Sunteți pe pagina 1din 9

OBIECTIVELE INTREPRINDERII

Cerintele actuale ale dezvoltarii economiilor de piata sunt definite de


libertatea de actiune a operatorilor economici în alegerea domeniului în care
îsi deplaseaza capitalul, în stabilirea strategiilor proprii de manifestare ca
entitati organizate privind managementul productiei si desfacerii bunurilor
sau serviciilor, managementul financiar. Consolidarea pozitiei pe care o
detin pe piata întreprinderilor este influentata de forma de proprietate (cea
privata stimulând acest proces de consolidare), capabila sa mobilizeze toate
resursele pentru eficientizarea activitatii si în ultima instanta, sa asigure
realizarea obiectivului fundamental: maximizarea profitului total, pe termen
scurt sau maximizarea valorii întreprinderii pe termen lung.
În condiţiile contemporane întreprinderea este un organism foarte
complex, care se confruntă cu o mulţime de obiective contradictorii ce ţin de
tactica şi strategia dezvoltării şi de satisfacerea intereselor proprietarilor şi
ale managerilor. Astăzi tot mai mulţi adepţi au afirmaţiile lui Alexis
Jacquemin precum că firma, fiind un organism complex, nu-şi poate limita
obiectivul doar la maximizarea profitului. Un obiectiv tot mai răspândit al
firmei devine cifra de afaceri, care reflectă ponderea firmei pe piaţă.

Firmele vor avea comportamente diferite şi în dependenţă de


specificul mediului ambiant în care activează. La nivelul Micromediului o
influenţă substanţială asupra obiectivelor firmei va avea numărul firmelor şi
puterea lor economică de a influienţa piaţa.
Pentru a determina multiplele forme de comportament al firmei
trebuie ca să se ia în consideraţie următoarele momente:
 Pe primul plan se cere să se evidenţieze şi interesul clientei. Aceasta

din urmă, în condiţiile contemporane este eterogenă şi îmbină


consumatori productivi şi neproductivi, cu niveluri diferite de
disponibilităţi financiare.
Dacă consumatorii doresc acelaşi produs, atunci unii îl vor procura
indiferent de nivelul preţului unitar, alţii însă vor tinde să-l procure la un preţ
cât mai scăzut, deoarece nu dispun de venituri mari. Alţi consumatori se
orientează doar la calitatea înaltă a produsului. Prin urmare, consumatorii
aceluiaşi produs formează segmente de piaţă diferenţiale.
Păstrarea clienţilor se refera la abilitatea cu care firma reduce la
minimum sau evita amenintarile la adresa bazei de clienţi, fie din cauza
schimbărilor apărute in nevoile acestora, fie din cauza schimbărilor apărute
in rândul concurentei.
Baza de clienţi este cel mai important activ al firmei. Sarcina principala a
întreprinderii este de a castiga si de a păstra clientul. Păstrarea lor se
realizează prin satisfacerea nevoilor. Satisfacerea clienţilor depinde de
calitatea activitatilor celorlalte compartimente. Marketingul trebuie sa
determine celelalte compartimente sa coopereze in scopul satisfacerii
clienţilor. Fiecare organizaţie trebuie să vadă în client un activ care trebuie
gestionat şi maximizat la fel ca şi orice alt activ. Marea provocare pentru o
organizaţie este să-şi păstreze clienţii mai mult timp decât reuşeşte să-şi
păstreze produsele. Astfel, organizaţiile trebuie să ţină sub observaţie ciclul
de viaţă al pieţei şi ciclul de viaţă al clienţilor. Însă, studiile arată că
organizaţiile de astăzi fac încă mar i eforturi pentru a dobândi noi clienţi în
loc să îi păstreze pe cei exitenţi şi să sporească numărul tranzacţiilor cu
aceştia.
 Libertatea de a acţiona, interesele şi aspiraţiile producătorilor în
calitatea lor de ofertanţi.
Firmele în activitatea lor se vor orienta nu numai la ziua de astăzi, ci şi la
viitor. Aceasta înseamnă că ele vor tinde să îmbine scrupulos interesele
curente de asigurare a veniturilor cu interesul de dezvoltare şi consolidare a
poziţiei firmei pe piaţă, utilizând în acest scop diverse căi şi metode.
 Existenţa în mediul economic a unor reglementări juridice, a unor
reguli şi stări psihosociale care impun sau favorizează anumite acţiuni
sau comportamente din partea agenţilor economici.
 Activitatea de piaţă a întreprinderii este marcată de prezenţa
întreprinderilor concurente, care îşi realizează oportunităţile oferite de
aceiaşi piaţă.

Domeniile pentru care se stabilesc de regulă obiectivele în cadrul


întreprinderii sunt:

− Nivelul servirii consumatorului: obiectivele vizează timpul de livrare a

produselor; timpul de aşteptare pentru consumator; timpul de servire


propriu-zisă; numărul de reclamaţii.
− Resursele financiare: structura capitalului; fluxul de numerar.

− Resursele umane: numărul de angajaţi; structura personalului;

specializarea; fluctuaţia personalului; abaterile disciplinare.


− Activitatea de cercetare-dezvoltare: crearea de produse noi sau

folosirea de tehnologii noi.


− Activitatea de desfacere (vânzare): volumul vânzărilor; poziţia pe piaţă

a produselor; structura vânzărilor; găsirea sau atragerea de noi segmente de


consumatori; penetrarea pe noi pieţe sau pe aceiaşi piaţă cu produse noi.
Obiectivele intreprinderii:
Obiectivele intreprinderii reprezinta caracterizari cantitative si/sau
calitative ale scopurilor intreprinderii.
In functie de sfera lor de cuprindere si importanta pentru intreprindere
exista urmatoarele 5 tipuri de obiective :
Obiective fundamentale care exprima scopul principal urmarit de
intreprindere in asamblul sau .
Obiective derivate de gradul I (principale) se deduc din obiectivele
fundamentale , iar relizarea lor implica o parte din procesele de munca
desfasurate in intreprindere .
Obiective derivate de gradul II ( secundare) se deduc din obiectivele
de gradul I si sunt caracterizate prin procese de munca restranse , cu aceleasi
caracteristici esentiale
Obiective specifice sintetizeaza utilitatea unor lucrari care contribuie
la realizarea obiectivelor derivate.
Obiective individuale reprezinta obiective specifice pentru fiecare
persoana a intreprinderii.

Directorii generali stabilesc obiectivele pe termen lung şi scurt pentru


întreprindere iar apoi managerii de pe nivelele ierarhice (conducătorii de
compartimente funcţionale) le detaliază pe activităţi, echipe etc. Obiectivele
pe termen scurt derivă din cele pe termen lung.

Obiective fundamentale:
Prin obiective fundamentale se desemnează acele obiective ce au în
vedere orizonturi îndelungate, de regulă 3 – 5 ani şi care se referă la
ansamblul activităţilor firmei sau la componente majore ale acesteia.
Obiectivele constituie prima componentă operaţională a strategiei care
se formulează, pornind de la misiune prin prisma rezultatelor analizei
organizaţiei şi mediului, în interacţiunea lor.
Clasificarea obiectivelor:
I. Din punct de vedere al conţinutului, obiectivele fundamentale se divizează
în două categorii: economice şi sociale.
Obiectivele economice sintetizează şi cuantifică scopurile avute în
vedere pe termen lung, de proprietar, managementul superior şi alte categorii
de stakeholderi majori. Cele mai frecvente obiective economice se referă la:
câştigul pe acţiune, valoarea acţiunii, coeficientul de eficienţă a capitalului,
profitul, rata profitului, cifra de afaceri, cota parte din piaţă, productivitatea
muncii, calitatea produselor şi serviciilor.
Obiectivele sociale sunt mai puţin frecvente în strategiile firmelor,
dar cu tendinţa de creştere rapidă în ultimul deceniu, mai ales pentru firmele
de dimensiuni mari şi mijlocii. Aceste obiective se pot referi la: controlul
poluării, cooperarea cu autorităţile, salarizarea şi condiţiile de muncă ale
salariaţilor, satisfacerea clienţilor prin calitatea, durabilitatea, flexibilitatea şi
preţul produselor şi ser viciilor oferite, permanentizarea furnizorilor în
schimbul oferirii de produse de calitate, la preţuri accesibile şi la termenele
convenite.

În modelul de tip stakeholder, principalul obiectiv este apararea


interesului ansamblului partilor participante ale întreprinderii (actionarii,
salariatii, celor care sunt însarcinati cu lucrul cedat unui antreprenor
principal, clientii, mediul apropiat întreprinderii etc.). Controlul
conducãtorului este asigurat printr-un organism compus din actionari si din
salariati. Se vorbeste atunci de control
intern.
Diagnosticul financiar este rezultatul unui proces de evaluare a
potenţialului financiar al întreprinderii. El este practicat de agenţi economici
diverşi (stakeholders) care au un interes asupra întreprinderii analizate, sunt
angajaţi în anumite raporturi juridice cu aceasta. Astfel se explică de ce
obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, în funcţie de subiectul care
îl evaluează, acordându-se atenţie unui aspect sau altuia, capabil să surprindă
situaţia financiară a întreprinderii după scopurile urmărite.
Obiectivele diagnosticului financiar pot fi grupate pe două categorii
principale de stakeholders şi anume acţionari şi manageri, pe de o parte,
respectiv creanţieri (bănci, furnizori, salariaţi).
Prin diagnostic se identifică punctele critice în cadrul activităţii
financiare derulate de-a lungul exerciţiului financiar încheiat şi se avizează
centrele de decizie pentru a iniţia măsurile de reglare.
Este important de menţionat că diagnosticul se elaborează nu doar
atunci când la nivelul întreprinderii apar semnale de dereglare, ci şi atunci
când se constată o normală funcţionare a activităţii în raport cu obiectivele
fixate. Acest lucru se impune deoarece în interiorul mecanismului financiar
de la nivel microeconomic intervin acţiuni compensatoare care moderează
sau anihilează abaterile nefavorabile în funcţionarea acestuia.

Putem distinge o gestiune financiară pe termen scurt (a activelor şi


pasivelor circulante de trezorerie, localizate în partea de jos a bilanţului) şi o
gestiune financiara pe termen mediu şi lung (a activelor şi pasivelor
permanente, situate în partea de sus a bilanţului).
Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea
echilibrului financiar între nevoile de capitaluri circulante şi de trezorerie, pe
de o parte, şi sursele de capitaluri atrase temporar (inclusiv creditele de
trezorerie şi de scont), pe de altă parte.
Gestiunea financiară pe termen lung are ca obiectiv alegerea unei
strategii financiare de creştere şi consolidare a valorii întreprinderii. Natura
acţiunilor întreprinse de managementul financiar într-un context dat se
subordonează în exclusivitate obiectivelor de bază ale organizaţiei. Pentru
marile întreprinderi, acest obiectiv vizează maximizarea valorii întreprinderii
(a acţiunilor sale), iar pentru întreprinderile mici şi mijlocii obiectivul
substanţial este asigurarea rentabilităţii şi autonomiei financiare.
În cazul firmelor cu caracter productiv, la care se urmăreşte
cucerirea unor noi segmente de piaţă, nu în toate cazurile obiectivul
primordial al managementului financiar îl va reprezenta maximizarea valorii
întreprinderii, ci asigurarea resurselor de finanţare, de susţinere a manevrelor
strategice pentru a putea crea putere economică. Un asemenea obiectiv de
anvergură va pune pe un plan secundar realizarea protecţiei mediului
înconjurător, salarizarea mai bună a lucrătorilor şi îmbunătăţirea condiţiilor
de muncă ale acestora, care vor trebui să se supună constrângerilor
financiare datorate expansiunii.
În cazul firmelor mici si mijlocii, obiectivul de bază al organizaţiei
este influenţat de afirmarea calităţilor personale ale managerului în a
dobândi succesul. În acest caz în atenţia managementului financiar se vor
afla acele acţiuni prin care se vor sublinia performanţele de excepţie ale
managerului cum ar fi: acţiuni surpriză la bursă, plasamente de capital
surprinzătoare, asocieri în afaceri, în scopul obţinerii unor nivele deosebite
de profitabilitate, uneori ieşite din comun. Este de remarcat ca nu
întotdeauna ideile de afaceri ale managerilor sunt agreate de acţionari ori
proprietarii de capitaluri, fapt care generează conflicte de interes.
În sfârşit, în cazul firmelor aflate în lichidare, fie ca urmare a unei
acţiuni voluntare ori judecătoreşti, obiectivul managerial este acela de a
continua afacerile, până la desfiinţare, prin atenuarea cât mai mult posibil a
efectelor nefavorabile rezultate prin aplicarea deciziei de lichidare. Pentru
managementul financiar este important ca la sfârşitul perioadei de lichidare
să se stabilească o concluzie clară privind situaţia financiara şi modul în care
se sting obligaţiile de plată şi se recuperează creanţele.
Facultatea de Stiinte Economice din Oradea

OBIECTIVELE
INTREPRINDERII

Lect. univ. Alexandru Constăngioară

Studenta: Mesaros Anca


MN grupa a II-a