5.14)
2 4 64
d) Coroană circulară (secţiune inelară)
Prin analogie cu calculele efectuate la suprafaţa circulară rezultă (fig. 5.6)

πD 4 ⎡ ⎛ d ⎞ ⎤
4
π 4
Ip =
32
(
D − d4 = )
⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥
32 ⎢⎣ ⎝ D ⎠ ⎦⎥
(5.15)

IpπD 4 ⎡ ⎛ d ⎞4 ⎤
Iz = Iy = = ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥ (5.16)
2 64 ⎢⎣ ⎝ D ⎠ ⎥⎦
e) Momente de inerţie la profile laminate
În tabele se dau caracteristicile geometrice ale profilelor laminate, momente de inerţie
axiale, module de rezistenţă, momente statice, etc.
Exemplu:
d
- profil I
b, h, t, d, A, Iz, Iy, Wz, Wy, iz, iy, Sz al secţiunii h z
Notare I20 cu h = 200 mm
- profil U, notare U30 cu h = 300 m t
- cornier cu aripi egale L 100 × 100 × 10
- cornieri cu aripi inegale ╚ 80 × 65 × 8 y
b
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

5.3 Variaţia momentelor de inerţie cu translaţia axelor

Se consideră corpul din figura 5.1 cu sistemul de axe centrale zOy faţă de care se cunosc
momentele de inerţie. Se doreşte a se calcula momentele de inerţie faţă de axele z1O1y1 translatate
faţă de axele centrale. Se aplică relaţiile de definiţie:

∫y ∫ (y + a ) dA = ∫ y dA + 2a ∫ y dA + a ∫ dA = Iz + a A
2 2 2 2 2
I z1 = 1 dA = (5.17)
A A A A A

În (5.17) se remarcă că ∫ y dA = Sz care este momentul static faţă de axa centrală z şi este
A

nul.
În mod similar se obţin:
I y1 = Iy + b2 A (5.17)

I y1 z1 = Izy + ab A (5.18)
2
I O1 = IO + d1 A (5.19)

Formulele de variaţie a momentelor de inerţie la translaţia axelor sunt utile la calculul

momentelor de inerţie la secţiuni compuse din mai multe figuri simple. În această situaţie se cunosc
momentele de inerţie faţă de axele centrale proprii fiecărei figuri şi se doreşte calculul
caracteristicilor inerţiale faţă de sistemul de axe central al întregii secţiuni.
De exemplu, pentru secţiunea compusă din figura 5.2
3

∑I
2
Iz = zi + a i Ai (5.17)
i =1

3
Iy = ∑I i =1
yi
2
+ bi Ai (5.17)

3
Izy = ∑I i =1
zi yi + a i bi A i (5.18)

Formulele (5.17) (5.18) se mai numesc formulele lui Steiner pentru calculul momentelor de
inerţie faţă de axe translatate.