O, jucarii sfarmate de Vreme, jucarii! Gând, fapta, renuntare, virtuti cainti si rugi: Cenusi pe care Timpul le spulbera, - cenusi... Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârna din tarie. Sosesc, se duc si iarasi sosesc aici sub soare. Din buzunarul humei si-a cerului cutie Mereu fapturi s-or naste, caci Dumnezeu nu moare. Spuneti-mi, ce aduse a lumii bogatie? Nimic, În mâna timpul lasatu-mi-a doar vânt. Un foc sunt. Când s-o stinge, nimicu-o sa ramâie. Am fost a lui Djem cupa; dar sparta - nimic sunt. Crearea ta si-a lumii, destinul ei si-al tau Sunt taine-aici si taine vor fi în veci si-n moarte. Surâde-le ca unor pericole desarte. Caci pacea te-asteapta dincolo, -n negrul hau. Cereasca bolta pare o magica lanterna Si soarele e lampa. Iar lumea e-o cortina Pe care defileaza în hora lor eterna Imaginile noastre - rani negre în lumina. Nu plânge dupa ierii ce rupti ti-au fost din viata Si nu gândi la ziua ce nu stii de-o sa vie. Si ieri si mâini si astazi iluzii sunt si ceata. Atât ai: clipa. Fa-o sa umple-o vesnicie. Bagdadul, Balkul, - spune-mi, ce s-a ales din ele? Fatala e si-o briza când floarea-i invoalata. Bea! Si evoca-n noapte, cu luna laolalta, Popoarele si evii stinsi rând pe rând sub stele. A lui Bahram palate refugiu-s de gazele. Unde cântau fecioare pândesc lei singuratici. Bahram, neîntrecutul la prins magari salbatici Sub trei movile doarme. Magarii pasc pe ele. Material descarcat de pe site-ul http://www.versuri-si-creatii.ro