Clara Cea Stearpa Marisu TH Barna

Marius Thedor Barna - CLARA CEA STEARPÂ (text dramatic)
MARIUS THEODOR BARNA
CLARA CEA STEARPÂ

-text dramatic-
1999
1
Personaje:
EL: MIHAI, soţul ei, aprox. 37-39 ani
EA: CLARA, soţia lui, aprox. 35 ani
2
Un apartament cu mai multe camere care dau un alta. S-ar părea

că sunt patru sau cinci, un hol larg în jurul căruia este atât bucătăria,
dar şi baia. O porţie de ficat a fost uitată pe masă. Cărti, haine,
cosmetice, într-un colţ sunt câteva valize pregătite de plecare. Pachete
prin diferite colţuri ale camerelor, computerul dintr-o încăpere de
lucru, căci nu este un birou standard, duduie intr-una. Pe stand-by,
câţiva peşti repetă aceleaşi mişcări de balans in înotul lor marin....
ACTUL I
Scena 1
Clara intră in apartament aruncându-şi poşeta şI dezbrăcându-se

din mers. Ajunge in furou. Telefonul sună. Ea nu răspunde. Se opreşte
in faţa aparatului ascultănd mesajul pe care-l înregistrează robotul:
ROBOT: Aţi format 7891387! Eu nu sunt Mihai, ci doar vocea
robotului
3
care-i preia mesajul! Nu vă demoralizaţi! Data viitoare s-ar putea

să aveţi
mai multă baftă! Până una alta, după bip, aveţi un minut, să vă
lasaţi
mesajul dvs! Succes!......
ELISABETA (OFF) Clara! Aştept telefonul tău, unchiul Toni te
aşteaptă la noapte in gară! Nu ştim vagonul la care vei fi....
Nu răspunde. Işi aprinde o ţigară. Face căţiva paşi prin cameră....A luat
acum receptorul şI cu el la ureche se deplasează formănd numărul in
timp ce-şi toarnă un vermut. Un alt robot îI răspunde ei.
ROBOT (OFF) Ati format 7777785 Nu vă pot răspunde momentan.
Lăsaţi mesajul după semnalul sonor.....iar Clara plesneşte:
CLARA: Cicişor! unde te ascunzi!....Am câştigat! Sunt liberă!
Dânsul nu a venit! Cred că i-a fost frică!....Unchiul Alecu îl ăştepta să-l
dărâme pentru toată gargariseala îndurată 9 ani de zile la toate
petrecerile de familie! Nici dacă aş fi fost fică-sa nu m-ar fi apărat
cu atât aplomb....o să spui că exagerez, dar ”a împachetat” , am
învăţat cuvăntul pe sălile tribunalului, tot completul ăla de judecată.
Bâlbâiţii şI grupul ăla de stupizi care se hrănesc zilnic cu: partaje, hoţii,
violurii, tâmpiţii ăia care intrau în mobilierul sălii, îi inhalau
cuvintele! Judecătorul a decis astăzi, la ora 11.43, m-am uitat la
ceas, presimţind că va fi o oră fericită pentru mine, eram
singură,....el nu a apărut! Nu ştiu pe unde bea la ora asta...Am
câştigat!...înţelegi?....uite îţI ţin un discurs!...rezistă
banda?...volubilităţile partajului!?! Casa de la Arad a tuşii Caranda
va fi a mea!...In sfărşit, Dumneze-ule, ce reconfortant e sentimentul
ăsta de propietate, ca un plonjon în bazin după ce-ai ieşit din saună,
înoţi, înoţi, înoţi, lungime după lungime, o iei de la capăt, simţi că-ţi
4
explodează plămânii...dar niciodată, nu deraiezi, dacă te opreşti îţIsimţi

piciorele libere, muşchii zvăcnind, orincând vrei hăul fuge şI tu
regăseşti pămăntul sub tălpi, ţapăn, fără grijă că te scufunzi...că te
afunzi... că te duci, in abis...hm, mişto,....lui îI rămănea ghiveciul
asta de unde te sun!..Nu poate să zică că sunt scroafă, şi-l las în
izmene! Nu-l urăsc! dar GATA!.... vreau să dispar câteva luni din oraşul
ăsta......să vezi ce-o să mă învrt! Mă pun pe afaceri!..Ah...imi vine să
ţip, să urlu...să ţopăi...deşi uite stau pe loc...sună-mă am poftă să
sărbătoresc! Să fiu lăudată! Poate dăm o raită prin oraş....puţină
golăneală....hai că mîine, poimăine suntem babe ! |ie nu ti-e
frică?!?...de când n-am mai fost ?..de ani de zile...hai să golănim,
cum vrei tu, să te destrăbălezi....cum ziceai, de atătea ori?.....poate
agăţăm nişte hăndrălăi...măcar aşa de distracţie....Hai să
benchetuim ! Te aştept! . Pusi!....Sună!!!
Acum îşI toarnă un cognac. E tare. Evident că-i face plăcere şI nu se
poate opri să nu plescăie! Işi aruncă furoul intr-o altă cameră. A rămas
in chiloţi. Se priveşte in oglindă. Ingrijorată de şolduri, de firişoarele de
pe pulpe şI chiar de cearcănele care poate îi arată vârsta. E evident în
jur de 35....Şi sânii aceştia care uite chiar se lasă...Deşi n-a purtat o
sarcină...Uite păntecul sau abdomenul. Se joacă....Se invârte pe loc.....
CLARA: Trebuie să te mişti! Aşa! Un, doi trei, un doi trei...suge
burta... îngrozitor... de ce trebuie să îmbătrânesc....şi nu mă
cumpără nimeni! ce să mai vănd.....sufletul? inimioara?!!!
oribil!...trebuie să revin la bazin....măcar de două ori pe
săptămână...alfel n-am nici o şansa...nu, nuu, nu! nimic! Cu discoteca
aia de babe care se cheamă AEROBIC! nu rezolv nimic! Doar că
alerg pe muzică şI ascult toate spanacurile melodramatice...
5
Se opreste in faţa ceasului-pendulă a cărui mers il compară cu Seiko-ul

pe care-l poartă la incheietura mîinii. Mai înghite o gură de cognac.:
CLARA: Cumpăraţi timpul pe care vi-l oferă firma SEIKO! Fără
erori!Certitudinea
în viaţa dumneavoastră! Precizie, onorabilitate, dignitatea! In aer,
apă, sub pământ! Nu ezitaţi! Tehnologie de vărf! Intraţi in anul 2000
cu Seiko!....
E din nou în faţa telefonului, dar cu un ziar în mănă!...
CLARA: Da! Alo sunteti?...OK! Mă interesează un împrumut de
circa 30000
de mii de dolari...pot gira cu o casă....da, da.... pentru
afaceri...antichităţi...
nu! doresc, o dobândă de maximun 8%...da, da...că altfel mă duc
la
bancă...eh, şI acolo se mai pot grăbi lucrurile, nu durează pentru
toată lumea....Da, da...girez cu un imobil.....o casă in
provincie...două nivele....da, peste sumă...a fost evaluată
recent...multumesc! Nu, nu! vă sun eu mâine dimineaţă, după
zece, OK!...
Stă aşa bleagă pe un scaun. A lasat paharul deoparte...Ocheşte cu
măna intinsă ceasul pendulă! Paaak!...Si Seiko patinează spre
bucătărie....Singură, singură, singură...minute în şir...Un clipocit de apa
umple camerele una după alta...o trezeşte din abureală...Işi trage un
tricou pe ea. Se lipeşte de uşa băii....Ascultă, clipe lungi, ezită până să
apese...incet, incet, incet....
Scena 2
6
In baie în cadă plină cu apă, Mihai. Se spală. Atent. Meticulos. I-a

scăpat o privire, doar momăie câte ceva.
CLARA: Ce faci tipule?...
MIHAI: Hm,mm...
CLARA: Bănuieşti?
MIHAI: mh....
CLARA: Nu aveai nici o şansă!
MIHAI: Hm, hm, hm..
CLARA: Nu râde, că ai să şI plăngi...
MIHAI: pfff...
CLARA: Am căştigat!
MIHAI: Psss...
CLARA: DA! Da!Daaa! Casa mătuşii e a mea....ştiii cine eşti?
MIHAI: Mai greu..
CLARA: Ex-soţul doamnei, înţelegi...hm..spune ceva...nu prea ai
curiozităţi
...cănd erai mai tănăr erai mai iscoditor...nu, nu?...ce mormăi, te
ustură? ţi-a intrat apă în ochi? nu-i nimic...nu-ţi strică, aşa
puţintică..nuu?...să mai şI plângi, puţină durere, nu?!...taci, taci,
nu spui nimic, dar chiar nimic...?....mă urăşti?...deja?
MIHAI....hmm...
CLARA: Nu prea, nu eşti sigur?...te îndoieşti, tu?....hai dragă, că nu
te tai!
MIHAI: Puhhhr....
CLARA: Hm, îmmm...să te spele tanti pe spate, căt măi ştiu şI n-
am uitat... Nu?....Hai dragă, nu mai mârîi că sunt bucuroasă, urlu!
ţip?!? nu am greţuri, ce-i înţepeneala asta! S-a fini!....poate ne
7
mai luăm peste zece ani... s-a mai văzut!...Am câştigat! Casa mătuşii
Clara este a mea!
MIHAI: Bravo!
CLARA: Aşa, hai să te pup! nu mai fi mitocam că te-am iubit!
Măcar de asta
vreau casa...înţelegi, pentru amintiri...tu nu ai fost, dar eu te-am
dus acolo...
de atâtea ori, te scoteam din scrisorile pe care mi le trimiteai, te
aşezam, pe bâncuţa din grădină....înţelegi...pe marginea patului, pe
pernă, înţelegi
eram o domnisoară romantică, cu inima ca o piersică, nu râde!
porcule...mă
înnebuniseşi cu poveştile tale, doamne cât te-am iubit,
înţelegi...mâ asculţi...puturel?!!
MIHAI: De paişpe ani încerc...
CLARA: Lasă dragă fiţele, ai slăbit!...Vezi că nu-ngraşă!
MIHAI: Imbătânesc....
CLARA: Aici cam ai dreptate...Voi face căteva investiţii...
MIHAI: Mă duc...încet...dar sigur....
CLARA:...mă înspăimânţi! Vai ce melancolisme....îmi dau
lacrimile...
o să mai repar un etaj şI neapărat instalaţia sanitară care e
putredă...
MIHAI: Exact!...Dar să ştii că nici nu-mi pare rău, deloc! C’est la
vie....Se mai duce un biceps, un pectoral...dinţii ştii că ajungi să-i
înghiţi fără să mai ştii de ei..... am observat alaltăieri, nu ţi-am mai
spus, să nu te întristez, că mâine poimâine, o să-mi trebuiască
ochelari, aşa că, ghinion, înţelegi?
8
CLARA: Dragă, ai înnebunit, parcă te-ai pensiona...

MIHAI: Numai, zece minute înainte de a ieşi din cadă....
CLARA: Ha! ha! ha!...te pup
MIHAI: Merci!... De trei luni nu am mai observat o gagică să-mi
arunce o privire, mică, în fugă, o provocare, fie, ce-o fi...te pup, zi-mi
că te tulbur
şi-am renunţat la toate!...
CLARA: Târziu!
MIHAI: De ce, chiar nu mai simţi, aşa, un ceva, nu ştu ce...mai
tulburător...
CLARA: Parcă...
MIHAI: Serios....
CLARA: Hm..mi s-a cam făcut foame....aş bea o bere...
MIHAI: Ce crudă eşti! Dumnezeu! Ar trebuie să te pocnesc!
CLARA: Poftim?
MIHAI: Da! Nu te mira! Nu mişca!....he, he, eee! Că nu ştiu multe!
CLARA: Te-ai sonat?
MIHAI: Fii atentă că asta nu-i nimic! Hai masează-mă!
CLARA: Cine?.... Eu?..... Cum ?
MIHAI: Cu tandreţe şI atenţie!
CLARA: poftim....ce vrei?
MIHAI: Ca o sclavă! Cu mişcări energice pe muşchi,... pulpe,....
gambe...
CLARA: Cum!?!
MIHAI: Urmate de treceri line mângăietoare care să calmeze
pielea...fii şi tu generoasă!
9
CLARA: Eşti nebun!?!

MIHAI: Sexus-imperator ! Auras magnum dictatorium!
CLARA: Demenţial!....
MIHAI: Spune-mi că încă porţi în plămâni răsuflarea-mi vicleană!
În nări mirosul
sudori mele de mascul în pofte....până şI retina îţI plesneşte
ocularul cu amintirea
muşchiului de oţel!
CLARA: Vrei să mă provoci...
MIHAI: Mi-ar fi greu...mă ştii bine!....
CLARA: M-ai ignorat de atăta vreme...
MIHAI: Aşa sunt bărbaţii...idioţi...
CLARA: Sărută-mă...Hm ah....Nu mă uda!!! Linişteşte-te...Să nu
pun de cafea?....Un ness?,nu?!
MIHAI: Ah!...
Buff!... a făcut el in cada, împins de ea. Ea a fugit. L-a lăsat singur. El
s-a înfundat în vană. Cu prosopul pe cap. O mogăldeaţă în apă care
şansonetează:
MIHAI: La..la...lalalala......la, la la la laaaaa...la!....
şI vocea lui care bulbucă apa:
Nu fac decăt să mă afund
Incet,
Alene,
Scurgându-mă
Asemeni gândurilor ce vor să fie
Asemeni sângelui ce pulsează
Inima ce freamătă carnea,
Inima în care sufletul zvăcneşte
10
Corpul acesta slăbit de lovituri

Corpul acesta dezonorat
Corpul acesta înecat
De plăcerea lichidului în care murdăria se lipeşte de cadă,
Căruia niciodată nu-i va fi dat să se desfete
In nuferi albi carnivori
Ci doar în carnea albă a păcatului provocator
De femeia în care dai cu pietre
Ziua în amiază
La mijlocul drumului
Unde picăturile de ploaie se amestecă
Cu urina cailor ce vin din depărtarea asfinţitului
Vânăt!
Doar clipocitul apei clipe lungi umple tăcerea băii....
Scena 3
Ea umblă prin casă pregătind cafea. Energică, haiosă, făcănd mutre,

descoperind zaharniţa în frigider, încurcându-se cu firul de la preso,
care scoate o scânteie, ptiu drace!
CLARA: Când m-a invitat prima oară la cafea mi-era inima ca un
purice. Îmi venea să plesnesc! O simţeam ca un iepure care se
ascunde sub iarba umedă înainte de a ţâşni pe cămp, atunci cănd
aşteaptă pasul vânătorului ce călcă pe brazdă. Îmi plăcea, chiuleam de
la un curs, ştiam de la Gexi că e un semn, că şI cum ţi-ar scoate
chiloţii...ce mai şI dacă spui... e ca şI OK!...am plecat într-o vrie la un
birt, ploua îngrozitor, ca-n filmele proaste, în care plângi, ce bine
fac uneori lacrimile... o linguriţă, două, hm, iar dănsul o bea tot
amară...am băut patru ore cafea, i -am spus tot despre mine...de la
11
jocurile de-a doctorul cănd eram un boţ...ce infectă e apa în oraşul

asta..el, nu! să mă psihanalizeze, să desenez, nişte râme, o casă, mă
gândeam să fac...un...sex....i-am spus ca nu sunt virgină, mai
avusesem, încă trei, trei în cap, nu unul, numai unul pe care să-l fi
iubit şI el părăsit...iar el era cam coanci, mi-a explicat apoi că în
mod normal astea se spun după prima noapte...eu eram
plină de poveştile Gexi, de lumina chioară din taverna cu fum, unde
frigul se lingea pe pereţi să scape de târia proastă care te făcea să
borăşti, unde mă aşteptam să-mi bage mâna între pulpe...parcă
eram pe reşou...îi ascultam poveştile, patru ore....aş fi putut ajunge
la Constanţa, pe malul mării, ce dacă era iarna, toată viaţa am visat
să mă plimb pe malul mării iarna, câte visuri ne storc creierii fără rost,
ce idioată e viaţa...atunci l-am ascultat în draci, parcă mergeam cu
trenul, cu un bec chior pe culoar, într-un compartiment unde el, un
bărbat pur simplu, doar vocea i-o auzi...te farmecă, nu mai
înregistrezi nimic, doar îţI reînventariezi visele, e exact cum ai sperat,
e iubitul tău pe care l-ai aşteptat, uite-l lăngă tine, psihanalizează,...,
ce animal preferi, ce insemană marea, desenează un copac, un
echivalent pentru cafea, ochii verzii ai lui, amar, pasiune, roşu,
gelozie..., visuri gri, dimineaţa sub cearceaf, aţi putea sta in chirie la
început...îi plac ţigările fără filtru...eşti sigură că nu sforăie
noaptea...veţi fi de revelion împreună! Oh! sigur că da! De ce dracu’ nu
am putut lua o cameră singuri...mă enerva, eram iară cu idioata
de Dia, cu ciclurile ei deraiate de avorturi, care tot timpul făcea
socoteală, Dumnezeule!...căt pot să bea bărbaţii împreună cănd sunt în
doi, cum nu mai contăm noi femeile...poţi să-ţi spargi nuci între
buci, că nu reacţionează, mai ales dacă i-a prins flama: politică,
Europa Liberă!...cum să fugi pe la Giarmata, 2500 de mărci...să nu
12
te prindă nimeni pe graniţă că-ţi fac chisăţită rinichii...s-o las să se

răcească...puţin, căt i-a plăcut să bea...în lunile acelea de
golăneală....toate trec, dar greu ca autobuzele în staţie, aici, aproape
de marea aceia plină de Jiii, hi, hi, hi...ce bine că sunt nimicuri, şI
plescăie la soare iarna?!?....visele....adolescentine ce le mai porţi încă
ani mulţi după tine... ultimele lucruri care le ucizi, nimicurile pentru
care nu dai doi bani, pe care le-ai urăt atâta cănd ţi-era frig, cănd nu
aveai bani de mâncare, cănd îţi crăpa buza după un contract....şi
erai pe liber....nimeni nu dădea doi bani pe tine...
Scena 4
Ea a revenit. Cu un tonic, un sifon, ceva rece. Energică!

CLARA: Vrei o ţigare?
MIHAI: Ai pus zahăr?
CLARA: Ah! Nu am încurcat ceştile! Ce nebună sunt!
MIHAI: Hmm..
CLARA: Dragă, dar nu mai lua mutra asta de înmormântare...că
trăiesc!
MIHAI: Văd!
CLARA: Păi da, dar până acum, nu ai făcut nimic...
MIHAI: Poftim?
CLARA: Da, sigur, nu te mira!
MIHAI: Adică, ce vrei să spui?
CLARA: Că e ok! Nu? Nu e nimeni nemulţumit...
MIHAI: M-a sunat Teo.... au redus contractul la jumătate, au
decalat termenele....
CLARA: Cât pierzi...
MIHAI: Nu pot să spun că înţepenesc...
13
CLARA: De asta erai aşa de negru?...eu care credeam că?....

MIHAI: Profită de mine....sunt complet vidanjat...
CLARA: Refuză...
MIHAI Sunt lefter, nu ştii?
CLARA: Adică ce vrei să insinuezi...
MIHAI: Nimic, decăt că pierd cam mult...
CLARA: Lasă, dragă că nu e aşa de negru dracu’!
MIHAI: E atât de dezagreabil....
CLARA: Chiar aşa? Mă bucur!....
MIHAI: Ei şI tu....
CLARA: Păi, da! e chiar aşa de simplu?
MIHAI: Ştiu eu?
CLARA: Fii sincer? Nu-ţi pare rău...
MIHAI: Uneori....
CLARA: Nu-i aşa? o lacrimă?....
MIHAI: Ei şi tu! puah!
CLARA: Nu, dar şopteşte-mi....că poate...
MIHAI: ....crezi....
CLARA:.......poate un regret....
MIHAI:..mă înnebuneşti...
CLARA:.....că ai să-mi simţi lipsa...zi-mi că-ţi pare rău...hai tu, fă
un efort, de
nu? înţelegi, a trecut totul.....s-a dus, dar fost frumos....nu?
MIHAI: Gata! că plesnesc! Alba, neagra! Nu! nu, nu!
CLARA: Oh, eşti oribil! Voi bărbaţii!
A ieşit. El a rămăs singur. Incet, încet, încet iese din cadă! Singur cu el.
14
MIHAI: Da, sigur, ce importanţa mai are, toate se duc....nu, dar mă

cuprinde o lehamite...sunt obosit....parcă eu nu aş vrea să mai
iubesc,...să mă mai
îndrăgostesc ca la nouăsprăzece ani, să iubesc, să freamăt...să
sper,...când imi vine să vomit de gura-mi colcăie ca smoala din
pricina tutunului...de mintea lucidă şI meticuloasă ca un contabil
idiot... corpul ăsta care nu se încinge....ce e primăvara, asta, decât
un anotimp ce nu-ţi aparţine!?!
Mihai a aruncat prospopul. Scurte exerciţii de mişcare prin baie. Nişte
paşi caraghioşi de balet.
MIHAI: Un, doi, trei! Un, doi...genoflexiuni....hm..rotaţii...hm
încheietura...
ce face femeia asta?..câtă energie....are..hm...oribil....deşi ce bine
e să fii liber...ce posesivă...după atâţia ani, când o femeie nu-ţi mai
spune nimic...
Când o înşeli zilnic, cel puţin în gănd...când visezi pe oricine
alcineva, că doar, doar va veni...ca să se schimb ceva...cum să nu-ţi
vină să urli de bucurie, să te simţi dintr-o dată atât de tănăr...şi să-ţi
pui arareori intrebarea...nu e prea târziu?...un, doi, ce-mi scârţîie
încheietura, pic, pic...d’, porcăria asta de robinet, am plătit trei
instalatori să-l schimbe, pic, pic...toate se duc, după ce-ai dat o
grămadă de bani....se duc dracului toate...te poţi căca pe tehnica
asta...imi vine să pun barosu’
...ah...arde...ţţ..uite o băşică....păi e de la apa caldă..linişteşte-te
puiule..vezi-ţi de mouse-ul tău care-ţi aduce bani...hm..păstrează-ţi
înjurăturile pentru cei ce-ţi taie din deviz...trebuia să-l bag în pizda
măsii...dar, în măsa...dacă nu te maisolicită?...îi fuţi...şi tu nu-ţi poţi
pune un robinet în baie care să nu se pişe pe tine...ce viaţă
15
căcăciaoasă!Hmm...un, doi, trei...hm...paişpe...ţţ îţI cade rău

părul...niciodată nu ai avut mai mult de zece fire lipite de vană,
căcat... îngrozitor...ar trebui să faci nişte frecţii cu oţet, mămânci
prost, ce e aia alimentaţie... un SF! în zona asta balcanică!
Scena 5
El intră pe vărfuri, o urmăreşte, fără ca ea să realizeze. E bănuitor.

Sună o sonerie. Ea se apropie de uşă. El o urmează. Ea nu îl sesizează
pe el. Ea ascultă pe cinva din spatele uşii. El o ascultă pe ea aflată în
hol. Uşa rămăne închisă. Ea se retrage. El aşişderi, repede, dar, buff,
ceva s-a lovit! Ea l-a reperat! Vijelios se apropie de el.
CLARA: Ce faci?
MIHAI: Nimic....
CLARA: Mă urmăreşti?
MIHAI: Pe dracu’...
CLARA: Păi da’...nu spui nimic!?!
MIHAI: Ce să spun?
CLARA: Sunt aici! Deschide uşa!...e poştaşul...sau poate o curvă,
căci credeam că stai toată ziua în oraş!
MIHAI: Eşti nebună?....
CLARA: Poate...e prima oară?
MIHAI: Sictir!
CLARA: Vroiai să mă strângi de găt...
MIHAI: Ai înnebunit!
16
CLARA: Adică tu faci mistere de doi lei şI eu sunt bună de dus la

9!
MIHAI: Mă oboseşti...
CLARA: Mie-mi spui...
MIHAI: Scuteşte-mă....
CLARA: Imediat....hai să semnezi astea...
MIHAI: Nu citesc inainte de masă hărtii ştampilate...
CLARA: Un exemplar îţI aparţine...
MIHAI: Aruncă-l la gunoi!
CLARA: Nu pot! E VIA|A ta! Buletinul tău sentimental!
MIHAI: Căcat!
CLARA: E o realitate! Trebuie să o priveşti în faţă!
MIHAI Nu dau doi bani pe ea!Scrie-i necrologul!
CLARA: Nu pot!
MIHAI: Pot eu!...Se caută acte de divorţ, presupuse, arse,
deteriorate, în zona centrală a oraşului!...a cuplului Mihai şI Clara. Se
oferă recompensă indiferent de stare...
CLARA: Idiotule! mîine, poimâine o să ai nevoie de ele, ce-s
adolescentismele astea...
MIHAI: Am şI eu dreptul să refuz!
CLARA: Semnează!
MIHAI: NU vreau!
CLARA: Mă faci să răd!
MIHAI: Potim, eşti mulţumită!
CLARA: Lasă dragă, anarhismele, că măine le xeroxezi! Le afişezI
cu mănuţa ta!
MIHAI: O să le lipesc pe hol! Le pun pe curve să le înveţe!
CLARA: It’s your buiness....poftim cafeaua...
17
MIHAI: Te pup!
CLARA: Pe popou?
MIHAI: Sunt bătrăn, nu pot să ma aplec....spondiloza...
CLARA: Excrocule!...vrei să-ţi sar în braţe!
MIHAI: Mi-e şI mai greu să te ţin....
CLARA:....am mai slăbit...iubi!
MIHAI:...e o iluzie!..
CLARA: Nemernicule! Te ador!
MIHAI: Degeaba!
CLARA: De ce?..hai....ai curaj...lasă-ţi anii...mizeria....uită totul
treizeci de secunde....ultima provocare....
MIHAI: Oh, ce iluzii..
CLARA: Ultima oară!
MiHAI: Ce plăteşti!
CLARA: Ha, bravo! Ce vrei?
MIHAI: Ghici!
CLARA: Perversităţi, bani...dezvăluiri..
MIHAI:...Numai noutăţi!
CLARA: Imposibil în viaţa asta!
MIHAI: Infectă!
CLARA: Oaf! |ip, urlul, fac scandal!
MIHAI: Te pocnesc!
CLARA: Nu cred!
Pleosc! O palmă care face linişte în casă! Au înţepenit!
CLARA: Nemernicule!
MIHAI: Dragă, dar nu mai pleci?
CLARA: Nu vreau! Mai am şapte ore!
MIHAI: Aşa de mult!....
18
CLARA: Nesimţitule!
MIHAI: Scuteşte-mă!
CLARA: Uite nu vreau! Aşa crezi tu că eşti bărbat!
MIHAI: A fost din dragoste!
CLARA: Imi scoţi măsele din iubire? Acum te-ai găsit!
MIHAI: Dacă rezultatul acţiunii este terapeutic, metoda poate fi
înregistrată şI reţinută pentru efectul curativ!
CLARA: Bestie!
El dispare ignorănd-o...Ea singură mută o valiză, un pachet, de colo
colo, e totul atăt de trist să pleci, să te duci, să laşi casa goală...o
cameră, a doua, alta,....nimeni.....
Scena 6
Mihai cotrăbăie prin frigider. Culege câte ceva de măncare. Are apetit.
Papiţând îi mai aruncă căte o vorbă.
MIHAI: Tu nu mănănci?
CLARA: Mai tărziu...
MIHAI: |i-e frică...
CLARA: Sunt în limite!
MIHAI:...vezi să fii atentă..
CLARA...merci
MIHAI: Păi, da’, mâine, poimâine, te văd cu pulpiţe, o guşiţă, nişte
şolduri..
CLARA: Poate lui o să-i placă!
MIHAI:..o să-ţi dispară privirea de lupoaică...
CLARA: Să mai lăsăm romantismele, revoluţiile...
MIHAI: Păi, nu e viaţa o luptă?
CLARA: Se poate, dar de dimineaţa până seara, ruleta rusească...
19
MIHAI: E cam istovitor...

CLARA: |i se încleştează încheietura...
MIHAI:..şi cursa începe fără tine...realizezi ce existenţă de şoarece
ducem? ce e aia gustul aventurii....moartea, unica certitudine a
vieţii...destinul, o cacialma pe care o joci mai degrabă la
pronosport!?
CLARA:..vai divaghezi?!?...
MIHAI: Mi-e foame....
CLARA: Ia-ţi o bucătăresă!...
MIHAI:..ei, nu mi-am luat nici măcar un avocat...
CLARA: Un reproş?
MIHAI: Hm, un parti-pris!
CLARA: Uite ce! Nu am chef să o iau de la început!
MIHAI: Păi sigur, dacă m-ai terminat!
CLARA: Adică ce vrei să spui?
MIHAI: Sunt bleg?
CLARA: Eşti cam moale....
MIHAI: Mi-am pierdut energia?..
CLARA: Ti-ai păstrat visele!...
MIHAI: Care nu fac doi bani....
CLARA: Iniţiativă! Fără ea nu se poate!...
MIHAI: Pe dracu’...noaptea te irită!
CLARA: Eşti acelaşi...
MIHAI: Minţi...
CLARA: Nu mă mai provoci!?!...Inţelegi...
MIHAI: Ce egosită eşti!...
CLARA: Am învăţat să vreau...
MIHAI: Orice!
20
CLARA: Totul!
MIHAI: In afară de un singur lucru!
CLARA: oh, nu....înnebunesc...
MIHAI: Păi, da’ sigur..
CLARA:..ce ordinar eşti!
MIHAI: EU? TU! Vezi cum recunoşti!
CLARA: Şi iarăşi tu....tocmai tu!
MIHAI: De ce nu!
CLARA: Ce porcărie, tot timpul îmi vei scoate ochii cu asta!
Eu...care.... porcule ....parcă nu ai ştii...înţelegi că....nu pot!
MIHAI: Nu vrei....
CLARA: Nu am chef..uite...pur şI simplu să am un copil...după ce
odată eu ţi-am făcut unul!...pe care tu...te-ai pişat pe tine de frică...şi
mai silit să-l scuip...să alerg, să beau ceaiuri, ţuici, prişniţe, numai să
scăpăm de el, să-mi bag tubul ăla de plastic verde, ca să mi se scurgă
totul...să se ducă...să rămănă doar puroiul, murdăria, râia...să
trebuiască să alerg, să mă umilesc de un doctor idiot să mă cureţe cu
linguriţa care îmi ia pielea, carnea, strat cu strat....pentru ca totul
să se ducă dracului....şi să mă mai fută... la creier...ştii cum m-ai
aud noaptea în creier scrăşnetul pielii tăiate....
MIHAI: Istoria o fac cei vii!
CLARA: Lasă cinismele, că te fac idiot!
MIHAI: Păi da, că mă enervezi!
CLARA: EU? De ce?
MIHAI: Imi dai un picior în fund!
CLARA: Niciodată!
MIHAI: Păi ce e despărţirea asta?
CLARA: Rămânem amici...
21
MIHAI: Nu ASTA vreau!

CLARA: Dar ce vrei?
MIHAI: Să suferi! Ca o nenorocită...să mă suni...să ne mai
vedem...în fugă...in grabă, dar cu dorinţă....
CLARA:....nu se mai poate...
MIHAI: Fix pix!...
CLARA: Uită-mă!
MIHAI: Mi-e greu...
CLARA: Suferi?...
MIHAI:..mai mult decăt crezi..
CLARA:....mă tulburi...
MIHAI: E târziu....
CLARA: Am fost fericiţî...
MIHAI: Ieri,...nu azi...
CLARA:....nu se ştie niciodată...
MIHAI:....puţin probabil mâine...
CLARA: Te-am admirat...
MIHAI:...n-ai de ce, de multe ori....nu m-am gândit decât la mine
însumi, la ticurile stupide de mascul,....la tabieturile idioate...
CLARA: Ei, nu!
MIHAI: Tutun, cognac...ziare....căldură...casă...bănoci...
CLARA: Au fost farmecul tău....
MIHAI:...lecturi...curve...
CLARA: M-ai înşelat?...Des?...Nu-i aşa...
MIHAI: Din poftă...mi se încingeau creierii....
CLARA: Pentru?
MIHAI: O crupă, un sfârc, un bulan...
CLARA: Vai ce greţos eşti!
22
MIHAI: O poziţie mai specială...

CLARA: Ce vulgar...
MIHAI: Sex, sex, sex!
CLARA: Poftim?!?
MIHAI: Gata, gata , nu mai mă provoca!
CLARA: Cum adică?
MIHAI: Hai să ne liniştim!?!
CLARA: Ce propui?
MIHAI: Orice!
CLARA: Precizie, dragule! Suntem in secolul XX!
MIHAI: OK! Alege! Stiri, bărfe, publicitate!
CLARA: Nu înţeleg!?!
MIHAI: Secolul XX se termină azi! Mâine începe anul 2000!Şansa
ta e numai a ta!
CLARA: Priviţi acest destin feminin!
MIHAI: Profită!
CLARA: Un secolul al învingătorilor începe astăzi! Pasiunea
coboară din avion....
MIHAI: Următoarea staţie de metrou: vă oferă o gamă largă de
posibilităţi de opţiune!
CLARA: Pentru femeia care alege!
MIHAI: Un brun meridional! Este bărbatul sentimental!
CLARA: E sensibil! Tandru! Pasional!
MIHAI: Rispitor! Avar! Distrugător! Nu uitaţi de bărbatul infernal!
CLARA: E sportiv?
MIHAI: Exact!
CLARA: E întrepinzător?
MIHAI: Din a familiei istoriei destin!
23
CLARA: Ucigător de senzual? Nu-i aşa!

MIHAI: Distrugător!
CLARA: Aceasta este sfidarea vieţii!
MIHAI: O risipă în amorul neîntrerupt!
CLARA: Energia secolului XX este nucleră!
MIHAI: Se desfid limitele! Barierele nu sunt decăt amintiri!
Opreliştile nu mai funcţionează...
CLARA: Poţi accede doar la ce era interzis!
MIHAI Pentru dumneavoastră, am desfinţat negaţia!
CLARA: Matematica se schimbă săptămănal!
MIHAI: Fizica e un ziar de provincie!
CLARA: Iar istoria o rubrică în permisul auto!
MIHAI: Bravo! Ati descoperit valoarea!
CLARA: Ceea ce este vital este esenţial!
MIHAI: Un permis auto A, B, C, D!
CLARA: A! A! A! e o plimbare la Băneasa!
MIHAI: B! e un sofer de mare tonaj! Conducând un vehicul ce
utilizează Castrol!
Un ulei pentru cei care ştiu să aprecieze DISTAN|ELE!
CLARA: C! Un tur-retour european! Ar putea fi o orgie pe roţi! Un
circuit mediterenean! Veţi regăsi tărâmurile fermecate la cele mai
convenabile reduceri!
MIHAI: Fără a afecta oferta agenţiei noastre!
CLARA: D! Un motociclist de care îţI striveşti sânii!
MIHAI: Fiţi atente! Depăşirea de viteze favorizează cancerul
mamar!
CLARA: Inceteaaaază!
24
MIHAI: 48% din cazuri sunt in rândurile populaţiei tinere care

utilizează cu precădere acest vehicul!
CLARA: Te rog!
MIHAI: Pentru EA o aventură cu EL începe pe două roţi! Pasiune şI
moarte!
Un destin modern!
CLARA: NUUUUU!!!
Si fuge urlând! A părăsit camera! El a rămas singur. Ea e într-o cameră
alăturată. Ar putea să fugă după ea! Dar o aşteaptă. Liniştit. Ştiind că
va veni!
Scena 7
Mihai îşI aprinde o ţigară. E singur. Se aşează pe scaun. Prinvindu-i pe
toţi ce-i mulţi care-l urmăresc...
MIHAI: Rămâneţi pe TELE 2000! Vă prezintă LIVE ultimele şapte
ore ale unui
cuplu. Este cuplul care a câştigat opţiunea a 99% din spectatorii
de mijloace
audio- vizuale difuzate în eter! Veţi fi alături de ei, fără ca ei să
afle, să ştie sau să presupună! Reflectoarele ultrasensibile care nu-şi
fac simţită prezenţa! Microfoane care nu rezonează cu nici o gamă
de sunete: vocale, râgăiituri, plescăituri, şuşoteli, etc...Cei mai de top
reporteri: fără feţe, ultra-neutri, capabili să se
instant-instanureze în orice ipostază indiferesnt de sex, religie,
apartenenţă politică,
etc...Rămâneţi pe Tele 2000! Alături de Mihai şI Clara! Mihai, 9 ani
la rănd un soţ model! Clara, 9 ani, o soţie de vis! Un cuplu monden!
25
Un cuplu profi! Vivat! Ce spui Mihai!...Mi-este greu să vorbesc despre

mine / O voi face eu / Te rog /
Iată cheia sucesului: Drumul ascendent al celui care în liceu era
liderul incontestabil al olimpiadelor de matematică: etapele
regionale, nu a reuşit la cele naţionale doar dintr-o reacţie de frondă /
Oh, te înşeli, deşi liderul organizaţiei UTC pe liceu, propietar
ambulatoriu al mai multor teorii de revoluţionare-corijare-
emancipare a partidului unic în a cărui rânduri după mama, tata
intrase în anul următor, toate creînd un complex pshanalitic de
sorginte estică cu filiaţii sartriene,
lecturează lunar revista secolului în curs, critic platonian al
postului Radio Europa Liberă, abandonează performanţa
matematică la sfârşitul stagiunii de cules porumb a începutului de
an şcolar ultim, regăsind în colega, de la etajul ultim a blocului
central în care-i domiciliază familia, pasiunea unei fiinţe din
schimbul trei căreia dimineaţa la ora 8.00 îi plesnesc buzelele
arse de neoanele din toiul nopţii, a cărei inimă în braţe îţi
pompează săngele în ritmul presei la care a schimbat 487 de
corpuri cave pe schimb, pe care visezi să o posezi cu acel
membru care i se pierde în palmele cărnoase şI unse încă,
dimineaţa de vaselină şI care tremura ca şI o pasăre ce cade de
pe creangă....istovitoare sunt primele zile ale masculinităţii / Vă
mulţumin, vom reveni! Deocamdată doar o scurtă pauză
publicitară! Un sejur de vis în ţara metaforelor! Un sejur fantastic
într-un tărâm imaginar şI dublu milenar! Doar cu 783 USD şI
TVA: Zece zile de vis, paturi calde şI vii, zboruri pirateşti!
Draculand-2000 începe măine! Spune: DA!
26
Scena 8
Clara îşI toarnă de băut. In faţa noastră. Mihai e undeva departe....
CLARA: O femeie care bea e întodeauna o femeie singură! O
femeie singură uită să mintă. O femeie care nu ştie să mintă nu
mai e femeie...O femeie care nu mai e femeie e cea mai mare
pacoste...Atăt pentru ea, cât şI pentru ceilalţi! O să incerce cu
prima ocazie, prin orice mijloace să redevină femeie...decapitănd,
excrocănd, urând, natural chiar minţind, tot, orice, individ, destin,
soartă, amant, mai ales şi cu circumstanţe...Fereşte-te de femeia
care bea că poate să verse pe tine...Iubeşte-o pe femeia care bea!
Are răsuflarea caldă şi sughiţul vesel!....Uit-o pe femeia care bea!
E o amintire falsă care te poate duce pe nesimţite la
puşcărie!....Mărturiseşte-te femeii care bea tărie! Te va judeca
aspru, dar nu te va părăsi...nu incerca să-nbeţi o femeie ca să faci
amor cu ea! Te va urâ o viaţă întreagă! Dă-i să bea şI te va
dispreţui de îndată. Niciodată nu o vei mai câştiga....Dacă vezi o
femeie că bea, las-o în pace...ştie ea mai bine ce-i cu ea....ce ar
vrea să-nece...ce mizerie de viaţă o duce zilnic după ea...ce
dobitoc trebuie să-l desfacă la prohab...să se agite...să
tremure...să nu uite....la o vita de lăngă ea...de căte ori am auzit
ce tortură e noaptea...ce infern în care nu poţi regăsi pe cineva
apropiat pe umărul căruia să-ţi laşi capul....unde dracul e bărbatul
asta...mă lasă să beau singură...o femeie care bea singură nu
minte...tata imi punea pe limbă o picătură de vin....o femeie care
nu minte nu mai e femeie....ce şpriţuri trăgeam cu Mihai la
revelioane...o femeie care nu mai e femeie e un pericol public!.....
27
Scena 9
De dincolo, Mihai urlă:

MIHAI: Unde îmi e portmoneul!
CLARA: Nu ştiu!
MIHAI: Dragă, zi, nu mă isteriza!?!
CLARA: Nu ştiu....în frigider?!...în cămară.....pe boiler....
MIHAI: Ai păţit ceva?...
CLARA: L-ai găsit?
MIHAI: L-am găsit pe dracu! Asta-i casa în care nu mai găseşti
numic!
CLARA: O să faci tu ordine! Nu-ţi ştiam eu veleităţile cazone, dar
în fine...
MIHAI: Eu te rog să nu faci mişto!
CLARA: Doamne fereşte! Respect total!
MIHAI: Eşti în formă!
CLARA: Întineresc! Nu te bucuri?
MIHAI: Iradiez!...
CLARA:...parcă era pe birou...
MIHAI: L-am găsit...
CLARA: Ce faci? pleci?....
MIHAI: Ies! Plătesc telefonul!
CLARA: O ce banal...
MIHAI: Mai lasă-mă cu metafizicile...
CLARA: Ce grijuliu eşti...
MIHAI: Păi da’ acum trebuie...Nu?!
CLARA: Oh! Impresionant!
MIHAI: Dacă te-aş pune şI pe tine la plată?! NU? Câte telefoane la
Arad! câte mobile! Dar cănd îl suni pe...
28
CLARA: Pe cine...
MIHAI:Nu ştiu...dar nu există un EL!?!
CLARA: Poate da, poate nu!
MIHAI: Te joci, nu-mi spune mie că nu ştiai de ce-ţi sclipeau ochii
revenind acasă
CLARA: Eram alta, nu te simţeai umilit?
MIHAI: Dacă altcineva te putea face fericită!....
CLARA: Bravo! Ce nemernic eşti!
MIHAI: Măcar nu mă regreţi...
CLARA: Ce cauţi?
MIHAI: Recipisa!
CLARA: E la mine în poşetă!
MIHAI: Poftim? De ce?
CLARA:Aşa! Nu ghiceşti?
MIHAI: Hm..
CLARA: Lasă-mi poşeta!
MIHAI: Nu vreau!
CLARA: Ba da!
MIHAI: Ce ai dragă?
CLARA: Oh, dar nu bănuiam că eşti aşa! |ine! L-am plătit!
MIHAI: Potim...Cum adică?
CLARA: Pur şI simplu....
MIHAI: Mă sfidezi!
CLARA: Ei, na!
MIHAI: Da, sigur! Ca să-mi dai peste nas!
CLARA: Exagerezi!
MIHAI: Nu, dar ţi-am cerut eu să-l plăteşti...ţi-am cerut eu pănă
acum bani pentru telefon...spune! De nouă ani de cănd...
29
CLARA: Dar mai lasă-mă cu ‘de nouă ani’!!!...Pur şI simplu mi-a

venit!
MIHAI: Cănd!
CLARA: Ce importanţă are?
MIHAI: Răspunde!
CLARA: Mă intereoghezi?
MIHAI: Imi ascunzi ceva?
CLARA: Pe dracu’!
MIHAI: Atunci?
CLARA: Azi dimineaţa cănd am plecat la tribunal!...tu nu
veneai....oricum mai aveam vreo oră liberă...hai să-mi fac de
lucru...
MIHAI:....la o adică...
CLARA: Oh, nu mai fi aşa de suspicios....pur şI simplu...
MIHAI: Inţeleg...
CLARA: Ce înţelegi? Nu e nimic de înţeles! Pur şI simplu! L-am
plătit! Nu l-am instrumentat în instanţă, ci doar am achitat nota!
MIHAI: Oh, serios? ce limbaj!
CLARA: M-am molipsit şI eu.....
MIHAI: Serios?
CLARA: Da!
MIHAI: Doar atât?
CLARA:Nu dar ce atâta frecţie! L-am plătit! pur şI simplu! Stiu eu
de ce ?...Din
prostie! Clar! Sau pur şI simplu din generozitate!...hm...nu
bani...ci doar să mai fac
30
şI eu ceva în casă....ştiu că nu am fost perfectă...că te

părăsesc...că poate te va durea...ştiu eu...l-am plătit că-mi făcea
plăcere! Inţelegi! M-am bucurat!
MIHAI: De ce te enervezi?
CLARA: Tu mă ucizi în fiecare clipă!...
MIHAI: Eu? De ce ? Te-am intrebat dacă mai era ceva trecut pe
recipisă? Te ascult cănd vorbeşti la telefon? Iţi imput ceva?
CLARA: Gata! Gata! GATAAA!Inţelegi! gattta! M-am săturat de
toate! De tribunal! De nervi! De intrebări! De suspiciuni..Da!...de
suspiciuni, de toate căcaturile astea!Înţelegi! Gata!...Crede-mă! Imi
vine să vărs! Nu te uita la mine aşa! Mi-a fost frică! Mi-a fost frică şI
c-o să mă intrebe dăcă te mai vreau, dacă
ne-am culcat astă-noapte, dacă ai utilizat numele meu în vreo
afacere...dacă imi încredinţez cuiva ceva?...Gata! Nu vrei să
încercăm să uităm căteva clipe....
MIHAI: Nu ştiu...mie frică...
CLARA: De ce?
MIHAI: Uneori, mi se pare.....că de o viaţă... incerc să uit!....să tot
uit....
CLARA: Ce vrei să spui?
MIHAI: Cănd eram kinder uitam jucăriile care le doream de ziua
mea...apoi a trebuit să uit că eram înnebunit după o ţară în care nu
puteam să ajung...America, hippy, Coca-cola, le-am trecut la inamici
cănd am intrat la pioneri...că aventura nu-mi va fi posibilă....să uit
susccesele cu care eram creditat....să uit planurile pe care nu le poţi
pune în practică într-un oraş minuscul de provincie unde cel mai bine
e să-ţi uiţi amantele de o noapte, duşmanii posibili de o viaţă, tunurile
pe care le pui la cale la bere...datoriile faţă de rudele care te fură
31
cănd iţi moare o mătuşă ...beţiile la care ai vomat în taxi....uiţi...sănii

tari ai iubitei...copii pe care ai vrut să-i faci...filozofiile stupide de la
optusprăzece ani cănd ai crezut că vei schimba lumea...ştii...am fost
un căcat....niciodată nu am avut o căt de căt intuiţie că acel calvar în
care trăiam, inchisoarea aia de trei lei, cu cozile ei băşite şI nenorocite,
cu destinele pierdute între raţii de ulei şI zahăr..toată această
infiorătoarea mascaradă se va duce dracului...Dracului! tu mă crezi?
Că mi-e ruşine că l-am uitat pe Dumnezeu!
CLARA: Toţi l-am uitat pe Dumnezeu...
MIHAI:...niciodată să nu spui asta...
CLARA: Tu nu simţi ce gust pervers are îngheţata de căpşuni la
cutie? LUX? Căt de fină e mătasea desourilor care le-am luat
săptămăna trecută de la Imperial?...Ce puternică e maşina pe care o
conduce Mia?...Ce tentante sunt ţigările mentolate?... Femeile care
te concurează zilnic, obligându-te să te dezechipezi...să înveţi să
umbli fără chiloţi...să ţii sub pernă mobilul...civilizaţia înseamnă
concurenţă! Cu cine eşti pe pistă? Măine-poimăine îl vei găsi pe Sf.
Petru pe stadion la derbiul returului! Un bilet e un prize! Nu!?!....Ce
frondă îţI provoacă şampania la sfărşit de săptămănă...
MIHAI: Hfff..iarăşi nu înţelegi...
CLARA: Pe dracu! Lasă crizele astea de conştinţă care-ţi fac atât
de bine la bilă...
MIHAI Sunt perfect!
CLARA: Nu mă-ndoiesc...
MIHAI: Imi amintesc ce căcăcios eram la şcoală....Eu! marele ateu
ambiţios
perfect cunoscător a tainii lumii care ne înconjoară....maniac al
datoriei îndeplinite
32
CLARA: Iţi renegi robsperienismele?

MIHAI Idioţenii! A exista înseamnă a nega!
CLARA: Când eşti tânăr?
MIHAI Exact!..
CLARA: Parcă în armata..
MIHAI:Tţ...acolo am fost golan, am regăsit gustul răzvrătirii...
CLARA:..păi şI când ne-am intălnit...
MIHAI: Imi consumasem toată combustia vâscoasă şI colorată ca
sucul de roşii
...prima revelaţie a fost cănd am realizat că un comerţ en-gros de
blugi te poate
face să uiţi ideologia naţiunii...că te poţi căca pe tine şI să crăpi,
dar poţi valora toată viaţa mai puţin decăt o cafea de un sfert
de kil....că un trafic clandestin în complex îţi asigură o înrolare
certă în detaşementele de informatori locali!...că un mariaj atent
pregătit face cât o repartiţie, iar un socru la putere îţI asigură
destinul!
CLARA: Dragă, dar nu te ştiam aşa de Rastignac!
MIHAI: Nici n-am fost! Am clacat de la inceput! Tu m-ai găsit cănd
soileam şI lecturam zile în şir şI ceasuri săptămânale, îI
descoperisem pe ruşi, pe americani,
uitam de toate idioţenile locale...
CLARA: Ai dat în benga?! M-ai spus asta de vreo cinzeci de ori!
Ştiu! Ce tot te invârţi pe acolo!...ce urmăreşti?....să nu-mi spui
că...insinuezi că eu şI...
MIHAI: Căcat! Inţelegi! Căcat! Nici nu dădusem de tine sau tu de
mine şI te ştiam perfect....Dinu care te adusese în cameră, te visa
cu frenezie...oral şI în cel puţin 40000 de caractere pe seara...tot
33
ceea ce el descoperise...dar nu îndrăznise să ia în stăpânire mi le

propaga nocturm cu frenezie, obligându-mă să mă masturbez, cel
puţin mental, gândindu-mă la sânii tăi pe care îI poţi vedea de la
spate, la mirosul corpului tău asemeni unei claie de fân, ştiu clişeu!
dar dă bine!....la buzele tale uscate şI amare ca vişinele, ştii vii şI
ne....şi toate acestea amical şI obsesiv pănă întratăt încât ajunsem să
înnebunesc gândindu-mă la tine şI îndrăgostindu-mă irepresiv şi
bestial de diavoliceşte, inainte să te pot căt de căt.....ştii....
CLARA:....adică...
MIHAI: stiu că e îngrozitor.... odată trebuie să-ţi spun...
CLARA:..m-ai curtat la inceput numai că să mă furi....
MIHAI:...mintea-mi colcâia de împreunări fără sfărşit....de
subjugării umilitoare ale corpului făcut parcă să fie strivit de al
meu....de vânătăi multicolore cu care degetele mele de oţel îţi
împodobeau corpul, de răsuflării istovitoare de amor ce-mi
susurau în chicoteli dimineaţa în urechi...
CLARA: Mă torturezi....
MIHAI: Trebuia să te călăresc, să nu te mai port peste tot în
poveştilea alea....
CLARA:...de cănd ai început, totuşi, să ţii la mine?!?...
MIHAI:...de cănd ai inceput, totuşi, să ţii la mine!?!...
CLARA: Adică această dragoste nebună care ne-a consumat atâţia
ani TOTAL a început de fapt din accidentul unui vânător care cade în
propia cursă?!?
MIHAI: Adevărul e întodeauna dureros de infect!
CLARA: Oh! Miroase frumos! Il cumpăr!
MIHAI: Nu-nţeleg?!
34
CLARA: Pardon! E paşaportul existenţe mele cotidiene viitoare

liniştite?
Oh. Ce generos eşti! dar şi ce complicat! Ingrozitor! Afară! Mă
schimb...
Ai înţeles!...Imi ucizi regretele! Mă igienizezi....Afară!
MIHAI: Nu-ţi place să chiţcăii! Ok-ei....
Evacuat de ea, el dispare obosit şI îmbătrănit!....
Scena 10
Ea a rămăs singură in cameră. Işi aprinde o ţigară. Fumează. Telefonul

sună. Ridică receptorul într-un tărziu...
CLARA: Alo...Da! Da! Daaaa! Vă ascult!...Nu se aude...Hm...Nu
vrei să vorbeşti?....Nu-ţi place vocea mea? Mai trebuie să ai
răbdare...încă câteva ceasuri...
E pe aici...dar uite...nu-l strig...poate scoţi o vocală...o silabă....nu
ştiam că se fute. cu mute....Îţi ascult respiraţia! |i-e frică să laşi
receptorul...te cam caci pe tine.... începe să-ţi placă vocea mea...nu-i
aşa...dar chiar nu vrei să spui nimic?....nimica!?!
eşti docilă?...îl sugi?...vrei să-ţi spun eu cum îi place...Eu care l-am
spălat....care îI ştiu şi cum îi pute gura când nu avea bani de
carii... cum e de gentil când îI trebuie bani!...cum sforăie iarna,
cum adoarme vara cu gura deschisă?!...cu câtă vervă bate câmpii
ca să se laude cu inepţiile ce-i trec prin creier, cum se bâlbăie
cănd bea bere cu ţuică!?! combinaţia ce-i provoacă în stomac un
orgasm ca un sex cu un poponar...nu te-a tuns pe fofo?....nu te
loveşte? ţi-e frică să spui ceva..nuuu?...şi săptămăna trecută îţi
găsesc tampoanele aruncate în gunoiul de la bucătărie....
35
nesimţita dracului sau era alta pe care o tăvăleşte in duet cu tine?

Să nu te mai prind că suni că-ţi rup fălcile!....Căcăcioasa naibii...
A aruncat telefonul şI a părasit camera. Linişte. Apoi apare el. Se uită
după ea prin cameră. Ridică telefonul. Doar tonul. Il lasă jos şI se
retrage. Iese din cameră. Imediat sunetul enervant al telefonului se
aude. Revine în grabă. Ridică receptorul precipitat.
MIHAI: Alo! tu eşti? pss...poftim?...dolari...cu o dobăndă de 10%
lunar? E enorm!
Cum de ce-am lăsat numărul asta!...Faceţi reducere pentru o
sumă mai mare...Hm..
M-ar interesa vreo şapte sute cinzeci, nu, optzeci şI cinci, pentru
trei luni...cum e prea puţin?..minim 1000, bine, dacă vreţi
dvoastră..garanţie?, casa, maşina? nu şofez..cum adică nu are
importanţă, păi ce crezi că mi-am luat maşină de banbilici...nu nu am
maşină, dar 1000 de dolari mi-ar prinde, chiar şI 2000
că aş schimba placa la computer...mi-aş lua nişte ţoale în sezonul
ce vine
şI aş zugrăvi casa care e cam coşcovită, hm, ce zici?...crezi că ai
vorbit cu o doamnă cu o voce distinsă şI care păreă că e...ăhm...şi
eu nu sunt de încredere?...
...măta!...
A părăsit din nou camera. Revine imediat cu o sticlă de vin căutând
ceva. Ezită, dar apoi o strigă.
MIHAI: Clara!...Claraaa! Nu ai văzut tirbuşonul?...Clara...bei un
vin?...Tirbuşonul!
Clara apare, desface o geantă, extrage tirbuşonul şi-l înmânează lui
Mihai.
CLARA: Poftim!
36
MIHAI: Păi, nu am discutat că-ţi revine!

CLARA: Dragă, dar asta mi l-ai făcut cadou!
MIHAI: Ei, ţi l-am făcut cadou? Ai luat şI tu un vin într-o seară
ploioasă!
CLARA: Iar tu mi-ai luat un tirbuşon special!
MIHAI: De vreo 89000 de lei! Aproape 18 dolari!
CLARA: Cu un desen in partea ceramică! Un rac ca şI zodia mea1
MIHAI: Dragă, dar tirbuşonul e un obiect în primul rănd bărbătesc!
CLARA: Ei, na! Că o femeie nu are voie să deschidă o sticlă de
tărie!
MIHAI: Alea au alt dop! Alt sistem!
CLARA: Merci!
MIHAI: Nu, dar de ce nu iei atunci şi aparatul de ras? Nu foloseai
tu lamele mele când ţi se termina soluţia de depilat?
CLARA: Uite ce e, te rog să nu fii mitocan!
MIHAI: Înţeleg să renunţ la o casă, la volumele de proză sud-
americană de care doamna este îndrăgostită, să-ţi dau discurile de
muzică că totuşi tu vrei să-ţi aminteşti de mine...şi mai ce? A,
da!...filodendronul din hol pe care ţi-l trimit pe spezele mele la
Arad, cratiţele de Inox speciale ca să nu-ţi strici digestia, ce drăguţ
din partea mea, nu? cerga, scaunul pe rotile, rachetele de tenis,
vrei în continuare să faci sport! merci...imprimanta care îţI place
ţie că e verticală, îţi iei trusoul ca să mă laşi fără cearceafuri...iar tu
probabil că-mi laşi ce? spray-urile de găndaci! tampoanele să mi le
pun în urechi, televizorul căruia i se duce tubul, căcat! dar nu
tirbuşonul faţă de care ai veleităţi romanţioase! mai bine îţi
scoteam vreo trei măsele cu el să te înveţi minte?
37
CLARA: Abjectule! In loc să fii mulţumit că m-ai păstrez anumite

obiecte care
ţi-au fost...ştiu eu cum mai apropiate, acum îmi faci crize?
istericale...nesimţitule!
MIHAI: Te rog să nu-mi ţii lecţii de generozitate, te rog, tu! care-ţi
cauţi în pedigree-ul care nu-l ai nişte posibili, chiar in trecere, bunici,
mătuşi, ştiu eu ce, nemţi, scoţieni dacă am fi mai apoape de ei, ca să
justifici...zgărcenia crasă...
CLARA: Eu? Pardon?
MIHAI: Păi, da, de ce nu am ţinut câine? Mănâncă prea mult?
CLARA: Denaturezi, ar fi făcut o mizerie...
MIHAI: Hm, şi pisica lasă păr, dar ţi-am angajat |IE o femeie să-ţi
spele, să-ţi facă bucătăria, tot ce vrei!?! NU?
CLARA: Porcule, vrei să ştii ceva? nu suportam pisica din gelozie,
ţi-era greu şI aşa să fii tandru, ai uitat ce e o mângăiere....
MIHAI: Cu un diavol ca tine în braţe!..
CLARA: Imi spui mie asta! Mie care mă ţineai în casă...să
umblu..să stau....să mă poţi simţii că astfel nu poţi să-ţi rulezi
programele acelea imbecile..din care storci banii, ducăndu-i la nu
ştiu căte vinoase pe cei ce ţI le comandă...imi faci mie scene de astea?
mi-e care mă implorari să am vocea mai caldă, mai senzuală, mai
paţimasă, să-ţi spun porcăriaore! Ca să-ţi dai drumul!
MIHAI Unul şI cu unul fac doi!
CLARA: Nu noi!
MIHAI: Tirbuşonul rămăne aici!
CLARA: Iubi, iubi, iubi...te implor lasă-mi-l, te rog, l-am luat numai
din dragoste
38
sunt clipe cănd îmi vine să urlu....nu pot să plec aşa pur şI
simplu...înţelegi...
fii dulce...te rog....
MIHAI: Eşti ca o lipitoare!...
CLARA: Hai toarnă-mi un pahar...
MIHAI: Ai mai băut astăzi!
CLARA: Fără tine....desfă sticla...
MIHAI: Dragă...o sparg...
CLARA: Toarnă...aşa...
MIHAI:...ce voce caldă ai...
CLARA: Pentru tine...un pusi!
MIHAI: Iţi doresc noroc!
CLARA: Să mă cauţi....oricănd!
MIHAI: Mă înnebuneşti....
CLARA: Stai lângă mine...
MIHAI:..uneori mi-e frică...
CLARA: Iubire...
MIHAI: Sărută-mă!....
Sticla a rămăs jos. Sunt unul lipit de celălălat. Doar răsuflarea, umbrele
care li se lipesc de pereţi, două suflete care freamătă, acum, unul
pentru celălalt....
CLARA: Strânge-mă...
MIHAI: Ajută-mă..
CLARA: Nu te grăbi..încet.....aşa cum ştii tu...
MIHAI: Iartă-mă....ai să-mi lipseşti atât de mult...
CLARA: Să mă suni...
MIHAI: Spune-mi că mă doreşti!..
CLARA: Nu simţi...
39
MIHAI: Lasă-mi sânii...

CLARA: Sunt ai tăi, nebunule....cocoşelu’
MIHAI: Vreau aici! Pe masă! Oriunde! |ipă! Urlă să se zâgânească
geamurile!
CLARA: Muşcă-mă...nu-ţi fie milă!
MIHAI: Tipă că vrei! Tipă că NIMENI nu a fost aşa...
CLARA: Nu a fost nimeni aşaşaAAA...
MIHAI: Nu va fi niciodată...
CLARA: Nu va fi niciodată...
MIHAI: Ai să suferi...
CLARA:....aaaa...am să sufăr...
MIHAI: Spune-mi că-mi vrei sexul!
CLARA: Sexul tău!..
MIHAI: Sexul cel viguros!
CLARA: Sexul cel viguros!
MIHAI: Sexul cel scabros!
CLARA: Sexul cel scabros!
MIHAI: Sexul care ţi-a isterizat simţurile!
CLARA: sexul, sexuuul, sexul!....
MIHAI: De mai multe ori...
CLARA:....de oricâte ori vrei...
MIHAI: Nu ne vom opri...
CLARA: NU ne vom opri...
MIHAI: Niciodată!
CLARA: Nici acum şI niciodatăăăă!
MIHAI: Pe duşumea...
CLARA: Oriunde....dormitor....calorifer...zgârăie-mă, ucide-mă,
muşcă-mă...
40
MIHAI: Na, na, naaa! NA!

CLARA: NA! Daaa! Daaa! Na!
MIHAI: Ah! Daaa! Na!
CLARA: Naaaăăănmmmuu!
MIHAI: Vorbeşte!
CLARA: Imediat!
MIHAI: Promite!
CLARA: Tot ce vreeei!
MIHAI: Ai să mă provoci şI tu apoi!...
CLARA: Si eu apoooi....de câte ori...
MIHAI: De oricăte ori vreau!
CLARA: VREAU!
MIHAI: Da! DA!DAAAA!
CLARA: Iubitule! Acum! Rămâi aici.......
Au rămas întinşi în pat. Striviţi unul în altul, răsuflare în răsuflare, măna
lui atărnând peste şoldul ei. Împreună. Seara se lasă in cameră! Firave
raze de lumină o umbră palidă mai desenează!
41
ACTUL II
scena 1
Sunt intinşi în pat, două corpuri care revenind la viaţă se redescoperă

unul pe altul.
CLARA: Iubi...
MIHAI: O ţigară?
CLARA: Mă dobori...
MIHAI: Va fi fost ultima oară!
CLARA:...cât e ceasul...
MIHAI: Până la cât stai..
CLARA:....nu vreau să pierd trenul...
MIHAI: Mai avem trei ore şI patruzeci...
CLARA: ULTIMELE trei ore şI patruzeci..
MIHAI:..şi trei de minute...
42
CLARA:....nu vreau să pierd...trenul...

MIHAI: Iţi plătesc un taxi..totuşi...
CLARA: Totuşi!
MIHAI: Crezi că se poate amâna ceva?
CLARA: Acel ceva nu se poate amâna!
MIHAI: Ei na!
CLARA: Fără na!
MIHAI: De ce?
CLARA:Viaţa mea nu e un balon de săpun!
MIHAI: Se amână curse de avion: Oslo, Paris! Bugete, datorii, copii
din pricina chenzinei! Destine din vina metroului! Istoria din cauze
sentimentale! Mai rar, e adevărat! Trenuri din cauza zăpezii!
CLARA: Sexul din cauza apei calde! Operaţii....datorită
electriciăţi...
MIHAI: Pleacă mâine!
CLARA: Plec azi!
MIHAI: Ultimele trei ore şI...
CLARA: treizeci şI nouă de minute...
MIHAI:...timpul fuge....totul!
CLARA: Nu te risipi!....iubiii!
MIHAI: Pusiii!
CLARA: Sunt amanta ta! La dispoziţia ta! Profită! Incă trei ore şI...
MIHAI: treizeci şI....
CLARA: două de minute! Grăbeşte-te!
MIHAI: Sunt amantul tău?
CLARA: Eşti amantul meu!
MIHAI: Ai să bei alături de mine?
CLARA: Am să beau alături de tine!
43
MIHAI: Ai să mă provoci?
CLARA: Am să te provoc!
MIHAI: Fără limite!
CLARA: Fără limite!
MIHAI Pasiunea e durere!
CLARA: Mai ales durere!
MIHAI: Imaginaţie...
CLARA: Imaginaţia strivitoarea!
MIHAI: Ucigătoare...
CLARA: Ameţitoare!
MIHAI: Sănii tăi mă înebunesc!
CLARA: Umeri tăi îmi dau incredere...
MIHAI: Şoldurile tale sunt irezistibile!
CLARA: Degetale sunt liniştitoare...
MIHAI: Buzele tale imi înfierbântă creierii...
CLARA: Hm...de câte ori noaptea?... am visat paşii tăi..
MIHAI:...pântecul tău...
CLARA:..mai ţii minte?... bretonelul!
MIHAI:...bretonelul, pruna!...coşelul o căuta...
CLARA: Vai, iarăşi eşti mitocan! Ai băut un pic mai mult!
MIHAI: Fără tine voi tot bea!
CLARA:...ai să te ucizi...
MIHAI:..îndrăzneşte şI tu...
CLARA: Fără tine mă voi vinde!
MIHAI:..carnea este capitalul tău?
CLARA:..carnea este cel mai bună capital!
MIHAI: In Somalia! Etiopia! Patagonia!Dar aici?!?
CLARA: Peste tot şI mai ales aici!
44
MIHAI: Serios? Unde pe stradă? prin corespondenţă?!

CLARA: O aprobarea o căştigi cu un zămbet! O comandă cu o
prezentare! Dragostea cu amorul cotidian!
MIHAI: Ai să-ţi găseşti de îndată un EL!
CLARA: ŞI tu ai să-ţi găseşti de îndată o EA!
MIHAI: Eu am s-o cuceresc!
CLARA: La vârsta ta a curta e un bluff! Compania e totul!
Singurătatea e moarte!
Sexul e o cură psihanalitică la domiciliu!
MIHAI: Nu va fi una! Zeci! Se vor bate la uşa mea! Voi fi cinic şi
arogant!
Indivizii adoră înconştient să fie umiliţi!
CLARA: Ai să umbli după bani! Iţi vei stoarce creierii ca să exişti!
MIHAI: Tu eşti mai optimistă!
CLARA: Eu sunt făcută să căştig bani!...
MIHAI: Cănd ai descoperit asta?
CLARA: E adevărat recent...dar..ştii...tu...
MIHAI:..eu?....
CLARA: Tu eşti făcut să-i pierzi...
MIHAI: Iţi baţi joc de mine....
CLARA: Departe....găndul....fii atent că va veni o zi....cănd vei fi
singur...
MIHAI: Acum sunt cu tine!
CLARA: Stiu! Cumpără-mă!..Cu ce?...Ghici?!
MIHAI: De ce, dragă?
CLARA: E mai convenabil! O amintire! un cec! căteva
bancnote...niciodată nu strică...fii îngăduitor..
45
MIHAI: Ex-soţie, fără a fi purtat sarcină, ofer companie domnilor

generoşi..tel...
CLARA: Ha, ha, haa!Spuneţi o dorinţă...
MIHAI: Ceva de măncare?
CLARA: Azi nu gătesc...
MIHAI: Ceva tare....
CLARA: Vinul roşu nu-l combina!...
MIHAI: Ai putea să ai tu iniţiativa!?!
CLARA: Doar dacă mă conduci!
MIHAI: De ce?
CLARA: Mintea cea mai bolnavă o au vizionarii!...
MIHAI: Ti-ai adus aminte de ce ţi-am spus?......Că o pagină din Poe
e mai agreabilă decăt o amantă?....Că poţi să renunţi la prieteni
cănd ai acces pe Internet! Că spuma de căpşuni îmi dă un orgasm
de adolescent?! Că istoria e un basm bun pentru manuale...Că l-am
uitat pe Dumnezeu!..Că sunt înnebunit după femeile care nu poartă
sutien!...Nu-ţi permit! Şi ţie ţi-a convenit să faci pe femeia care se
masturbează în baie! Tipai acu’ zece ani! De ce mă-sa nu mai e
apă caldă vinerea?!?...Hm... Şi ce vrei să spui că eu ţi-am pompat
toate vomităturile astea! Ai uitat de iubita ta prietenă Lidia care ne
povestea râzănd la onomastici de ce sunt buni castraveţii muraţi
pentru cavitatea bucală, am încheiat citatul!
De amici noştri: Mia şI Florin care spărgeau lunar o chiuvetă!...
CLARA: Am uitat! Dar nu te-am uitat pe tine când mă puneai să-
mi schimb desourile! Când mă obligai să-ţi repovestesc bărfele
nenorocitelor care-şi înşelau soţii!...Cănd ai rămas la Budapesta
douăzeci de minute în sex-shop-ul italian ! De bancurile pe care ţi
46
le spuneau subalternii! De numele cu care îţI botezai fişierele: Suzi,

Isabela, eu cine naiba mai eram!?!...
MIHAI: Tu ai rămas Clara!
CLARA: Clara pe care ai uitat-o...
MIHAI: Niciodată...
CLARA: Ai uitat să-mi mai cumperi flori, ai uitat să-mi mai spui un
vers...să-mi mai cănţi! Tu care ai vocea aceea caldă şI minunată cu
care nu poţi decât să-ţi dai în petec la petreceri! Urăsc petrercerile
la care cânţi! Petrecerile la care te acompaniază Dia!Le urăsc! Mă
uram şi pe mine cănd trebuia să-ţi reamitesc să-mi pui zahăr în
cafea! Să te rog să facem o plimbare seara! Să dai mai încet televizorul
cănd sunt meciurile alea tămpite! De cănd nu mi-ai mai spus: hai
la o prăji!?!
MIHAI: Dragă nu aveam timp!
CLARA: Hai că acum eşti tămpit! Dă bani şi mă lucrezi pe la spate!
Iţi place?!? Îmi vine să vomit cănd mă aud!...Sunt bătrână...am
ratat atâtea în viaţa asta! Atâtea după care îmi vine să urlu!...Să
urlu, mă crezi! Să nu zici ba, că fac ceva ţăndări!..dar am
ratat....Excursia din Polonia când a rămas tuşa Elisabeta în
America!...Repartiţia aia nenorocită ca să nu mă despart de
tine...temporizările tale...nu fă asta..lasă aşa...ce mă-sa....trebuia să
ma laşi să căştig...sunt un titirez, poate te complexez......şi tu numai
să stau ca o cloşcă lăngă tine...ţii minte!
a trebuit să-mi iau carnet pe şest!...te-am iubit şi poate te mai
iubesc....
MIHAI:..şi eu te mai iubesc...
CLARA:...taci...
MIHAI:....tac...
47
CLARA: Ţine-mă in braţe!...
Scena 2
Seara s-a lăsat în continuare. Mihai se trezeste. Face cativa pasi.

Vrea sa pornească televizorul, dar o miscare a Clarei il determina sa
renunţe. Plimbă patul cu ea in altă cameră, undeva departe. Revine cu
un televizor pe care il aseaza pe masa. Este departe de priza. Trebuie
sa-l aseze pe jos pe podea. Putin intors si iata-l urmărind, aşezat ca pe
un scăunel pe televizor, imaginile buletinului de ştiri reflectate din
departare de oglinda din hol. O pozitia a ganditorului in care locul
bolovanului a fost luat de televizor.
MIHAI: Indivizii pot fi grupati in inalţi, scunzi, geniali, ologrofeni,
mincinoşi, rari oneşti, diferite clasificări, cum ar fi: oameni care
mănâncă, oameni care crapă de foame! Femeia de dincolo nu mai
este un caz! A fost!...a fost femeia care crapă de foamea... două luni
după ce ne-am luat...apoi am primit burse care nu te lasă să mori de
foame...a fost si femeia care îşi ucide pruncul....femeia care intră in
organizaţia de bază...femeia de societate...femeia care acum este
liberă! Işi poate cumpăra oricând ciorapi italieni, Berdiaev, cafea
Iacobs, un bărbat tânăr şI discret prin ziarul România Liberă,
tampoane: Stilux X, va deschide o societate privată cu capital privat,
educaţia austriacă o va determina să-şi plătească impozitele...a fost
un membru de bază al organizaţie 5 UASCR din cadrul facultăţii de
informatică...un posibil prototip de viitor al omului moderm...care citea
ziarul Scânteia Tineretului, nu asculta ‘şanţul’, nu spunea niciodată
in societate bancuri cu Ceaşcă şI Elena, cu unele erori, cum fusesem
informaţi, măcar de plitiseală, o plictiseau verbalismele, umbla
48
nudă prin casă, poate, pentru că frecventa plajele de nudişti in

vacanţe...toate astea au rămas amintiri, dar hainele vechi îţi vine greu
să le arunci....va fi în câteva ore unul din elemetele ce compun
mulţimea de femei întrepinzătoare, independentă, liberă, sportivă,
competiţională...o spun cu sinceritate...fără fiţe...ar fi imposibil să o
cuceresc pe acestă femeie dacă aş
întălni-o măine pe stradă, nu aş avea ce să-i vorbesc într-un
compartiment de tren, poate aş spera la o aventură, ce cuvânt strâin
firii mele, unde să-mi abandonez toate inhibiţiile astea...nu ştiu...
CLARA: Nu cred in femeia dezinhibată! Nu cred in naturalism! Nu
cred in eliberarea sexuală! Nu cred in magia vitezei! Nu cred în omul
informatizat!
Nu există amorul computerizat! Emoţia toamnei o regăseşti doar
pe o stradă cu frunze!
El a fost surprins de aparitia ei! Mica polemică ideologică scoate
scântei!
MIHAI: Ai să lupţi, ai să alergi, ai să-l votezi, ai să-l divinizezi pe
B~RBATUL fără complexe! Pe Bărbatul liberal! Pe Bărbatul
individualist! Nu mă minţi, ameţI, păcăli, oricăt de frumos ar suna,
nu-mi cumpăra zâmbetul! E plin de carii! El
nu te va abandona măcar pentru pericolul de a nu fi
rechiziţionată de altcineva! Va fi un competitor! Va decreta amorul
sportiv! Va produce zilnic surplus-ul bugetar familial!
CLARA: Mă găndeam să-l caut pe Bărbatul indragostit de natură!
E un crez! Nu e puţin lucru azi! Se îmbracă in verde! Este tânăr
luptător! Dezinbibat! Il voi educa! Viaţa e un compromis! Trebuie
uneori să mai şI furi, să distrugi o situaţie, un destin!...şI viaţa, ce e in
fond, decât un alt nimic!
49
MIHAI: Nu voi face decăt să caut, chiar şI ani mulţi, pe femeia cu

credinţă veche, este greu ca ea să mai iubească, cu o patimă
asemeni nouă! Rar se întămplă, dar cănd o întălneşti, cănd
frisoane îI trezeşti, vei afla o iubire nouă! Iată de ce eu vreau să
caut o iubită cu a Lui credinţă! Dacă tot eşti împărţit măcar să o faci cu
cineva! Nu cu fiteşcine! Ci cu un Creator! Căci femeia creştine nu
cunoaşte avortul, ţigarea sau paharul! Ziarul ei este rugăciunea! Un
dar rar şi preţios!
CLARA: Este un amor dificil! Nu vei mai merge duminica pe
stadioane! Va trebuii să dăruieşti! Cel puţin la paşte! Noapte să fii
în piaţă! Să posteşti, lucru greu cănd te-ngraşi, să nu minţi,
imposibil pare azi, cănd banii îi ai aşa de greu!...Cum să ia o morală
cănd toate se schimbă! Nu mai e de preţ ceea ce ţi-ai pus ca firmă?! Ia
răspunde-mi ce-ai să faci? Ai să pierzi!...
MIHAI: Intr-o lume care se schimbă este bine să-ţi poţi recunoaşte
casa! Nu e o staţie de metrou unde din pat coboară dimineaţă
altcineva! Innebunesc dacă nu ştiu cine îmi deschide uşa casei! Azi o
arivistă, mâine o martiră, poimănăine o rispitoarea!
CLARA: Astăzi femeile sunt mai ataşate pasiunii. Nu pregetă să şi-
o afirme, să
o chiar înfieze, achiziţioneze! Cumpără-ţi un amant, spune multă
lume!...uită de
mirosul soţului, e atât de infect, de obtuz! de tern! Un amant
întodeauna irupe de inedit, inventivitate şI îndrăzneală! Soţul nu
te mai ţine în braţe cu anii, amantul îţI desface o şampanie la
fiecare întălnire! Soţul te plictiseşte, amantul te înveseleşte! Soţul
sforăie, amantul toarce! Soţul nu mai visează, amantul e plin de idei!
50
MIHAI: Fii atentă că ai prea mult avânt! Mulţi escroci debutează în

viaţa unei femei în pat!
CLARA: L-aş ucide pe cel ce ar îndrăni!
MIHAI: Nu mai apuci! A fugit! Te-a părăsit!
CLARA: E un infern această viaţă unde cartea de credit ţi-o fură un
electron, un semnal electric, de FILE ! EDIT! sau FORMAT!
MIHAI: E o lume competitională! Eu abia astept să pleci, ca să-mi
reîntâlnesc prietena din Canada! E în Otawa! II plac florile, poeziile
cu subiecte hibernale, jazz, psihanaliza prin corespondenţă!
CLARA: Uite, ce-ţi spuneam! Pentium-ul este o sofa cu un covor
persan!
MIHAI: Poţi să verşi orice: amintiri din copilărie, vise, idei, reţete
de bucătărie, declaraţii de infidelitate, bancuri cu porcărioare...
CLARA: Inseamnă că destinul nu-l mai cauţi în Indii sau într-un
salon francez!
MIHAI: Este imposibil să-l găseşti fără Internet!
CLARA: Este imposibil să-ţi faci o carieră fără un permis auto!
MIHAI: Este imposibil să exişti fără un mobil!
CLARA: O femeie este ciungă fără anticoncepţionale!
MIHAI: Fără cont, un bărbat este un farsor!
CLARA: Dacă nu ştie nimic se face politician!
MIHAI: O femeie modernă trebuie să fie şi curvă!
CLARA: Cine nu ştie să mintă poate să-şi taie limba!
MIHAI: Nu vorbeşti engleza? Realy?!? Eşti un handicapat!
CLARA: Azi doar barbarii mai ucid, violează sau încendiază! Elitele
falimentează,
dispun, încorporează, îşI masturbează martirajul propiul destin!
51
MIHAI: Iată sfinţii de azi! Sunt ouaţi de-n guvern şi plonjaţi pe

Internet!
CLARA: End-of-job!?!
MIHAI: Yes! Do you want to save the changes of the IDEOLOGICAL
SCENE!
Yes, no, cancel! Answer, please! Pleaseeeee!!!....
CLARA: Did you want to finish your windows sesion?
MIHAI: YESSS!
CLARA: Fuck! Write your’s secret parrol!
MIHAI: It’s mine! Mine! Did you understand?
CLARA: Let’s close the open file!!!
MIHAI: Mai am 133 de minute...
Răzănd Clara dispare din cameră strigăndu-l:
CLARA: Caută-mă, caută-mă, caută-mă!
Scena 3
CLARA: Cum le ştii tu pe toate!

MIHAI: Ei, pe dracu’!
CLARA: Îmi răspunzi?
MIHAI: Zi!
CLARA: De ce m-ai lăsat atunci?!?..
MIHAI: Oh, iară...
CLARA: Nu ţi-a fost frică! Nu de poliţie, familie, prieteni! De
altcineva...
MIHAI: Nu aveam bani...
CLARA: Bani îi afli şi pe stradă!
MIHAI: Idei...
52
CLARA: Ce idei îţI mai trebuie cănd se poate schimba totul....

MIHAI:...eu niciodată nu mă mai găndesc...decăt aşa....ca la o
cursă...ştiu că tu nu poţi să uiţi...
CLARA: Era o zi de iarnă cu soare...
MIHAI: Decisesem nu de o zi, două sau trei, ci de o lună, cinci, de
un an şI jumătate de cănd eram împreună! A fost cu ghinion!....
CLARA: Ai stat o dimineaţă în cameră la mine. Fetele erau la
cursuri, am băut ceaiuri...nimic...vinuri fierte, am mutat mobila, un
infern! am plecat în piaţă împreună...
MIHAI: Împreună...
CLARA:...mai ţii minte cum ţipau ţiganii: Ia postinolul! Ia pastila! Ia
sexul! Ia amorul! Ia Postinolul!
MIHAI:...nu aveam bani...a trebut să mă târguiesc...urlau după
mine...miliţianul...
CLARA: Acela era înţeles...
MIHAI: Mi-era frică...uneori...mă cac pe mine....asta e...
CLARA:..apoi m-ai lăsat să mă întorc singură...te-ai dus să bei o
bere în piaţă...
mă tot uitam după tine din tramvaiul care pleca din staţie...uite-l
pe iubi, cum stă printre oameni...mă gândeam că ai să fugi după
mine...să-mi faci un semn...ştiu eu ce....am luat o doză triplă...
MIHAI: Nu-mi mai reaminti!
CLARA: Crezi că eu pot să nu-mi reamintesc! Noaptea, dimineaţa,
în metrou,
la firmă, pe stradă, în bucătărie...
MIHAI: Ce mai pot să-ţi spun...
CLARA:..când nu mai poţi să spui nimic...totul e nimic...înţelegi...o
doză triplă...
53
mă sfărtecau ferestraie în păntec....îmi venea să urlu şI nu

puteam decăt să fac o baie şi să tac...era să mă înec...ai apărut
tu...m-ai cărat la baba aia, doctorul m-a dat pe uşă afară, tu nu aveai
bani decăt pentru hoaşca aia care m-a curăţat...pentru
todeauna....todeauna...todeauna...
MIHAI: Speram să fie bine...
CLARA: Aşa s-a născut CLARA cea stearpă!
MIHAI Încetează!
CLARA: Dintr-o clipă de iubire...ce-a devenit o laşitate murdară...o
frică bolnav de tâmpă de ziua neagră de mâine...din acestea toate
şi multe alte murdării, delaţiuni, cozi, seceri, ciocane, cravate de
pioneri, discoteci până la zece seara, borcane care le arunci pe
geam să vezi dacă îţI iei un examen, lanurile culese de porumb, zilele
de roboteală la cantină....frica de avea un copil cănd nu ai ce
mănca, ce-ţi lua din bursă, nu ai habar ce-ţi vomită destinul, unde-ţi
decedează visele, se vând prin consignaţii amintirile fără să ştii, nu
ştii niciodată vremea exactă, dar ştii perfect cum ţI se urcă foamea,
nu te doare burta, ci se duce din coşul pieptului până în creştetul
capului şI de acolo ricoşează, ca o minge de baschet în ceafă, creierul
mic, pe care ţi-l toacă pănă îţI ţiuie urechile de nu ştii cum te-a luat
curentul, dar.... ştii că îţi vor trebui bani pentru atâtea şI atâtea...şi
curaj ca să înjuri nopatea şI creier, iară creierul ca să găseşti
explicaţii...da, da, da din atâtea toate...din atâtea cu cotidiene, cu
ghinion, intelectualist-vizionar-nonpozitiv, din atâtea toate s-a născut
Clara cea stearpă!
MIHAI: Eşti beată!
CLARA: Eşti un gunoi! Te scuip eu Clara cea sterpă! Ştii ce mi-a
spus la câteva
54
luni Virgi, care tocmai nâscuse: E ALTCEVA! E COMPLET ALTCEVA!

MIHAI: O sentimentală de trei parale!
CLARA: Nu nega! Ţi-am spus de sute de ori şi nu ai putut pricepe!
Si Puiu, bărbatu’ său mi-a spus: E COMPLET ALTCEVA! ALTCEVA!
MIHAI: Taci! Iţi crăp capul!
CLARA: Pentru Clara cea stearpă niciodată nu va fi ALTCEVA!
Niciodată nu va exista ALTCEVA! NEVER!
MIHAI: Ai înnebunit! Imi vorbeşti ca şI cum eu aş fi decretat
împuţitele alea de legi! De decrete! Ca şi cum eu aş fi Securitatea!
CLARA: Las-o baltă! Nu te-ai opus! Te-au dus apele! Pe tine! Pe
mine! CLARA CEA STEARPA!...cea fără Dumnezeu!
MIHAI: Eşti isterică!?!
CLARA: Da! Sunt! Pe mă-ta! De ce m-ai lăsat! Dacă erai
bărbat!?...trebuia să ma pupi! Să te înbeţi! Orice! Numai să nu mă laşi
să fac prostia ai! Tâmpitule! Un nemermic! NUMAI ESTI UNICUL!
ERAI UNUL DIN SUTELE DE MII!
MIHAI: Ieşi! Carăte! Să nu te vâd!
CLARA: Taci! Că-ţi dau eu ceva în cap! Te scot EU afară!
MIHAI: Vită!
CLARA:Pulă verde!
MIHAI: Dispari!
CLARA: Da? Hm..şi dacă erai aşa de bun, isteţ, vizionar,
informatician, politicos,
ambitios, onest cetăţean opozant, vorbitor de limbi străine,
practicant duminica de băi termale, familist, jucător de şah, tandru,
imaginar,
MIHAI: Eşti chiar nebună!
55
CLARA: Cu un graţios şI metafizic univers dintre Romană şI

Rosetti, mofluz dimineaţă, cititor zilnic al ziarului...
MIHAI: Ce pizda mătii vrei de fapt?!
CLARA: De ce nu ai ajutat-o pe Clara cea stearpă să-şi găsească o
fetiţă ca o păpuşă....
MIHAI: Eşti complet cretină!
CLARA:..sau un băieţel dulce mic...
MIHAI: Te-ai sclerozat!...
CLARA: Păi, da! Că tu nu creşti copii altora care pot să fie mâine
bolnavi sau poimăine mai puţin deştepţi decăt domnia ta....
MIHAI: |i-am mai explicat...
CLARA: I-ai explicat Clarei cea stearpă că tu eşti perfect raţional,
că 1+1=2,
că noi ne tragem din daci, nu din ţigani, că tu ai buletin de
Bucureşti....
MIHAI: Dacă nu taci!
CLARA: Mă pocneşti? sau mi-o dai! Clarei cea stearpă! Aşa ca să
vadă că eşti bărbat! Eşti bărbatul raţional, liberal, umanist,
progresit, bei bere....
MIHAI Dar încetează! INCETEAZĂ!
CLARA: Dar că nu ai treabă cu copii şI oare de ce te toc atâta eu
pe tine! Eu Clara cea sterpă! Pe tine!
MIHAI: Aşa, vezi!Poate eu trebuia să-ţi fac scene! să-ţi spun că
mă duc la curve,
vecine, taci, nu comenta!...Lasă-mă să-mi las sămânţa!
CLARA: Oh! Ultravirilul!Ulatravirrilissimul! Ultraviririririlulluluuuu!
MIHAI: Da! Stearpa dracului!Taci dracului odată si du-te! Du-te!
Unde ştii!
56
CLARA: Dă-i Clarei cea sterpă anii care i-ai furat! Dă-i hoţule!
mincinosule!
Dă-i Clarei cea stearpă secundele, lunile care te-a iubit şI tu nu ai
vrut să visezi, să fii generos, să speri, să crezi, să duci ce ţi-a dat ~l
de sus, dă-i şI Clara cea stearpă pleacă imediat....se duce din casa
asta de om de NIMIC!...se duce unde vede cu ochii Clara cea
sterpa...
MIHAI: Mă ucizi!
CLARA: Nu eu...Clara cea sterpă...Clara cea stearpă..sterpa....ea o
să te omore...
o să te facă să plăteşti...să nu uiţi asta niciodată...fii atent...
MIHAI:..opreşte-te...te rog...
CLARA: Clara cea stearpă niciodată nu se va opri...va căuta
lumina din zori..
păpuşa cu moţ....băieţelul care o strigă...
MIHAI:..iartă-mă...
CLARA: Nu eu....CLARA CEA
STEARPĂ!...Ea!...Clara...cea...STEARPĂĂĂ!!!
SCENA 4 - SCENA LIPSĂ!!!

Acesta este purul adevăr! Scena 4 din argumente rămase necunoscute
şi care aparţin după unele surse autorului, după altele directorului de
scenă sau al Teatrului, cu T-mare,
această scenă lipseşte. Credem că spectatorului i se poate comunica
aceasta, chiar de unul din actori: fie Mihai, fie: nu ştim cine este acum
Clara sau Clara cea stearpă! Se va meţiona absolutamente lipsa
oricărei conotaţii politice, administrative, dramatice! Spectatorii vor fi
57
rugaţi cu toată amabilitatea să aibă puţină răbdare, vor fi invitaţi, de

una din voci ce va răzbate din întunericul scenei, chiar să folosească
acestă scurtă
pauză pentru a sta puţin pe gânduri, pentru a deschide, acum, unul din
pachetele de jeleuri pe care le au în mână, pentru a-şi privi, chiar mai
multe clipe, apropiatul cu care a sosit la spectacol. Spectacolul va
continua! Atât cu Clara, cât şI Mihai, sau Clara cea sterpă! Aveţi
puţintică răbdare!...Orice este posibil!...Era posibil ca scena să fie pur
şI simplu furată, interzisă, cumpărată de un colecţionar ciudat! Era
posibil o intervenţie a sindicatului actorilor care îi putea cere Clarei cea
stearpă să fie mai moderată! In fond toţi am suferit! Domiciliul în statul
poliţienesco-dictatorial este traumatic pentru orice rezident: fie
victimă, fie călău! Se vor interzice, cu ocazia acestei scene-lipsă,
manifestaţii de simpatie faţă de Clara cea sterpă! Actriţa care o
interpretează pe Clara cea stearpă a anunţat spectatorii că nu va da
autografe sub această identitate! Clara cea stearpă este o virtualitate!
Realitatea este Clara! Clara cea stearpă este, aşa, poate o imagine,
sau o, cum îi zice, metaforă, nu ştim cu certitudine, dar aparţinănd
unui back-ground discutabil
şi de care doar o mică parte a publicului agrează să se apropie! Clara
cea stearpă, după unele surse, deosebit de autorizate, este chiar
subiectul unui dosar penal, virtual, dar penal! Vă imaginaţi că această
culpă de pruncucidere, chiar reală, nu poati fi ignorată, nici chiar dacă
subiectul există in alt spaţiu, în cazul nostru, cel virtual! Ea însă va fi
judecată aşişderi virtual! Unele surse apreciază că acest proces,
virtual, este din punct de vedere analitic, mult mai dificil pentru
subiect, că el este mult mai scormonitor, mai dureros chiar pentru
privitor.....Personajele din spaţiul virtual au o capacitate emoţională
58
ridicată care debalansează raporturile dramatice cu cele reale;

existenţa scenică a primelor este permisă doar in anumite condiţii
artistice sau tehnice; inclusiv cele legate de lumină, muzică,
armosferă! Totuşi această posibilitate, de a explora spaţiul virtual,
fiinţele virtuale, gândurile virtuale...este o şansă pe care oricărui
subiect căruia i se oferă este păcat să o refuze...Spunem subiect,
pentru că însuşi privitorul este supus unui proces de testare cu vădit
caracter experimental!..Pentru orice excursie in spaţiul
virtual: nu uitaţi să aveţi asupra dumneavoastră biletul retur!
Scena 5
Mihai apare de undeva din depărtare pe ecranul computerului.

Faţă lui, însoţită de vocea lui. O voce obosită, care se va tot repeta...
MIHAI: Azi....orele.....nu pot să nu mă revolt faţă de toate
acuzaţiile care mi s-au
adus recent. Iată un document explicativ!Un Mihai1 exp.doc legat
de informaţiile pe care fişierul Clara1 div.doc le lansează!....Eu
sunt o fire complet dezactivă! Sunt şarmat! Bat cămpii! Am
carismă! Dar!.... Nu am aptitudini de a influenţa indivizii asupra
viitoarelor decizii!...Dumneavoatră ştiţi căte familii, cupluri au luat
o decizie similară! Incercaţi să aflaţi procente şi o să vă
îngroziţi!...Fără fiţe! Ştiţi cum era luată această decizie?....in acel
stat generosc care la răndu-i îl procreea pe omul de aur, omul de
mâine, omul multidimesional, individul fără probleme, un Mesia
care visa un tractor, delator săptămănal, onanist în wc-urile
curselelor internaţionale....,
59
care îşI vindea mătuşa pentru o pungă de portocale,.... acesta era

individul neavortabil, netransmisbil, netimbrabil, neopozabil,
nesesizabil, necredicios ...găsibil zilnic la maternităţi, alimentare,
şcoli, săli de clasă, blocuri standardizate,
wc-uri publice, analitic după jurnal...Seara in pat? Romantic?
Sictir! Nu!...Cănd venea omu’ de la coada la ulei, zahăr, ouă,
pâine, lapte....când scăpa de la şedinţa de sindicat, unde se
declara unul din luptătorii împotriva pericolului nuclear...când
primea înştinţarea de la CAR-ul uzinal asupra împrumutului ce i se
acorda în anul în curs, pentru ca dânsul şI familia sa să-şi
cumpere: fie un frigider, fie o garnitură de mobilă, fie...căcat! şi
anunţ pe oricine doreşte să mă chestioneze în această chestiune
că voi răspunde la întrebări în ordinea în care figuram, şI poziţia
aşişderi, pe lista de butelii, de garsoniere, de împrumut la mobila
în rate, de televizor în culori, de smântăna care ne-o aducea o
femeie din secţia de matriţe care avea la ţară, la 5 km, o
văcuţă!....se poate face o medie simplă aritmetică între aceste
poziţii sau o integrală riemanienă şi eu vă voi sta la
dispoziţie!....
Mihai împinge măsuţa mobilă pe care e aşezat computerul într-un colţ,
unde computerul continuă să verse din fişierul Mihai1 exp.doc diferite
confesiuni! De-a valma!Impresii despre fotbal, sex, bani, politică...cu
care toate aceste impresii Mihai continuă să converseze, să bombone,
să se mai şI ciorovăiască, în timp ce aşează masa. In cameră sunt doi
Mihai: unul, tot o mezalianţă-virtuală, de pe computer, altul cel din faţa
noastră care aşează masa în timp ce la baia Clara, Clara lui, nu Clara
cea stearpă se duşează şI doar un firicel al zgomotului pe care-l face
apa când, probabil, se loveşte de corpul ei....
60
MIHAI1.DOC: Existenţa individului este unică, deciziile sunt

decisive! Cum
să spui DA sau NU! Matematica însuşi a elaborat teorii, logica este
o ştiinţă născută din aceste divagaţii umane! O decizie afirmativă
este implicatoare pentru individ, este creativă!... ea startând: un
eveniment, o acţiune, o poziţie decisivă! Negaţia este refuzul,
stoparea, distrugerea! Este de multe ori provocatoarea crizelor
existenţiale, căci încită la atitudinea inversă: afirmaţia!...Nu ştiu
să fi luat în discuţie, de la adolescenţă toate aceste teorii. Judecata
mea, de multe ori, se doreşte limpede, degrevată de emoţii,
sensibilităţi, pasiuni!... I-am acceptat acestei femei la care
literalmente am ţinut, totul: dragostea, felul ei ciudat de a săruta,
chiverniseala finaciară, divorţul, partajul, ţigările fără filtru care-ţi lasă
tutunul pe buze, dar este peste puteri ca observând repetatele
acuze de complicitate la posibila culpă de pruncucidere să nu
încerc, chiar tardiv, să clarific situaţia! Nimic, in afară de faptul în
sine natural al stării ei, însărcinată de şase săptămăni, deci o anumită
prezenţă a voinţei divine, i-l dăduse Dumnezeu, nimic în afara
faptului în sine, nu se aşeza în talerul balanţei pentru o decizie
favorabilă! Totul era contrar venirii acelei, era o fiinţă, căci asfel nici
nu o putem defini,...culpa această de pruncucidere ce provoacă
crizele acelei fiinţe: Clara cea stearpă!....această culpă cum poate
să există aici în
acestă realitate atât de pregnantă: o uşă e o uşă, un ceas este un
ceas care ticăie, apa din pahar curge....dar aceea posibilă fiinţă
încă nu exista, acesasta era crudul adevăr, nimeni din cei apropiaţi:
prieteni, părinţi rudenii, nu ţin minte să ne fi încurajat, să-l aştepte, să
sosească, să vină...nimeni...deci totul era contrar posibilei
61
apariţii....aveam atunci alte scopuri, alte obiective ale destinului

nostru, ale posibilei noastre cariere....şi eu şi ea: Clara,....eram într-
o cursă contracronometru pentru o notă, medie, examen care să
ne permită o repartiţie, cum se dădeau la sfârşitul studiilor, pentru
posibilitatea de a te remarca, impresiona, accede la o frumuşică
carieră universitară! Nu pierde ocazia! era sloganul nostru!...Va veni şI
vremea lui, nu acum , puţin mai târziu!...ei şi uite că nu a fost să
fie!...totul era împotrivă....ar fi însemnat să alerg...eram singuri în
campusul acela, mişto, o nebunie, dar asta era situaţia...în tot oraşul,
nu era lapte, papa, scutece, apă caldă, căldură, lumină, era o
nenorocire....cineva mic era o mare belea, era un infern să-l creşti, iar
eu vroiam să cuceresc aceea lume, să mă afirm, şi nu numai eu, ci şi
această doamnă care mă acuză, prin intermediul unei alte voci,
auzi, Clara cea stearpă! Intodeauna cănd face o criză se produce
asfel, uitând că acest personaj,
Clara cea sterpă avusese avantaje, hm, ştim noi!...cum ştim
şi ambiţiile ei, resorturile care împing înainte... care nu te
lasă să abandonezi...m-am intrebat adeseori, ce o apropiase
de mine: multe femei mi-au spus că le atrag, dar şi alte
multe că le reping, nu sunt puternic, fizic, doar par, nu am
humor, decăt rar, lunar, nu am nebunii, care mie mi se par
că-i fac pe oameni fascinanţi...nu vreau să clădesc un hotel
în Retezat, să fac o seră la marginea oraşului, ochii, cu care
mă alinta mama, ochii aceştia sunt de ani de zile
încercănaţi...obosiţi,....eu nu scriu, poate în liceu am încercat
ceva, mie se spunea că aş avea ceva talent, cum aveam de
fapt şi la matematici, la biologie, dar nu mă interresează să
pun, ştiu eu ce poveste în pagină!?!....eu cred că nici această
62
femeie, Ea, Clara, simplă, nu fantasma accea de Clara cea

stearpă, nu mai ştie cum s-a îndrăgostit de mine şi cum a
ajuns să mă prindă în laţul ei......ce e viaţa, un program
cotidian individual? o sumă de nimicuri care cică converg
în gogoaşa care se cheamă destin? o iluzie care apune zilnic?
o cursă pe care o schimbi cu un tichet de metrou....nimicul
asta să fie preţul existenţei.....incercaţi şi
dumneavoastră să răspundeţi şi să vedeţi ce chestii veţi
afla! Dacă!?!.....In tot acest timp, cănd vocea lui Mihai
răzbate, puţin dogit şI infundat, din micile boxe, lipite de
computer, de acolo din fundul camerei reuşind să inunde
întreaga casa unde în salon, Mihai, cu ceremonie, aşează
căteva platouri, probabil, pentru ultima masă împreună. Si-a
desfăcut o sticlă, un cognac, care-l incălzeşte, e puţin frig.
Bea o gură, agasat şI plictisit de vocea din fişier care si-a
terminat discursul. Mihai ascultă in spatele uşii femeia care
se spală. Nu apasă clanţa uşii se îndepărtează în linişte.
Revine în fotoliu mormăind...
MIHAI: E tulburător să aştepţi o femeie care se îmbăiază. Apa care
clipoceşte. Tu stai. Ea e dincolo. Va reveni. Apoi vă veţi despărţi.
Fiecare clipă are o emoţie în plus. Ai spune că e mai frumoasă
această clipă, amară şI tristă ca o zi de toamnă, că era o iubire
neîmplinită dacă n-o întălneai, că e minunat să fii alături de ea,
acum cănd trece peste apă, nu vei mai fi niciodată cu ea pe
acelaşi mal, ai fost îndrăgosatit, ai adorat-o, ea te-a iubit, aţi trăit
împreună, zile multe....multe, calde, aprinse, ca şI săngeriul care
buzele le acoperă, liniştite cănd nimic şI nimeni nu putea prevesti
furtuna ce va veni,...uite...s-a dus totul....şi doar nimicul şI
63
amintirea sunt aievea ca să-ţi confirme că nu totul a fost o

iluzie....
Ea apare înfăşurată intr-un prosop, trece ca o năluncă şI se pierde în
întunericul unei alte camere. Mihai o urmează...
Scena 6
Pentru mai multe minute apartamentul rămâne îngropat în întunericul

în care răzbat: zgomotul străzii, firave raze de lumină albastră, roşie,
galbene, verde aruncate de NIKE, Marboro, Chanel, uneori chicotelile
lor, ţipetele, urletele leonine, caline, feline cucerite de ludicul pe care-l
pot gusta în aceste ultime minute...iată-l pe el revenind în cameră , pe
ea aşezăndu-se la masa aşezată in grabă, aprinde cu ţigarea o
lumânăre, mănâncă repede cu poftă ce găseşte, ciuguleşte repede
ceva, peştele care-i face poftă...
CLARA: Tu vezi ce tare sunt...
MIHAI: Mă enervezi...cu ce poftă mănânci!?!...
CLARA: Mănânc peşte de la doi ani, niciodată nu m-am înnecat...
MIHAI: Imi vine să mă îmbăt...
CLARA: Pot să mănânc peşte cu pâine, separ oasele în timp ce
mestec carnea fragedă....niciodată nu mi s-a întămplat un os să-
mi alunece pe gât in jos....
MIHAI: Când ai un bunic pescar....
CLARA: Irezistibil,....şarmant, ce te-nvaţă ritmul cu care e bine să
mesteci....
MIHAI: Ritmul este decisiv!
CLARA: Porcule!
MIHAI: De ce nu? Sexul trăieşte prin ritm! Inima se conjugă cu
pulsiunea! Curentul casnic nu are sens fără frecvenţă!
64
CLARA: Filozofule! E vorba de moşu’!!!

MIHAI: Da, ştiu! nebunul! unul dintre primii opt propietari de
motocicletă din Arad, ....elegant, cum se purta viaţa inainte de
război....
CLARA: Bărbat, nu glumă,...
MIHAI: Oh, ştiu aceste figuri masculine-creştine, meditaţii asupra
păcatului
primar... parcă le-am mai văzut într-un film...sau în ceva
piesă..într-o tavernă...
CLARA: Ce tavernă!?! O casă de cultură! Arta populară! Hrana
poporului sclav!
MIHAI: Nu te hizli! Poporul sclav e pretenţios! Il adoră pe Sartre,
Cehov, Ionesco!
Divaghează săptămânal despre destinul solar!
CLARA: Am tot sperat să regăsesc sexualitatea existenţialist
cooperatistă!
MIHAI: Nu despera! Dictaturile nu dispar! Ideologiile se schimbă
ca şi moda!
CLARA: Mini-ul secerei şi ciocanului?
MIHAI: Un comunist hermafrodit angajat la Mac Donald!
CLARA: Haute-couture-ul pauperităţii?
MIHAI: Societatea clonează handicapaţii!
CLARA: Ce vorbeşti?! Nu te cred!
MIHAI: Ciungii umplu gările! Orbii te intămpină pe aeroport!
Malformaţii se rostogolesc pe trotuare în centru şi leagă şireturile
poliţiştilor!
CLARA: Întâmplător?
MIHAI: Pe dracu! Să ajungă să ţipe cetăţeanul: ordine şI disciplină!
65
CLARA: TOTUL LEGIFERAT! Fără maternităţi, tribunale, primării!

Legea este creatoare de haosul anatomic!
MIHAI: Exact! Congratulations! Lasă peştele! Nu mai rupe oase
între măsele!
CLARA: Nu mă enerva! Incearcă şI tu, dar fără să te crispezi!
MIHAI: Sunt leorcă cănd trebuie cănd te văd cum mesteci
peştele.....ai băut cam mult!
CLARA: Ti-e frică!....dar te-ai găndit cine îţi poate trimite moartea?
MIHAI: Bestie!
CLARA: Să fie oare purul şI inocentul Isus!?!
MIHAI: De ce ar fi?
CLARA: De ce nu ar fi....
MIHAI: Oricum....mai onorabil decăt hazardul....
CLARA: Exact! căci ai putea să crezi că o meriţi!
MIHAI: Nici nu mă îndoiesc de păcate, dar m-aş mira să aibă timp
de mine...
CLARA:...dar poate te-ai gândit câte speranţe şi-a pus în tine?....
MIHAI: Dar EU?!
CLARA: ŞI alţii?! Ei te judecă!
MIHAI: Scuteşte-mă de viziunea asta personalist-apocaliptică!
CLARA: E tentantă o balanţă care să-ţi certifice în ce măsură eşti
indrituit să
nu-i deschizi uşa doamnei în negru....
MIHAI: Insăşi faptul că respir...
CLARA: Că te hrăneşti, faci sex, comunici!?! Crezi?....e banal....
MIHAI: Dar nici tu nu eşti îndreptăţită să spui asta!
CLARA: Nici eu, nici nimeni altcineva...avantajos!
66
MIHAI: Incepem sesiunea a doua de seară a avocatului

poporului!?!
CLARA: Joacă-te! ai să crăpi răzând!
MIHAI: Dumnezeule!!!
CLARA: Bhrrrhhrrr....
Un grohăit convulsiv o cuprinde pe Clara care se apleacă încercănd să
scuipe un os stupid, care uite îi face feste!!! Mihai o loveşte peste
spate. Scuipă! Trage faţa de masă şI aruncă totul pe jos! Masa rămăne
nudă! Doar lemnul natur pe care Mihai reaşează sticla de şampanie,
paharele, ea îşI aprinde din nou o ţigare, a noua? îI face semn Mihai!
CLARA: De ce mama măsii? nu putem bea în linşte un simplu
pahar de şampanie?
MIHAI: M-am găndit că poate mai vrei să ciuguleşti ceva.
CLARA: Lasă raţiunea! Instinctu’!
MIHAI: Pentru ce să ciocnim?
CLARA: Fiecare pentru şansa celuilalt!
MIHAI: Vei fi o viaţă-ntreagă o câştigătoare!
CLARA: Merci! Tu?
MIHAI: Un iremediabil nefericit!
CLARA: Oh! Iară! Spune-mi tu nu crezi că viaţa ţi-a dat şi o să-ţi
mai dea, cu vărf şI îndesat, BUCURIE!
MIHAI: Sunt un cârcotaş!
CLARA: Uite, vreau să te rog ceva!
MIHAI: Spune!
CLARA: I-aş lasa un mesaj lui Cici, de care nu am dat..
MIHAI Cu vaca aia?!
67
CLARA: Ştii că te place! Nu fi urâcios!E posibil să fiu sunată de

câteva firme cărora le-am dat numărul de telefon! Orientează-te,
vezi cu cine ai de-a face şi lasă-le numărul de la Arad!
MIHAI: Vrei să ma faci telefonista ta?
CLARA: Dragă, poate îmi dai motiv să te mai sun!
MIHAI: Peste o oră şi jumătate voi fi un alt Mihai!
CLARA: Ce entuziast eşti?!!
MIHAI: Întodeauna dezastrele sunt provocatoare de mari energii!
CLARA: Sunt un taifun de care exulţi că scapi?!?
MIHAI: O partidă pe care nu o mai poţi conduce e ca şi pierdută!
CLARA: Ia-o înaintea mea!
MIHAI: Cum? Habar n-am!
CLARA: Iţi spun eu!
MIHAI: Varsă!
CLARA: Fă-mi un cadou, lasă-mi o amintire....
MIHAI: Ei, na...
CLARA: De ce.....dacă tot mă minţi aşa...
MIHAI: Mint fromos?
CLARA: DA! Dar ar trebuii să te pui şi la tocat!
MIHAI: Cum?
CLARA: Fii tu Clara cea stearpă!
MIHAI: Oh...Încetează! Iară începi!
CLARA: Nu! Iţi dau o şansă!
MIHAI: O buturugă pe care să-mi pun capul!
CLARA: Trebuie să fii nemilos cu tine!
MIHAI: E chiar aşa de reconfortant!
CLARA: Asfel nu aveam enegia să o iau din loc!
MIHAI: Văd că eşti încă aici!
68
CLARA: Şansa ta e trenul care pleacă peste o oră!

MIHAI: Şi companie de taxi care te duce la gară?...un telefon cu
trei cifre, sentimentalismul tău cănd bei!?!
CLARA: Dragă, dar de ce nu vorbeşti şI despre tine? Ti-e frică? Te
căci pe tine?
MIHAI: Ce mai vrei, pe mama draculu să-ţi spun?
CLARA: Ceva urăt, borăt, căcăcios despre tine.....ceva ce să te
ruşinez...
MIHAI: Ştii totul despre mine...
CLARA: Hopa?....chiar totul...aşa....vezi cum te dai de gol....
MIHAI: Cum adică?
CLARA: Convenţia a fost că astăzi suntem sinceri....că nu ne
ascundem nimic...dar
nimic...nimic...nimic....
MIHAI: Ei şi!?!
CLARA: Spune-mi....spune-mi...spune-mi...
MIHAI: Ce mă-ta vrei să-ţi spun?.....că mă masturban în liceu....că
m-am culcat cu Cici? o ştii bine.....că mi-era frică cănd cu mizeria
aia din Decembrie.....că beau dimineaţa la baie...
CLARA: Nu există nimic de care să-ţi fie ruşine?..îngrozitor de
ruşine....să regreţi?
MIHAI: ..uneori..îmi aduc aminte...nu pot să uit...nu era ceva
special...a trecut atâta vreme...cănd eram kinder...m-a supărat un
puşti din blocul de vis-a-vis....l-am aşteptat pe Dani, cu unu’ Nelu
dimineaţa cănd se întorsese de la lapte, era cu sticle în mănă, se
grăbea, îl aştepta taică-su’ care nu ştia multe....vroian să-l bat...eram
pe câteva scări care coborau din stradă in curtea aceea din faţa
blocurilor unde ne jucam tenis....era surprins...nu ştia ce o să avem
69
de gănd...i-am spart sticlele toate...lapte acela scurgându-se pe scări

pe lângă sandalele înţepenite...mi-l aduc aminte...
CLARA: Dacă mai continui aşa îmi dau lacrimile....
MIHAI: Ce vrei in fond?....
CLARA: Răul! Varsă! Vomită! Vreau!
MIHAI: Am fost rău cănd eram tânăr şI iubeam....
CLARA: Oh! Ştiu! nenumărate fete în floare pe care le minţeai şi
cu a ta vorbă dulce corpul cel poftit il cucereai....nu-mi repeta
neruşinarea cu care minciuna spurcată îţi ieşea în voioşie pe limbă!
Cum fără griji că ai fi putut suferinţa să o provoci....te destrăbălai
in voie păcâlind a copilelelor minţi....Oh, dar astea sunt nimicuri...
MIHAI: Pe dracu, dar ce ai vrea să-ţi mărturisesc şi în genunchi,
probabil, iertarea să ţi-o cer? Mă mir că-mi spui acum şi nu ieri
noapte, să mă poţi căra apoi şi-n sală şi public să mă pocăiesc!
CLARA: Oh, nu fi idiot!
MIHAI: Tu ştii că de ani de zile eu mi-am furat propiul destin! că
mi-am ucis visele...că mi-am scuipat şi minţit voinţă-mi propie
îmbătănd-o într-un ocean de perle, disertaţii, vorbe, discursuri, nu
bea acum cănd îţi vorvbesc că-ţi crăp capul, m-ai mai auzit pe
mine plănuind şi alceva în afară de cum să dau, şi nu ştiu cum se
face că nu mi-a ieşit niciodată, doar aşa, un mic tunuleţ!...să alerg
să sper...ce să mai visez...să încerc să privesc doar în
faţă....liniştit.....acestă cloacă care se cheamă viaţă.....să
privesc....aşa liniştit cum o faci pe malul mării...cănd totul s-a
terminat...cănd nu mai există decăt valurile....valurile care
vin....dacă m-ai bei te pocnesc....
CLARA: Tu de ce nu bei?
70
MIHAI: Pentru că vreau să fiu căt mai treaz, curva dracului,

înţelegi, vreau să te mai pot păstra, înregistra, amintiraaaAAAA!
Dacă tot te cari!
CLARA: Mai sunt patruzeci de minute şi reîncep să realizez de ce
te-am iubit!
MIHAI: Iţi spun eu de ce m-ai iubit! Nu pentru sexul cel mai
nemaiponit de viguros! Nu pentru cota de la ceaiuri! NU pentru
farmecul, bancurile, prostiile....ci pentru imaginea aceasta perfectă
şi în fond tot atât de adevărată ca şi nenorocita de Clara cea
sterpă!....acestă imagine a neputinţiei aici, acum şI întodeauna, EU!
Imaginea aceasta este realitatea mea...adevărată....cel cu care în
mintea ta ai fost la oficiul ţării civile....cu care ai trăit vreo nouă
ani....mergănd braţ la braţ la petreceri....acela e....aşa o virtualitate
ca şI nenorocita de Clara cea sterpă....acest bărbat real cu care ai
ajuns să trăieşti zi de zi....este atât de adevărat....cum îţi spun eu!
Inţelegi! Virtualitatea! este diagnosticul şansei rătării mele...dă-mi să
beau...îmi vin să mă îmbăt....nu sunt nimic şi cine îmi poate
confirma că măcar aş fi putut să fiu ceva....poate era mai bine să
nici nu putut să fiu....nu era mai linişte şi pace....
m-ai mai fi iubit.....Da! această a fost.....darul vieţii mele....că te-
am găsit pe tine....
....iar tu pleci....bucuria mea...
CLARA: Mai ai vreo douăzeci şi şapte de minute....
MIHAI: Hai să bem....
CLARA: Ultima şampanie.....
MIHAI: Chiar dacă ne vom mai întălni....va rămăne ultima....
CLARA:...ştiu....
MIHAI: te-am iubit....
71
CLARA:.....şI eu...
MIHAI: Inţelegi...ce-ţi spuneam...că l-am pierdut pe Dumnezeu...că
am aruncat cu noroi în tot ce mi-a dat.....crezi că eu nu-mi dau seama
de cât de singur voi fi ani mulţi de acuma încolo....nu voi mai
putea fără cineva cu duhul tinereţii să reînvii şi să fiu decăt un
stărv....o legumă...sau tananâna....dă-mi să beau....să iei şi tirbuşonul
cu tine....
CLARA: Te pup!
MIHAI: ....tot ce vrei....din păcate....eu voi rămăne aici....
CLARA: Te voi suna....
MIHAI: Nu mai fă greşeli!
CLARA: Ai să-mi pregăteşti câte ceva frumos....din tolba ta de
visuri de nea...
MIHAI: Nimeni nu cumpără asemenea prostii!
CLARA: O minciună mică, mică, mică şI dulce....
MIHAI: Iară mă provoci.....
CLARA: Ura! Hai dă-ţi drumul! Spune-mi ce-ţi trece prin cap....
MIHAI: O prostie!...
CLARA: Curaj!
MIHAI O idioţenie!
CLARA: Idioţeniile au schimbat lumea....
MIHAI: Mi-a tot trecut aşa prin cap...cum tot le beau eu...cum stau
aşa singur la masă sătul de toţi cretinii...să deschid un birt, o
cafenea...
CLARA: Căreia să-i zici Clara!
MIHAI: Exact! Cum de ai ghicit?
CLARA: Pur şI simplu....şi....
72
MIHAI: Fii atentă..o cafenea....unde să lansez cărţi....dacă tot nu

pot să scriu....
orice....dar lansate cu un stil anume...in care cărţile poliţiste să le
lanseze manechine îmbracate in trench-iuri, un roman de dragoste
să fie precedat de un
rendez-vous oferit de gazdă....o cafenea de unde să poţi pleca în
lume...să-ţi laşi actele, banii, hainele şi să dispari....să poţi reveni
oricănd...dar şi pleca....
CLARA: Interesant...
MIHAI: Uneori i-aş scoate pur si simplu firma...ca şI cum nu ar fi
nimic acolo
lăsându-i să intre doar pe obişnuiţii casei....
CLARA: Hm...mister...
MIHAI: Tu nu vezi ce săraca este lumea....aş anunţa, prin ziare sau
colpotrări care sunt mai demne de crezare decât orice ştire, că a fost
inchisă de poliţie....că acel nume al Clarei e al unei femeii fatale,
distrugătoare, diabolice....
CLARA: Ha, ha, ha....dulcele meu!
MIHAI: Iar apoi aş reboteza-o, oficial se înţelege, ceva in genul, să
zicem: Farendrein 451*, o zi, două, până aş aranja cu şeful
pompierilor să-mi interzică firma pentru titlu belicos şI provocator....
CLARA: Oh...e minunat! Dragă, dă-i bice...
MIHAI: Ce să fac?
CLARA: Do it!
MIHAI: Oh, dar nu se poate...tu nu ai înţeles....nu te-ai prins..nu ţi-
ai dat seama
că aş putea orice, dar nu să o pun în practică...că m-ar fura toţi,
că mi-aş pierde zilele după o aprobare şI chiar nu mai am
73
răbdare...că nu sunt genul să urmăresc tâmplarii cum lăcuiesc

scaunele, să angajez câteva puicuţe fără să le fac avansuri...să respir
tutun toată ziua fără să să mă mişc de la post...că toate aceste
poveşti, aceste cuvinte mari şi mici cer atâta efort că întreaga
vrajă se va risipi....vai, dar nu crezi că dacă aş fi putut nu m-ai fi
părăsit....ai fi fost lăngă mine...sau în maşină la un furnizor după
combustibil...
CLARA: E păcat să nu încerci....
MIHAI: Am încercat pănă la 33 să fiu pioner...să fac tenis de
performanţă....
să fiu secretar UTC...să vând blugi în complex...să fac carieră...am
evitat
integramele...te-am găsit pe tine....am fost puternic acu’ câţiva
ani...am visat
să plec în America şI am rămas aici de frică...am cântat la
chitară....sunt cel mai bun informatician din judeţ.....pot să dau cele
scumpe meditaţii de matematică din tot oraşul asta împuţit de
provincie...mi-e frică să zbor cu avionul...beau enorm tărie....nu fac
politică angajată de lene, dar polemizez întodeauna la birt...nu am
crezut în Dumnezeu şI ştii bine căt m-am mândrit cu asta..... ateu
raţional
pentru că omul este cea mai frumoasă, puternică, generosă fiinţă,
unicul manifer carnivor care raţionează şI a ajuns pe Lună...lasă-mă
să beau că te pocnesc....de ce mama-masii nu ai luat grădina aia acu
trei ani şi copilul ală dacă tot vroiai, dacă ştiai că tu vrei s-o ucizi
pe Clara cea stearpă? te-aş fi ajutat....Înţelegi, că după o crimă, poate
să vină alta...cară-te!
CLARA: Nu mai bea!
74
MIHAI: Nu-mi ordona...nimic....pleacă!

CLARA: O să-ţi vină rău!
MIHAI Perfect! Mi-e imposibil să închid uşa după tine....du-te!
CLARA: Iubitule....
MIHAI Mi-e groază! Inţelegi! sunt o cărpă....să-nchizi şi să laşi
cheia sub preş...
CLARA: Eşti extraordinar!
MIHAI: Nu mă atinge!...poţi să păstrezi cheia
CLARA: Hai să te întinzi...
MIHAI: Dacă totuşi treci prin oraş.....Lasă-mă aici pe jos ca un
gunoi!
CLARA: Ai să răceşti.....
MIHAI: Pleacă! Te urăsc!
CLARA: Iubire!
MIHAI: Scorpie! Lasă-mă!
CLARA: Mihai....iubi...
MIHAI: Dispa....aa.....rrrrr....iii..ptiu.....
Clara il lasă pe Mihai. Aleargă să-şi străngă bagajele pe care le cară
spre uşă. Telefonul sună confirmându-i taxi-ul care o aşteaptă jos. Işi
mai aduce din altă cameră o valiză...
Mihai somnolează întins pe covorul din salon.
Scena 7
Mihai a rămas singur în casa în care lumina nopţii s-a aşezat. Clara
revine să-şi ia ultima valiză. Mihai e întins pe jos. Mormăie, grohăie, se
acoperă cu covorul căci parcă îI e frig.
75
Clara îl acoperă, lasă o fereastră a balconului puţin întredeschisă,

câteva conducte de la calorifer gălgăie scoţănd un sunet ciudat, ea s-a
aşezat obosită pe acestă ultimă valiză după care a venit...
CLARA:...eu ştiu perfect, căci el nu mai este aici..după atâţia ani îi
cunosc somnul, aşa cum îi ştiu mirosul, gândurile, spaimele...nu
mai e aici...aleargă pe o stradă in capătul celălăllalt al oraşului,
murdar şi ud de ploaia care nu s-a mai oprit, uite-l pe scara pe care
urcă in grabă...de lăngă o poartă îl priveşte un afiş...o femeie cu
aceiaşi ochi verzi ca marea, cu maxilarele puternice şi buzele mari
şi groase de plăcerile ce le tot caută în viaţă...are o cicatrice mică
cât o unghie lângă tâmpla stângă...femeie aceia de lângă poarta
lângă care s-a oprit acest bărbat a cărui respiraţie în somn eu nu o voi
uita nicicănd....cu mulţi ani în urmă m-a lovit în clasă un copil cu un
echer în tâmplă....am leşinat căteva minute....s-au speriat cu
toţii....uite-l deschizând uşa aceea cu un salon leit casa de la Arad,
unde niciodată nu a venit....e obosit...doar puţin băut.....îi zăgăne
creierii, nu de cognac, ci de bâlbâieliile pe care precis le-a ascultat şi
azi primărie, unde i-au cerut precis să mai refacă o dată programul
cu plata funcţionarilor din sectorul....toate acestea ca să poată să-i
mai reducă din bani...iarăşi va trebui să-şi revizuiască bugetul
individual de burlac...e obosit....îl văd cum se lasă pe
canapea....murdar şI nebarbierit....in cameră uită că intră femeia
aceea de pe afiş....nu e singură...o fetiţă speriată de bărbatul meu
intins pe canapea rămâne lângă uşă, nu ştie cine e străinul
acesta....fetiţa strănge în braţă o păpuşă...o păpuşă care scoate
nişte sunete ce nu sunt vorbe...sunt poate asemeni gâlgâiturilor
caloriferelor ce mormăie când le spală de murdării, o dată la mulţi
ani, primăria, nu ştiu să mai fi auzit aceste sunete care parcă uneori
76
sunt clinchetele lustrei pe care mi-a adus-o el din Polonia...ce sunete

firave pe care zgomotul străzii le acoperă cum se aştern valurile
marii peste nisipul plajei de care se agaţă întodeauna meduzele cu
corpurile lor lipicioase de o dorinţă a sexului marin care cutreiera
oceanul albastru pe o corabie tâmpă fără pânze...o corabie de
unde marinarii se aruncă înnebuniţii în valuri...doar căpitanul a
rămas cu o păpuşă în braţe uităndu-se după o fetiţă aflată pe o
barcă plină de funcţionari, artişti, profesori, muncitori, şoferi care
acum se pierde în noapte...uite cum a zburat păpuşa prin valuri
ajungând la fetiţa care o ţine strâns în braţe legănând-o în timp ce
bărbatul meu e luat la rost de aceea femeie....cum ai ajuns
aici?....cine eşti...ce cauţi aici....îl întreabă femeia atentă să
nu-şi sperie copilul lipit de uşa din hol....
Clara este încă aşezată pe valiza ultimă după care a veni, de afară se
aude un claxonul taxiului, înfăşurat în covorul ce-i ţine cald, Mihai, în
somn, bolboroseşte ceva cu capul afundat în resturile pe care
stomacul lui rebel le revarsă din cănd în când pe parchetul de lemn
lăcuit.
MIHAI: ....lasă-mă să stau....nu mă goni....
CLARA: cine eşti....
MIHAI:..nici măcar diavolul....
CLARA:...nu ai să spui nimănui....
MIHAI:.. că v-am găsit aici...
CLARA:...nimeni nu ştie de fetiţa aceasta fără acte....
MIHAI:...e frumoasă...
CLARA:....seamănă cu tatăl ei.....
MIHAI:...copii trebuie vaccinaţi şi daţi la şcolile din cartierul în care
locuiesc...
77
CLARA:...e un copil cuminte....

MIHAI:...copii care nu au un tată declarat oficial vor fi înregistraţi
cu numele mamei...
CLARA:...va trebui să plec....
MIHAI:...schimbarea numelelui, chiar în cazul unor erori se va face
printr-un anunţ în monitorul oficial...
CLARA:...fetiţa va veni cu mine....
MIHAI:...la eliberarea paşapoartelor, legitimaţiilor speciale,
tichetelor compesantorii pentru sume majore destinate copiilor, părinţii
vor prezenta copiile propiilor caziere...
CLARA:...e târziu...
MIHAI:...nu mă lăsa singur....
CLARA:...dormi....
MIHAI:....iubeşte-mă....
CLARA:..nu te chinuiiii...
MIHAI...mi-e frig....
CLARA:....ai răbdare....vor veni şi clipe calde...
Chircindu-se în covorul din care doar o mâna îi iese afară asemeni unui
înnecat pe care apa vrea să-l înghită, Mihai tremură nervos. Intr-un
târziu, Clara se ridică, se aşează lângă el străngându-l de mâna aceea
spasmodică. S-a liniştit. Ea îşi ia o valiza şI părăseşte camera. Singur a
rămas Mihai in apartamentul unde zgomotul străzii se amestecă cu
gâlgâitul caloriferelor, cu piuiturile computerului unde peştii înnoată
mecanic în oceanul violet....Intr-un târziu Mihai se ridică, străbate casa
fără a o găsi pe Clara, închide ferestra, scoate televizorul, computerul,
telefonul din prize...Stă singur....Il ustură mâna. Aceea mână pe care a
ţinut-o în palme Clara, aceea mână cu care implora ajutorul, mâna lui
pe care el descoperă o ceva ciudat, inexplicabil, poate o arsură...
78
MIHAI:...precis m-am ars când am vrut să-i încălzesc cafea....ce

pată roşiatică
...aşa ca luna când plină străluceşte pe cerul vânăt de
furtănă....uite cum mă ustură
ar trebuii să dau cu o alifie, să mă doftoricesc, sânt singur, s-a dus
dracului această femeie cu gura ei care nu-i mai tace, cu mintea
doldora de poveşti prosteşti, obositoare fiinţă, grele ceasuri, uf , ce
bine că am scăpat, sunt liber ar trebui să ies în oraş, să beau un
cognac cu Paul, mâine trebuie să duc comanda la primărie, o să mă
cert iară pentru bani cu zgărciţii ăia care o să invoce tot felul de chestii
numai să nu-mi dea mai nimic, cretinii, ţţ, ce ustură arsura asta, o
să-i arăt doamnei... uite ce-am păţit când ţi-am făcut ultima cafea,
cine ştie când o să-şi mai facă apariţia, poate va suna, exact! Ce
mizerie pe aici....Să fie o boală, un semn funest prevestitor....ustură,
e roşie, maronie, nu se întinde, dar va trebui să aştept să văd când
va dispare.....Aceasta va fi prima chestie când va suna, că va suna să
intrebe
ceva de bani, de afacerile ei falite, de prietenele ei idoate, va
suna...ştiu şi o să-i spun că în primul rand de această urmă care....uite
doare....care te poate trezi din somn, compromite când dai măna
cu cineva, oamenii, am observat sunt atât de bănuitori...trebuie să fii
atent.....cum de încă nu sună....sunt sigur că încearcă acum...ia să
pun telefonul în priză...aşa...e bine..să văd şI computeraşu’ să mai
vedem ce face dşoara din Canada...cred că e la cumpărături, mai
dă-o şi pe asta in mă-sa cu fiţele ei...cu poeziile ei polare, o inimă
franceză într-un imperiu britanic, nu mă interesează.....de ce nu sună
femeia asta că uite telefonul are ton...
79
mă ustură mâna asta..ce formă are pata...hm e dificil de

exprimat.....ar putea fi o para....un peşte plat cu aripoare mici.....o
ţară....a cărei nume l-am ştiu precis la şcoală....să-i fac o
poză...poate un pansament să-i pun...de ce nu a vrut să plece ea
dimineaţa...ca oamenii...ce înfiorătoare sunt zgomotele astea...şi
ea mai vroia un copil...atunci să vezi un bâlci...eu nu m-aş fi
opus.....căştig, destul....astea sunt gânduri, vise, fiţe...ar fi fost
haios....o să mai vedem...hm o să-i zic eu odată şi o dată...când o
să sune....niciodată nu e prea târziu....deşi...cum trec toate...ce pute
casa asta....putea să mai aerisească...o să-i zic cănd
sună....hm...acum nu mai sun...şi ce se mai lăuda....o să te tot sun,
uite aici numărul meu....nu EU nu sun, să sune EA! EA! EA!...apoi
poate o voi suna şi eu....are o voce frumosă, caldă,
fermecătoare....puţin arsă de tutun, i-am tot spus....fumezi prea
mult, e periculos, şI pata ar putea fi periculoasă!...Eu o să-i spun de
această pată, de acest semn, ca o scorbură sau un peşte plat cu
aripioare mici sau o ţară a cărui nume.....
III
Bucureşti; 01.11.1998
80
81

Clara Cea Stearpa Marisu TH Barna

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Clara Cea Stearpa Marisu TH Barna

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marius Thedor Barna - CLARA CEA STEARPÂ (text dramatic)

MARIUS THEODOR BARNA

CLARA CEA STEARPÂ

Un apartament cu mai multe camere care dau un alta. S-ar părea

Clara intră in apartament aruncându-şi poşeta şI dezbrăcându-se

care-i preia mesajul! Nu vă demoralizaţi! Data viitoare s-ar putea

explodează plămânii...dar niciodată, nu deraiezi, dacă te opreşti îţIsimţi

Se opreste in faţa ceasului-pendulă a cărui mers il compară cu Seiko-ul

In baie în cadă plină cu apă, Mihai. Se spală. Atent. Meticulos. I-a

CLARA: Dragă, ai înnebunit, parcă te-ai pensiona...

CLARA: Eşti nebun!?!

Corpul acesta slăbit de lovituri

Ea umblă prin casă pregătind cafea. Energică, haiosă, făcănd mutre,

jocurile de-a doctorul cănd eram un boţ...ce infectă e apa în oraşul

te prindă nimeni pe graniţă că-ţi fac chisăţită rinichii...s-o las să se

Ea a revenit. Cu un tonic, un sifon, ceva rece. Energică!

CLARA: De asta erai aşa de negru?...eu care credeam că?....

MIHAI: Da, sigur, ce importanţa mai are, toate se duc....nu, dar mă

căcăciaoasă!Hmm...un, doi, trei...hm...paişpe...ţţ îţI cade rău

El intră pe vărfuri, o urmăreşte, fără ca ea să realizeze. E bănuitor.

CLARA: Adică tu faci mistere de doi lei şI eu sunt bună de dus la

MIHAI: E cam istovitor...

MIHAI: Nu ASTA vreau!

MIHAI: O poziţie mai specială...

CLARA: Ucigător de senzual? Nu-i aşa!

MIHAI: 48% din cazuri sunt in rândurile populaţiei tinere care

Un cuplu profi! Vivat! Ce spui Mihai!...Mi-este greu să vorbesc despre

De dincolo, Mihai urlă:

CLARA: Dar mai lasă-mă cu ‘de nouă ani’!!!...Pur şI simplu mi-a

şI eu ceva în casă....ştiu că nu am fost perfectă...că te

cănd iţi moare o mătuşă ...beţiile la care ai vomat în taxi....uiţi...sănii

CLARA: Iţi renegi robsperienismele?

ceea ce el descoperise...dar nu îndrăznise să ia în stăpânire mi le

CLARA: Pardon! E paşaportul existenţe mele cotidiene viitoare

Ea a rămăs singură in cameră. Işi aprinde o ţigară. Fumează. Telefonul

nesimţita dracului sau era alta pe care o tăvăleşte in duet cu tine?

MIHAI: Păi, nu am discutat că-ţi revine!

CLARA: Abjectule! In loc să fii mulţumit că m-ai păstrez anumite

MIHAI: Lasă-mi sânii...

MIHAI: Na, na, naaa! NA!

Sunt intinşi în pat, două corpuri care revenind la viaţă se redescoperă

CLARA:....nu vreau să pierd...trenul...

MIHAI: Serios? Unde pe stradă? prin corespondenţă?!

MIHAI: Ex-soţie, fără a fi purtat sarcină, ofer companie domnilor

le spuneau subalternii! De numele cu care îţI botezai fişierele: Suzi,

CLARA: Ţine-mă in braţe!...

Seara s-a lăsat în continuare. Mihai se trezeste. Face cativa pasi.

nudă prin casă, poate, pentru că frecventa plajele de nudişti in

MIHAI: Nu voi face decăt să caut, chiar şI ani mulţi, pe femeia cu

MIHAI: Fii atentă că ai prea mult avânt! Mulţi escroci debutează în

MIHAI: Iată sfinţii de azi! Sunt ouaţi de-n guvern şi plonjaţi pe

CLARA: Cum le ştii tu pe toate!

CLARA: Ce idei îţI mai trebuie cănd se poate schimba totul....

mă sfărtecau ferestraie în păntec....îmi venea să urlu şI nu

luni Virgi, care tocmai nâscuse: E ALTCEVA! E COMPLET ALTCEVA!

CLARA: Cu un graţios şI metafizic univers dintre Romană şI

SCENA 4 - SCENA LIPSĂ!!!

rugaţi cu toată amabilitatea să aibă puţină răbdare, vor fi invitaţi, de

ridicată care debalansează raporturile dramatice cu cele reale;

Mihai apare de undeva din depărtare pe ecranul computerului.

care îşI vindea mătuşa pentru o pungă de portocale,.... acesta era

MIHAI1.DOC: Existenţa individului este unică, deciziile sunt

apariţii....aveam atunci alte scopuri, alte obiective ale destinului