1

SEMIOLOGIA APRATULUI DIGESTIV

CURS NR.1

SEMIOLOGIA GURII ŞI A FARINGELUI

1.Examenul buzelor:
Culoarea: normală= roz.
-cianotică : insuficienta respiratorie, insuficienta cardiacă
-palide: anemii
- roşii- violacee: policitemia vera.

Modificări de formă şi volum ale buzelor:

- cheiloschizis =“ buza de iepure” (congenitală) = buza superioară
despicată pe linia mediană
- buze de volum crescut : acromegalie, edem alergic.
- asimetria gurii: dantură deficitară, hemipareze faciale.

Leziuni ale buzelor :

1.Herpes simplex: :veziculă dureroasă - în stări febrile

2.Şancrul sifilitic: tumoretă nodulară, cu ulceratie centrală
3.Stomatita angulară: (perles,"zăbăluta") : fisura dureroasă la
comisura buzelor. Apare în carente de vitamina B2, fier.
4.Cheilita: fisuri labiale dureroase, cu formare de crustă si apoi descuamare;
evolutie cronică; frecventă la copii si adolescenti.
5.Mucocelul: nodul translucid verzui, cu diametru <1 cm. Nu are semnificatie
patologică.
6.Carcinomul buzelor: apare frecvent la fumători; placă indurată ulcerată ce nu
se vindecă spontan.
7.Sd.Peutz-Jeghers: pigmentatie brună a buzelor si mucoasei bucale; se însoteste
de polipoză intestinală.
8.Edem angioneurotic: alergic, apare după ingestia de medicamente
sau administrare de alimente. Apare brusc, este dur, alb si dispare la tratament
antialergic. Poate fi localizat doar la buze sau se asociază cu edem glotic
( edem Quincke).

Pentru a continua examenul obiectiv: bolnavul este solicitat să deschidă

gura. În unele condiţii, acest lucru nu este posibil, datorită contracturii
dureroase a maseterilor: trismus. Trismusul apare în:
- flegmoane amigdaliene
- tetanie
- tetanus

2. Examenul cavităţii bucale:

Mirosul gurii: mirosul aerului expirat: foetor ex ore.

- foetor neplăcut: igienă deficitară a cavităţii bucale, carii dentare, abcese
dentare, amigdalite cronice.
- foetor de alcool: în intoxicaţia cu alcool;
- foetor de acetonă (mere acre): la diabeticii cu cetoacidoză;
 2

- foetor hepatic (de mucegai) : la bolnavii cu insuficienţă hepatică acută sau

cronică (prin eliminarea prin respiraţie a unor substanţe provenite din
intestin şi nemetabolizate de ficat).
- foetor amoniacal: la bolnavii cu insuficienţă renală şi uremie.
- foetor fetid: supuraţii pulmonare
- foetor fecaloid: ocluzie intestinală.
- foetor de usturoi: intoxicaţia cu fosfor
- foetor de migdale amare: în intoxicaţia cu cianuri.

Examenul dintilor: modificări de implantare, volum, formă, culoare, număr.

1. Edentatie partială sau totală

2. Carii dentare: leziuni distructive care afecteazp smalţul, dentina şi camera
pulpară.
3. Anomalii de culoare a dintilor:
- igienă deficitară;
- fluoroza:dinţi cu pete galben-brune
- tratament la gravide cu tetraciclină (copii cu dinti de culoare galben-
brună)
- osteogeneza imperfectă (boală ereditară): dinţi gri-albăstrui, friabili,
4. Artritia dintilor: dinti "rosi", cu emailul sters, rămâne dentina. Apare la vârstnici si
la cei cu carente grave de igienă si alimentatie.
5. Anomalii de implantare:
- rahitism: cu striaţiuni transversale
- sifilis congenital: incisivii superiori depărtaţi şi cu marginile escavate : dinţii
Hutchinson.
- paradontoza: dinţii devin mobili şi cad (frecventă la diabetici)

Examenul gingiilor

Normal :culoare roz, netede

1.Gingivite: tumefactie dureroasă a gingiilor, care sângerează foarte usor.
Cauze: deficiente igienice locale, carente de vitamina C (scorbut), infectii locale (periodontite)
2.Gingivita necrotică acută: ulceratii întinse, severe, cu pierderea dintilor.
3.Hipertrofii gingivale: -fiziologice (sarcină,pubertate)
-patologice (leucemie sau tratament antiepileptic )
4.Lizereul gingival liniar, gri-negru: semn de intoxicatie cu plumb (saturnism)
-profesional: tipografi
-accidental: consum de băuturi alcoolice distilate în cazane de plumb
(tuică)
5.Pigmentarea gingivală melanică: etnică (romi) sau în boala Addison
(insuf. hipofizară)

Examinarea mucoasei bucale: mucoasa feţei interne a obrajilor, pe care o

vizualizăm cu ajutorul unei spatule bucale, gura fiind întredeschisă. Folosim
o sursă de lumină (lanternă). Modificări patologice:
1. Inflamaţia mucoasei: stomatita:
- eritematoasă: igienă bucală deficitară, proteze dentare neadecvate;
- eritemato-pultacee: mucoasă roşie, tumefiată, cu depozite purulente
alb-gălbui.
- cremoasă: depozite cremoase albicioase- dat. infecţiei cu Candida
Albicans, după tratamente cu antibiotice sau corticoizi.
- ulceroasă:
 3

a. stomatita aftoasă- 2-3 vezicule cu lichid lactescent, care se

sparg lăsând ulceraţii superficiele, dureroase, mici.
b. infecţia cu virus herpetic
c. alergii alimentare
d. hipovitaminoza B
- ulcero-membranoasă: ulceraţii acoperite de o masă cenuşie şi
înconjurate de halou eritematos. Apare în infecţia cu fusospirili de tip
Vincent.
- gangrenoasă (noma): infecţii cu streptococ şi fusospirili. Are evoluţie
mutilantă.

2.Leucoplazia: leziune precanceroasă, constând în inflamaţia şi

cheratinizarea mucoasei alimentare. Pe faţa internă a obrajilor sau pe
planşeul bucal se observă o placă alb-gălbuie, bine delimitată,
proeminentă. Cauze: traumatisme locale prin carii neglijate, fumatul.

3.Erupţii :
- eruptii eritematoasă pe mucoasa jugală - apar în boli eruptive şi se
numesc enantem..
De ex: în rujeolă apare semnul Köplik : în şanţul gingivo-labial, în
dreptul molarilor superiori apar mici puncte albe pe fond eritematos.
Enantemul precede cu 1-3 zile erupţia cutanată ( exantem) .
- erupţii veziculoase, urmate de ulceraţii: infecţii virale (varicelă,
herpes).
- erupţii purpurice (puncte roşii): în tulburări de coagulare.

4.Pigmentări: pigmentare melanică în boala Addison.

5. Ulceraţii dureroase ale mucoasei labiale si jugale : în agranulocitoze , depresii medulare

medicamentoase sau nemedicamentoase, leucemii acute.

Examenul boltei palatine:

- palatoschizis: congenital- comunicare între cavitatea bucală şi fosele nazale
(“gura de lup”)
- bolta ogivală: rahitism, microsferocitoză, la copii cu vegetaţii adenoide.

Examenul vălului palatin şi luetei:

Normal: Vălul palatin este simetric şi se ridică la pronuntarea vocalei "A".
1. Tulb. de motilitate:
- Paralizia unilaterală de nerv vag : asimetrie a vălului palatin, partea cu
pareză fiind mai coborâtă, iar lueta este trasă spre partea sănătoasă:
“semnul cortinei”. Apar tulburări de fonatie si deglutitie (alimentele refluează
pe nas).
- paralizia bilaterală de nerv vag: vălul şi lueta atârnă imobile, iar deglutiţia
este imposibilă..
2. Edemul Quincke: tumefierea vălului palatin şi luetei. Dacă se asociază şi
edemul glotic: risc de asfixie.
3. Erupţii veziculoase: varicelă, alte infecţii virale.
4. Malformaţii: lueta bifidă

Examenul limbii : volum, mobilitate, aspect.

Modificări de volum:
1.Macroglosia (de volum crescut): mixedem, acromegalie, amiloidoză
 4

2.Microglosia (de volum mic): atrofia musculaturii după paralizii

bilaterale de hipoglos, afecţiuni bulbare, paralizia generală
progresivă.
Modificări de mobilitate: bolnavul este solicitat să scoată limba.
1. imposibiltate: paralizie bilaterală de hipoglos;
2. deviere laterală spre partea bolnavă: paralizia unilaterală de
hipoglos;
3. tremurături ale limbii: alcoolism, tireotoxicoză, paralizie generală
progresivă.
Modificări de aspect:
1.Limba cu cicatrici laterale: -anomalii de masticatie (proteze)
-la epileptici (îsi musca limba în criză)
2. Limba saburală: cu depozit albicios-ín sd. dispeptice biliare, după
pauze alimentare de aprox. 10 ore.
3. Limba cu depozit alb, aderent, care nu dispare după alimentatie:
Candidoza bucală (favorizată de tratamente cu antibiotice)
4. Limba cu depozite brune, uscate, aspre (“prăjită”, “limba de papagal”):
în sd. de deshidratare, în IRC.
5. Limba rosie "zmeurie" , cu papile evidente : :în scarlatină.
6. Limba rosie"depapilată “:netedă, lucioasă:: în anemia pernicioasă sau
în cea feriprivă
7. Limba cianotică: insuficienta respiratorie, policitemia vera, insuficienta
cardiacă.
8. Leucoplazia limbii: placa decolorată albicioasă. Stare
precanceroasă.
9. Carcinomul limbii: formatiune nodulară exulcerată, foarte dureroasă.
Biopsie.
10. Variante fiziologice particulare ale limbii:
-Limba "păroasă":prin hipertrofia papilelor linguale filiforme,din zona
centrală sau bazală a limbii
-limba "geografică":modificări ale suprafetei linguale, prin zone cu
dimensiuni variate ale papilelor linguale
-limba “fisurată" :cu pliuri pe suprafata linguală, în care se
acumulează detritusuri
-"varice linguale": pe fata ventrală a limbii, ca niste perle de culoare vinetie.

Examenul faringelui:
Se evidentiază apăsând cu spatula pe fata dorsală a limbii si invitând bolnavul
să pronunte vocala "A", pentru a ridica vălul palatin si lueta. Se evidentiază:
amigdalele palatine şi peretele posterior al faringelui.
Normal: mucoasa faringelui apare rozie, netedă, umedă.
Anomalii ale faringelui :
1.Faringita acută eritematoasă: mucoasa difuz hiperemiată. Etiologie:
streptococică sau virală.
2.Sinuzite,rinite: secretii mucoase sau muco-purulente care se scurg pe peretele post. al
faringelui.
3.Epistaxis posterior: sânge care se scurge pe peretele post. al faringelui
5.Hipertrofia amigdalelor palatine:
-simplă: fără durere, fără congestie: apare frecvent la copii
(hipertrofia foliculilor limfatici)
La adult: poate apare în boli maligne (leucemii)
-hipertofie cu inflamaţie = amigdalită, angină.
 5

-amigdalita eritematoasă: infectii virale sau microbiene (de ob

streptococice):cu febră si congestie dureroasă a amigdalelor,adenopatie
submandibulară
-amigdalita eritemato-pultacee: infectioasă, cu febră, amigdale congestionate,
cu puncte albicioase pe suprafată, adenopatie submandibulară.
- amigdalita herpetiformă (herpangina): de etiologie virală. Amigdale
congestionate, cu mici vezicule care se sparg şi lasă mici ulceraţii.
- angina ulcero-membranoasă Plaut-Vincent : produsă de fusospirili.
Ulceraţii acoperite de pseudomembrane cenuşii care se detaşează
uşor.
-amigdalita pseudo-membranoasă difterică: stare generală gravă,
febră.ridicată. Amigdale palatine congestionate, acoperite de un
exudat alb aderent, pseudo-membranos, care îngustează faringele,
provocând dispnee.
- angina necrotică: necroze şi ulceraţii la nivelul amigdalelor palatine.
In agranulocitoze şi leucemii acute.
-flegmonul amigdalian: infectie gravă, cu streptococ sau stafilococ: stare
generală foarte alterată, frisoane, febră, disfagie, trismus (contractura
muschilor maseteri)

EXPLORĂRI PARACLINICE:
- hemoleucograma: anemii, leucemii, agranulocitoze.
- ex. bacteriologic al exudatului faringian
- ex. histopatologic al formaţiunilor tumorale.

SEMIOLOGIA ESOFAGULUI

Esofagul reprezintă o portiune a tubului digestiv, situată în mediastinul

posterior, cu o lungime de aprox. 25 cm, care asigură legătura între faringe
si stomac.
Bolul alimentar este împins voluntar din gură în faringe si este apoi condus
de undele peristalitice prin esofag, până la stomac. Refluxul gastro-esofagian este
împiedicat de sfincterul esofagian inferior.

ANAMNEZA ÎN BOLILE ESOFAGULUI:

Simptomele funcţionale:
- simptome funcţionale esofagiene: disfagia, durerea esofagiană,
regurgitarea.
- simptome funcţionale asociate: hipersalivaţia, sughiţul, eructaţiile.
Antecedentele heredo-colaterale:
- neoplasm esofagian,
-diverticuli, polipi esofagieni etc.
Antecedente personale patologice:
- ingestia voluntară sau accidentală a unor substanţe caustice (esofagite
acute corozive → stenoze esofagiene),
- ingestia unor lichide sau alimente iritante, fierbinţi
- infecţii generale sau specifice
- traumatisme toracice,
 6

- afecţiuni cronice care favorizează patologia esofagiană: ciroza hepatică →

varice esofagiene, ulcerul duodenal → esofagita de reflux.
- afecţiuni ale organelor mediastinale, cu comprimarea esofagului: chiste, tumori,
adenopatii, anevrism aortic, dilatarea atriului stâng
- iradierea mediastinului pentru boala Hodkin sau cancer de sân.
Condiţii de viaţă şi de muncă:
- fumatul
- alcoolismul cronic
- excesul de nitrozamine (conservanţi alimentari, apa de fântână, îngrăşăminte
chimice)
- expunerea profesională la azbest, beriliu.

SIMPTOME FUNCTIONALE ESOFAGIENE

Sunt grupate în cadrul sindromului esofagian:

Simptome principale Simptome asociate

1.disfagia 1.sialoree (hipersalivatie)
2.durerea esofagiană 2.sughit
(singultus)
3.regurgitarea 3.eructatii

1.DISFAGIA=senzatie de înghitire dificilă.

Poate fi de cauză esofagiană sau extra-esofagiană.

Tipuri de disfagie esofagiană :

După tipul de alimente la care se manifestă:

- parţială (numai pentru alimente solide) : stenoze esofagiene moderate
(benigne sau maligne)
- totală (pentru alimente solide şi lichide): esofagite, stenoze esofagiene
severe
- paradoxală (doar pentru lichide).achalazie.

După modul de instalare:

- acută: esofagite acute, bol alimentar insuficient masticat, corp străin
- intermitentă: spasmul esofagian difuz, hernia hiatală, diverticulii esofagieni
- cronică: stenoze esofagiene, neoplasm esofagian, achalazie.

După mecanismul de producere:

Funcţională: tulb. de motilitate esofagiană
- achalazie: tulb. de evacuare a bolului alimentar-prin insuficienţă de
relaxare a sfincterului esofagian inferior şi a undei peristaltice
propulsive (deficit al plexului mienteric Auerbach)
- spasmul esofagian difuz: tulb. de transport a bolului alimentar-
peristaltica esofagiană fiind înlocuită de o contracţie tonică, non-
propulsivă.
Organică:
- stenoze esofagiene
- tumori esofagiene benigne sau maligne
- corpi străini esofagieni
- diverticuli esofagieni
- inel esofagian inferior Schatzki

Cauze ale disfagiei extra-esofagiane:

 7

1.Disfagia oro-faringiană: resimtită de bolnav deasupra furculitei sternale

-amigdalită,
-faringită
-glosită , carcinom lingual
- diverticul Zenker (faringian inferior)
2. Disfagia din afecţiuni mediastinale cu comprimarea extrinsecă a
esofagului:
- adenopatii mediastinale,
- tumori mediastinale,
- afecţiuni cardio-vasculare: anevrism de aortă, pericardite, valvulopatii
mitrale cu dilatarea AS;
- guşa plonjantă intratoracic;
- neoplasme pulmonare
3. Disfagia din boli ale altor organe şi sisteme::
- boli neurologice: b. Parkinson, sd. extrapiramidale, accidente vasculare cerebrale, miastenia
gravis) ;
- neuropatii vegetative: diabet zaharat, etilism cronic, saturnism;
- infectii-intoxicatii: rabie,tetanus,botulism;
- colagenoze: sclerodermie (esofag rigid, fără peristaltică), LES, poliartrita
reumatoidă;
- anemia feriprivă: sd. Plummer-Vinson;
- boli infiltrative: amiloidoza:
4. Disfagia psihogenă : pseudo-disfagie= senzatie de “nod în gât”,dar actul deglutitiei
decurge normal si nu se constată suferinte organice .

2. DUREREA ESOFAGIANA
Poate fi asociată disfagiei sau independentă de aceasta.
Se prezintă sub 3 forme:
A. Odinofagia= durere apărută în momentul deglutiţiei
B. Pirozis= senzaţie de arsură retrosternală
C. Durerea retrosternală

Odinogagia (deglutitie dureroasă):

- esofagite
- ulcere esofagiene,
- stricturi esofagiene
- neoplasme esofagiene

Pirozisul:
- esofagita de reflux
- esofagita după ingestia unor substanţe caustice
- hernia hiatală
- ulcerul duodenal

Durerea retrosternală: se poate prezenta ca:

a)durere toracică anterioară,difuză
b)durere retrosternală cu caracter constrictiv,cu iradiere spre
umeri si mandibulă, ce mimează durerea coronariană (căi senzitive
comune)
Caracteristic pentru durerea esofagiană:
- precipitată de băuturi fierbinti sau ingestie de alcool
 8

- apare de obicei noaptea,în decubit dorsal, sau după aplecarea

înainte a trunchiului (“legarea şiretului “)
- are intensitate variabilă
Cauze:
- esofagite acute şi cronice
- spasmul esofagian difuz
- stenozele esofagiene
- neoplasmul esofagian
- corpi străini esofagieni

3.REGURGITAREA=revenirea alimentelor din esofag sau stomac în cavitatea

bucală, fără greată si fără efort de vomă. Se datorează unor mişcări
antiperistaltice .
- regurgitarea esofagiană: are conţinut apos sau cu alimente
nedigerate, fără acid;
- regurgitarea gastrică: este acidă, cu alimente digerate.
Cauze ale regurgitării esofagiene:
- achalazia,
- diverticulii esofagieni,
- stenozele esofagiene
O variantă a regurgitării esofagiene este pituita matinală (regurgitare
apoasă)-la alcoolici,gravide.

Simptome asociate unor suferinte esofagiene:

-singultus (sughitul): inspir foarte scurt, audibil, produs prin contractia involuntară a
diafragmului (hernia hiatală, cu iritare de nerv frenic)
-eructatia: eliberare de aer din stomac, pe gură (hernie hiatală)
-sialoree: salivatie abundentă

EXAMEN OBIECTIV:
Poate evidenţia semne indirecte ce sugerează o suferintă esofagiană:

Starea de nutritie afectată: slăbire sau denutritie-în formele cu disfagie severă.

Modificări cutanate-pot fi sugestive pentru o colagenoză (ex. sclerodermie)
Adenopatii cervicale metastatice: în neoplasmul esofagian.
Tulburări de tonus sau fortă musculară: boli neuromusculare, hemipareze
Examenul obiectiv al cavitătii bucale:
-stomatită angulară,glosită-la femei cu anemie feriprivă şi sd.
Plummer-Vinson
-eritem, edem, ulceratii ale mucoasei bucale-după ingestii de substante
corozive
-microglosie si devierea limbii:în pareze de nerv hipoglos
-asimetria vălului palatin:în pareze de nerv vag
Examenul obiectiv al abdomenului:
- formatiune tumorală epigastrică, în caz de carcinom gastric cardial, cu invazia
esofagului inferior.
- lichid de ascită: în ciroza hepatică (varice esofagiene)

EXPLORĂRI PARACLINICE

1.EXAMENUL RADIOLOGIC AL ESOFAGULUI: cu pastă baritată groasă, poate

evidentia:
 9

-spasme esofagiene localizate sau difuze (spontane-cedează la

antispastice; pot fi provocate prin
administrare de pentagastrină)
-stenoze esofagiene, cu dilatare suprajacentă
-diverticuli esofagieni
-varice esofagiene
-reflux gastro-esofagian: în pozitie Trendelenburg (decubit dorsal înclinat, cu capul în
pozitie declivă)

2.ESOFAGOSCOPIA:permite vizualizarea mucoasei esofagiene, biopsia si efectuarea unor

teste speciale
A.Vizualizare ± biopsie de mucoasă:
1.procese inflamatorii (esofagite): mucoasa congestionată,
sângerează la atingere, poate prezenta eroziuni sau ulceratii
2.diverticuli esofagieni
3.stenoze esofagiene benigne (cicatriceale) sau maligne (carcinom)
4.spasme esofagiene
5.varice esofagiene
6.corpi străini
B.Teste speciale:
1.Manometria esofagiană: pt a evidentia capacitatea sfincterului esofagian
inferior de a evita refluxul gastro-esofagian si eventualele tulburări de
motilitate ale esofagului.
2.PH-metria esofagiană:se monitorizează pe 24 ore, cu ajutorul unui
monitor portabil. Este considerată "standardul de aur" pentru a
determina prezenta refluxului acid gastro- esofagian si relatia sa cu simptomele
pacientului.
3.Testul de perfuzie esofagiană acidă (Bernstein): se instilează în
esofagul inferior solutie de acid clorhidric 0.1 N si se reproduce
simptomatologia pacientului. Se asociază cu manometria esofagiană.
C. Pt. evidentierea compresiunilor esofagiene extrinseci:
1.Radiografii toracice în incidente speciale
2.Tomografia computerizată toracică
3.Aortografie

PATOLOGIA ESOFAGULUI

ESOFAGITA
DEFINITIE:inflamatie acută sau cronică a mucoasei esofagiene

CAUZE:
Infectioasă:de obicei la bolnavi imunodeprimati
-bacterii
-virusuri (ex.herpetic)
-ciuperci (Candida):după antibioterapie
Iritanti chimici:
-medicamente: aspirina, corticoizii administrati oral
-reflux acid gastro-esofagian (esofagita de reflux)
-subst. chimice corozive , bazice sau acide, ingerate accidental sau voluntar
Iritanti mecanici: corpi străini
Iritanti termici: alimente prea fierbinti sau prea reci
Radioterapia:pentru procese maligne
 10

ESOFAGITA ACUTĂ POST-CAUSTICĂ

Apare după ingestie de substante corozive: sodă caustică, acid sulfuric, acid
clorhidric.
CLINIC:.sd. esofagian intens,complet
-disfagie totală (pentru solide si lichide)
-durere si arsură retrosternală
-regurgitări
-salivatie abundentă
EVOLUTIA: variabilă.
-vindecare -în formele usoare (după 3 săptămâni până la 3 luni)
-cronicizare
-aparitia unor complicatii:
-imediate: hemoragie digestivă superioară sau perforatie de
esofag cu mediastinită acută
-tardive: stenoze cicatriceale cu disfagie progresivă si denutritie, posibilă
malignizarea.

ESOFAGITA DE REFLUX
DEFINITIE:produsă de refluxul gastro-esofagian. Mucoasa esofagiană este
atacată de acid clorhidric si pepsină .

CAUZE ALE REFLUXULUI GASTRO-ESOFAGIAN:

I.Factori care scad tonusul sfincterului esofagian inferior:
-fumatul, consumul de etanol
-medicatia antispastică
II.Factori care cresc presiunea intragastrică:
-obezitatea
-mesele abundente
-decubitul dorsal post-prandial
-stenoza pilorică
III.Factori care cresc actiunea corozivă a sucului gastric
-ulcerul duodenal
-refluxul biliar
-medicamente: aspirina,corticoizii
IV.Factori care scad peristaltica esofagului:
-spasmul esofagian prelungit
-rigiditatea esofagiană (sclerodermie)
-la vârstnici
-medicatia antispastică

CLINIC:sd. esofagian -disfagie

-durere esofagiană (pirozis,durere
retrosternală,odinofagie)
-regurgitări nocturne
Caracteristic: simptomatologia este agravată în decubit dorsal, post-prandial
si cedează în ortostatism.
Pot apare sângerări ale mucoasei esofagiene :evidente (hematemeză,
melenă) sau oculte,ducând la anemie feriprivă.
PARACLINIC:vezi metodele de explorare a esofagului.
Clasificare endoscopică:
gr.0:fără modificări evidente,reflux gastro-esofagian prezent
gr.I.: mucoasa esofagiană congestionată
 11

gr.II: eroziuni izolate

gr.III: eroziuni confluente
gr. IV: complicatii locale (ulceratii,stenoze)

HERNIA HIATALĂ
DEFINITIE: alunecare a unei portiuni din stomac în torace, prin hiatusul
diafragmatic.Poate fi reductibilă sau fixată intratoracic.
Există trei tipuri de hernie hiatală:
1.esogastrică axială (prin “alunecare”): prin alunecare jonctiunii eso-
gastrice în torace
2.para-esofagiană (prin “rulare”): marea tuberozitate gastrică pătrunde
în torace ,alături de esofag
3.mixtă: prin ambele mecanisme
Factori favorizanti:-cresterea presiunii intra-abdominale(obezitate,constipatie,tuse,vărsături)
-scăderea tonusului diafragmatic (la vârstnici si femei multipare)

CLINIC:sd.esofagian care se accentuează post-alimentar si la pozitia aplecat

înainte.
COMPLICATII:
1.esofagita de reflux.
2. hemoragii digestive superioare-oculte sau manifeste, cu anemie.
3. ulcer peptic esofagian (ulceratie ce depăseste musculara mucoasei)
4. perforatie esofagiană cu mediastinită
5.strangularea herniei
EXPLORARE PARACLINICĂ:
1.Endoscopia:evidentiază esofagita de reflux, cu stadializare
2.Examen baritat eso-gastro-duodenal: în pozitie Trendelenburg .

ACHALAZIA
DEFINITIE: boală neuro-musculară a musculaturii netede esofagiene,
caracterizată prin pierderea peristaltismului si hipertonia sfincterului
esofagian inferior, care nu se relaxează după deglutitie.Se datorează unei
suferinte a plexului Auerbach.

CLINIC:
-disfagie paradoxală: mai intensă pentru lichide decât pentru
solide.Bolnavul consumă mari cantităti de lichide în timpul mesei si
fortează deglutitia prin manevra Valsalva.
2.durere esofagiană: odinofagie sau durere retrosternală spontană
3.regurgitări alimentare post-prandiale, în decubit dorsal. Este posibilă
aspirarea nocturnă a regurgitatului , cu aparitia unei pneumonii de
aspiratie.
Starea de nutritie se mentine bună, spre deosebire de stenozele esofagiene.
PARACLINIC:
1.Ex.baritat esofagian: esofag dilatat,cu lichid de stază,.cu peristaltică
ineficientă.Caracteristic:
portiunea inferioară îngustată în pâlnie, la 1-3 cm deasupra
diafragmului.
2.Esofagoscopia: obligatorie, pt.a estima severitatea esofagitei si pt. a exclude un
carcinom esofagian
3.Studii de manometrie esofagiană: modificări caracteristice (contractii
esofagiene aperistaltice).

SPASMUL ESOFAGIAN DIFUZ

 12

DEFINITIE: tulburare functională a musculaturii esofagiene, caracterizată prin

contractii aperistaltice,
nepropulsive, ale esofagului.

CAUZA: neclară. Poate fi provocat de alimente prea reci sau prea

fierbinti.Uneori se asociază cu esofagita de reflux.

CLINIC:
1.Disfagie intermitentă
2.Durere retrosternală care mimează angina pectorală
3.Regurgitări de alimente recent ingerate

PARACLINIC:
1.Ex.baritat esofagian:contractii puternice, nepropulsive ale esofagului
(spontane sau provocate de pentagastrină)
2.Manometria esofagiană: presiune crescută, sustinută, în esofag.

SINDROMUL MALLORY-WEISS

DEFINITIE: sindrom de hemoragie digestivă superioară, provocat de aparitia

unor fisuri în mucoasa esofagiană juxta-gastrică, după efortul repetat de
vomă.

CLINIC: hematemeză apărută după vărsături repetate.

Frecvent la alcoolici (gastrite alcoolice)

CANCERUL ESOFAGIAN
Mai frecvent bărbati cu vârsta >50 ani, la alcoolici si fumători.
Poate apare pe fondul unor stricturi esofagiene post-caustice, unor diverticul esofagieni sau pe
fondul achalaziei.

CLINIC:
Sd. esofagian:
1.Disfagie care evoluează progresiv, initial pentru alimente solide, apoi si pentru
alimente semilichide si lichide, cu denutritie importantă
2.Durerea retrosternală: odinofagie sau independentă de alimentatie
3.Regurgitări
4.Sughiţ
5. Eructaţii
6. Hipersialoree a jeun

Semne datorate complicaţiilor:

1. Scădere ponderală → denutriţie
2. Disfonie: prin paralizie de recurent
3. Hemoragie digestivă superioară: erodare de vase
4. Mediastinită supurată: prin perforarea esofagului
5. Invazia organelor mediastinale
6. Metastaze

PARACLINIC:
1.examen baritat esofagian: îngustare neregulată a lumenului esofagian ,
excentrică fată de axul esofagului, cu usoară dilatare si rigiditate a esofagului
suprajacent.
2.esofagoscopie cu biopsie: pentru precizarea diagnosticului
 13

3. Tomografia computerizată: pentru aprecierea extinderii în vecinătate.