Sunteți pe pagina 1din 3

Aceasta dulce povara, tineretea

15.8.2007 | Raluca Alexe, Roman de dragoste

Autor: Cella Serghi


Rating:

Am obiceiul ca din cand in cand sa mai arunc cate o privire prin


biblioteca familiei (care nu cuprinde cartile cumparate sau
“rapite” de mine). Nu este Biblioteca din Alexandria, nici macar
nu ocupa o camera intreaga, dar de fiecare data gasesc cel putin
un titlu pe care nu imi amintesc sa il mai fi vazut. La fel s-a
intamplat si cu Aceasta dulce povara, tineretea; nu mai citisem
de mult un autor roman, iar titlul m-a dus cu gandul la Ileana
Vulpescu; am deschis de doua ori cartea, in doua locuri diferite,
mi s-au parut destul de bune frazele pe care le-am gasit acolo,
astfel ca am “plimbat-o” pe Cella Serghi pana la mare si inapoi.

Nu cred ca marea a fost motivul pentru care mi s-a parut atat de proasta cartea, mai ales
ca subiectul pare promitator: naratoarea, care este chiar autoarea, avand in vdere ca face
referire mereu la unul din romanele ei, se afla la un sanatoiu din Mangalia unde o
cunoaste pe Patricia, alintata Cita, o doamna destul de in varsta, care nu mai are foarte
multe zile de trait. Fiind o admiratoare a scriitoarei, si vrand ca dragostea pe care a trait-o
sa nu fie pierduta pe vecie, ii da naratoarei un numar impresionant de scrisori, schimbate
cu Ion Berezeni, un psihiatru de succes insurat, acum singurele marturii ale unei iubiri
aproape ireale.

Autoarea o asculta pe Cita povestind, si decide sa ii indeplineasca dorinta, lucru pe care il


face insa dupa destul de mult timp, cand un cutremur darama cutia in care pastrase
scrisorile. Astfel ca asterne pe hartie foarte multe din epistole, impletite pe alocuri cu
cateva dialoguri scurte sau comentarii proprii. Aflam astfel de copilaria trista a Patriciei,
de lipsa de dragoste din viata sa, de o casatorie ratata, si despre relatia ei din timpul
razboiului cu doctorul Berezeni, trimis pe front.

De ce nu mi-a placut romanul? Pentru ca este in mare parte compus din scrisori, care insa
in afara de faptul ca exprima sentimente mistuitoare de dragoste si dor, nu exprima nimic
altceva, parca timpul ar fi stat in loc, si nu s-ar fi intamplat nimic altceva, nici macar in
viata celor doua personaje. Probabil ca o dragoste atat de mare este o povara dulce, cu
atat mai mult cu cat isi gaseste si sfarsitul.

“M-am obisnuit atat de mult cu scrisorile Tale, incat in zilele in care, prin capriciile
postei, scrisoarea Ta intarzie, ma simt stingher, deposedat, fara rost. A fost astazi o
atare zi, goala de continut.”
“Iubitul meu, dragul meu, as vrea mai intai sa iti scriu marunt pe patru pagini ca te
ador. Nu stiu ce altceva voi izbuti sa iti spun din cate as vrea. Sunt infinite sentimentele,
gandurile mele pentru tine (…)”

Aveam dreptate insa, stilul este asemanator cu cel al Ilenei Vulpescu. Intreband in stanga
si in dreapta, am aflat ca Mirona si Panza de paianjen ale aceleiasi autoare ar fi de fapt
operele ei de arta, pentru care a si fost sustinuta de scriitori ca Liviu Rebreanu si Camil
Petrescu. O asemenea sustinere te face sa te intrebi…

O recenzie de: Raluca Alexe

Ce rating acorzi cartii?


Voteaza
1 2 3 4 5 5 voturi | Voteaza si tu!
Ce rating acorzi recenziei?
Voteaza
1 2 3 4 5 9 voturi | Voteaza si tu!

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!


1. gabi
Decembrie 10th, 2007 17:22

Cella Serghi este una dintre cele mai mari scriitoare interbelice. Ea nu a avut
numai sustinerea lui Camil Petrescu, pe care l-a iubit si care a iubit-o, a lui Mihail
Sebastian si a lui Liviu Rebreanu, ci si a altor mari nume ale culturii romanesti,
precum Eugen Lovinescu, Hortensia-Papadat Bengescu, Mihail Sadoveanu,
Pompiliu Constantinescu, Perpessicius si altii. O asemenea sustinere ar trebui sa
te faca sa te intrebi… Citeste-i si celelalte carti poate iti schimbi parerea.

2. Aytana
Decembrie 17th, 2007 12:22

Cred ca nu e corect sa tragem concluzii asupra Cellei Serghi avand drept reper
“Aceasta dulce povara tineretea”.
“Panza de paianjen” este o carte remarcabila si de suflet pe care as pune-o alaturi
de “Fiul risipitor” al lui Radu Tudoran sau al “Accidentului” lui Mihail Sebastian.
Recunosc faptul ca si eu am fost dezamagita de cartea prezentata in aceasta
recenzie insa Raluca te sfatuiesc sa citesc “Panza…” si “Mirona” (daca nu cumva
ai facut asta intre timp).

3. Raluca
Decembrie 17th, 2007 17:36
Gabi, m-a facut sa ma intreb inainte sa imi spui tu si celelalte nume; o lista
impresionanta, intr-adevar .

Aytana, Gabi, nu am tras concluzii asupra autoarei, bazandu-ma pe aceasta carte;


am tot intrebat in stanga si in dreapta de “Panza de paianjen” sau “Mirona”, dar
nu am reusit sa dau de ele; oricum, sunt pe lista .

4. liv
Ianuarie 4th, 2008 15:49

Am avut norocul sa imi pice in mana intai “Panza de paianjen”, apoi “Mirona” si
abia la sfarsit cartea de fata. As fi preferat sa fie invers, ca sa descopar cu fiecare
pagina in plus, ceva mai deosebit. In orice caz, Cella Serghi ramane una din
autoarele mele preferate.

5. madmozele
Februarie 9th, 2008 21:47

Vara trecuta am descoperit-o pe Cella Serghi in biblioteca mamei mele. Am


rasfoit > cu sufletul la gura. Mi-a placut foarte mult personalitatea Dianei, m-am
indragostit de ea. Pe viitor sper sa fac rost si de > ori de cartea de fata, ca sa-mi
pot forma o parere mai ampla despre scriitoare.

Oui