CURS 2 BIOCHIMIE

GLUCIDE
Glucidele se găsesc în proporţie mare în alimentele de origine vegetală (grâu, porumb, orez, fructe,
legume, zahăr, miere), şi în cantitate mai mică cele de origine animală (lapte). În alimente, se găsesc
cu structură chimică diferită: unele au moleculă mică, monozaharide (glucoză, galactoză), altele au
molecule duble, dizaharide (maltoză, lactoză), şi în sfârşit altele, cu molecula cea mai mare,
polizaharidele (amidon, glicogen, celuloză). Glucidele nu pot fi absorbite de organism decât în urma
digestiei, care le transformă în molecule de monozaharide, singurele capabile să străbată bariera
intestinală, să treacă în sânge şi să ajungă la ficat. Aici o parte se transformă prin sinteză în
glicogen, ca substanţă de rezervă, iar o altă parte trece în circulaţia generală pentru a fi folosite de
ţesuturi şi organe.
Glucidele intră în compoziţia citoplasmei şi din ele se eliberează aproximativ 60% din totalul
energiei consumată de organism (1 gram de glucoză eliberează 4,1 calorii). Eliberarea de energie se
face prin oxidarea glucidelor în citoplasmă şi transformarea lor până la apă şi bioxid de carbon. La
nevoie şi glicogenul de rezervă din ficat poate fi transformat în glucoză (monozaharid) şi trecută în
sânge pentru consum. Nivelul glucozei în sânge este menţinut constant 1-1,5 grame la litru. Când
glucidele sunt în exces, ele se pot transforma şi în grăsimi şi se depun ca atare în organism.

GLUCIDE ALIMENTARE
1. MONOZAHARIDE – pentoze : xiloza, arabinoza, riboza
- hexoze : glucoza, fructoza
2. DIZAHARIDE : zaharoza, lactoza
3. POLIZAHARIDE : amidon(din vegetale), glicogen(din carne),celuloza(din
vegetale)

Digestia glucidelor
Singura forma de absorbtie a glucidelor este aceea a monozaharidelor si are loc la nivelul
intestinului subtire.

Digestia bucala este realizata de ptialina(amilaza salivara) este enzima continuta de saliva.Fosfatii
si bicarbonatii salivei au rol in mentinerea pH-ului bucal de 6,3- 6,8.
ptialina
amidon maltoza si izomaltoza
pH 6,3-6,8

La ph-ul acid al stomacului (pH= 1,5) actiunea ptialinei inceteaza. Stomacul nu secreta nici o
enzima cu actiune asupra glucidelor.

Digestia intestinala – enzimele active asupra glucidelor provin din 2 surse: pancreatice si
intestinale.
1. Pancreasul secreta amilaza – are actiune asemanatoare cu ptialina dar mult mai puternica.
pH-ul optim la care lucreaza este 6,7-7 si necesita prezenta ionului Cl¯.
2. Intestinul secreta 3 enzime > maltaza, invertaza(zaharaza) si lactaza. Aceste enzime lucreaza
pe substraturi specifice si anume :

- maltoza + H2O maltaza glucoza + glucoza

-zaharoza + H2O zaharaza glucoza + fructoza
- lactoza + H2O lactaza glucoza+ galactoza
 REPARTITIA IN ORGANISM A GLUCIDELOR

4,5% - sange si lichidele biologice sub forma de glucide

58% - muschi sub forma de glicogen
37,5% - ficat sub forma de glicogen

METABOLISMUL GLUCIDELOR
Schimbul permanent de substanţe şi energie dintre organism şi mediu se numeşte metabolism şi
constituie funcţia fundamentală a vieţii ; încetarea metabolismului determină moartea organismului.
Pentru eliberarea energiei ce se găseşte acumulată în substanţele alimentare, au loc în organism
reacţii chimice (enzimatice), în urma cărora rezultă şi substanţe ce vor fi eliberate în mediul extern.
Energia intrată în organism nu se pierde, ci se transformă şi se întoarce în mediu sub alte forme.

Are 3 parti :
1. GLICOGENOGENEZA – formarea glicogenului din glucide simple, are loc la nivelul
ficatului surplusul de glucoza este transformat in glicogen. Acest proces este reversibil, in
cazul in care organismul are nevoie de glucoza, glicogenul din ficat se transforma iar in
glucoza, proces numit glicoliza(glicogenoliza)-pct.3
2. GLICONEOGENEZA – formarea glicogenului din componente neglucidice ( aminoacizi,
glicerol), in cazul in care aportul de glucide este insuficient, ficatul poate transforma lipide
sau proteinele din organism in glucide = gliconeogeneza.
3. GLICOLIZA – proces de degradare al glucidelor cu o faza aeroba( in prezenta oxigenului)
si una anaeroba(in lipsa oxigenului). Este procesul invers glicogenogenezei.

TIPURI DE DZ ( continuare tulburari ale metab glucidic)

DIABETUL ZAHARAT DE TIP I (INSULINODEPENDENT)
Se echilibreaza numai cu insulina. Apare la 15 - 20 % dintre diabetici, in special sub 40 de ani, slabi
(poate aparea si dupa 40 de ani). Debutul este de obicei brutal. Poate aparea si la copil (diabet
juvenil), la adolescent, dar si la varstnici peste 60 -65 de ani, (diabet senil). Cauzele mai frecvente
sunt ereditatea si infectiile virale. Debuteaza uneori prin coma, alteori prin slabire progresiva, apetit
exagerat, sete intensa cu ingestie exagerata de lichide si eliminare de urina mult crescuta (pana la 15
- 20 l/zi). Pierderea in greutate variaza de la 5 - 6 kg la 20 - 30 kg in timp relativ scurt. Se asociaza
astenia fizica si psihica, anxietatea etc. Bioumoral, apare hiperglicemia si glicozuria, iar corpii
cetonici sunt prezenti in sange si urina.
DIABETUL ZAHARAT DE TIP II (INSULINOINDEPENDENT)
Este forma cea mai frecventa (60 - 70 %). Apare dupa 40 de ani, mai ales la persoane obeze.
Debutul este insidios si evolutia este progresiva. Tabloul clinic nu este zgomotos. Uneori, este
imposibil de stabilit precoce diagnosticul.
Alteori, diagnosticul este stabilit intamplator sau datorita unor complicatii (prurit vulvar, balanita,
astenie genitala, tulburari menstruale, eczema sau piodermite etc). Tabloul de laborator arata
hiperglicemie si uneori glicozurie. intre starea brutala de debut si modul insidios de evolutie, apar
multe tulburari care pot atrage atentia: astenie, apetit capricios, sete mare, slabire nemotivata.
Forme clinice de diabet insulinodependent:
Se descriu: diabetul tranzitoriu al nou-nascutului, diabetul permanent al nou-nascutului, diabetul
copilului mic (intre 1 - 10 ani), diabetul adolescentului si diabetul juvenil propriu-zis. Acesta din
urma apare intre 16 - 20 de ani, este mai stabil, iar complicatiile sunt mai rare. O forma clinica
particulara este diabetul femeii insarcinate. in acest caz diabetul poate sa dispara odata cu sarcina
sau poate deveni definitiv. La femeia diabetica (cu diabet de tip I) lainceput scade nevoia de
insulina, care ulterior creste (sarcina agraveaza diabetul). Fertilitatea femeii nu este modificata. La
femeia care nu a avut diabet in primele 28 de saptamani, creste sensibilitatea la infectii si apare
disgravidia. in aceste cazuri o atentie sporita trebuie acordata semnelor de prediabet.