P. 1
Cazane Si Turbine

Cazane Si Turbine

|Views: 2,165|Likes:
Published by olioha

More info:

Published by: olioha on Nov 18, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/11/2013

pdf

text

original

CAP. 2.

CENTRALE ELECTRICE CU TURBINE CU ABUR Centralele electrice cu turbine cu abur deţin la ora actuală cea mai mare pondere, la nivel mondial, în producţia de energie electrică şi termică. O centrală termoelectrică reprezintă un complex de instalaţii care transformă o formă de energie primară în energie electrică şi termică. Elementele componente sunt variate şi cuprind părţi mecanice, electrice, hidraulice etc. ponderea lor diferind de la un tip de centrală la altul. Centralele termoelectrice acoperă actual cam 65 – 70 % din balanţa de energie mondială. Dintre acestea, cel mai mare procent îl reprezintă centralele termoelectrice folosind cicluri apă-abur. O astfel de centrală foloseşte apa, respectiv aburul, atât ca fluid de lucru în circuitul primar al centralei, cât şi ca fluid de răcire pentru diversele agregate din centrală: se foloseşte astfel agentul termic cel mai ieftin şi cel mai răspândit în natură. Marea majoritate a centralelor termoelectrice funcţionează pe baza ciclului RANKINE, care este format dintr-o succesiune de transformări ale agentului termic apă-abur (destindere, condensare, preîncălzire, supraîncălzire, vaporizare etc.). 2.1. Circuitele unei centrale Funcţionarea unei centrale termoelectrice este asigurată prin vehicularea unor fluide de lucru prin elementele de circuit, formându-se astfel circuitele unei centrale (fig. 2.1). Pentru o centrală termică, schema de principiu cuprinde următoarele circuitele principale: I - circuitul combustibilului; II - circuitul aer-gaze arse; III - circuitul apă-abur; IV- circuitul de răcire; V - circuitul electric.

V 1 6 I 2 3 II 5 16 11 9 6 10 4 III 8 IV

13

14

7

12

17

15 16

Fig. 2.1. Principalele circuite ale unei centrale termice

I – Circuitul combustibilului: Acesta este format din următoarele elemente: 1. depozitul de combustibil - depozitul propriu-zis şi instalaţiile de măcinare şi preparare a combustibilului în scopul arderii; 2. depozitul de zgură şi cenuşă; 3. focarul instalaţiei de ardere - în care are loc procesul de ardere prin transformarea energiei chimice a combustibilului în energie termică, ce se livrează celui de-al II-lea circuit. II - Circuitul aer – gaze arse: Gazele de ardere sunt trecute prin generatorul de abur (4) şi evacuate cu ventilatorul de gaze arse (5). Aerul atmosferic necesar arderii combustibilului este preluat cu ventilatorul de aer (6), trimis în focarul (3), unde, prin arderea combustibilului în prezenţa aerului, rezultă gazele de ardere. Energia termică a combustibilului se transmite circuitului apă-abur prin procesul de preîncălzire – vaporizare - supraîncălzire a apei-aburului în generatorul de abur. III – Circuitul apă-abur Elementul principal al acestuia este generatorul de abur (4) ce este un schimbător de căldură de suprafaţă prin care circulă pe de o parte gazele de ardere care cedează căldura şi pe de altă parte apa, respectiv aburul, care preiau căldura.

Acest circuit conţine turbina cu aburi (7), în care se destinde aburul produs de generatorul (4); urmează condensatorul (8) în care aburul destins este răcit în continuare şi adus în faza lichidă, apoi pompa de condens-bază (9), degazorul (10), pompa de alimentare (11) şi circuitul se închide la generatorul de abur (4). În acest circuit, la nivelul turbinei, are loc transformarea energiei termice conţinută în abur în energie mecanică de rotaţie. IV - Circuitul de răcire Este folosit pentru răcirea condensatorului (8), răcire necesară pentru a prelua căldura de la aburul evacuat din turbină şi a asigura astfel condensarea aburului. Apa de răcire a condensatorului poate circula în circuit deschis sau închis. Apa este preluată din rezervorul (15) cu ajutorul pompelor de apă de răcire (16), este trimisă apoi în condensator, unde preia căldura de condensare din abur, şi apoi ajunge la turnul de răcire (17) unde cedează căldura mediului înconjurător. V – Circuitul electric: Acesta este format din generatorul (12), antrenat de turbina cu abur (7), apoi transformatorul ridicător (13) şi linia electrică (14). Pornind de la circuitele prezentate, se poate trasa diagrama Sankey a puterilor vehiculate prin centrală (vezi fig. 2.2).
PU = 35 –40 % P = 100 % PSI = 7 –12 % PE = 2 % PM = 1 % PK = 40 % PF = 2 % PC = 8 % Fig. 2.2. Diagrama puterilor la o centrală termoelectrică

Pornind de la valoarea, considerată de 100%, a puterii furnizate de combustibil, se scad din aceasta pierderile care apar în circuitele centralei şi anume: • PF = pierderile focarului; • PC = pierderi prin gazele arse (care nu sunt răcite până la = 0 oC);

• PK = pierderi la condensator; • PM = pierderi mecanice (în lagărele turbinei); • PE = pierderi electrice (în generator); • PSI = consumul de putere la antrenarea agregatelor serviciilor proprii ale centralei (ventilatoare, pompe, mori de combustibil, acţionări electrice vane, etc.); Ţinând cont de pierderile de putere de mai sus, rezultă puterea utilă a centralei PU, care conduce la un randament termic global ηG = 35 – 40%. 2.2. Scheme de principiu Schemele termice diferă între ele prin modul în care este extras aburul din turbină şi prin utilizările care se dau unei părţi din aburul extras din turbină. Din acest punct de vedere avem: • Centrale cu condensaţie pură; • Centrale cu condensaţie şi prize; • Centrale cu contrapresiune; • Centrale cu eşapare liberă. 2.2.1. Centrala cu condensaţie pură: Acest tip de centrală are schema de principiu din fig. 2.3: Tot debitul introdus în turbină este vehiculat integral prin aceasta, regăsindu-se în totalitate la condensator. Un astfel de ciclu termic funcţionează pe baza ciclului termic RANKINE. Corespunzător punctelor marcate în fig. 2.3, în fig. 2.4 se prezintă diagrama i-s a ciclului Rankine, care cuprinde următoarele transformări

S 6 Qc P C 4 5

1 T

G Qu

2 K 3 Pcb D Qp

Pa

Fig. 2.3. Schema de principiu a unei centrale cu condensaţie pură

i

1

p1

6

4

5
p2 2 3

s Fig. 2.4. Reprezentarea în diagrama i-s a proceselor din circuitul termic

1-2 = destinderea aburului: Este procesul ce are loc în turbină între presiunile P1 şi P2, proces în urma căruia căldura conţinută în abur se transformă în energie mecanică de rotaţie la axul turbinei. 2-3 = condensare: Are loc în condensatorul K şi constă în răcirea şi condensarea aburului până la aducerea sa, în totalitate, în faza lichidă corespunzătoare punctului 3. Ambele procese au loc la temperatură şi presiune constantă.

o parte din aceasta se transformă util în energie electrică (Qu) şi o alta se pierde la condensator prin eliminare cu apa de răcire (Qp).3-4 = creşterea presiunii: Se face prin intermediul pompelor de condens bază PC şi de alimentare PA.4.2. 2.6. 6-1 = supraîncălzirea aburului: Constă în ridicarea temperaturii aburului peste valoarea de saturaţie corespunzătoare punctului 6. 5-6 = vaporizarea apei: Trecerea apei în totalitate din faza de apă la saturaţie. .1 din fig. Cantitatea de căldură întrată în ciclul termic se notează cu (QC). adică cea care se poate transforma în energie electrică. corespunzătoare punctului 5 în faza de abur saturat. procesul având loc în vaporizatorul cazanului. corespunzătoare punctului 6. 4-5 = preîncălzirea apei: Procesul are loc în preîncălzitorul P ca şi în economizorul cazanului C şi el constă din încălzirea apei de alimentare până în apropierea punctului de saturaţie corespunzător presiunii punctului 5.2) Relaţia reprezintă forma generală a randamentului centralei termice.5. procesul având loc în supraîncălzitorul S. Qc Qc Qc (2. se poate scrie relaţia: Qc = Qu + Qp din care se poate defini randamentul ca fiind raportul dintre Qu şi Qc.3.4 reprezintă energia utilă din ciclul termic.1) (2. Aria determinată de perimetrul 1. Dacă se neglijează celelalte pierderi pe circuit. η= Qp Qu Qc − Qp = = 1− .

Schemele de acest tip sunt utilizate pentru termoficare urbană sau industrială. Ciclul termic se mai numeşte ciclul termic în cogenerare. debitul de abur trimis la consumatorul CT nu este recuperat integral şi atunci se introduce un debit de apă de adaos Dad pentru completarea debitului din circuit. bară ce este alimentată cu abur de la priza Pr a turbinei. De regulă.5): S C G T Pr. produsă la bornele generatorului G. în acest caz apare suplimentar consumatorul termic CT. 2. . cât şi energie termică.2. 2.4.2. Schema de principiu a unei centrale cu condensaţie şi priză Pcb Spre deosebire de schema din fig. racordat la o bară de termoficare BT.2. 2. P CT BT K Dad Pa D Fig. Centrală cu condensaţie şi priză (fig. deoarece el furnizează util atât energie electrică. furnizată consumatorului CT prin bara de termoficare.5.

2. 2. Aceasta înseamnă pe de o parte diminuarea puterii electrice furnizate.3. corespunzătoare cazurilor precedente. pe de altă parte.2. Astfel de scheme se folosesc doar atunci când consumatorul CT are o sarcină termică constantă şi un număr mare de ore de funcţionare anuală.1bar. G S C T P CT Pa Dad Pcb D Fig. Centrala termică cu contrapresiune (fig. .6) În acest caz. mai mare ca valoarea de 0. Schema de principiu pentru centrala termică cu contrapresiune La aceste centrale destinderea aburului în turbină se face parţial până la o presiune la ieşire de 6-10 bar. înseamnă că funcţionarea întregului ansamblu al centralei depinde de regimul de lucru al consumatorului. întregul debit de abur de la ieşirea turbinei T este livrat unui consumator industrial CT.04-0. ea fiind dependentă direct proporţional de diferenţa de presiune pe turbină şi. Consumatorul CT joacă rolul condensatorului din schemele anterioare şi orice întrerupere în funcţionarea consumatorului duce la întreruperea funcţionării întregului ciclu termic. 2.6.

4. încălzite în cazanul (C). de tipul de combustibil folosit.7. b. 2. Instalaţia de cazane Principalele elemente ale unei instalaţii de cazane sunt: 2.3. Acestea sunt astfel orientate încât jetul de .1. 2. Elementele circuitului apă-abur Elementele principale circuitului apă-abur sunt cel prezentate în fig.3. Focarele plan – paralele (fig.2.9) au forma unui poligon regulat. fiind capabile să lucreze cu abur mai umed şi de calitate relativ redusă. Centrala cu eşapare liberă (fig. cu arzătoarele dispuse pe colţuri. 2. Există focare plan – paralele şi focare turbionare. 2. Focarul Reprezintă partea instalaţiei de cazane în care are loc arderea combustibilului.7) Acestea sunt mai puţin întâlnite şi folosesc ca sursă de căldură gazele fierbinţi de zăcământ. în principal.1. a. destinse în turbina (T) şi eşapate liber în atmosferă. 2. Forma focarului depinde.3. 2.2.1. Focarele turbionar (fig. S T C G Fig. 2. supraîncălzite în supraîncălzitorul (S). Schema de principiu pentru centrala termică cu eşapare liberă Turbinele folosite la aceste centrale sunt de construcţie specială.3.8) sunt de secţiune dreptunghiulară iar arzătoarele (A) pot fi dispuse pe o singură latură sau pe două laturi opuse ale focarului. în focar se reunesc circuitul de combustibil şi circuitul de aer – gaze arse.

3 mm coloană apă). .combustibil să fie tangent la un cerc imaginar. astfel încât să se realizeze o ardere completă. Arzătoarele Acestea reprezintă componenta instalaţiei de cazane prin care se introduce în focar combustibil şi aerul necesar arderii. .8. A A Fig. Focar plan paralel Fig. Construcţia arzătoarelor diferă în funcţie de tipul de combustibil. 2. rezultă deci o mişcare de rotaţie (turbionară) care contribuie la realizarea unui amestec cât mai uniform cu aerul de ardere. 2.. Focar turbionar Acest tip de focare se foloseşte în mod deosebit pentru combustibilii solizi inferiori. Sunt utilizate pentru arderea combustibililor superiori.9. 2..3. focarele sunt: . În funcţie de presiunea de lucru.2.1. acest tip de focar trebuie etanşat pentru a evita scăpările de gaze în exterior. utilizate pentru orice fel de combustibil. Arzătoare pentru combustibil solid (cărbune) Cărbunele se foloseşte sub formă de praf. Deoarece presiunea este mai mare decât presiunea atmosferică. astfel încât să rezulte o ardere cât mai completă. fiind introdus în arzător în amestec cu o cantitate de aer ce constituie aerul principal şi care serveşte .cu presiune mărită (presiunea este peste 1000 mm coloană apă). O cerinţă principală este necesitatea de a asigura amestecul aer – combustibil.cu depresiune (presiunea este mai mică de 1 .cu suprapresiune (presiunea este între 4 şi 600 mm coloană apă).

pe axul canalului. în procesul de ardere se introduce o cantitate de aer mai mare decât cea necesară teoretic. La ieşirea ei sunt plasate nişte palete ce 4 dau aerului o mişcare 1 circulară. în funcţie de natura combustibilului. Arzător turbionar Debitul de aer secundar se reglează cu clapetele (4). De regulă. în sens contrar 2 2 amestecului.11) Amestecul aer – cărbune praf şi aerul secundar se introduc prin canale diferite. Pentru a se completa necesarul de aer. cu cap conic (3). Aerul secundar se 3 introduce printr-o conductă inelară (2) care înconjoară conducta centrală. omogenizarea realizându-se în focar. 2.pentru transportul prafului de cărbune. datorită vitezelor diferite. în scopul unei arderi complete a combustibilului. Fig. Viteza de insuflare a amestecului aer – praf de cărbune este de 10-12 m/s.10) Amestecul aer principal-combustibil este introdus prin canalul central (1). care desfăşoară amestecul într-un jet inelar. se mai introduce separat o cantitate de aer suplimentar (aer secundar). În partea dinspre focar. arderea se face în exces de aer (între 10% şi peste 100% ). Există patru tipuri de arzătoare pentru combustibil solid: • Arzătoare turbionare (fig. 2. care măresc sau micşorează secţiunea de intrare a aerului în canal. realizându-se astfel omogenitatea dorită. • Arzătoare cu fantă (fig. 2. La ieşirea spre focar există palete directoare ce imprimă jetului de combustibil o mişcare spiralată. se găseşte un cilindru plin. Spre focar .10.

Arzător tip registru număr mare de canale paralele cu o viteză de 6 – 10 m/s. • Arzătoare tip registru (fig.cărbune praf se aer secundar inferior insuflă printr-un Fig. şi care amestec aerdirijat în jos. 30 m/s combustibil .aer de manta – canalul combustibil este paralel cu canalele prin care circulă amestecul aer 20 m/s spre focar Amestec aer-cărbune praf Fig.12.12) Se folosesc 6-10 m/s pentru combustibili inferiori. La ieşirea din canalele de combustibil sunt plasate nişte table de formă concavă (1) ce aer secundar superior au rolul de a dispersa jetul de combustibil în scopul omogenizării amestecului cu aerul 12-18 m/s de ardere.aer inferior – acesta se aer introduce printr-un 1 canal orizontal. 2. Aerul secundar este divizat în două părţi: 6-10 m/s . 2. 2. Arzător cu fantă cărbune praf . Amestecul 30 m/s aer .11. 15-20 amestec aer.aer superior – insuflat printr-un canal aflat deasupra canalelor prin care intră amestecul aer aer superior – cărbune praf.Aerul secundar se împarte în trei fluxuri: .aer şi are rolul de a răci aceste canale.

montată la capătul conductei de combustibil. Arzătoare pentru combustibil lichid (păcură) Înainte de a fi introdusă în arzător. 2. combustibilul este azvârlit sub formă de picături foarte fine. Datorită forţei centrifuge. c. arzătoare cu pulverizare sub presiune. ce se introduce cu viteza de 12 – 18 m/s şi aer inferior ce se introduce cu viteza de 30 m/s. Combustibilul este admis cu o presiune foarte ridicată şi trecând prin piesa . pentru ca combustibilul să se amestece cu aerul de ardere şi să rezulte o ardere cât mai completă. Arzător pentru combustibil lichid • Arzătoare cu pulverizare sub presiune. accelerat de ventilatorul (3).13. Datorită vitezelor diferite. Reglajul debitului de aer se face cu 3 clapeta (4). amestecându-se cu curentul de aer. Spre focar 1 Combustibil 4 Aer ardere Fig. • Arzătoare cu cupă rotativă (fig. Diversele tipuri de arzătoare se deosebesc prin modul de realizare a pulverizării combustibilului. în focar se realizează un amestec foarte bun. arzătoare cu pulverizare cu abur. se înlocuieşte cupa rotativă cu o piesă cu orificii. Funcţie de sistemul de pulverizare. 2. arzătoarele pentru combustibilii lichizi se clasifică în: a. ce favorizează realizarea unei arderi complete. b. păcura este preîncălzită pentru a i se reduce vâscozitatea.13) Combustibilul este 2 introdus prin orificiul central (1) şi cade pe cupa (2). În cazul arzătorului cu pulverizare sub presiune. Ele trebuie să realizeze o pulverizare foarte fină. care se roteşte cu viteză foarte mare. arzătoare cu pulverizare cu cupă rotativă.aer superior.

în kg/s. în N/m2. sau la 6 kV. se obţine şi o vaporizare parţială a combustibilului.4 kV. deferind doar amestecul ce se introduce (abur şi combustibil sub presiune).3) unde: Vg = debitul de fluid. la care gazul este introdus printr-un canal central. . Ca urmare a folosirii aburului. prevăzut la capăt cu o piesă cu orificii. Aerul necesar arderii se introduce printr-un canal inelar ce este concentric cu canalul de combustibil. 2. gaze de sondă) Acestea sunt arzătoare cu construcţie simplă. care are şi o temperatură ridicată.cu orificii se desface în mai multe jeturi fine. Calculul ventilatoarelor constă în determinarea puterii absorbite de un ventilator: P= Vg ⋅ ∆p 1000 ⋅ η v = Vg ⋅ H ⋅ ρ 102 ⋅ η v = Dg ⋅ H 102 ⋅ η v (2. ce desface jetul de combustibil în jeturi fine.1. H = înălţimea de refulare în m coloană de gaz. pentru puteri de câteva sute de kW. pentru puteri mai mari. ηv = randamentul ventilatorului. Funcţionarea corectă a ventilatoarelor determină buna funcţionare a cazanelor. ce se amestecă cu aerul de ardere la ieşirea dinspre focar a arzătorului. ceea ce are efecte pozitive asupra omogenităţii amestecului acestuia cu aerul. • Arzătoare cu pulverizare cu abur.3. Arzătoare pentru combustibil gazos (gaz metan. Cele două debite pot fi reglate prin clapete amplasate pe cele două canale (aer şi gaze). Arzătoarele cu pulverizare cu abur sunt asemănătoare celor sub presiune. Antrenarea lor se face cu motoare asincrone la tensiunea de 0. Dg = debitul masic de fluid. ∆p = H·ρ·g. Ventilatoare de aer şi gaze arse Acestea au rolul de a asigura necesarul de aer pentru ardere şi de a evacua gazele de ardere din focar. motiv pentru care se prevăd câte două unităţi de acelaşi fel în paralel. ∆p = înălţimea totală de refulare.3. în m3/s.

iar în cazul focarelor cu suprapresiune. în m/s2. creşterea de presiune depinde de diferenţele de înălţime dintre gura de aspiraţie şi punctul cel mai înalt al canalului de aer. numite şi exhaustoare. ce condensează pe suprafeţele metalice reci. col. de rezistenţele hidraulice introduse de canalele de aspiraţie. ceea ce are ca efect creşterea randamentului ciclului termic apăabur. Este necesar ca temperatura gazelor de ardere să nu scadă sub temperatura punctului de rouă. ventilatoarele de gaze arse pot să lipsească. creşterea de presiune depinde de diferenţa de nivel dintre gura de aspiraţie şi gura de refulare la coş şi de rezistenţele hidraulice introduse de canalele de aspiraţie. H2O. de preîncălzitorul de aer şi de filtrele de cenuşă. Prin preîncălzirea aerului se măreşte randamentul instalaţiei de cazane cu câteva procente şi de asemenea se poate creşte şi temperatura apei de alimentare a cazanului. de refulare. ca şi de presiunea cerută efectiv în focar. În cazul ventilatoarelor de gaze arse. având un puternic efect coroziv. .1. g = acceleraţia gravitaţională.4. la acid sulfuric. Trioxidul de sulf format prin ardere dă naştere. 2. Acestea sunt aparate statice. • preîncălzitoare regenerative. Din punct de vedere a modului de realizare.3. preîncălzitoarele de aer pot fi de tipul: • preîncălzitoare recuperative. Valorile curente sunt cuprinse între 300 mm col. la care aerul şi gazele de ardere circulă prin canale separate de pereţi de tablă (fig. Preîncălzitoarele recuperative. Pentru aceasta se foloseşte căldura reziduală a gazelor de ardere înainte de evacuarea lor la coş. A. kg/m3. Valorile curente sunt cuprinse între 200 şi 500 mm. Preîncălzitoare de aer Preîncălzitoarele de aer sunt schimbătoare de căldură ce au rolul de a încălzi aerul înainte de a fi introdus în focar. H2O şi 1000 mm col. în contact cu vaporii de apă din gaze. În cazul ventilatoarelor de aer. H2O. de refulare şi de preîncălzitorul de aer.ρ = masa specifică a fluidului.

iar aerul prin interiorul canalelor. fluidul încălzitor (gazele de ardere) şi fluidul încălzit (aerul) trec alternativ peste o masă acumulatoare de căldură. 2. realizat din table metalice ondulate sau din materiale ceramice.15. Preîncălzitor de aer Ljungström intrare aer 7 8 . Preîncălzitor recuperativ B. Gazele de ardere circulă prin spaţiul dintre canalele de aer şi manta.14. Aceste preîncălzitoare se realizează sub forma unor baterii din mai multe elemente parcurse serie sau paralel.14). Deoarece gazele de ardere au un coeficient redus de transmitere a căldurii. ce este antrenat prin intermediul mecanismului de antrenare (8) într-o mişcare de rotaţie în interiorul carcasei metalice (1). Gaze de ardere Aer Manta Canal aer Fig. este necesară mărirea suprafeţelor de schimb de căldură prin prevederea pereţilor despărţitori cu un număr mare de nervuri din tablă. Gazele de ardere intră prin 5 2 racordul (3) şi sunt evacuate prin racordul 1 (9).2. 6 9 ieşire gaze Fig. 2. Aceste aparate pot fi cu acumulator rotitor (de tip Ljungström) sau fix (de tip Rothemühle) Preîncălzitorul Ljungström (fig. Preîncălzitoarele regenerative În preîncălzitoarele regeneratoare.15) este prevăzut cu acumulatorul de căldură (2). 2. cedând şi respectiv preluând căldura unul de la celălalt. Aerul este introdus prin racordul intrare gaze 4 ieşire aer fix (6) şi evacuat încălzit 3 prin racordul (5).

Acestea se deplasează simultan pe suprafaţa rotorului acumulator (1). încălzindu-se şi răcindu-se alternativ la trecerea prin dreptul canalelor de aer şi gaze.16). se roteşte cu viteză mică. debitul de aer la coş poate creşte cu până la 10%. prevăzută cu racordurile (6) şi (7) pentru gazele de ardere. respectiv ieşirea aerului se face prin racordurile (4) şi (5). în timp ce secţiunea B parcurge toată suprafaţa C a acumulatorului (vezi poziţia B’. Intrarea. Preîncălzitorul Rothemühle (fig. Preîncălzitor de aer Rothemühle Acest tip de preîncălzitor are un consum energetic mai redus . 2. se face prin rotirea secţiunii superioare A pe ea însăşi.16. Din cauza neetanşeităţii dintre canalele de aer şi canalele de gaze. Deplasarea racordurilor de aer. ce au forma unor pâlnii înclinate. montat pe axul (4). în interiorul carcasei (8).16) are masa acumulatoare (1) fixă şi racordurile de aer (2) şi (3) rotative. ieşire aer intrare gaze 5 7 3 8 1 C 6 2 4 intrare aer 9 B’ A B ieşire gaze Fig.2.Acumulatorul (2). Axul de rotaţie poate fi orizontal sau vertical iar turaţia este de 3-5 rot/min. din fig. 2.

deoarece 75% din suprafaţa acumulatorului este în permanenţă „spălată” de debitul de gaze fierbinţi. Purjarea reprezintă operaţiunea de extragere a unei părţi din debitul de apă din cazan. Expandor părţi din condensat. Schimbătorul este mai eficient şi din punct de vedere termic. Pentru a îmbunătăţi calitatea apei din cazan. .3.5.deoarece masa antrenată în mişcare (pâlniile metalice) este mult mai mică decât în cazul precedent. Purjarea se face de regulă la tamburul cazanelor cu circulaţie. 2.3.1.1 – generatorul de abur). Rolul instalaţiei de expandoare este de a prelucra apa rezultată în urma purjării cazanului în scopul recuperării unei părţi din căldura conţinută precum şi a unei 8 5 4 2 4 3 8 7 Fig. 2. de la suprafaţa de separaţie 6 dintre apă şi abur. când acumulatorul era acel antrenat.1. la nivelul tamburului. faţă de 50% în cazul preîncălzitorului de tip Ljungström. Instalaţia de expandoare Cazanele de abur cu tambur (cu circulaţie naturală şi cu circulaţie forţată) au ca element component tamburul (vezi paragraful 2. corespunzător presiunii din tambur.17. Debitul de purjare este 2 – 4% din debitul nominal al cazanului. din acele zone unde concentraţia în săruri este mai ridicată. va avea un mare conţinut de căldură. ca şi al colectorilor inferiori. se practică operaţiunea de purjare. purja va fi deci 1 la saturaţie şi.

Pentru cele două trepte de expandare se pot scrie relaţiile (2. De regulă. icpj1 Ex2 PIP2 Dapj1. . iar a doua (EX2) cu condensul de la prima treaptă (fig.18).18. icpj2 Daa.4) pentru bilanţul termic şi masic: n ⎧∑ Q = 0. 2 ecuatii ⎩1 Dcpj2. tangenţial la vasul cilindric al expandorului (1).purjare intermitentă – care se practică la colectorii inferiori. ipj C concentraţie mare de săruri este evacuat pe la partea inferioară (7). Presiunea din expandor fiind mai mică decât cea corespunzătoare temperaturii de saturaţie a apei admise. prima treaptă (EX1) fiind alimentată cu apă de purjare. iaa1 ic3 PAA Daa.17 se prezintă un expandor de tip Atlas. În fig. Expandor în două trepte (2.4) .purjare continuă – care se practică la tambur. iaa2 La degazor Fig. Apa fierbinte preluată din cazan. Condensul cu Ex1 Dapj2. 2.Funcţie de locul din care are loc prelevarea apei din cazan purjarea poate fi: . 2. este introdusă prin racordul (2). aburul rezultat urcă prin cilindrul metalic interior (3) şi trece printr-un filtru de abur (4). prevăzut cu drenul (5) şi racordul de evacuare a apei de drenare (8): aburul este apoi evacuat pe la partea superioară (racordul 6) la un preîncălzitor din circuitul principal RL 1 apă-abur. 2 ecuatii ⎪1 i ⎨n ⎪∑ D i = 0. se folosesc instalaţii de expandare în două trepte. căreia i s-a redus presiunea prin intermediul robinetului de laminare (RL1). aceasta va începe să fiarbă. apj2 RL 2 Dcpj1. iapj1 PIP1 Dpj. 2.

2.1. . i c 1 . cazanul este format din: economizor. pj pj D c 1 . Generatorul de abur Generatorul de abur reprezintă partea principală a instalaţiei de cazane şi are ca scop producerea aburului în centrale la parametrii ceruţi de turbină.Pornind de la aceste relaţii şi ţinând cont de notaţiile din fig. supraîncălzitor şi supraîncălzitor intermediar. i a 2 – entalpiile aburului saturat.6. corespunzătoare presiunilor din pj pj cele două trepte de expandoare. ηex 2 – randamentul cele două trepte de expandoare. corespunzătoare presiunilor pj pj din cele două trepte de expandoare. i a 1 . corespunzătoare presiunii din cazan. vaporizator.3. D c 2 – debitele de condensat ale treptelor. i c 2 – entalpiile condensului saturat. Prin folosirea expandorului se poate recupera 30 – 50 % din căldura conţinută în purjă. rezultă următoarele relaţii: ⎧D = D a + D c pj1 pj1 ⎪ pj ⎨ a a c c ⎪D pj ⋅ i pj ⋅ ηex1 = D pj1 ⋅ i pj1 + D pj1 ⋅ i pj1 ⎩ ⎧D c = D a + D c pj2 pj2 ⎪ pj1 ⎨ a a c c ⎪D c ⋅ i c ⋅ η ex 2 = D pj2 ⋅ i pj2 + D pj2 ⋅ i pj2 ⎩ pj1 pj1 (2.5) (2. aburul astfel recuperat fiind reintrodus în circuitul principal al centralei la preîncălzitoarele de înaltă presiune. D a 1 . D a 2 – debitele de abur rezultate din cele două trepte. sistemul fierbător. pj pj i pj – entalpia apei de purjare la intrarea în expandor.18. ηex1 . 2. Din punct de vedere al proceselor de transformare pe care le suferă agentul termic.6) unde: D pj – debitul total de purjare a cazanului.

pentru ca la ieşire aburul să aibă temperatura dorită. la ieşirea acestuia obţinându-se de regulă emulsie apă-abur sau chiar abur saturat uscat. În economizor apa se încălzeşte până aproape de temperatura de fierbere. Supraîncălzitorul se realizează sub formă de baterii de ţevi. Funcţie de modul de încălzire. Acesta este plasat în continuarea sistemului fierbător şi în el aburul este supraîncălzit (la o temperatură superioară celei de saturaţie). respectiv înaltă. unde se încălzeşte până la temperatura de fierbere şi fierbe. recuperându-se astfel o parte din căldura conţinută de gazele de ardere. ce este plasat în calea gazelor de ardere. medie şi joasă presiune): după destinderea în corpul de înaltă presiune. este supraîncălzit. Supraîncălzitorul intermediar se foloseşte la blocurile de putere mare (de peste 50 MW). sistemul fierbător nu mai poate prelua în întregime căldura dezvoltată prin radiaţie şi atunci devine necesară şi existenţa unui supraîncălzitor de radiaţie. respectiv de joasă presiune al turbinei. înainte de evacuarea acestora în atmosferă. Fierbătorul. dispuse serie sau paralel. care căptuşesc focarul şi sunt încălzite prin radiaţie.Economizorul. Supraîncălzitorul intermediar. De regulă sistemul fierbător se realizează sub formă de ecrane de ţevi paralele. aburul revine la cazan. Când cazanele au parametri ridicaţi. există numai supraîncălzitor convectiv. Supraîncălzitorul convectiv este plasat şi în acest caz în al doilea sau în al doilea şi al treilea drum de gaze. deoarece căldura latentă de vaporizare a apei scade cu creşterea presiunii. există supraîncălzitoare de radiaţie şi de convecţie. Prezenţa economizorului are ca efect mărirea randamentului (ηc) al cazanului cu 610% şi o economie de combustibil. după care se destinde în corpul de medie. în al doilea şi al treilea drum de gaze. Supraîncălzitorul. Din economizor apa intră în fierbător. Turbina este divizată în două sau trei corpuri (înaltă şi joasă presiune. Supraîncălzitorul intermediar este de tip convectiv şi este plasat în al doilea sau al treilea . În unele puncte ale supraîncălzirii se fac şi injecţii de apă. În cazul cazanelor cu parametri mai mici de 160 ata. Acesta are rolul de a supraîncălzi aburul între două trepte de destindere la turbină. Acesta este plasat pe tavanul focarului şi în canalul de trecere din primul în al doilea drum de gaze.

cazane cu străbatere.drum de gaze. . Există cazane cu unul.cazane de joasă presiune (0. . Clasificare se face în acest caz după valoarea raportului Va / Si. unde Va reprezintă volumul de apă exprimat în m3. Pentru a nu se mări dimensiunile pe verticală ale cazanului în cazul blocurilor de medie (mare) putere. în cazul cazanelor cu debite foarte mari (peste 1000 tone abur). Focarul constituie un prim corp. . I II I II III Fig. > 0.cazane cu circulaţie naturală.026 m. • după volumul de apă conţinut. < 0. 2. .cazane de medie presiune (6 – 50 bar). la care Va / Si. .19 Amplasarea drumurilor de gaze la cazane Cazanul de abur reprezintă sursa de căldură a centralelor termice. cazanul se realizează din mai multe corpuri. la care Va / Si.cazane cu circulaţie forţată.026 m.cazane cu volum mic de apă. Numărul maxim de drumuri de gaze este de patru. Clasificarea cazanelor de abur se poate face după mai multe criterii. dispuse în paralel şi parcurse de gaze în serie. • după presiunea de lucru.19). fiind şi primul drum de gaze. . cum ar fi: • după modul de circulaţie a agentului termic: .cazane cu volum mare de apă. . 2.7 – 6 bar). ultimele două fiind cele mai răspândite (fig. două (cazane în π) sau trei drumuri de gaze. iar Si suprafaţa de încălzire exprimată în m2.

iar la cele fără tambur – presiunea de intrare în cazan. de la combustibilii clasici la resurse energetice secundare de diverse tipuri. • temperatura apei de alimentare – este temperatura apei la intrarea în cazan (şi funcţie de tipul cazanului acest loc poate fi la economizor. În centralele electrice.29 bar). La cazanele de abur cu tambur se consideră presiunea din tambur. • temperatura nominală – este temperatura maximă continuă a aburului la ieşirea din robinetul principal. Generatoare de abur cu circulaţie naturală. în condiţiile debitului şi temperaturii nominale. • debitul nominal – este debitul maxim continuu de abur pe care cazanul trebuie să-l asigure la temperatura şi presiunea nominală. . 2. fără ca acesta să se deterioreze.20) La acestea. în condiţiile presiunii şi debitului nominal.29 bar).).cazane de înaltă presiune (64 – 221. circulaţia apei în sistemul vaporizator are loc datorită diferenţei de greutate specifică între emulsia apă-abur din ţevile ascendente fierbătoare şi apa de alimentare din ţevile descendente. 2.7. este relativ mică. presiunile iniţiale ridicate şi debitele mari necesare au impus utilizarea cazanelor cu volum mic de apă. deci la care circulaţia apei se face prin interiorul ţevilor (aşa numitele cazane acvatubulare). şi viteza de . Caracteristic acestor cazane este diversitatea de combustibili ce trebuie să poată fi arşi în ele. etc.cazane cu presiune supracritică ( >221. Cum diferenţa de presiune motoare. Tipuri de generatoare de abur A. • presiunea maximă – este presiunea de lucru admisă în elementele cazanului. tambur..1. pot fi consideraţi următorii parametri de baza: • presiunea nominală – este presiunea maximă continuă a aburului la ieşirea din vana principală de abur. datorată acestei diferenţe. • debitul minim reglat – este debitul pe care cazanul trebuie să-l asigure la presiunea pn. Pentru a aprecia şi a compara cazanele de abur.3. (fig.

către colectorii inferiori (4). . aceste cazane permit variaţii mari de sarcină fără ca presiunea să scadă prea mult. iar aburul saturat separat la partea superioară a tamburului trece mai departe în supraîncălzitorul (6) şi apoi la colectorul final (7). situate în exteriorul focarului.creşterea consumului de căldură în perioadele de pornire şi durate de pornire mari. îşi reiau circulaţia prin ţevile descendente către sistemul fierbător.având în vedere cantităţile mari de căldură acumulate. aer. Această caracteristică este avantajoasă în special în cazul centralelor de termoficare. . astfel. etc. De aici apa coboară prin ţevile descendente (3). după care este adusă la intrarea tamburului (2). deci consumuri mari de metal. sub influenţa radiaţiei. Ca urmare. cazanele cu circulaţie naturală au o inerţie termică ridicată.circulaţie a apei are valori reduse şi. . de unde se alimentează turbina cu abur.procese tranzitorii mai lente. Tamburul constituie şi o rezervă de apă pentru alimentarea continuă a cazanului Condensul nevaporizat. funcţionarea unui astfel de cazan este următoarea. etc). unde are loc separarea aburului de condens. acestea suferind în timpul funcţionării variaţii mari de sarcină. preţ de cost ridicat. ceea ce conduce la: . de unde urcă apoi în ţevile sistemului fierbător (5). În cazanul de abur se întâlnesc circuitele mai multor fluide (apă – abur. se obţin diametre mari ale ţevilor fierbătoare. În sistemul fierbător. Apa de alimentare este introdusă în economizorul (1) unde se preîncălzeşte. apa ajunge la fierbere şi emulsia apă-abur rezultată este condusă înapoi la tambur. Circulaţia are loc pe baza diferenţei de greutate specifică dintre apa „rece” din ţevile descendente şi apa „mai caldă” din sistemul fierbător. împreună cu apa de alimentare. ceea ce face posibilă o reglare mai uşoară a cazanului. gaze de ardere.

2. după ce preîncălzesc aerul de ardere în preîncălzitorul de aer (9). gazele de ardere fiind evacuate în final la coşul de fum (15) cu ajutorul ventilatorului de gaze arse (14).20. Aaceste tipuri de cazane sunt de . la tamburul cazanului se poate practica operaţiunea de purjare.7 6 13 2 8 3 5 10 12 14 11 CH4 9 4 Fig. deci întregul proces de tratare a apei este mai puţin costisitor. traseul acestora este marcat cu linie punctată. Gazele de ardere rezultate în urma procesului de ardere a combustibilului în focar parcurg apoi întregul cazan. de unde este preluat prin ventilul (12) şi trimis de asemenea la arzătoarele (10). este preîncălzit în preîncălzitorul rotativ (9). Combustibilul (în acest caz gazul metan) este adus în magistrala (11). din acest motiv şi condiţiile impuse apei de alimentare a cazanului sunt mai puţin restrictive. după care este condus la arzătoarele (10). Cazan cu circulaţie naturală 1 15 Circuitul aer – gaze de ardere are următoarea alcătuire şi funcţionare: aerul de ardere este preluat cu ventilatoarele de aer (8). Aprinderea şi controlul arderii se face cu instalaţii automate. Datorită existenţei zonei de circulaţie.

Datorită disponibilului de presiune mai mare. viteza de circulaţie a apei în ţevile fierbătoare este mai mare. Ţinând cont de caracteristicile prezentate. se poate spune că acest tip de cazan este cel mai utilizat pentru echiparea CET . care sunt avantajoase termoficării. 2. înainte de colectorii inferiori. ceea ce conduce la reducerea secţiunii acestora. Generatoare de abur cu circulaţie forţată (La Mont) La acest tip de cazane circulaţia apei în sistemul vaporizator se face cu ajutorul pompelor de circulaţie speciale. la care şi cota de apă de adaos are valori ridicate. B. Cazan cu circulaţie forţată . Apă de alimentare Economizor Tambur Supraîncălzitor Abur supraîncălzit Vaporizator Pompă de circulaţie Fig.21.urilor în vederea asigurării continuităţii în alimentare a consumatorilor de căldură (în special a consumatorilor industriali). amplasate pe ţevile descendente. deci şi la consumuri specifice de material mai mici şi deci la instalaţii mai ieftine.preferat la centralele de termoficare cu pondere mare a consumului industrial. şi de datele din exploatare disponibile. Cazanele cu circulaţie naturală lucrează până la presiuni de 140 bar şi cu debite până la 1400 t/h.

2. fiind complet integrate în sistemul de ţevi de circulaţie. sunt folosite 4 până la 8 pompe. Într-un cazan cu străbatere. numite Benson. vaporizată şi apoi supraîncălzită.21. care asigură un debit de circulaţie de aproximativ de 5 ori mai mare decât debitul apei de alimentare. Ele se folosesc de regulă pentru presiuni supracritice. C.22) Aceste cazane. Schema cazanului cu circulaţie forţată şi elementele componente ale circuitului termic sunt prezentate în fig. o particulă de apă parcurge cazanul o singură dată.Pompele de circulaţie lucrează la temperatura de saturaţie din tambur. De regulă. 2. Apă de alimentare Economizor Supraîncălzitor convectiv Fierbător convectiv Abur supraîncălzit Supraîncălzitor de radiaţie Fierbător de radiaţie Fig. Cazan cu străbatere (cu circulaţie unică) . Generatoare de abur cu străbatere (fig. 2. ea fiind pe rând preîncălzită. Aceste cazane nu au tambur şi nici colectori inferiori. Cazanele cu circulaţie forţată se realizează până la presiuni de 180 bar şi cu debite ce pot ajunge până la 1700 t/h. (respectiv Ramzin în spaţiul fost sovietic) se folosesc în cazul când este necesar abur cu parametri foarte ridicaţi.22.

cât este în mod curent la un cazan cu . Urmează apoi supraîncălzitorul convectiv SC şi apoi cel de radiaţie SR. •posibilitatea de recirculare a produselor de ardere şi realizarea unui timp mai îndelungat de rămânere a combustibilului în focar Aceasta conduce la arderea completă a combustibililor şi la posibilitatea coborârii temperaturii de ardere de la ~1300 0C. Stratul în suspensie se realizează prin introducerea aerului sau în general a unui gaz sub presiune. după care aburul este trimis la turbină. trece în fierbătorul de radiaţie FR. de unde şi denumirea de strat fluidizat. Aplicat industrial. etc. care trebuie să aibă un conţinut redus de săruri dizolvate în ea. cum ar fi diverşi derivaţi din petrol (cocs de petrol. D. Urmează apoi fierbătorul rezidual de tip convectiv. Cazanele Benson necesită o presiune mare a apei la intrare şi sunt pretenţioase relativ la calitatea apei de alimentare. FC. printr-un strat de particule solide de cărbune Acest mediu bifazic se comportă ca un fluid. Cazane de abur cu ardere în pat fluidizat Tehnica arderii cărbunelui în pat fluidizat este destul de veche: teoria acestui tip de ardere a fost elaborată în 1922 de către Winkler (Germania) şi Cidell (SUA). întregul amestec aflându-se într-o continuă mişcare. Aceste cazane au dimensiuni foarte mari. la ieşirea căruia se obţine abur saturat umed. ele având 3-4 drumuri de gaze. cu ajutorul unei grile de distribuţie sau a unor duze de insuflare. unde se preîncălzeşte. la ieşirea căruia se obţine abur saturat uscat. Un sistem (pat) fluidizat este un sistem în care particule de combustibil de mici dimensiuni plutesc într-un curent gazos.). particulele mişcându-se unele în raport cu celelalte ca într-un fluid care fierbe. dar primele aplicaţiile industriale au apărut prin anii ´70. în care sunt amplasate toate elementele de circuit descrise mai sus.Modul de funcţionare este următorul: apa de alimentare intră în economizor. procedeul conferă câteva avantaje printre care sunt: •posibilitatea arderii combustibililor mai ”dificili”. fracţii grele rezultate în procesele de cracare.

• ardere cu strat fluidizat circulant. Tehnica arderii în plat fluidizat a combustibililor poate fi de două feluri: • ardere cu strat fluidizat staţionar. odată cu combustibilul. sau de tip sub presiune. având granulaţia cuprinsă între 100µm şi câţiva mm. La rândul său. Arderea şi desulfurarea combustibilului se fac în patul fluidizat. Pe la partea inferioară a focarului se introduce aerul principal de ardere (14). şi oxidul de calciu rezultat reacţionează cu bioxidul de sulf: CaCO3 →CaO + CO2 SO2 + CaO +0. Aerul principal necesar arderii şi realizării patului fluidizat este preîncălzit în preîncălzitorul (6) şi trimis la partea inferioară a focarului printr-un sistem de duze. la temperatura de 800 900 0C. care poate fi recuperat pentru folosire în industria materialelor de construcţii.23: Funcţionarea cazanului este următoarea: combustibilul din buncărul (2).900 0C. împreună cu calcarul din buncărul (3) sunt trimise în focarul (1). 2. Schema de principiu a unui cazan cu arderea cărbunelui în pat fluidizat atmosferic este prezentată în fig.. aerul secundar este încălzit tot în preîncălzitorul (6) şi se introduce pentru a îmbunătăţi amestecul aer – combustibil şi pentru a regla densitatea patului fluidizat.5O2 →CaSO4 Produsul final obţinut este ghipsul (CaSO4). . •arderea amestecurilor de combustibili.. stratul fluidizat circulant poate fi de tip atmosferic. •reducerea puternică a emisiilor poluante prin înlăturarea practic a emisiilor de compuşi de sulf (SO2) şi diminuarea compuşilor de tip NOx. calcarul se descompune. Eliminarea bioxidului de sulf se realizează prin introducerea unei cantităţi de calcar în focar.cărbune pulverizat la o temperatură de 800 . care realizează patul fluidizat împreună cu particulele de combustibil.

23. 11 – vaporizator. 2. Gazele arse. 13 . 9 – economizor. unde are loc separarea aburului. cenuşa este evacuată iar gazele de ardere trec în canalele de gaze (5) unde cedează căldură economizorului (9) şi unor trepte de supraîncălzitor (12). 8 – coş de fum. 14 aer secundar. aburul . 10 – tambur separator. particulele nearse separate la partea inferioară sunt retrimise la focarul (1). 6 – preîncălzitor aer. unde are loc separarea acestora.abur la turbină 10 13 12 1 11 2 15 14 6 3 evacuare cenuşă 7 4 5 9 8 Fig. 4 – ciclon. este condusă apoi la tamburul (10) după care urcă în sistemul fierbător (11). Schema de principiu a cazanului cu pat fluidizat atmosferic 1 – focar. 2 – combustibil. 5 – canale de gaze. 3 – calcar. Apa de alimentare se introduce prin economizorul (9). 12 – supraîncălzitor tr. Circulaţia se face natural. I.supraîncălzitor tr. 7 – filtre. împreună cu o parte din particulele de combustibil nearse trec apoi în ciclonul (4). Emulsia apă-abur este apoi condusă la tamburul (10). II. 15 – aer principal. Urmează apoi filtrele finale (7) şi apoi coşul de fum (8). pe baza diferenţei de greutate specifică între apa de alimentare şi emulsia apă-abur ce se formează în vaporizator.

element final. 2. apoi la supraîncălzitorul treapta II (13). 2.element frontal. lemn.. nămoluri industriale. care se asamblează prin sudare în cadre (secţiuni) ce apoi se leagă la colectoarele principale de tur şi retur. Aceste cazane echipează centralele termice de mică capacitate. 2. asfalturi.880 0C.24). Un astfel de cazan poate arde atât cărbune. aburul supraîncălzit este în final trimis către turbina de abur. Un astfel de cazan necesită apă de alimentare cu temperatura de 230 0 C la presiunea de 116 bar şi livrează abur la temperatura de 540 0C şi presiunea de 100 bar. biomasă.element de mijloc. etc.. cât şi o mare diversitate de alte materiale combustibile cum ar fi: cocsul de petrol. Staţionarea prelungită a cărbunelui în focar conduce la o ardere completă a acestuia. cel mai întâlnit tip constructiv fiind tipul secţional.. acesta din urmă fiind amplasat pe tavanul focarului. Cazane de apă fierbinte (CAF-uri) . deci se obţine o mare eficienţă a procesului de ardere. c . cauciuc. Cazanele se realizează cel mai adesea din ţevi de oţel.saturat rezultat fiind condus apoi la supraîncălzitorul treapta I (12). Cazane de apă caldă şi cazane de apă fierbinte Cazane de apă caldă (fig.24. Elemente tip ale cazanelor secţionale tip Metalica (şi ICMA) a . Obţinerea diverselor capacităţi termice necesare se face prin asamblarea unui număr corespunzător de elemente secţionale diferite (vezi fig.24) -a- -b- -c- Fig. Procesul de ardere are loc la o temperatură de 840. E. ulei. b. împiedicându-se astfel formarea oxizilor de azot.

Schimbarea regimului de funcţionare se face prin modificarea modului în care sunt legate între ele cele patru ecrane ale focarului (vezi fig. cele patru ecrane sunt înseriate prin deschiderea . în regimul de vârf.Cazanele din această categorie sunt folosite pe scară largă în centralele termice pentru producerea agentului termic necesar instalaţiilor de încălzire şi pentru prepararea apei calde menajere.racord ieşire apă fierbinte. respectiv V1V5. 2. şi chiar cărbune cu putere calorică mai ridicată). motorine. În regim de vârf.racord de intrare apă alimentare. sau de la 102 la 1500C. În varianta de bază. păcură.ecrane ale focarului. folosind ca sursă de căldură combustibili superiori (gaze naturale. ecranele E1. De regulă ele se folosesc ca instalaţii de vârf. Acest mod de funcţionare se realizează deschizând vanele V2 . 1 E2 V2 E1 V5 E4 V4 2 V3 E3 V1 Fig.…E4 . în regimul de bază.25. V1…V5 . 1 .25). 2 . şi închizând vana V3 (traseul parcurs de apa ce se încălzeşte este figurat prin săgeţile punctate). E2 sunt legate în serie şi apoi puse în paralel cu ecranele E3. Încălzirea apei se face de la 70 la 1500C. Schema de principiu a unui cazan CAF E1. E4 (care la rândul lor sunt înseriate între ele).V4.ventile de separaţie. 2. Cazanele de apă fierbinte sunt cazane de radiaţie cu circulaţie forţată şi cu tiraj natural.

În exploatare. rolul lor fiind preluat de pompele de reţea.4 0. V5 şi închiderea vanelorV1 şi V4 . adică la sarcini parţiale. Cazan de • curba randamentului la aceste cazane are o alură 20 favorabilă ea având valori ridicate şi la sarcini 0 0. aceste cazane este recomandabil să lucreze cu un debit constant de apă de η[%] alimentare. Randament unui CAF şi al unui utilizarea lor este de preferat cazan de abur funcţie de încărcarea relativă D/Dn cazanelor de abur echivalente (vezi fig. 2.vanelor V2.8 1 D/Dn parţiale.26).6 0. debitul de CAF 100 căldură putând fi modificat prin reducerea 80 numărului de arzătoare 60 aflate în funcţiune. Fig. • rezistenţa hidraulică pe partea de apă este redusă. Cum aceste cazane funcţionează în majoritatea timpului în regim de vârf. • au posibilitatea de a funcţiona într-o plajă largă de valori ale sarcinii termice (de la 15 la 100%). reglajul făcându-se prin modificarea numărului de arzătoare în funcţiune. evacuarea acestora făcându-se prin tiraj natural. V3.26. ele dispunând de un număr de caracteristici avantajoase în acest scop: • nu au preîncălzitoare de aer şi nici ventilatoare de gaze arse. Cazanele de tip CAF sunt folosite pentru acoperirea sarcinilor de vârf. 2. 40 abur • funcţionarea poate avea loc în regim de bază dacă temperatura apei de . 14 mH2O pentru cel de vârf.Traseul parcurs de apă va fi cel indicat prin săgeţile trasate cu linie continuă. • nu au pompe speciale de alimentare.2 0. depinzând de regimul de funcţionare: 29 mmH2O în regimul de bază şi cca.

Alegerea şi dimensionarea CAF .3. • debitele cerute de turbinele de termoficare şi regimurile lor caracteristice de funcţionare.urilor. În regimurile în care apa din reţeaua de retur are temperaturi mai reduse.alimentare la intrarea în cazan nu scade sub 700C pentru gaze naturale drept combustibil. 2. simultan cu unul în avarie. Cum de cele mai multe ori este vorba de consumatori industriali. Mărimea acestora se stabileşte. Turbina cu aburi Ca principiu de funcţionare. rezultă că numărul de cazane instalate minim admis într-o centrală este n = 3. în anumite regimuri de funcţionare. iar încărcarea lor se face urmărindu-se criteriul consumului minim de combustibil. Ţinând cont de posibilitatea existenţei unui cazan în reparaţii planificate. CAF . se pune problema instalării unor capacităţi de rezervă. turbina cu abur are rolul de a transforma energia termică conţinută în abur în energie mecanică la arborele turbinei. de la caz la caz. ar exista riscul ca debitul de funcţionare să scadă sub minimul tehnic. . impusă de consumatori. Cazanele nu pot funcţiona bloc cu turbina şi cazanul de abur deoarece. astfel încât temperatura apei la intrare să fie adusă la valoarea cerută.urile se construiesc pentru o gamă foarte largă de debite nominale. pe baza analizei de avarie a cazanelor funcţie de structura sarcinii termice şi de instalarea sau nu a CAF. • siguranţa în alimentarea cu căldură.2. Alegerea se face pe baza calculelor tehnico-economice ce stabilesc varianta optimă. • mărimea debitelor de căldură livrate şi regimurile caracteristice de consum. este necesară recircularea unei părţi din debitul de apă al cazanului. • natura combustibilului disponibil. utilizând practic orice tip de combustibil. de la 1Gcal/h până la 100Gcal/h.lor folosite în centralele termice se face ţinând seame de următoarele aspecte: • natura şi parametrii agentului termic cerut de consumatorii de căldură.

turbine cu reacţiune (fig. respectiv de antrenare a generatoarelor electrice (producerea de energie electrică). Poziţia rotorului faţă de stator se stabileşte cu ajutorul lagărelor axiale (7).a). . 2. de unde ajunge la roata Curtis (2) care are rol de uniformizare a debitului pe circumferinţa turbinei. fixate pe diafragmele (4). . Paletele sunt fixate pe rotorul (5) care se etanşează faţă de carcasa turbinei prin labirinţii (8). .27.cu un singur corp. funcţionând la turaţii de 3000 rpm sau 1500 rpm. Turbinele cu aburi folosite în centralele electrice sunt de o mare diversitate ca tipuri şi puteri.3. sau de antrenare de consumatori de putere (pompe.27. Aburul este evacuat prin racordul (6).turbine cu acţiune (fig.turbine axiale. Turbinele cu abur sunt de regulă cuplate direct cu generatorul sincron.energie care este cedată apoi generatorului electric. Urmează apoi atacarea cu viteză mare a paletelor rotorice. • după numărul de corpuri: .turbine radiale. 2. etc.2. Clasificarea turbinelor după principiul de funcţionare Turbinele cu acţiune .sunt turbine la care destinderea aburului are loc numai în ajutaje (adică în paletele statorice).turbine combinate. .). Aburul provenit de la cazan intră prin racordul (1). după scopul şi destinaţia lor. • după modul de curgere a aburului: .b). . În continuare aburul este condus în ajutajele statorice (3). Clasificarea turbinelor Turbinele cu abur se pot împărţi după diverse criterii în mai multe categorii: • după principiul de funcţionare avem: . unde are loc destinderea. 2.1. pe la partea de sus a acestora. compresoare de mare putere.cu mai multe corpuri.

amplasate pe aceeaşi axă şi parcurse de abur în sensuri contrare. dar folosite pentru puteri mai mici). Clasificarea turbinelor după numărul de corpuri: a – turbina cu un singur corp (fig. 2.28.28. 2.b). (există şi turbine radiale. cu curgere perpendiculară pe axa de rotaţie.c). .27. astfel încât să se compenseze eforturile axiale în lagăre (fig.Turbinele cu reacţiune – sunt turbine la care destinderea aburului are loc atât în ajutajele statorice. Turbine combinate – sunt turbine care au partea de înaltă presiune cu trepte cu acţiune şi partea de joasă presiune cu trepte cu reacţiune. de unde şi denumirea de turbine axiale. 1 3 4 5 2 7 7 8 8 6 Fig. Schema de principiu a turbinei cu acţiune (a) şi cu reacţiune (b) Curgerea aburului în turbină este în general paralelă cu axa de rotaţie. la puteri mai mari de 10 – 15 MW trecându-se la turbine cu mai multe corpuri. lungimea totală fiind aproximativ aceeaşi. Turbina cu un singur corp se foloseşte la puteri mici (1 – 2 MW). cât şi în paletele rotorice. c – turbină divizată pe partea de joasă presiune în două fluxuri JP1 şi JP2 (fig. 2. Aceasta face ca numărul treptelor de destindere să fie practic dublu la turbina cu reacţiune faţă de cea cu acţiune.28.a). b – turbină cu două corpuri (de înaltă presiune şi de joasă presiune). 2.

2. Amplasarea turbinelor pe o axă de putere d – turbină divizată în 3 corpuri (ÎP. ce pot fi la aceeaşi turaţie sau la turaţii diferite. cu trei corpuri (înaltă. ce are corpurile de joasă presiune.d). se prezintă o turbină pe 2 axe de turaţie. 2. JP1 şi JP2 (fig. formată din corpurile de înaltă putere şi medie putere. de puteri diferite.28. Fig. c. 2. medie şi joasă presiune). . Prima axă de putere. cu supraîncălzire intermediară între corpurile de înaltă şi medie presiune şi cu divizarea corpului de joasă presiune în două fluxuri. 2. corpul de joasă presiune fiind divizat în 8 fluxuri. MP şi JP). Pentru grupuri de mare putere se folosesc două axe de putere. a.G IP MP JP1 JP2 d G T IP JP G IP JP1 JP2 G a b c Fig.28. În fig.28. are turaţia de 3000 rpm. sunt scheme de turbine amplasate pe o singură axă de putere.29. d. de 1500 rpm. Schema are două supraîncălziri intermediare şi este specifică turbinelor cu puteri de 800 – 1200MW. iar a doua axă de putere. b. are turaţie mai redusă.

30. Turbină pe două axe de putere . 2. reprezintă un grup de mare putere. Corpul de înaltă presiune al turbinei. axă ce antrenează generatorul G1.29. împreună cu patru din fluxurile de joasă presiune sunt amplasate pe prima axă de putere. cu media presiune divizată în două fluxuri şi joasa presiune în opt fluxuri. IP G1 JP1 JP2 JP3 JP4 SI1 SI2 MP1 MP2 G2 JP5 JP6 JP7 JP8 Fig.30. 2. Turbină pe două axe de putere Fig.SI1 G1 3000 rpm IP MP SI2 G2 1500 rpm JP1 JP2 JP3 JP4 JP5 JP6 Fig. 2.

8) unde: Dn – debitul nominal produs.3000 rpm. dn = Dn Pn ⎡ kg ⎤ ⎢ kWh ⎥ ⎣ ⎦ (2.7) unde: D – debitul total de abur al turbinei. Consumul specific de abur . respectiv SI1 şi SI2. c. Principalele mărimi specifice turbinelor cu abur sunt: a. Ambele axe de putere au turaţie ridicată . Pn – puterea nominală produsă. P – puterea totală produsă. Consumul specific nominal de abur . b. se introduc diverse mărimi ce dau dependenţa între parametrii cei mai importanţi.2.9) unde: i1 entalpia aburului la intrarea în turbină. q= Q D ⋅ (i1 .dn Acesta se defineşte ca fiind debitul de abur necesar producerii unităţii de putere atunci când turbina furnizează puterea nominală. d= D ⎡ kg ⎤ P ⎢ kWh ⎥ ⎣ ⎦ (2.3.i 2 ) = d ⋅ h r P P ⎡ kcal ⎤ ⎢ kWh ⎥ ⎣ ⎦ (2. Schema este prevăzută cu două trepte de supraîncălzire intermediară. Consumul specific de căldură El reprezintă debitul de căldură necesar producerii unităţii de putere.Corpurile de medie presiune. 2. împreună cu celelalte fluxuri de joasă presiune sunt amplasate pe a doua axă de putere pe care este montat şi generatorul G2.2. . Mărimi specifice turbinelor cu abur Pentru a putea compara între ele diferitele turbine.d Consumul specific de abur reprezintă debitul de abur necesar producerii unităţii de putere (1MW).i 2 ) = = d ⋅ (i1 .

putere .căderea de entalpie în turbină. Debitul de abur al acestei turbine se poate exprima funcţie de putere cu relaţia: 860 ⋅ P h r D= +D x (2.10) unde: D .entalpia aburului la ieşirea turbinei. hr – căderea reală de entalpie în turbină.31. P – puterea turbinei. deci ecuaţia respectivă se va reprezenta ca o dreaptă în sistemul de coordonate.11) Din relaţia 2. Dx . adică: Dx = x⋅Dn. Caracteristica consumului specific de abur funcţie de încărcare Pentru stabilirea ecuaţiei acestei caracteristici şi pentru trasarea ei se consideră cazul unei turbine cu condensaţie pură (fără prize). vezi fig. D = f(P). 2.reprezintă debitul de mers în gol al turbinei de abur.10 se observă că debitul este dependent liniar de putere. debit necesar pentru acoperirea pierderilor mecanice: acest debit este aproximativ constant şi se poate exprima ca o fracţiune x din debitul nominal.debitul turbinei de abur. unde x ≈10% (2.31. Caracteristica debit . 2. D e Pc Dn Du D a P0 Dx b P d Pn P Fig. hr . d.i2 .

8).12) unde: Du este debitul util la puterea P.11) rezultă D − x ⋅ D n D n ⋅ (1 − x ) = P Pn Ţinând cont de relaţiile (2.17) .16) Dacă se notează cu f încărcarea relativă a turbinei.14) devine: P şi dacă se Pn (2. rezultă: d-x⋅ D n Pn ⋅ = d n ⋅ (1 − x ) Pn P (2. Rezultă de aici egalitatea rapoartelor bc ed = ab ad sau sau Du Dn − Dx = P Pn (2. f = consideră constante mărimile: α = (1+x) dn şi β = x⋅dn .14) (2. Pentru a stabili expresia caracteristicii consumului specific se scrie asemănarea triunghiurilor ∆ abc ∼ ∆ ade.În reprezentarea grafică s-a notat cu: Du = D – Dx (2.15) (2. atunci relaţia (2.7) şi (2.13) D − Dx Dn − Dx = P Pn şi ţinând cont de relaţia (2.

Notarea turbinelor Aceasta se face prin notaţii tip. adică: pentru ∆f1= ∆f2 d ⇒ ∆d1 >> ∆d2 (2.18) ceea ce reprezintă ecuaţia unei hiperbole echilatere. 2. reprezentată în fig.2.3. la încărcări mici (f mic).32.d=α+⋅ β f (2.19) ∆d1 ∆d2 ∆f1 ∆f2 Fig. variaţia consumului specific de abur pentru o anumită variaţie a sarcinii ( ∆f1 ) este mult mai mare decât variaţia consumului specific în cazul când variaţiile de încărcare au loc în apropierea sarcinii nominale (f = 1).32.3. conform cu tabelul de mai jos (exemplu: .turbina DSL 50): c D a - f - d SL b 50 unde: a – tipul turbinei C = condensaţie . 2. Caracteristica debit specific – încărcare specifică 1 P = Pn f 2. Din analiza acestui grafic rezultă că.

Fie o turbină cu condensaţie cu un singur corp şi fără prize (vezi fig. 535 0C E – 162 bar. 2.3.5 bar P – 3 – 5 bar: R – 6 – 8 bar S – 11– 13 bar: T – 15 – 17 bar U – 18 – 21 bar f.2. cu un randament de i2 transformare a energiei termice în energie K mecanică η. 535 . i1 G având la intrare entalpia i1. 435 0C B – 63 bar . 535 0C F – 182 bar . Turbină cu condensaţie D1⋅(i1 .33). 2. 535 0C d. D.4.565 0C C – 88 bar. parametri abur termoficare: L – 1.i2) ⋅η = 860⋅P (2. Expresia puterii mecanice Puterea unei turbine se poate determina din expresia bilanţului termic general pe turbină.2 – 2. la ieşire T entalpia aburului i2.20) relaţie în care 860 este un coeficient ce exprimă echivalentul kilowattului în kilocalorii. puterea = MW c. parametri abur intrare: A – 34 bar. Din această ecuaţie va rezulta puterea P la arborele turbinei. Numărul de supraîncălziri 1 sau 2 2. atunci ecuaţia de bilanţ va fi: Fig. . Dacă se notează cu D1 debitul de abur al turbinei. 485 0C D – 127 bar .33. şi producând la borne puterea P.K = contrapresiune b.

3.34). Turbină cu condensaţie şi priză Pentru compensarea acestei pierderi se introduce la intrarea în turbină un debit suplimentar de abur ∆D care destinzându-se integral în . 2. ip i2 K pierde cantitatea de căldură Dp⋅(ip .22) unde D1 este debitul de abur de la intrarea turbinei considerată iniţial cu condensaţie pură. şi este dotată cu prize pe la care se extrag debite de abur pentru serviciile interne ale centralei şi pentru alimentarea diverşilor consumatori. turbina are mai multe corpuri (de regulă înaltă. Fig. mai întâi.20).i2). turbina va Dp. Se impune deci. P fiind considerată pentru turbina fără priză.2. 860 ⋅ P D1 = (i − i ) ⋅ η 1 2 (2. Prin extragerea Dp.34.21) În situaţii reale. pierdere care va conduce şi la scăderea puterii P a turbinei. se ∆D consideră o priză amplasată pe G D1 . 2. În cazul real al unei turbine cu condensaţie şi priză (fig. Expresia debitului total de abur Expresia debitului total de abur al unei turbine cu condensaţie şi priză se determină din relaţia de bilanţ termic (2. 2. i1 corpul turbinei prin care se T extrage debitul Dp de entalpie ip.5. medie şi joasă presiune). determinarea debitului de abur al unei turbine cu condensaţie şi prize.P= D ⋅ (i − i ) ⋅ η 1 1 2 860 (2.

atunci randamentul η va avea cele două componente (ηm randamentul mecanic al turbinei şi ηg – randamentul electric al generatorului cuplat cu turbina).24) Debitul total de abur al turbinei cu priză care ar produce aceeaşi putere P ca şi turbina fără priză va fi atunci: D = D1 + ∆D. Dp⋅(ip . În plus.23) Mărimea yp se numeşte coeficient de priză (sau coeficient de neutilizare a energiei termice) şi are relaţia de calcul: yp = ip − i2 i1 − i 2 (2.26) Dacă turbina are mai multe prize (n).turbină (între i1 şi i2). se determină coeficienţii de priză ypi pentru toate prizele turbinei apoi se scrie relaţia debitului D în care debitele Dpi se vor înlocui cu produse de forma [ai]⋅D unde [ai] reprezintă debitele specifice de abur la prizele turbinei.i2) = ∆D⋅(i1 . Debitul total de abur al turbinei va fi: .i2) ⇒ ∆D = D p ip − i2 i1 − i 2 = yp ⋅ Dp (2. compensează pierderea de căldură determinată de prezenţa prizei. hr ⋅ η (2. dacă puterea este exprimată la bornele generatorului. (2.25) unde: D1 reprezintă debitul de condensaţie al turbinei: 860 ⋅ P D1 = .

Dk .debitul la priza "i". pornind de la relaţia 2. de la care se extrag anumite debite de abur ce sunt folosite fie în centrală.14 astfel: n ⎡ ∑ (i − i ) ⋅ D ⎤ pj n ⎢ j=1 1 pj ⎥ ⎡ ⎤ P = ηm ⎢(i1 − i 2 )D k + ∑ (i1 − i pj )D pj ⎥ = ηm (i1 − i 2 )D k ⎢1 + j=1 (i1 − i 2 ) ⋅ D k ⎥ ⎣ ⎦ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ (2.12).entalpia aburului la intrarea în turbină.D= n + ∑ y pi ⋅ D pi h r ⋅ ηm ⋅ ηg i=1 860 ⋅ P (2.ypi .coeficientul prizei "i".debitul de abur ce se destinde integral în turbină şi se regăseşte la ieşirea acesteia. nu se destind integral în turbină. fie pentru alimentarea consumatorilor externi.puterea totală a grupului. i2 . respectiv al generatorului. Dpj – debitul de abur extras de la presa “j”. Pentru ca o turbină să producă aceeaşi putere . Puterea totală a grupului se va exprima. (i1 . în MW.27) În această relaţie se notează cu: .randamentul mecanic al turbinei. .ηm.hr .29) unde: i1 .P . deci din punct de vedere strict al producţiei de energie electrică.entalpia aburului la ieşirea din turbină. ipj –entalpia aburului la priza “j”. Aceste debite. extrase de la priză. Toate turbinele sunt construite cu un anumit număr de prize (max. ηg . . prezenţa prizelor are efecte negative. h r = ∑ h ri i =1 n (2.28) .Dpi .căderea reală de entalpie în turbină (este suma căderilor reale de entalpie pe corpurile turbinei).i2) – căderea reală de entalpie în turbină. .

32) (2. adică de secţiunea turbinei la ultima treaptă de palete: Dk = w e ⋅ Se v (2. Dacă notăm cu β expresia: β= ∑ (i1 − i pj ) ⋅ D pj j=1 n (i1 − i 2 ) ⋅ D k (2. La rândul ei. în principal. specific al aburului (m3/kg). relaţia: P = ηm(i1-i2)(1+ β)Dk.04 . creşterea puterii se realizează pe seama creşterii debitului de apă. ca şi turbina reală cu prize. funcţie de presiunea aburului la ieşirea din turbină (≅0. Puterea depinde de căderea reală de entalpie şi de debitul de abur.33) unde: we – viteza aburului la ieşirea din turbină (m/s). care ar produce aceeaşi putere. cu valori subsonice de 240-280 m/s. având aceeaşi parametri ai aburului la intrare şi la ieşire. (2. Pentru că această cădere de entalpie nu poate fi mărită oricât.30) şi de asemenea dacă notăm cu DC expresia: DC = (1 + β) Dk atunci rezultă pentru puterea dată de o turbină (P). .1 ata << presiunea atmosferică). Pe de altă parte însă. debitul de abur al turbinei este limitat de secţiunea de ieşire.31) Mărimea Dc se numeşte debit de condensaţie şi reprezintă debitul unei turbine fără prize.electrică ca şi în cazul unei turbine fără prize este necesar să se admită un debit de abur mai mare la intrare. Se – secţiunea de ieşire a turbinei (m2). Se depinde de lungimea paletelor treptei finale.0. v – volumul.

8.5 m2. .2.6. Pentru o turaţie de 1500 rot/min. apare necesitatea divizării ultimelor trepte ale turbinei în mai multe fluxuri parcurse în paralel.lungimea paletelor depinde de rezistenţa materialului din care sunt făcute. 2.34) Mai întâi se trasează dreapta (ab). lungimea maximă a paletelor este de 1050-1100 mm cu Se = 8 .35: D= 860 ⋅ P + Dx + y p ⋅ D p hr (2. şi Dk = 0.36) Se trasează apoi dreapta (cd) care corespunde regimului de contrapresiune pură când Dp = D. scrisă sub forma 2. lungimea maximă a paletelor este de 1400-1600 mm şi Se = 18 .3. dreaptă ce corespunde regimului de condensaţie pură (vezi fig. conform relaţiei (2.35). 2.20 m2.35) Ecuaţia acestei drepte are forma generală: D = k1 P + k2 Paralelele la (ab) vor avea ecuaţia de forma D = k1 P + k2 + yp Dp. (2. În cazul puterilor foarte mari. deoarece paletele sunt supuse la eforturi mari pe direcţie perpendiculară pe axul de rotaţie datorită forţelor centrifuge. Diagrama regimurilor de funcţionare pentru o turbină cu condensaţie şi priză Trasarea diagramei se face pornind de la expresia generală a debitului de abur.35). Pentru o turaţie de 3000 rot/min. D= 860 ⋅ P + Dx hr (2.

37) care este de forma D = k’1 P + k2.38) rezultă: k1’ > k1 (2. h’r = i1 – ip < hr = i1 – i2 (2.D Dn d e D Pip Pjp D A Dp b D Pcond Ppr Dk c a O Ppr Pip Pcon Pjp P P P Dp Fig.putere Dk D= 860 ⋅ P hr ' + Dx ' (2. Analizând mărimea celor două căderi de entalpie pe turbină h’r şi hr.38).39) şi deci: panta (cd) > panta (ab) În final se trasează dreptele care închid diagrama. respectiv (de) – dreapta corespunzătoare debitului nominal şi (eb) – dreapta corespunzătoare puterii nominale. 2.date de relaţia (2.35.40) unde: . Diagrama debit . Conform acestei reprezentări se pot preciza două moduri de scriere a puterii produse de turbină: P = Pip + Pjp = = Ppr + Pcond (2.

.42) D i1 Dp1 i2 Dp2 Dpn Dk = D – Dp1 –Dp2 ..... 2. .D p1 .Dpn Fig. Pjp – puterea pe partea de joasă presiune..37..D p1 )(i p1 − i p 2 ) + ..36.41) ] • pentru împărţirea în parte de condensaţie şi parte de priză corespunde relaţia (2.D pn )(i pn − i 2 ) (2. Pcond.i pn ) + D (i − i ) p1 1 p1 p2 1 p2 1 2 k 1 ] (2.. 2.Pip – puterea pe partea de înaltă presiune.. respectiv reprezentarea grafică din fig.41). + (D .37.Dpn Fig..42).. 2. Reprezentarea „în trepte de presiune” a turbinei P= [D(i 1 − i p1 ) + (D .29) . η m ηg 860 P = [ D (i − i ) + D (i − i ) + .puterea în condensaţie. D i1 Dp1 D p2 Dp3 η m ⋅ ηg 860 i2 Dpn Dk = D – Dp1 –Dp2 ...36. respectiv reprezentarea grafică din fig.. + D pn (i . 2. • pentru împărţirea în joasă şi înaltă presiune corespunde relaţia (2. Ppr – puterea pe priză. Reprezentarea turbinei corespunzător relaţiei (2.

38. Condensatorul este plasat. Heller. Ej K Condensarea aburului destins în turbină are loc în ik Pcb condensatoare . Constructiv acestea sunt realizate din ţevi drepte.3. iar pompa de condensat(Pcb) preia condensul de la condensator şi îl trimite mai departe la degazor prin preîncălzitoarele de joasă presiune. Condensatorul Soluţia cea mai frecvent aplicată în practică şi folosită în exclusivitate în centralele electrice din ţara noastră este cea cu condensator de suprafaţă răcit cu apă. În cele ce urmează se prezintă numai condensatoarele de suprafaţă răcite cu apă.2. construite ca aparate de schimb de Fig. sau ca schimbătoare de căldură de suprafaţă .răcite cu apă.pompele de condens bază T (Pcb).38) este formată din trei elemente principale: . G IRR C . paralele şi orizontale fixate prin mandrinare între două plăci tubulare. Există în acest sens un sistem indirect. Condensatorul (K) are rolul de a aduce aburul în faza lichidă. Ejectorul (Ej) este instalaţia care asigură vidul înaintat la condensator. Cerinţele tot mai mari de apă de răcire şi lipsa tot mai accentuată a acesteia ridică problema răcirii cu aer.1. care condensează aburul cu ajutorul unui circuit închis de apă de răcire iar aceasta se răceşte într-un schimbător de căldură de aer.instalaţia de ejectoare (Ej). Instalaţia de condensare Instalaţia de condensare (fig. în schema termică.3.condensatorul propriu-zis SI (K). ia . prin condensare.răcite cu aer.3. 2. Instalaţia de condensare căldură de amestec . la ieşirea turbinei şi . 2. 2.3.

corespunzător presiunii din condensator. Dk – debitul de abur ce ajunge la condensator.1 bar. Principial. ia – este entalpia aburului la ieşirea din turbină. Tot la condensator se mai aduc o serie de condensuri secundare din diverse puncte ale circuitului apă-abur. Cantitatea de căldură cedată în condensator de aburul care se răceşte este: Qc = Dk(ia – ik) = Dk(ia – tk) (2. iar în timpul proceselor de pornire sau oprire a turbinei se aduce aburul de ocolire al turbinei.are în principal rolul de a condensa aburul rezultat de la ieşirea acesteia. respectiv acelaşi conţinut de gaze ca şi aburul primit la intrare.44) definit ca fiind cantitatea de apă necesară pentru a condensa 1kg abur. presiunea la condensator fiind de regulă cuprinsă între 0. circulă pe trasee separate şi nu se amestecă. De regulă. căldura rezultată prin condensarea aburului fiind preluată de apa de răcire. • subrăcirea condensatului la ieşire să fie în limitele admisibile. tk ≅ tsat. se admite o subrăcire uşoară. condensatorul trebuie să îndeplinească condiţiile: • să menţină un vid înaintat. Condensatorul este caracterizat prin multiplul de răcire: m= Dk Dc (2. Cele două fluide. Prin subrăcire se înţelege răcirea sub temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din condensator. . aburul pe de o parte şi apa de răcire pe de cealaltă parte.43) unde: tk ≅ ik este temperatura. În cazul în care nu are loc subrăcirea condensatului. pentru ca apa să nu fiarbă la intrarea în pompa de condens bază. • condensul rezultat la ieşirea condensatorului să aibă aceleaşi calităţi. respectiv entalpia condensului rezultat din abur. În funcţionare.04 şi 0. condensatorul este un schimbător de căldură de suprafaţă.

Bulele de vapori care s-ar forma ar duce la apariţia fenomenului de cavitaţie cu efecte nedorite asupra pompei. În aceste ţevi apa se încălzeşte pe seama căldurii dezvoltate prin condensarea aburului. Subrăcirea are efecte negative asupra randamentului termic deoarece implică creşterea consumului de combustibil pentru încălzirea condensatului. acesta ar putea să înceapă să fiarbă la intrarea în pompă. dacă condensul la ieşirea din condensator se află la temperatura de saturaţie (corespunzătoare presiunii din el). la declanşarea turbinei: altfel. acest abur s-ar pierde în aer prin supapele de siguranţă. . Racordul (4) este folosit pentru cuplarea condensatorului cu instalaţia de ejectoare ce are drept scop realizarea şi menţinerea vidului dorit la condensator. Apa de răcire intră prin racordul (1) în camera de intrare (5). Pe lângă condensarea aburului din circuitul principal. Ţevile de răcire sunt fixate la capăt prin mandrinare sau prin sudare la plăcile tubulare (7). condensul fiind preluat de pompa de condens bază Pcb. trece prin spaţiul dintre ţevi şi manta unde condensează şi este subrăcit. apoi este colectată în camera de ieşire (6) şi evacuată prin racordul (1’) la turnurile de răcire. m = 40-60 la răcire în circuit închis. după care prin racordul (2’) este evacuat.39. În ştuţul de aspiraţie al pompei se creează o depresiune şi. condensatorul este astfel dimensionat încât să poată prelua şi o parte. Schema unui condensator este prezentată în fig. Aburul vine de la turbină prin racordul (2).Valorile uzuale pentru multiplul de răcire sunt: m = 70-85 la răcire în circuit deschis. Acesta este motivul pentru care se impune realizarea subrăcirii la condensator. Condensatorul are de asemeni rolul de a răci aburul şi în perioadele de pornire – oprire a turbinei. sau chiar tot aburul din conducta de abur. deoarece aici presiunea este ceva mai mică şi corespunzător şi temperatura de saturaţie este mai mică. 2. de unde este distribuită ţevilor (3).

La maşinile foarte mari se folosesc condensatoare cu un singur drum de apă. au diametre interioare cuprinse obişnuit între 18 şi 24 mm şi grosimea peretelui de 1-1. 2. în care circulaţia apei se poate opri în mod independent. condensatoarele sunt de obicei divizate în două părţi. ţevile condensatorului trebuie să aibă un coeficient de schimb de căldură cât mai bun.2 4 1’ 3 6 5 1 7 2’ Fig.etanşeitatea volumului de abur faţă de apa de răcire. . Schema unui condensator Pentru a se reduce temperatura de condensare tc.5 mm. Condensatoarele pot fi cu unul sau cu două drumuri de apă. pentru ca să nu se ajungă la diametre exagerat de mari. numărul lor poate fi egal cu două. Din această cauză condensatoarele sunt instalate în imediata apropiere a corpului de joasă presiune a turbinei. În exploatare se pun două condiţii principale pentru condensator: . se poate construi câte un condensator pentru fiecare flux de abur sau un singur condensator comun pentru mai multe fluxuri. cu condensatoarele laterale în raport cu turbina. pentru curăţare. Pe partea de apă. aburul trebuie să aibă o cădere minimă de presiune. Între turbină şi condensator şi în condensator. La turbinele cu mai multe fluxuri. cele cu două drumuri de apă fiind soluţia cea mai uzuală la unităţile cu puteri până la 200 MW.39. În cazul condensatoarelor longitudinale. iar pentru a micşora înălţimea grupului. unii constructori au folosit construcţia integrată. ele sunt construite din alamă. cu axul paralel cu axul turbinei sau perpendicular pe acesta.

Aceasta trece apoi prin tubul difuzor . în condensator pătrund şi gaze necondensabile.3. Acestea sunt formate din aer provenit din neetanşeităţile circuitului apă-abur şi azot. Instalaţia de ejectoare (sistemul de vid) În condensator există în mod teoretic vidul corespunzător presiunii de saturaţie a aburului la temperatura de condensare. la ieşirea căruia.cu ejectoare cu abur în două sau trei trepte. datorită secţiunii mărite. .2. deci în jurul jetului se formează o depresiune ce are ca efect aspiraţia gazelor din condensator prin conducta (3). atât a celui primit de ejector cât şi a celui antrenat din condensul principal. De obicei se foloseşte un ejector cu abur cu o singură treaptă.confuzor (2). devenind la un moment dat aproximativ egală cu presiunea atmosferică. Schema unei instalaţii de ejectoare cu abur cu o treaptă Funcţionarea unui ejector cu abur este următoarea: prin ajutajul (1) se introduce apă sau abur cu presiune ridicată. . viteza sa se micşorează şi corespunzător presiunea creşte. respectiv vapori de amoniac proveniţi ca efect al tratării chimice a apei din cazan. capătul ajutajului este îngustat ceea ce face ca viteza jetului la ieşire să crească şi corespunzător să se micşoreze presiunea statică. 2. . Gazele se acumulează în zonele laterale ale condensatorului şi determină creşterea presiunii.cu ejectoare cu apă. cu debit mare. . Ieşirea difuzorului se face în condensatorul ejectorului Kej. Pentru menţinerea vidului în condensator se foloseşte o instalaţie de extragere a gazelor.3.menţinerea suprafeţei interioare a ţevilor în stare curată pentru a avea o valoare ridicată a coeficientului de schimb de căldură.40). Extragerea gazelor se face în următoarele moduri: . 2. dar care realizează numai un vid parţial (fig.cu pompe rotative de vid. odată cu aburul. unde se realizează condensarea aburului. prezenţa lor fiind nedorită.cu pompe rotative de vid în serie cu un ejector cu abur.

2.08) se folosesc instalaţii de ejectoare în 2-3 trepte (vezi schema din fig. iar treapta a II-a cu condensatorul primei trepte a . Instalaţie de ejector cu o treaptă Răcirea condensatorului ejectorului se realizează cu condensul principal rezultat la ieşirea condensatorului principal K. Condensul secundar este returnat prin conducta (5) la condensator. 2. 2.04 – 0.1 ata. De regulă. Pentru a realiza o depresiune mai mică (valorile obişnuite sunt 0. Instalaţie de ejector cu două trepte Funcţionarea schemei este următoarea: prima treaptă comunică direct cu condensatorul (K).1 3 T Ej 2 K 4 Pcb 5 Kej Fig.40. un simplu ejector poate realiza o depresiune maximă de 0. Schema unei instalaţii de ejectoare în două trepte 1’ Ej2 3’ Ej1 1 T 3 K 4 7 2’ 2 Pcb 8 Kej2 5’ Kej1 5 6 Fig. iar gazele sunt evacuate prin racordul (4) în atmosferă.41.41).

ca oxigenul şi bioxidul de carbon. 2. rezultă şi debitul de condens principal mic. Degazorul Degazoarele sunt aparate destinate eliminării din apa de alimentare sau de adaos a gazelor agresive. condensul continuându-şi drumul spre cazan. • sub presiune (de regulă de ordinul 4 . deschizându-se ventilul (7) şi închizându-se (8). Raportul de compresie mai redus permite ca în ejectorul cu două trepte să se atingă presiunea absolută de 0. la condensatorul principal.0. care pot produce coroziunea părţilor metalice componente ale instalaţiei.4.3. Condensul rezultat la ieşirea (K) se numeşte condens principal. în acest scop deschizându-se ventilul (8) şi închizându-se (7). se trece la schema în circuit deschis. condensul principal. Aburul de antrenare trebuie să aibă o presiune de 6 . (2.035 . La pornirea turbinei. • degazare chimică . Raportul de comprimare al ejectorului este n = p”/pc. Degazarea poate fi: • degazare termică: • la rece.10 bar. Pentru a se putea realiza răcirea condensatorului ejectorului se recurge la o schemă în circuit închis.04 bar. celelalte numindu-se condensuri secundare.12 bar.45) Presiunea minimă realizabilă cu un ejector cu abur cu o singură treaptă este de 0. sub vid. revine prin conducta (6) la condensatorul principal K. În momentul când debitul de abur.ejectorului. devine suficient de mare. Ca urmare. când debitul de abur ce intră în condensatorul (K) este mic. după ce răceşte condensatoarele ejectoarelor. În cazul ejectorului cu mai multe trepte. aerul din primul condensator este aspirat de treapta următoare a ejectorului. Condensurile secundare sunt returnate prin conductele (5) –(5’) la condensatorul principal (K).8 bar). • la presiune atmosferică.

Abur încălzire de la priza turbinei 5 4 1 La preîncălz P. Pentru a se realiza un amestec cât mai bun şi o încălzire uniformă este necesară divizarea curentului de apă în şuviţe foarte fine sau pulverizarea fină a acestuia. • degazoare cu cameră de pulverizare.rezervor.regulator de presiune. încălzirea se face cu abur. 8 – conductă barbotare abur cu duze. Degazoare cu site şi şuviţe Există mai multe degazoare de acest fel care se deosebesc prin amplasarea sitelor.P. . Evacuare gaze degazate Taler (7) Apă de adaos 6 2 Condensat de la P.42. Schema degazorului cu site şi şuviţe 1 .P. 7 – taler distribuitor. datorită reducerii solubilităţii gazelor odată cu ridicarea temperaturii lichidului. 3 8 PA Fig. Aparatul este format dintr-o coloană cilindrică verticală (dom).I. Din acest punct de vedere. 3 . 2. 4 . Solubilitatea gazelor în apă este funcţie de presiune şi temperatură.regulator de nivel.J. şi atinge valoarea zero la punctul de fierbere. 2 . 6 . 5 ventil abur. degazoarele pot fi: • degazoare cu site şi şuviţe.Degazarea termică are loc prin încălzire. Ea scade odată cu creşterea temperaturii.dom de abur. numărul lor şi modul de introducere a aburului. care în acest caz se amestecă cu apa. pentru o presiune constantă.ventil apă adaos.

42). Cu căldura primită de la abur. Hidrazina nu introduce în apă substanţe minerale solubile. de regulă la presiuni mai mari de 100 ata. . Degazarea se poate face la presiune constantă sau alunecătoare. reacţia sa cu oxigenul eliberând azot şi apă: N2H4 + O2 → 2 H2O + N2 (2. într-un rezervor (1). numit răcitor de eşapări. iar azotul rezultat este inert pentru părţile metalice. gazele ce o părăsesc fiind evacuate pe la partea superioară a coloanei de degazare. Na2SO3 sau hidrazina. care este introdus pe la baza domului de degazare. O parte din căldura conţinută în amestecul abur-gaze poate fi cedată apei de alimentare. Ea constă în reducerea controlată a oxigenului din apă cu ajutorul unor substanţe puternic reducătoare. Pentru a se evita redizolvarea gazelor. Apa degazată este colectată la partea inferioară a coloanei de degazare. În contracurent cu apa circulă aburul. odată cu aceste gaze părăseşte coloana de degazare şi o mică cantitate de abur. apa ajunge la temperatura de saturaţie. deci nu vor putea fi utilizate în termoficare. cum ar fi sulfitul de sodiu. din care apoi apa se scurge sub forma unor şuviţe din taler în taler.46) Reacţia este puternic influenţată de temperatură. Degazarea chimică. N2H4. într-un schimbător de căldură de suprafaţă. pentru a evita acţiunea agresivă a oxigenului şi bioxidului de carbon. Degazorul este realizat din oţel inox. apa din rezervor se menţine la temperatura de saturaţie prin injectarea de abur (conducta 8 cu duze). Apa este introdusă printr-o conductă în domul de degazare (2). aburul şi condensatul rezultate vor fi uşor toxice.situată deasupra rezervorului de apă de alimentare (fig. fiind distribuită în talerele găurite (7). 2. Se foloseşte ca o treaptă suplimentară de degazare.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->