Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Decr. 321/1956
• Art. 6
La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se
transmit prin mostenire, potrivit Codului Civil, insa numai pe urmatoarele termene:
• a) sotului si ascendentilor autorului, pe tot timpul vietii fiecaruia;
• b) descendentilor, pe timp de 50 ani;
• c) celorlalti mostenitori, pe timp de 15 ani, fara ca in acest caz dreptul sa se poata
transmite din nou prin mostenire.
Decr. 321/1956-art7
• In cazurile aratate mai jos, autorul nu are folosinta drepturilor patrimoniale decit:
• a) pe termen de 20 ani de la aparitia operei cu privire la cei care alcatuiesc
enciclopedii, dictionare si culegeri;
• b) pe termen de 10 ani de la aparitie cu privire la autorul unei serii de fotografii
artistice;
• c) pe termen de 5 ani de la aparitie cu privire la autorul de fotografii artistice
separate.
Obligatiile editorului
- de a reproduce și distribui opera la termen Art 56.3
- de a remunera titularul dreptului de autor
- de a preda autorului numărul de exemplare oferite cu titlu gratuit
- obligația de a permite autorului să aducă îmbunătățiri sau modificări în cazul
ediției noi revine –daca nu cresc costurile
- obligația de a restitui originalul operei, a operelor de artă, ilustrațiile și orice alte
documente primite pentru publicare dacă nu s-a convenit altfel
Drept de preferinta
• Editorul are, pe o durata de de 3 ani, un drept de preferinţă pentru reproducerea
operei aflata deja sub forma de volum, in format electronic.
• Dreptul se exercită in 30 de zile de la oferta scrisă a autorului.
Incetarea contractului
• La expirarea termenului prev în contract sub sancţiunea nulităţii relative
• Dupa epuizarea ultimei editii convenite.
• 56.2: tirajul sau ediția care are un număr de exemplare nev`ndute sub 5% din
numărul total sau care a ajuns sub 100 de exemplare este considerat epuizat
NO|IUNI GENERALE
DESPRE PROPRIETATE INTELECTUALĂ și PROPRIETATEA INDUSTRIALĂ
Introducere
• Proprietatea intelectuală: terminologie,natura dreptului intelectual, categorii de
drepturi intelectuale
• Proprietate industrială: noțiune, dreptul de proprietate industrială, semnele
distinctive, raportul proprietate intelectuală-proprietate industrială
Proprietatea intelectuală
• În sens clasic proprietate = "dreptul subiectiv în temeiul căruia titularul poate, în
formele și în limitele prevăzute de lege, să-și apropie bunuri, să pretindă și să
dispună de întreaga lor utilitate în mod exclusiv și perpetuu“ ar rezulta că și
dreptul de proprietate intelectuală ar putea fi definit asemănător.
• În mod tradițional este utilizată formula "proprietate intelectuală" pentru a
desemna rezultatul creației intelectuale și relațiile juridice ce se stabilesc în jurul
acesteia.
• Termenul "proprietate intelectuală" a fost utilizat de peste o sută de ani pentru a
face referire la acea parte a dreptului care acoperă dreptul de autor, invenția,
semnele distinctive ș.a..
Opinii față de relația proprietate-creație
• "noțiunea modernă a dreptului de proprietate este suficient de largă și nuanțată
pentru a cuprinde forme de stăpânire foarte diferite unele de altele";
• O nouă formă a dreptului de proprietate: "proprietate-creație"stratificată astfel:
domminium eminens pe de o parte, care aparține la publicarea operei întregii
colectivități și pe de altă parte domminium utile, aparținând autorului care, din
momentul publicării, este un simplu titular al dreptului de a utiliza opera;
• creația intelectuală este incompatibilă cu noțiunea dreptului de proprietate,
deoarece, dreptul de autor este unul temporar, care nu poate fi dobândit prin
prescripție și nu este susceptibil de a fi protejat prin acțiunea în revendicare
DEFINITIE. TRASATURI
• are ca obiect o categorie determinată juridic de produse ale activității umane
intangibile pentru unii. Categoria de produse este juridic definită deoarece nu
toate produsele activității umane fac obiectul proprietății intelectuale (un transfer
electronic de bani este rezultatul unei activității umane, este intangibil pentru alții,
dar nu face obiectul proprietății intelectuale).
• este intangibilă chiar dacă manifestarea sa exterioară este una vizibilă sau
exprimată material. Astfel, o pictură este un produs tangibil, dar obiect al
proprietății intelectuale îl reprezintă creativitatea autorului.
• este rezultatul unei activități umane chiar dacă în timpul creației intervine și un
aparat, precum computerul în cazul persoanei care realizează un program pentru
calculator.
Drepturile intelectuale între drepturile reale și cele de creanță.
• Drepturile intelectuale sunt opozabile erga omnes, distingându-se astfel de
drepturile de creanță și apropiindu-se de drepturile reale. Având în vedere că
dreptul real creează o legătură între un subiect de drepturi și un lucru material, iar
cel intelectual poartă asupra unei realități exterioare nemateriale dar intelectuală,
reiese că drepturile intelectuale nu sunt nici reale. Ele formează o categorie aparte,
guvernată de reguli distincte.
Categorii de drepturi intelectuale
• Sens restrâns: dreptul de autor și drepturile conexe
• În sens larg în categoria drepturilor intelectuale intră și drepturile de proprietate
industrială. Altfel spus, atunci când vorbim de proprietate intelectuală și Dreptul
proprietății intelectuale, implicit sunt incluse și aceste drepturi numite de
proprietate industrială. În alte sisteme de drept această distincție nu există.
Proprietatea industrială
• Existența acestei împărțiri formale, deoarece în cele din urmă proprietatea
industrială este înțeleasă tot ca proprietate intelectuală, ține mai mult de evoluția
sistemului juridic românesc.
• Deosebirea ar rezulta în aceea că dreptul de autor protejează creațiile ca formă, iar
dreptul de proprietate industrială protejează creațiile utilitare, de fond cu aplicație
industrială.
Dreptul subiectiv de proprietate industrială
• Dreptul subiectiv de proprietate industrială este acea posibilitate recunoscută de
lege titularului acestui drept de a folosi, în mod exclusiv, o creație intelectuală
aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activități
industriale
Trăsăturile dreptului de proprietate industrială
• este limitat în timp și teritorial cu excepția informațiilor confidențiale;
• este o facultate recunoscută titularului care uneori creează obligația de exercitare
a dreptului, cu sancțiuni în caz contrar ( de exemplu decăderea);
• dreptul patrimonial care intră în conținutului dreptului de proprietate industrială
este opozabil erga omnes și transmisibil prin acte între vii și mortis causa.
Forme ale dreptului de proprietate industrială
• invenții
• noi specii de plante și rase de animale
• topografia unui circuit integrat
• informația confidențială (Know-How)
• desenul , modelul industrial
• semnele distinctive
• În concluzie, proprietea industrială și instituțiile sale sunt astăzi analizate și
reglementate sub denumirea generică de "dreptul proprietății intelectuale“.
LOCUL SEMNELOR DISTINCTIVE
• Alegerea unei mărci, nume comercial sau emblemă nu reprezintă un act de creație
intelectuală, deci nu este un drept intelectual.
• Sunt însă și situații când un semn distinctiv (emblemă sau marcă) sunt rezultatul
unei creații intelectuale și atunci dreptul protejat se apropie până la identificare de
dreptul subiectiv de propeitate industrială, îndeplinind condițiile mențioante
anterior.
Deosebirile între categoria drepturilor de proprietate industrială legate de semnele
distinctive și celelalte drepturi
1. dreptul de exploatare exclusivă a unei invenții este un drept absolut, opozabil erga
omnes, pe când dreptul asupra semnelor distinctive este opzabil concurenților;
2. durata protecției este în principiu limitată pentru drepturile de proprietate
industrială referitoare la invenții, desene și modele industriale, pe când în cazul
semnelor distinctive protecția poate fi prelungită la cerere fără limită temporală.
CONCLUZIE
Sintagma “Dreptul proprietății intelectuale” a căpătat un sens propriu, incluzând atât
drepturile intelectuale cât și pe cele industriale.
Distincția se datorează evoluției dreptului în România și este mai mult una formală.
1. PREZENTARE
• Dreptul proprietății intelectuale: • Dreptul de autor:
Definiție Noțiune
Apariție, evoluție Justificare
Obiect Drept subiectiv
Reglementări
2. Legitimitate
Istoric și filozofic s-a pus întrebarea de ce s-ar acorda drepturi intelectuale?
• comportamentul posibililor subiecți
• argumente etice și morale care justifică proprietatea intelectuală: recunoașterea
pentru autorul unei opere a unui drept natural asupra produselor muncii sale
3. Aparitie. Evolutie
• Evul mediu
• Autorizarea prealabilă în Franța
• Anglia 1709 copyright 21 ani
• Franța 1777 autorul șI moștenitorii au monopolul editării
• S.U.A. 1780 drept de folosință al autorilor pe 14 ani
• Deși aceste prime reglementări au semănat foarte mult, ulterior sistemele de drept
au evoluat diferit, una din importantele deosebiri, fiind sistemul de copyright
adoptat în S.U.A..
4. Obiect de studiu
• Analizarea tuturor aspectelor privind protecția creației intelectuale, fie că e vorba
de drept de autor, de drepturi industriale sau semne distinctive ale activității de
comerț.
5. APARI|IE ÎN ROMANIA
• Legea presei (domnia lui Cuza) reglementa următoarele drepturi ale scriitorilor,
compozitorilor și altor autori de opere literare: dreptul de proprietate asupra
operei pe timpul vieții, dreptul de a reproduce și difuza creația
• 1879 –Legea mărcilor de fabrici și comerț
• 1923 Legea proprietății literare și artistice
6. Cadru legal actual
• Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție și Legea nr. 93/1998 privind
protecția tranzitorie a brevetelor de invenție;
• Legea nr. 129/1992 privind desenele și modelele industriale;
• Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și alte drepturi conexe;
• Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
7. CONVEN|II INTERNA|IONALE
• 1883
Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale
• 1886
Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice
8. ALTE CONVEN|II INTERNA|IONALE
• Convenția internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a
producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune Roma,1961
• Convenția pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii
neautorizate a fonogramelor,Geneva,1971
Convenția universală privind dreptul de autor, Geneva, 1952;
Aranjamentul de la Haga privind depozitul internațional al desenelor și modelelor
industriale din 1925;
Tratatul privind dreptul mărcilor, Geneva 1994
9. TRATAMENTUL NA|IONAL
• Principiu
Un stat mebru al Uniunii trebuie să ofere unui cetățean al altui stat membru aceeași
protecție pe care o oferă cetățeanului propriu
• Înregistrarea
costurilor și durata necesare atunci când într-un stat membru e nevoie pentru protecție de
înregistrare
10. GATT
• Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT- General Agreement on
Tariffs and Trade
• "Trade Related Aspects of Intellectual Property Right's" – TRIP’s
• Asocierea România -UE
11. DREPTUL DE AUTOR
• SENSURI
• LOCUL DREPTULUI DE AUTOR
• DREPT SUBIECTIV
• RESTRANGERI
• JUSTIFICARE
12. DREPTUL SUBIECTIV DE AUTOR
• DEFINITIE
• CONDITII PENTRU APARITIE
• CONTINUTUL DREPTULUI SUBIECTIV DE AUTOR
13. NATURA JURIDICA
• DREPT DE PROPRIETATE
• DREPT INTELECTUAL SUI GENERIS
• DREPT LA CLIENTELA
• DREPT AL PERSONALITATII
14. TEORII CU PRIVIRE LA NATURA JURIDICA
• TEORIA MONISTA
Drept complex în conținutul căruia intră drepturi patrimoniale și nepatrimoniale care nu
predomină unele asupra celorlalte și sunt de nedespărțit
• TEORIA DUALISTA
dreptul patrimonial depinde de cel nepatrimonial, fiind o consecință a primului
15. CONCLUZIE
Dreptul de autor este un drept subiectiv complex din categoria drepturilor intelectuale,
nepatrimonial dar cu consecințe patrimoniale, și care are în conținutul său atât drepturi
personale nepatrimoniale cât și drepturi patrimoniale
Prezentare
Subiectul dreptului de autor
Obiectul dreptului de autor
Introducere
• Subiectul dreptului de autor
• Opere originale si derivate
• Opera comuna
• Obiectul dreptului de autor
• Conditii pentru protectia dreptului de autor
Subiectul dreptului de autor
• Autorul operei si prezumtia de autor (art. 4)
• Potrivit legii române este autor persoana care a creat opera și de care este leagat
dreptul de autor cu atributele sale de ordin moral și patrimonial
• Subiecte secundare: succesorii, cesionarii legali și convenționali ai dreptului de
autor; organismele de gestiune a drepturilor de autor; persoana care face publică
opera adusă la cunoștința în formă anonimă sau sub pseudonim
Opere originale si derivate
• Opera originală este aceea care dintr-un începutul creației nu se întemeiază pe o
alta și nici nu depinde de o operă preexistentă, originalitatea, în sensul pur al
cuvântului, fiind relativă.
• Atunci când în crearea unei opere se are ca punct de plecare o operă preexistentă,
rezultatul este opera derivată. EX: traducerile, adaptările, culegerile de texte,
enciclopediile, antologiile, etc....
OPERA COMUNA
• Opera rezultată din activitatea de creație intelectuală a mai multor persoane
• Atunci când coautorii nu stabilesc partea de contribuție a fiecăruia, ne aflăm în
prezența unei opere comune indivizibile
• Atunci când contribuția coautorilor este distinctă și are individualitate proprie
opera comună este divizibilă
OPERA COLECTIVA
• Opera colectivă este aceea care ia naștere la inițiativa unei persoane fizice sau
juridice și în care contribuțiile personale ale autorilor formează un tot fără a fi
posibilă, datorită naturii operei, atribuirea unui drept distinct asupra întregului
operei vreunuia dintre coautori.EX: filmele, reprezantațiile unor piese de teatru,
ziarele, enciclopediile, dicționarele
• Se deosebește de cea comună prin: ia naștere la inițiativa unei persoane fizice sau
juridice; este imposibilă atribuirea de drepturi distincte; raporturile între persoana
din inițiativa căreia ia naștere opera și coautorii sunt reglementate pe cale
convențională, astfel că participanții la actul de creație nu dobândesc decât pe cale
convențională calitatea de subiect al dreptului de autor.
SITUATIA ANGAJATULUI
• Persoana care are calitatea de angajat și în această calitate realizează opera, își
păstrează calitatea de autor, dar legea oferă posibilitatea ca, pe cale convențională,
unele drepturi să aparțină și angajatorului
• Programele pentru calculator: în lipsa unei convenții contrare drepturile
patrimoniale de autor asupra programelor create de unul sau mai mulți angajați, în
exercitarea atibuțiilor de serviciu sau după instrucțiunile celui care angajează,
aparțin acestuia din urmă
OBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice
alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele școlare, proiectele și documentele științifice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analogic
fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a
metalului, desene, design, precum și operele de artă aplicată produselor destinate unei
utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează
proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în
general."
Opere exceptate
• ideile, teoriile, conceptele, descoperirile și invențiile conținute într-o operă,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare, sau de exprimare; rațiunea
pentru care acestea sunt exceptate țin de efectele negative pe care protecția le-ar
putea avea asupra evoluției societății.
• textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și
traducerile oficiale ale acestora; argumentul pentru care sunt exceptate de la
protecție este acela că sunt destinate comunicării publice oficiale, pentru unele
existând chiar obligația cetățeanului de a le cunoaște
Opere exceptate
• simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum
ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia;
exceptarea are în vedere, în acest caz, faptul că rațiunea pentru care acestea există
este tocmai afișarea și utilizarea lor liberă ca manifestare a sentimentului național;
mijloacele de plată; știrile și informațiile de presă; simplele fapte și date.
INVENTIA
Invenţia este soluţia (rezolvarea) unei probleme tehnice din orice ramură a
economiei, ştiinţei, culturii, sau orice alt domeniu al vieţii sociale, care prezintă
noutate faţă de stadiul tehnicii şi poate fi aplicată în domeniul respectiv.
Creaţia umană, rezultat al unei activităţi inventive, nouă raportat la stadiul tehnicii
şi susceptibilă de aplicare industrială [art. 7 alin. (1)]
În sensul Legii nr. 64/1991, a realiza o invenţie înseamnă a crea produse,
procedee, metode sau aplicaţii şi combinaţii de mijloace noi.
Obiect al inventiei
produse, procedee şi metode.
Produsul este un obiect determinat care se deosebeşte de altele prin trăsăturile şi
elementele sale: compoziţie, structură ş.a. Realizându-se invenţii care au ca obiect
produse, se pot crea: aparate, maşini, instalaţii, sisteme de comandă, substanţe
chimice, biologice, amestecuri fizico-chimice, microorganisme etc.
Procedeele sunt activităţi care au ca finalitate realizarea sau modificarea unui
produs, în timp ce metodele au efecte de natură calitativă.
Clasificare
în funcţie de obiect
simple, cele care au ca obiect un singur produs, mijloc sau procedeu;
complexe, cele care au o utilizare mai larga.
relaţia cu alte invenţii, acestea sunt clasificate în:
principale, cele care nu au nicio legătură cu alte invenţii;
de perfecţionare, cele care se bazează o invenţie anterioară.
Clasificare
Conf. art. 7 alin. (1)
brevetabile, cele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege;
nebrevetabile, care fie nu îndeplinesc o condiţie, fie sunt expres exceptate de lege.
nivelul de inventivitate la care se ajunge:
brevet conform Legii nr. 64/1991;
model de utilitate conform Legii nr. 350/2007.
Brevetul de inventie
Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) a definit brevetul de
invenţie ca fiind un act eliberat la cerere de către un oficiu guvernamental, act
care îi conferă titularului exclusivitatea exploatării.
art. 1: drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul
României prin acordarea unui brevet de invenţie de către Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci, în condiţiile prevăzute de lege.
Natura juridica
act administrativ atributiv de drepturi pentru următoarele motive:
– este un act administrativ unilateral care atribuie titularului o situaţie juridică stabilită
anterior de lege;
– ca organ al administraţiei de stat, OSIM îşi manifestă voinţa în sensul acordării sau nu a
brevetului numai după parcurgerea unei proceduri deschisă de solicitant în condiţiile
legii.
Subiectul protectiei
art. 3 al Legii nr. 64/1991, „dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului
sau succesorului său în drepturi”.
art. 5 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 64/1991 unitatea angajatoare:
– invenţia să fie opera unui salariat;
– acesta să fie angajat cu contract de muncă;
– în contractul de muncă să fie prevăzută expres, în sarcina salariatului, misiunea
inventivă ce corespunde cu funcţiile sale;
– având în vedere caracterul permisiv al normei, să nu existe în contractul de muncă
clauze care să creeze alt statut.
Conditii de brevetare
Noutatea: invenţia este nouă dacă „nu rezultă în mod evident din
cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii”, definiţie identică cu aceea din
art. 54 alin. (1) al Convenţiei Brevetului European.
Stadiul tehnicii include „toate cunoştinţele care au devenit accesibile
publicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenţie sau a
priorităţii recunoscute”
Anterioritatea
Anterioritatea este situaţia creată prin existenţa unor informaţii accesibile
publicului care pot conduce la reproducerea invenţiei.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească anterioritatea pentru a afecta
noutatea sunt:
– să fie certă din punct de vedere al existenţei şi datei;
– să fie accesibilă publicului;
– să permită realizarea invenţiei.
Acrivitatea inventiva
activitate este inventivă dacă pentru o persoană de specialitate în acel domeniu
soluţia problemei nu rezultă în mod evident din datele problemei.
activitatea inventivă presupune parcurgerea a trei zone: aceea cunoscută deja şi
avută în vedere pentru informare, o zonă de mijloc în care omul normal inovează
şi una de vârf, a noului, unde are loc practic, activitatea inventive care ştiinţa şi
tehnica le posedă.
Aplicabilitatea industriala
art. 13 al Legii nr. 64/1991: o invenţie este susceptibilă de aplicare industrială
„dacă obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv
în agricultură”.
industrie şi alte activităţi = tot ceea ce presupune şi este datorat muncii omului,
activităţii sale asupra naturii
Nu contravine ordinii publice sau bunelor moravuri
nu sunt brevetabile „invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii
publice sau bunelor moravuri”.
Ordinea publică?
Bune moravuri?
Exceptari
nu sunt considerate invenţii brevetabile: descoperirile, teoriile ştiinţifice, metodele
matematice, creaţiile estetice, planurile, principiile şi metodele în exercitarea de
activităţi mentale, în materie de jocuri, programe pentru calculator sau în
domeniul activităţilor economice şi prezentările de informaţii.
Durata
Durata de valabilitate a protectiei unei invenţii diferă după felul invenţiei şi este
următoarea:
– pentru invenţia principală, 20 de ani de la data de depozit;
– pentru invenţia de perfecţionare brevetată înainte de intrarea în vigoare a Legii
nr. 64/1991, durata este de 20 de ani, termenul curgând de la data depozitului;
Drepturi
Drepturile morale ale inventatorului:
- dreptul de a divulga public realizarea sa;
– dreptul la recunoaşterea calităţii de autor al invenţiei;
– dreptul la nume;
– dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie sau menţionarea numelui în brevet;
– dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului de invenţie.
Dreptul titularului de brevet
dreptul de prioritate,
dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei
dreptul provizoriu de exploatare exclusivă a invenţiei
KNOW-HOW
Definiție
Rezervarea prin apropiere?
Cum e protejat?
Contractele de transmitere a Know-how-ului