Sunteți pe pagina 1din 30

Comportarea pământului

sub sarcini

Modele matematice pentru corpuri


deformabile
Modele matematice pentru corpuri deformabile:
Modelul corpului perfect elastic
Modelul corpului vâscos
Modele corpurilor vâsco-elastice
Modele corpurilor neelastice
Influenţa anizotropiei asupra stării de tensiune
Modele matematice pentru
corpuri deformabile
Comportarea corpurilor deformabile sub acţiunea forţelor,
pune în evidenţă raporturile cauzale dintre forţe şi deformaţii, în
multe situaţii, având un caracter foarte complex. Pentru un acelaşi
corp; mărimea şi dezvoltarea deformaţiilor produse de un sistem de
acţiuni depind de identitatea şi variaţia acţiunilor, de forma probei,
de timp.
Pentru simplificarea fenomenelor s-au pus în evidenţă câteva
scheme simple de comportare, uşor explicabile în limbaj matematic.
Se ajunge, astfel, la introducerea modelelor mecanice (matematice) a
unor copuri ideale.
În acest capitol se vor prezenta modelele matematice ale
corpurilor cu comportare perfect elastice, vâscoasă, plastice, ele
constituind elementele de bază pentru analiza celor mai complexe
scheme.
● Modelul corpului perfect elastic

Prin definiţie, corpul perfect elastic, independent de


intensitatea sau natura acţiunii, revine la forma iniţială odată cu
îndepărtarea acesteia. Deci între mărimea deformaţiei, definite într-
un mod oarecare, şi intensitatea solicitării există o relaţie liniară,
elasticitatea este şi ea liniară. Acest din urmă corp este cel mai
frecvent întâlnit în practică şi este denumit corpul Hooke. Prin
anagrama “ut tensio sic vis”, publicată în R. Hooke în 1678, asupra
primului model de solid deformabil, modelul hooke.
Legea lui Hooke:
σ = εE ε ≥0
, , (1.)
σ
unde:ε
– este tensiunea normală;
– - deformaţia specifică liniară;
E - modulul lui Young de elasticitate longitudinală.
Modelul corpului perfect elastic

Modelul mecanic al acestui corp este resortul elicoidal sau


simbolic modelul Hooke, fig.1. Acest model este complet lipsit de
„memorie”. În orice moment starea sa este complet independentă de
ceea ce s-a petrecut anterior atât la încărcare, cât şi la descărcare.

Fig. 1. Modelul corpului perfect elastic


Modelul corpului vâscos


Prin definiţie, corpul perfect vâscos se deformează continuu
sub acţiunea forţelor, deformaţia care ia naştere păstrându-se
integral după îndepărtarea cauzei care a produs-o. În această
categorie sunt cuprinse lichidele cu frecare internă denumite lichide
newtoniene. Modelul mecanic al acestui corp la care deformaţiile sunt
proporţionale cu acţiunile este alcătuit dintr-un amortizor, fig.2. (un
corp de pompă cu un lichid vâscos în intermediul căruia poate glisa
un piston perforat).


Fig. 2. Modelul Newton
σ (t ) = η ε (t )
η
Acest model este numit modelul Newton (relaţiile liniară între

Modele corpurilor vâsco-


elastice
Cu toate că aditivitatea deformaţiilor elastice cu cele
vâscoase este lipsită de sens la nivel microscopic, ea s-a dovedit
extrem de utilă la nivel macroscopic. În felul acesta ia naştere
modelul Kelvin (sau Voigt), prin legarea în paralel a unui model Hooke
cu un model Newton, fig. 3.


 d 
σ ( t ) = Eε ( t ) + η ε ( t ) = E  1 + t *  ε ( t )
 dt 

η
t = Kelvin-Voigt
*
Fig. 3. Modelul
E
Legea constitutivă a acestui model este următoarea:

Modele corpurilor vâsco-elastice

În analog, prin legarea în serie a unui model Hooke cu un model Newton se


obţine un model Maxweel, fig. 4, căruia îi corespunde legea:

• 1 • (5.)1 11 d 
ε (t ) = σ (t ) + σ (t ) =  * +  σ (t )
E η E  t dt 
Aici t* se numeşte timpul de relaxare.

Fig.4. Modelul Maxwell


Modele corpurilor vâsco-elastice


Un model calitativ superior este modelul Kelvin generalizat, obţinut prin
gruparea în serie a „n” modele Kelvin simple, fig.5., cu timpi de întârziere:

η .. , (6.)
ti = i
*
( i = 1, 2,3,..., n )
Ei

Fig. 5. Modelul Kelvin generalizat


n
ε (t ) = ∑ ε i (t )
Deformaţia specifică totală este dată de expresia:
i =,1 (7.)

în timp ce în fiecare element avem aceiaşi tensiune normală:


 d 
σ (t ) = Ei 1 + t * .. ε (i ) . ( i = 1, 2,3,..., n ) (8.)
 dt 

Modele corpurilor vâsco-elastice


Dacă combinarea în paralel „n” modele Maxweel simple se
obţine modelul Maxweel generalizat, fig.6.

Fig. 6. Modelul Maxweel ∑


σ (t ) = generalizat
σ i (t )
i =1

Tensiunea totală va fi dată de relaţia:


ε (t ) = ε i (t ) ( i = 1, 2,3,..., n )
(9.)
Cu timpii de relaxare:

Modele corpurilor vâsco-elastice


Se pot constitui şi modele cu trei parametri. Un astfel de
model se obţinute prin legea în serie a unui model Hooke cu un
model Kelvin, fig.7.

 E1 + E2 d  1 d
 + σ
 (t ) = E1 * +  ε (t )
Fig. 7. η
 Modelul
2 dt 
combinat t
 2 dt 
Hooke-Kelvin

Legea constitutivă este :


η2
t2* =
E2 (11.)
unde
.

Modele corpurilor vâscoelastice

Un alt model se obţine prin legarea în paralel a unui model


Hooke ca un model Maxweel. Acest nou model, fig. 8. se numeşte
model Zener.

1 d   1 E1  d 
 * + σ
 (t ) = E1  * +   ε (t )
t dt t
 2Fig. 8. ModelulZener2 E 2  dt 

Legea constitutivă are forma:


(13.)

Modele corpurilor vâsco-elastice

Prin gruparea în serie a unui model Newton cu un model


Kelvin, fig. 9, se obţine un model a cărui lege constitutivă are forma:
1 1  η2   d  * d 
 + 1 +   σ (t ) = 1 + t  ε (i ) (14.)
η
 2 E2  η 1  dt  dt 

Fig.9. Modelul combinat Newton-Kelvin


Modele corpurilor vâsco-elastice

Legea constitutivă a modelului obţinut prin gruparea în


paralel a unui model Newton cu un model Maxweel, fig.10., este de
forma: 1  * d  d  η2  * d 
 1 + t σ
 (t ) = 1 + +  1 + t   ε (t )
η2  dt  dt  η 1  (15.)dt  

Fig.10. Modelul combinat Newton-Maxweel


Modele corpurilor vâsco-elastice

Modelul Burgers este des folosit în mecanica corpurilor


deformabile, fig.11. Se obţine prin legarea în serie a unui model
Maxweel cu un model Kelvin.

 d 
• 1 d  
ε (t ) =  1 + t *  + dt  σ (t )
η
 1 dt 
 E 1 + t* d  
 Fig.11. Model2 Burges 
dt  
Legea constitutivă a acestui model este următoarea:

Modele corpurilor neelastice


Modelul corpului perfect plastic (plastic rigid), fig.12. Un
astfel de material prezintă o curbă caracteristică o dreaptă paralelă
cu axa deformaţiilor specifice. Modelul mecanic este reprezentat
printr-un rigid care alunecă cu frecare pe un plan orizontal de sprijin.
Când forţa P atinge valoarea maximă a frecării de lunecare, corpul se ∆
σe
pune în mişcare, luând naştere o deplasare , ceea ce corespunde
limitei de elasticitate . Acest model, astfel definit, se numeşte
modelul Sant-Venant.

σ = σe,ε ≥ 0

Modele corpurilor neelastice


Prin legarea în serie a unui model Hooke cu un model Saint-Venant, se obţine modelul corpului
plastic rigid/liniar ecruisabil, fig.13.

Fig.13. Modelul corpului plastic rigid/liniar ecruisabil

Modulul de ecruisare este chiar modelul de elasticitate E1, al resortului modelul Hooke.
Legea constitutivă a modelului are forma:
σ = σ e + E1ε (18.)

Modele corpurilor neelastice


Tot din categoria modelelor neelastice face parte şi modelul
corpului elasto-perfect plastic, fig. 14.
Acest model se obţine prin legarea în serie a unui model
Hooke.

 σe
 ε E → 0 ≤ ε ≤
σ E
σ → ε ≥ σ e
 e E

Fig.14. Modelul corpului elasto-perfect plastic


Modele corpurilor neelastice


Modelul corpului elasto-perfect/liniar ecruisabil, fig.15. Acest
model se obţine prin legea în paralel a modelului Hooke cu modelul
elasto-plastic. Legea constitutivă a modelului este:
 σe
 ε E → 0 ≤ ε ≤
E
σ
(20.) σ + E ε → ε ≥ σ e
 e 1
E
Influenţa anizotropiei asupra stării
de tensiune
Un corp elastic se numeşte izotrop dacă proprietăţile sale
elastice sunt identice pentru toate direcţiile şi anizotrop dacă aceste
proprietăţi pentru diferite direcţii sunt diferite. Un corp elastic se
numeşte omogen daca proprietăţile sale elastice sunt identice pentru
toate direcţiile paralele duse prin diferite puncte alese arbitrare.
Această diferenţă este echivalentă cu condiţia ca toate elementele
paralelipipedice dreptunghice identice cu feţele laterale, duse în orice
punct al corpului elastic, să aibă proprietăţi elastice identice.
Dacă corpul în structura sa prezintă o simetrie internă, atunci
şi în proprietăţile sale elastice se constată o simetrie denumită în
general simetrie elastică, manifestată prin aceia că în fiecare punct al
corpului se pot identifica direcţia denumite echivalente pentru care
proprietăţile elastice sunt identice. Asemenea simetrii elastice
posedă cristalele.
Cazul corpului izotrop (simetrie
generală)
Orice plan este un plan de simetrie elastică şi orice direcţie, o
direcţie principală elastică. Ecuaţiile fizice (numite şi ecuaţii de
elasticitate) exprimă legea lui Hooke generalizată, sunt:

1 1
εx = σ x − ϑ ( σ y + σ z )  , γ yz = τ yz
E  G

1 1
εy = σ y − ϑ ( σ x + σ z )  , γ xz = τ xz
E G
1 1
εz =
E
σ z − ϑ ( σ y + σ )
x 
 , γ yx =
G
τ yx

E
G=
2( 1+ D)

ϑ
Cazul unui corp elastic omogen având
anizotropie generală, lipsită de orice
simetrie
Legea lui Hooke generalizată poate elastică
fi exprimată într-un
sistem de referinţă ortogonal x, y, z sub următoarea formă:

ε x = a11σ x + a12σ y + a13σ z + a14τ yz + a15τ xz + a16τ x y



ε y = a21σ x + a22σ y + a23σ z + a24τ yz + a25τ xz + a26τ x y
ε = a σ + a σ + a σ + a τ + a τ + a τ
 z 31 x 32 y 33 z 34 yz 35 xz 36 x y

γ yz = a41σ x + a42σ y + a43σ z + a44τ yz + a45τ xz + a46τ x y
γ = a σ + a σ + a σ + a τ + a τ + a τ
 xz 51 x 52 y 53 z 54 yz 55 xz 56 x y

γ xy = a61σ x + a62σ y + a63σ z + a64τ yz + a65τ xz + a66τ x y

În care sunt constante elastice (moduli de elasticitate) din


care distincte în general sunt 21, care se determină pe cale
experimentală. În cazul existenţei unei anumite simetrii elastice între
Cazul planului de simetrie elastic
(problema anizotropiei)

Presupunând că în fiecare punct al corpului se găseşte un


plan constituind planul de simetrie a două direcţii oarecare care să fie
echivalente din punct de vedere elastic şi orientând axa z normală la
acest plan, ecuaţiile de mai sus devin:
ε x = a11σ x + a12σ y + a13σ z + a16τ x y

ε y = a21σ x + a22σ y + a23σ z + a26τ x y
ε = a σ + a σ + a σ + a τ
 z 31 x 32 y 33 z 36 x y

γ yz = a44τ yz + a45τ xz
γ = a τ + a τ
 xz 54 yz 55 xz

γ xy = a61σ x + a62σ y + a63σ z + a66τ x y

a14 = a15 = a24 = a25 = a34 = a35 = a 46 = a 56 = 0

Deoarece:
Cazul a trei plane de simetrie elastică
(problema anizotropiei)
Numărul constantelor care ilustrează proprietăţile elastice ale
corpului sunt 9, prin fiecare punct trec trei direcţii principale de
elasticitate. Un astfel de corp se numeşte ortogonal-anizotrop sau
ortotrop. Un element, paralelipiped dreptunghic detaşat dintr-un
astfel de corp prin plane paralele cu panele de simetrie elastică, după
o solicitare la întindere sau compresiune, după una din axe rămâne
paralelipiped dreptunghic.
Scris funcţie deε E, şi ϑ
1 G sistemul ϑ 1
x = σ x − 21 σ y − 31 σde ecuaţii
z , γ yz = τ arată:
E1 E2 E3 G23

ϑ12 1 ϑ 1
εy = − σ x + σ y − 32 σ z , γ xz = τ xz
E1 E2 E3 G13
ϑ31 ϑ 1 1
εz = σ x − 23 σ y + σ z , γ yx = τ yx
E1 E2 E3 G12
Cazul a trei plane de simetrie elastică
(problema anizotropiei)

Unde în relaţiile anterioare:


● E1, E2, E3 – modulii de elasticitate la întindere (compresiune)
pe direcţiile principale elastice x, y, z;
ϑ12
● - coeficientul lui Poisson reprezentând scurtarea pe
direcţia y când se produce o alungire pe direcţia x;
ϑ21
● - coeficientul lui Poisson reprezentând scurtarea pe direcţia
x când se produce o alungire pe direcţia y;
● G23,G13,G12 – moduli de elasticitate transversală, ilustrând
modificarea unghiului dintre direcţiile principale yz, xz, xy.

1ϑ21 = E2ϑ32 , E2ϑ32 = E3ϑ31 , E3ϑ13 = E1ϑ31


Din motiveEenergetice:

Cazul izotropiei plane

Dacă prin fiecare punct al unui corp trece un plan în care


toate direcţiile sunt echivalente din punct de vedere al proprietăţilor
elastice, atunci legea lui Hooke generalizată într-un sistem de
referinţă cu axa z normală la acest plan devine:
ε x = a11σ x + a12σ y + a13σ z ,γ yz = a 44τ yz

ε y = a12σ x + a11σ y + a13σ z ,γ xz = a 44τ xz

ε z = a13 ( σ x + σ y ) + a33σ z

γ xz = 2 ( a11 − a12 ) τ xy

Constantele elastice se reduc la 15. Corpul se bucură de o


anizotropie denumită de A. Love anizotropie transversală.
Cazul izotropiei plane
Direcţia normală la planul de izotropie şi toate direcţiile în
acest plan sunt direcţii principale elastice.
ϑ Folosind E, şi G ecuaţiile
fizice devin: 1 ϑ/ 1
εx =
E
(σ x − ϑσ y ) −
E/
σ z , γ yz =
G/
τ yz

1 ϑ/ 1
εy =
E
( σ y − ϑσ x) −
E/
σ z , γ xz =
G/
τ xz

1 ϑ/ 1
ε z = ( σ x − ϑσ y ) − / σ z , γ yx = τ yx
E E G

ϑ
în care:
E – modulul de elasticitate după o direcţie în planul izotropic;
E/ - Emodulul de elasticitate după o direcţie normală în planul
G=
izotropiei;2 ( 1 + ϑ )
– coeficientul lui Poisson în planul izotropie;
ν/ – coeficientul lui Poisson ilustrând scurtarea în planul
izotropie când se produc lungiri pe o direcţie normală la acest plan;
Cazul izotropiei plane
În mod firesc pământurile se includ în
două categorii de anizotropie şi anume:
– cazul proprietăţilor mecanice diferite în
spaţiu după mai multe direcţii;
– cazul terenurilor stratificate,
caracterizate prin proprietăţi mecanice
diferite.
În ultima categorie de anizotropie se pot
cita: turba, pământ îngheţat care conţine lentile
de gheaţă, loessul; iar din cea de a doua
categorie cităm: pământ ce reazemă pe stâncă,
pământ îngheţat, argile cu straturi de nisip,
teren îngheţat acoperit cu un teren neîngheţat.
Cazul izotropiei plane
Relaţiile deduse, au un caracter semiempiric, dar foarte
utile într-o primă aproximaţie:
ϑ P zϑ
σz =
2π Rϑ + 2

Valorile ν, corespund anumitor cazuri particulare şi anume:


Pentru ν =3, se obţine ecuaţia teoriei elasticităţii (material
omogen şi izotrop).
Pentru ν =4, corespunde unui material la care modului de
deformaţie creşte cu adâncimea.
Pentru ν =6, corespunde situaţiei în care a avut loc
dezvoltarea completă a deformaţiei plastice.
Cu cât valoarea factorului de concentrare este mai mare
cu atât valoarea tensiunilor ar fi mai mare pe linia de acţiune a
forţei, stingerea lor făcându-se mai repede lateral acestei forţe,
după cun se vede şi în figură.
Cazul izotropiei plane