Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"-

Bucureşti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea
Varianta 57

Subiectul I (40 de puncte)

(Radu Stanca, “Floarea-soarelui”)

1. Sinonime: făptură = fiinţă; descătuşând = eliberând; trudiţi = munciţi, obosiţi;

frenetică = exaltată, nestăpânită, entuziastă;
2. Sens conotativ al cuvintelor "noapte" şi "trup": *În ziua secerişului, sătenii s-au trezit cu
noaptea în cap. *Când i-a zâmbit, a simţit că este trup şi suflet alături de el.
3. Rolul cratimei în structurile "mă-nvârt" şi "floarea-soarelui":
*în prima structură, cratima leagă două cuvinte pentru a le pronunţa fără pauză, pentru
înlocuirea vocalei iniţiale "î" şi pentru păstrarea măsurii şi ritmului versurilor;
*în structura a doua, cratima se foloseşte pentru scrierea corectă a unui cuvânt
compus.
4. Câmpul semantic al "luminii": strălucitoare, răsari, raze, soare.
5. Mărci lexico-gramaticale ale eului liric:
- pronumele la persoana I singular: mă, mi-, eu, mei, îmi, -mi, mele
- verbe la persoana I: -nvârt, aplec, stau, ridic, simt.
- adresarea directă prin :
- pronume de persoana a II-a : ta, tu, tine
- verbe la persoana a II-a: trimiţi, apui, răsai
6. Tema iubirii, motivul solitudinii.
7. Măsura versurilor este de 10-11 silabe . Rima în prima strofă este îmbrăţişată iar în
următoarele trei strofe este încrucişată.
8. Figură de stil: Personificarea “zarea călătoare” ilustrează efemeritatea
sentimentului de iubire. Poetul caută iubirea, iar când o găseşte realizează că acesta
trecător, întrucât dispare precum “zarea călătoare”, iar eul liric se simte trist şi
dezamăgit până când sentimentul înălţător apare din nou.
9. Ultimele două strofe sugerează revenirea speranţei pentru a trăi o nouă iubire,
metafora soarelui sugerând lumina şi strălucirea acestui sentiment. Iubita este fiinţa
care readuce în inima eului liric dragostea, acea “frenetică substanţă” ce constituie
esenţa vieţii, exprimând certitudinea fericirii viitoare: "simt". “Câmpul plin” este
metafora pentru sufletul poetului în care se iveşte o “harnică speranţă”- personificare ce
exprimă nădejdea că va regăsi fericirea pierdută. Iubirea îi dă poetului forţa
creatoare, ilustrată prin metafora ”florile fiinţei mele”, revigorându-i întregul trup, care
începe să pulseze sub acţiunea sentimentului ce-i “urcă prin arterele rebele”.
Catrenul are măsura de 10-11 silabe şi rima încrucişată.
10. Titlul poeziei ilustrează dependenţa eului liric de iubire, prin sensul conotativ pe
care-l are substantivul compus "floarea-soarelui". Sufletul poetului, asemenea plantei
care se roteşte după soare, "floarea-soarelui", este în continuă căutare a iubirii care îl
încălzeşte, îi dă strălucire, viaţă şi, mai presus de toate, puterea de a rodi, de a-şi
desăvârşi opera sub razele binefăcătoare ce-i mângâie sufletul. Eul liric este sortit să
caute şi să descopere acest sentiment fără de care nu ar putea crea, întrucât o floare
fără lumină şi fără soare nu poate rodi, ci se veştejeşte şi moare.

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre adevăr: "Nu e greu să găseşti adevărul, e greu să
ai dorinţa de a-l găsi." (Nicolae Iorga)

Pentru societate, adevărul, la fel ca majoritatea valorilor morale, a pălit de-a

lungul timpului, devenind fad, lipsit de substanţă şi a căpătat un înţeles abstract.
Refuzând adevărul, întrucât “a refuza” este mai uşor decât“ a înţelege", oamenii s-au
afundat treptat în propria plasă ţesută din ipoteze şi minciuni. Însă, adevărul nu a

1
 Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"-
Bucureşti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea
dispărut, el le-a fost dăruit oamenilor de către Creator, iar pentru a-l redescoperi,
aceştia ar trebui să caute adânc în sufletele lor, deoarece, după cum afirmă şi
Nicolae Iorga, “Nu e greu să găseşti adevărul, e greu să ai dorinţa de a-l găsi”. În
sprijinul acestei afirmaţii, aduc următoarele argumente:
Pentru început, consider că primul pas în aflarea adevărului este ca oamenii
să realizeze că ei înşişi trăiesc în minciună. Spre exemplu, Iisus i-a învăţat pe semenii
săi că religia nu înseamnă credinţă şi că templul nu este un lăcaş construit de mâini
omeneşti, ci însuşi sufletul omenesc în care El a aprins lumânarea credinţei. Înşelată
de puterea banului, societatea a înlocuit adevăratul templu cu biserica - o instituţie
care încă din cele mai vechi timpuri s-a dovedit a fi o afacere profitabilă în cadrul
căreia iertarea păcatelor este vândută “credincioşilor” contra unei sume de bani,
viaţa veşnică putând fi, de asemenea, cumpărată. Afundându-se treptat în minciuni,
oamenii au înlocuit legea iubirii şi a iertării aproapelui cu practicarea de ritualuri
religioase, deseori plictisitoare, cu predici monotone şi greoaie, pe care mulţi nici nu
se mai obosesc să le înţeleagă, minţindu-se pe sine că mergând la biserică au
credinţă şi că oricum, mântuirea le va fi dată gratuit.
În al doilea rând, cred că ceea ce le lipseşte oamenilor este însăşi dorinţa de a
găsi adevărul pur, aşa cum le-a fost dat. Societatea se amăgeşte în continuare,
imaginându-şi un Iisus mitic, care va sosi călare pe un nor şi o va mântui fără să
merite şi care nu va ţine seama de greşelile comise de aceasta. Aşa că oamenii,
refuzând adevărul şi idolatrizând banul, au creat un sistem în care domneşte
suspiciunea, ura şi teama de a nu pierde agoniseala de-o viaţă - teamă nejustificată,
întrucât oricine ştie că dincolo de moarte, sărac şi bogat, bolnav şi sănătos, sunt egali
în faţa lui Dumnezeu şi judecaţi după greşelile săvârşite.
În concluzie, sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui N. Iorga şi cred că dacă
oamenii şi-ar dori cu adevărat să iasă din rutina vieţii cotidiene, renunţând la haina
de formalităţi pe care o poartă, ar redescoperi adevărul pur - chintesenţa vieţii, aşa
cum le-a fost dăruit la facere.
(Velicu Raluca)
Subiectul al II-lea (20 de puncte) - altă propunere de rezolvare
Text argumentativ despre adevăr: "Nu e greu să găseşti adevărul, e greu să
ai dorinţa de a-l găsi.
(Nicolae Iorga)

Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga, aceea că "Nu e greu să găseşti
adevărul, e greu să ai dorinţa de a-l găsi".
În primul rând, se ştie că, uneori, «adevărul doare», cum spune un proverb
cunoscut. De aceea, multe soţii, bănuind că partenerii lor le înşală, preferă să rămână
în întuneric, nici să confirme şi nici să infirme presupunerea, mergând după principiul
«ceea ce nu ştii nu te poate răni».
Ca al doilea argument, aduc în atenţie o întâmplare perfect reală. Maria, o
elevă silitoare la un prestigios liceu din Capitală, s-a apucat să fumeze pentru a intra
în grupul elevilor populari din clasa ei. Este zărită într-un bar, practicându-şi noul
obicei, de o vecină care decide să îi povestească totul mamei fetei. Aceasta din urmă
nici nu a vrut să audă aşa ceva, a negat totul cu vehemenţă, susţinând că fata ei este
un înger, aşadar nu poate fuma. Contrariată, vecina i-a propus mamei să se ducă în
barul X şi să se convingă singură. Au urmat saluturile politicoase şi despărţirea.
Mama a rămas în dubiu: să aibă încredere în Maria, sau chiar să se ducă în
acel bar pentru a vedea cu ochii ei? Până la urmă, a decis să nu acţioneze în niciun
fel, nici măcar să o interogheze pe Maria. I-a fost mai comod să nu se implice, să
păstreze imaginea perfectă pe care o avea despre copilul ei, pentru că altfel ar fi
trebuit să ia măsuri şi acest fapt i-ar fi creat un disconfort.
În concluzie, câteodată, atunci când ne e frică de ce vom descoperi, preferăm

2
 Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"-
Bucureşti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea
să rămânem în întuneric, deoarece este un efort să vrei să ştii adevărul.
(Alina Neacşu)

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Direcţia modernistă promovată de Eugen Lovinescu în cultura română,

ilustrând-o cu un text narativ adecvat:
* "Pădurea spânzuraţilor" de Liviu Rebreanu
* "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu
* "Patul lui Procust" de Camil Petrescu
* "Enigma Otiliei" de George Călinescu
(Modernismul lovinescian poate fi ilustrat şi cu romanul "Ion" de Liviu Rebreanu, punând
accentul asupra elementelor de arhitectură grandioasă a epicului, a complexităţii
psihologice care defineşte protagonistul, limbajul artistic, compoziţia romanului etc.)