Sunteți pe pagina 1din 4

Literatura aservita ideologiei

comuniste
Instaurarea regimului comunist a produs o
serie de schimbări atăt la nivel politic si social,
căt si la nivel cultural. Literatura din această
perioadă este profund marcată de componenta
naţională, devenind o unealtă a partidului
pentru a „educa” (a se înţelege a manipula)
căţi mai mulţi oameni. Scriitori erau obligaţi să
scrie doar despre temele propuse şi susţinute
de către partid, le era dictat cum să scrie, ce
să scrie şi cum să se comporte în acord cu
profesia lor. Cei care nu se supuneau acestor
reguli trebuiau să facă faţă repercursiunilor: li
se interzicea publicarea operelor sau erau
excluşi din puţinele cercuri literare rămase.
Scriitorii trebuiau să funcţioneze asemeni unui
corp de armată, aflat sub conducerea
partidului comunist, ce trebuiau să lupte
împotriva literaturii imperialiste, considerată
decadentă, murdară si dăunătoare.
Acest referat se va ocupa de analiza a trei
poezii din perioada comunistă, texte ce
demonstrează, prin tematica si limbajul lor,
cele prezentate mai sus. Una dintre aceste
poezii este intitulată Drumul către viitor .
Poezia este o amplă antiteză între trecutul
duşmănos al ţării si viitorul luminos promis de
către partidul comunist:
„Am în spate de la Burebista Acest timp de
glorii azi ridică
Pînă la Cîrmaciul de acum Falnic, luminosu-i
obelisc.
Leaturile cu adesea trista Semn de purpur care
ne indică
Soarta pe al ţării vajnic drum. Drumul către
comunistul pisc.
Dar pe drumul prin vecii întins Iar Cîrmaciul
înţelept e-n frunte,
Noi sîntem aceia ce-am încins. Ceauşescu-n
veghea ţării, munte.”
Ceauşescu este comparat cu Burebista, unul
dintre cei mai vrednici conducători ai acestei
ţări. El este cel care îşi asumă rolul de a
conduce poporul spre o lume şi o viaţă mai
bună. Este asemenea unui mesia ce, prin
bunătatea sa, îi îndrumă pe toţi spre calea cea
dreaptă. Comunismul este prezentat ca ultimul
ideal, ca cel mai înalt pisc, care trebuie atins
de către toţi, pentru a putea fi fericiţi. Numai
aderănd la ideologia comunistă, vom putea
atinge gloria. Puteriile „cărmaciului” sunt
hiperbolizate, acesta ajungănd să fie
comparat, prin măretţia sa, cu un munte.
Aceste pozii au aspectul unor laude, unor
omagii aduse ideologiei si conducătorilor
comunişti, formănd o literatură encomiastică.
Un asemenea text este şi poezia Cîntec pentru
preşedintele ţării . Aşa cum este sugerat în
titlu, textul este un lung omagiu adus
conducătorului ţării.
Prin El se luminează istoria şi vrerea Prin El
sîntem puternici şi drepţi, cu fruntea sus
Dorinţa şi credinţa acestui brav popor
Strălucind ideea, hotar celor ce nu-s
La sfat mereu cu ţara-i lumina şi puterea
Istoria prin El s-a-nnoit, destinul ei îl doare
Cum creşte in poveste viu veşnicul izvor. Prin
El sîntem un nume recîştigat sub soare.
Tot ce-i al ţării prin El e bun şi mare Te bucuri
că există şi că-l auzi EXIST
Tot ce-i al ţării greu întîi pe El îl doare PRIN
ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST.
El e Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare
Pămîntul plin de holde, de brazi, sub soare bun

Prin El noi sîntem toţi lumini biruitoare. Se


bucură că este în neamul său străbun.
Conducătorul este reprezentantul întregii
naţiuni, îmbinănd in fiinţa sa atributele acestui
„brav popor”. De.a lungul întregului text,
preşedintele este pomenit cu ajutorul
pronumelui personal „el”, scris cu majusculă.
Cu ajutorul acestui „El”, autorul poemului îl
ridică pe Ceauşescu la rang de zeitate, este
sanctificat şi privit precum o fiinţă
atotştiutoare şi atoatefăcătoare. Prezentăndu-l
în acest fel, autorul ajută la manipularea
omului simplu căruia i se cere să asculte de
partid şi de conducătorul acestuia fără să
obiecteze. Ceauşescu este prezentat ca
întruchipănd toate atributele unui bun
conducător, un conducător, fără de care atăt
ţara căt şi locuitorii acesteia ar fi pirduţi.
Atributele sale sunt preyentate prin
enumeratie, fiind scrise la fel ca şi pronumele,
cu majusculă. „El e Întîiul, cel Drept, cel Bun,
cel Tare.” Aceste adjective îl situează deasupra
tuturor din punctul de vedere al dreptăţii,
bunătăţii şi puterii. Toate aceste atribute sunt
apoi transferate întregului popor, care a fost
iybăvit numai prin ideologia partidului
comunist. Sloganul „EXIST/ PRIN ŢARA ŞI
PARTIDUL NOSTRU COMUNIST” reprezintă
crezul pe care trebuie să-l poarte în suflet
fiecare catăţean. Acest slogan distruge orice
şansă la individualitate, unicitate şi
originatlitate. Nu oferă oamenilor decăt o
singură posibilitate de existenţă, şi anume, o
existenţă doar întru ideile comuniste şi doar
întru binele întregii naţiuni. Ţara şi
colectivitatea sunt puse mai presus decăt
individul.