Sunteți pe pagina 1din 36

VALERIO EVANGELISTI

MAGUL

Romanul lui

Nostradamus
Valerio Evangelisti
MAGUS. IL ROMANZO DI NOSTRADAMUS. IL PRESAGIO
Copyright © 1999 Arnoldo Mondadori Editore S.p.A., Milano
Valerio Evangelisti
MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA
Copyright © 2002 Editura ALLFA
Toate drepturile rezervate Editurii ALLFA.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiatã fãrã
permisiunea scrisã a Editurii ALLFA.
Drepturile de distribuþie în strãinãtate aparþin în exclusivitate editurii.
All rights reserved.
The distribution of this book outside Romania, without the written
permission
of ALLFA, is strictly prohibited.
Copyright © 2002 by ALLFA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale


EVANGELISTI, VALERIO
Magul: Romanul lui Nostradamus / Valerio Evangelisti;
trad. Elena Bãnicã, - Ed. I.- Bucureºti: ALLFA, 2002
3 vol.; 17,8 cm.
ISBN 973-8171-72-5
Vol. I: Prevestirea – 2002. - 352 p. ISBN 973-8171-74-1
I. Bãnicã, Elena (trad.)

821.131.1-31-135.1
Editura ALLFA: Bd. Timiºoara nr. 58,
sector 6, cod 76548 – Bucureºti
Tel.: 402 26 80 / Fax: 402 26 10
Departamentul distribuþie: Tel.: 402 26 20 / Fax: 402 26 34
Comenzi la: comenzi@all.ro
URL: http://www.all.ro
Redactor: Olimpia Novicov
Director artistic: Mircia Dumitrescu
Coperta: Stelian Stanciu

PRINTED IN HUNGARY, ALFÖLDI NYOMDA PLC


VALERIO EVANGELISTI

MAGUL

Romanul lui

Nostradamus

volumul I

Prevestirea
Traducere de Elena Bãnicã
ANUL O MIE CINCI SUTE 5

ANUL O MIE CINCI SUTE

E ra o vreme a conflictelor, a suferinþelor ºi a descope-


ririlor. Trei mari state-naþiuni dominau Europa: Spania,
Franþa ºi Anglia. Însãºi puterea lor le împingea cãtre rãzboi ºi
le determina sã lege ºi sã dezlege alianþe în funcþie de
interesele momentului, în vreme ce graniþele creºtinãtãþii erau
erodate de imensul Imperiu otoman care încerca, mulþumitã
cutezanþei corsarilor sãi, sã deþinã controlul Mãrii Mediterane.
În timp ce Anglia intervenea rareori în evenimentele ce
aveau loc pe continent, între Franþa ºi Spania conflictele erau
pe cale sã devinã ireconciliabile. Aceasta din urmã, îmbogã-
þitã de aurul care începea sã vinã din belºug din coloniile de
dincolo de Ocean, din propriile flote comerciale, ºi datoritã
coeziunii sale interne, avea ambiþii imperiale. Ambiþii încoro-
nate parþial când, în 1519, regele Carol al V-lea a moºtenit de
la bunicul sãu, Maximilian I, o datã cu sceptrul habsburgic,
titlul de Împãrat al Apusului, cãruia suveranii ºi nobilii locali
ar fi trebuit, în teorie, sã i se supunã.
Acest fapt a alterat raporturile de forþã, de altfel mereu
instabile, cu Franþa. Hegemon în domeniul artistic ºi literar,
puternic pe plan militar graþie artileriei moderne ºi, pe cât se
pãrea, de neînvins, regatul francez îºi împletea soarta cu cea a
Italiei, pe care o vedea ca teritoriul natural pentru a se extinde.
6 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

Pe lângã faptul cã suveranii sãi îºi amestecaserã de câteva


secole sângele cu cel al celor mai nobile familii italiene, se
desfãºura un schimb continuu de artiºti ºi scriitori, favorizat de
raportarea lor comunã la civilizaþia anticã latinã, ca model
suprem de viaþã intelectualã.
Atunci când interesele spaniole s-au extins ºi înspre Italia,
traducându-se în Sud într-o dominaþie directã ºi uneori bru-
talã, disputa dintre Franþa ºi Spania a devenit inevitabilã, iar
teritoriul italian, locul natural de desfãºurare.
Cele douã puteri care-ºi disputau Europa aveau un suflet
profund diferit. Amândouã se declarau fervent catolice, dar
catolicismul spaniol era sumbru, auster, riguros pânã la fana-
tism. Acolo Inchiziþia, întunecata instituþie creatã în Evul Me-
diu din voinþa Bisericii de a-i nimici pe eretici, pe care regii
spanioli îi transformaserã într-un instrument de control politic,
avea o importanþã enormã. Inchiziþia a fost aceea care a pus
în practicã, la sfârºitul secolului al XV-lea, prima încercare de
anihilare totalã a minoritãþii ebraice. Iniþiativa s-a transformat
într-un adevãrat genocid atunci când s-a dezlãnþuit vânãtoarea
împotriva acelor evrei care, convertiþi cu forþa, nu ofereau
destule garanþii de încredere: cei arºi de vii, deposedaþii, con-
damnaþii la o viaþã de umilinþe se numãrau cu zecile de mii.
Acest masacru se desfãºura paralel cu un altul care fãcea
ravagii mai ales în Europa de nord ºi era îndreptat împotriva a
jumãtate din specia umanã: femeile, definite de Pãrinþii Bi-
sericii drept “recipiente ale pãcatului”. Dispreþul faþã de ele
era constant ºi adesea ajungea la izbucniri de furie ucigaºã.
Prin aºa-zisele vrãjitoare erau lovite supunerea faþã de ritmurile
naturii, legãtura cu pãmântul ºi cu ciclurile lui. Nu întotdeauna
Inchiziþia era cea care conducea masacrul. Foarte active ºi
mai fioroase se dovediserã a fi tribunalele civile, unde slujitorii
Bisericii ºedeau alãturi de principi ºi feudali.
Întunecimii hispano-germanice, nu întâmplãtor reunitã
într-un singur imperiu, i se opunea civilizaþia francezã, mai
pãgânã ºi mai tolerantã. Dacã Împãratul Carol al V-lea era
imaginea însãºi a tristeþii, dinastia Valois a încurajat la început
ANUL O MIE CINCI SUTE 7

o anumitã libertate de gândire ºi a tolerat vesela destrãbãlare


a nobilimii. Femeile franceze, deºi nu contau mai mult decât
cele spaniole sau germane, cel puþin nu trãiau sub ameninþarea
rugului. Chiar ºi evreii, deºi supuºi unor vexaþiuni sporadice,
reuºeau într-un fel sau altul sã prospere. Legi foarte aspre,
deºi adesea ignorate, împiedicau ca ei sã devinã obiect de
batjocurã ori violenþe. Mulþi au fãcut avere, asigurându-ºi o
viaþã liniºtitã, mai ales atunci când consimþeau sã renunþe la
propria lor credinþã. Biserica ºi Statul nu erau interesate de
controlul grupurilor etnice, ci de cel al conºtiinþelor.
Paradoxal, condiþiile de viaþã ale minoritãþii iudaice erau
mai bune în acea zonã a Provenþei din jurul oraºului Avignon
numitã comitatul de Venaissin, guvernat de legatul pontifical.
Biserica, ce se constituise graþie lui Cesare Borgia ºi în autoritate
teritorialã, se înfãþiºa de altfel ca o realitate contradictorie.
Dacã în clerul de jos erau dese cazurile de solidaritate ºi înþe-
legere faþã de cei umili, în clerul înalt domnea o scandaloasã
libertate de moravuri, împãrtãºitã de nu puþini suverani pontifi.
Între aceºtia din urmã, chiar cei mai puþin suspecþi de libertinaj
cultivau totuºi ambiþii princiare ºi interveneau activ în politicã
ºi în chestiunile dinastice. Imaginea care rezulta, uneori ne-
dreaptã, era aceea a unei pofte nemãsurate de bogãþii materiale
ºi de putere secularã, al cãrei corolar era persecutarea crudã a
oricui ar fi încercat sã reafirme valorile egalitare ºi de sãrãcie
ale mesajului evanghelic.
Acesta a fost elementul care a adãugat tragediilor secolului
pe aceea ºi mai devastantã a rãzboaielor religioase. În 1517
un preot din Ordinul augustinilor, Martin Luther, s-a revoltat
împotriva corupþiei Bisericii romane, invocând o reformã
radicalã. L-au urmat atât cei care-i împãrtãºeau aspiraþiile
spirituale, cât ºi cei care vedeau în acest protest promisiunea
unei emancipãri din sclavia materialã. Aceºtia din urmã au
descoperit curând cã Luther nu avea nici o intenþie de a
submina ordinea constituitã, dar asta nu a împiedicat ca
Reforma sã se rãspândeascã în toatã Europa.
8 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

În acel moment chiar ºi regii Franþei ºi-au schimbat atitu-


dinea ºi în toate marile state europene s-a produs o profundã
fracturã. În vreme ce Anglia îmbrãþiºa din interes noul crez,
suveranii de pe continent au trebuit sã facã faþã unor noi mo-
tive de conflict, de aceastã datã interne. ªi astfel, cronicelor
calamitãþi ale rãzboaielor, molimelor, foametei, li se alãturarã
acelea ºi mai insidioase ale urii fratricide.
Aºadar, la începutul secolului al XVI-lea, cei patru
cavaleri ai Apocalipsei intraserã în acþiune. Lipsea doar un
poet care sã le serveascã drept interpret. Apoi acel poet s-a
nãscut. Numele lui era Michel de Nostredame.
ABRASAX. MOTANUL 9

ABRASAX. MOTANUL

N ostradamus urcã ºchiopãtând în camera de la catul


de sus, atelierul, cum îi spunea el, în care-ºi
petrecea nopþile albe. Se lãsã pe scaunul din bronz, în formã
de X, care-i fusese fãcut la comandã, în amintirea jilþurilor în
care ºedeau profeþii epocii clasice. Picioarele îi erau strãpunse
de junghiuri sfâºietoare. La ºaizeci ºi trei de ani, solida sa
constituþie fizicã era slãbitã de gutã, care-l chinuia în cele
mai neaºteptate momente. Poate cã era o pedeapsã pentru
cã umblase în tinereþe prea mult.
Cu flacãra lumânãrii aprinse o lampã, apoi, bâjbâind, cãutã
sub mãsuþã ligheanul plin cu apã sãratã. Se descãlþã ºi-ºi cufundã
picioarele în lighean. ªi acesta era un gest care fãcea parte
din obiceiurile vechilor profeþi. Pentru el, însã, avea menirea
suplimentarã de a-i alina puþin suferinþele ºi, mai ales, de a
evita instalarea unei dureri de cap.
Cu trecerea timpului, experienþa pentru care se pregãtea
nu-l mai emoþiona ca altãdatã. κi amintea de momentul în
care descoperise cu teroare cã nu-ºi mai putea controla
pãtrunderile în acel univers, diferit ºi totuºi coexistent cu cel
uman, în care timpul era imobil ºi doar spaþiul curgea. Lumi-
na astralã, îl numise Paracelsus, în vreme ce Ulrich de Mainz,
acel demon nebun cu înfãþiºare omeneascã, îl descrisese ca
10 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

fiind lumea în care domneºte Abrasax, dumnezeul-numãr.


Entitatea cosmicã veche ºi de neînþeles a gnosticilor.
— Sã nãdãjduim cã noaptea asta va fi mai scurtã decât
cea de ieri, murmurã. Dupã care adãugã: ªi mai puþin tulbu-
rãtoare.
Suspinã uºor, luã ramura de laur aºezatã pe masã ºi se
lãsã din nou pe jilþ, în aºteptarea evenimentului. Dacã în
tinereþe îi fusese teamã, asta se datorase probabil traiului imoral
pe care-l dusese. Amintindu-ºi, încã îi era ruºine. Nu se mai
regãsea în tânãrul care fusese, ambiþios ºi superficial, capabil
doar de a face rãu femeilor pe care le întâlnea, uneia
îndeosebi. Singura caracteristicã inteligibilã a lumii fãrã timp
era aceea de a dilata visele ºi coºmarurile celor ce pãtrundeau
în ea, prefãcându-le în paradisuri sau infernuri fãrã sfârºit.
Nechibzuinþa din tinereþe îi transformase mintea într-un ocean
de teroare. Apoi teroarea dispãruse, dar nu ºi neliniºtea.
Acum, când era aproape bãtrân, putea în sfârºit sã se
considere mulþumit de sine. Devenise un om bun, chiar exagerat
de serios. Putea sã-ºi iasã din trup fãrã prea multe temeri. Pãcat
însã cã o remuºcare de neînlãturat îi umbrea seninãtatea
deplinã. Contemplã, dincolo de fereastra întredeschisã, bolta
înstelatã ce domnea peste mica aºezare Salon-en-Craux, cufun-
datã într-o liniºte desãvârºitã. Se gândi la cei ºase fii ai sãi
care dormeau la catul de jos, mai puþin mica Diane, nãscutã
cu doar doi ani în urmã, ce dormea cu maicã-sa la acelaºi etaj
cu el. Apoi închise ochii ºi se pregãti pentru o nouã întâlnire
cu Parpalus, spiritul sãu cãlãuzitor. Cu degetele mâinii drepte
cãutã pe masã, printre hârtiile împrãºtiate, inelul care, atunci
când era rotit, uºura contactul. Durerile pe care i le provoca
guta slãbiserã simþitor.
Câteva clipe mai târziu, deschise însã ochii. Dumne-
zeule! exclamã. Auzise mieunatul fals ºi înspãimântãtor, al
unui motan. Se ridicã puþin din jilþ. Prietenul sãu motanul, o
corciturã fãrã nume care venea în atelier de pe acoperiºuri,
sãrise în încãpere ºi înainta cu grijã, cu mers împiedicat.
— ªi tu ce vrei ? Ce-ai pãþit ?
ABRASAX. MOTANUL 11

Nostradamus renunþã sã se ºteargã pe picioare ºi sã se


încalþe la loc. Îi fãcu semn animalului sã se apropie, încercând
sã-l atragã pocnind din degete. Dar îºi dãdu îndatã seama cã
motanul avea o anomalie înfricoºãtoare, în afarã de acel
mieunat strident ºi cavernos.
Motanul pãrea cocoºat ºi înainta cu coada dreaptã împin-
gându-se doar cu labele din spate. Pupilele, în mod normal
îngustate, erau dilatate ºi roºiatice. Pãrea cã suferã mult ºi, în
acelaºi timp, cã este agitat de o furie ascunsã care îl fãcea sã
avanseze în ciuda unei dureri crâncene.
Nostradamus se cutremurã ºi sãri din jilþ vãrsând lighea-
nul. Dar nu îndrãzni sã se apropie de animalul care îºi con-
tinua înaintarea cu greu, privindu-l fix ºi zbârlindu-se.
Privind întâmplãtor spre colþul în care lãsa de obicei
mâncarea pentru motanul prieten îºi dãdu seama ce se
întâmplase. Infuzia de ierburi se vãrsase pe scândurã ºi pe
bolul de unde motanul îºi consuma pe furiº mesele rapide.
Atunci Nostradamus înþelese. Animalul trãia aceleaºi
experienþe pe care le trãise el în tinereþe, atunci când orga-
nismul încã nu i se obiºnuise cu pilosella (aceasta era
denumirea exactã a ierbii). Deºi cuprins de tremur, încercã
sã-ºi confirme bãnuiala. Întinse mâna cãtre astrolabul greu
de pe etajerã, hotãrât sã-l arunce spre animal. Motanul sãri
înapoi ca ºi cum i-ar fi putut prevedea intenþiile. Nostradamus
îºi retrase mâna anulând ameninþarea. În clipa aceea un
sfeºnic gol alunecã pe marginea mãsuþei ºi cãzu, fãcând un
zgomot asurzitor, acolo unde se aflase cu puþin înainte pisica.
Legea clarviziunii dãduse încã o datã dovadã de o logicã
implacabilã. Ceea ce era scris în destin se împlinea sub orice
formã, alegând dintre miile de perspective posibile. Chiar cu
riscul de a încãlca legile fizicii ºi ale raþiunii.
— Eºti Parpalus, nu-i aºa? murmurã Nostradamus cu voce
sugrumatã. Motanul îl privea fix cu ochii sãi roºii care acum
nu-i mai erau potrivnici.
— N-ar trebui sã intri în lumea mea. Ai ceva sã-mi spui?
12 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

Motanul nici nu se miºcã ºi nici nu mieunã. Dar Nostra-


damus simþi desluºit, în mintea sa, ºoapta agitatã cu care
demonul îi vorbea de obicei în universul cãruia îi aparþinea,
rãmânând ascuns în tenebre. Vãzu imagini limpezi ºi totodatã
confuze, despre întâmplãri care se petrecuserã sau care urmau
sã se întâmple. Monologul a fost scurt ºi înfricoºãtor.
— Stai, nu pleca, bãlbâi Nostradamus când Parpalus nu-i
mai spuse nimic. Trebuie sã transcriu ceea ce mi-ai spus,
altfel totul va dispãrea.
Motanul se ridicã pe labele din spate, rãmânând în acea
poziþie nefireascã. Doar coada i se miºca din când în când.
Restul corpului semãna cu o statuetã caraghioasã modelatã
de un sculptor neexperimentat. Ochii îi rãmâneau holbaþi.
Nostradamus se prãbuºi din nou în jilþul din bronz ºi întinse
mâna dreaptã cãtre pana din cãlimarã. La început degetele îi
tremurau prea tare ºi pãtã foaia. Apoi, în chip aproape mecanic
începu sã traducã viziunea într-un catren rimat. Doar poezia
îi îngãduia sã povesteascã ceea ce vãzuse; dar trebuia sã
scrie dintr-o datã, înainte ca din minte sã-i disparã coºmarul.
Când terminã se simþi mai liniºtit. Privi versurile enig-
matice pe care le avea în faþa ochilor:
L’an mil neuf cens nonante neuf sept mois,
du ciel viendra un grand Roy d’effrayeur:
resusciter le grand Roy d’Angolmois:
avant, après Mars regner par bon heur.
Scrierea-i pãru de neînþeles. Într-adevãr, regele de Angol-
mois pãrea sã fie, fãrã doar ºi poate, Francisc I, care fusese
conte de Angoulême. Dar cine urma sã-l învie pe acel suveran
rãzboinic? Cine urma sã-l invoce pe Marte, zeu al rãzboiului,
în numele fericirii?
Preþ de câteva clipe uitase de motan. Când ºi-l reaminti
simþi cum teroarea punea din nou stãpânire pe el. Animalul
stãtea în continuare ridicat pe labele din spate, fãrã nici un
efort aparent. Avea ochii ca niºte tãciuni aprinºi. Pãrea un
mic monstru de porþelan.
ABRASAX. MOTANUL 13

Nostradamus trebui sã înghitã în sec înainte de a putea


sã vorbeascã.
— Parpalus, sau oricine ai fi..., fãcu o pauzã, încercând,
fãrã succes, sã-ºi recapete siguranþa în ton. Cine este acel
Rege înfricoºãtor care va coborî din cer în 1999? ªi luna iulie
este chiar iulie sau este august din calendarul gregorian? Nu
era chip: nu-ºi putea controla vocea, îi ieºea deformatã ºi
tremurândã.
ªtia bine cã nu urma sã primeascã nici un rãspuns. Se
bizuia pe o nouã viziune care sã-l lãmureascã. Ceea ce vãzu
era însã o halucinaþie de moment, rãvãºitoare prin oroare ºi
forþã. κi acoperi faþa cu mâinile. Nu, nu ! Iarãºi el ! Rãmase
aºa îndelung. Apoi, cu efort coborî degetele ºi privi felina.
Încercã sã-ºi controleze iar intonaþia:
— El este, nu-i aºa, Regele Terorii? Este Ulrich?
Drept rãspuns motanul ieºi din nemiºcare ºi cãzu din nou
pe labele din faþã. Reîncepu sã miaune, apoi se întoarse, sãri
pe o canapea zdrenþuitã ºi de acolo pe pervazul ferestrei.
Dispãru în tãcere pe acoperiºurile luminate de lunã. Ochii îi
redeveniserã fireºti.
Nostradamus, foarte palid, îºi simþea inima bãtându-i
puternic în piept. Luã din nou în mânã foaia pe care o avea în
faþã, dar o lãsã sã cadã îndatã. κi apãsã vârfurile degetului
mare ºi arãtãtorului pe pleoapele închise. Nu, e îngrozitor,
murmurã din vârful buzelor. κi imaginã bãrbaþii ºi femeile
din anul 1999 având de furcã cu Ulrich, adicã cu ferocitatea
întrupatã ºi cu nemãsurata lui putere. Nu putea sã îngãduie
aºa ceva. Trebuia sã opreascã planul crud al celui ce-i fusese
maestru ºi care era acum duºmanul sãu implacabil. Numai
el, Michel de Nostredame, putea dejuca ameninþarea Regelui
Terorii. Dar pentru a o face era nevoit sã pãtrundã în regatul
lui Abrasax, poate pentru totdeauna. Ar fi fost cu neputinþã sã
încerce de unul singur.
Dintr-o datã îi revenirã în minte cele trei fiinþe umane,
singurele în afarã de el, capabile sã se miºte în acea dimensiu-
ne. Îi fuseserã cei mai hotãrâþi adversari, dar acum avea nevoie
14 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

de ei. Aºadar, trebuia sã-i evoce în chipul cel mai clar posibil.
κi reparcurse în grabã viaþa, cãutând chipurile celor care-l
urâserã cu atâta înverºunare.
Dincolo de fereastrã se auzi în depãrtare un mieunat.
Nostradamus luã din nou în mânã ramura de laur în timp ce-ºi
trimitea chemarea dincolo de barierele timpului.
BÃRBATUL CU MANTIE 15

BÃRBATUL CU MANTIE

T rãsura intrã zãngãnind pe strada principalã din


Montpellier ºi ridicã un nor de praf de pe pãmântul
uscat de seceta îndelungatã. Arºiþa provensalã, extrem de
puternicã în vara secetoasã a anului 1530, îºi fãcea simþitã
muºcãtura, astfel cã doar vreo doi vânzãtori, care moþãiau în
spatele tarabelor încãrcate cu marfã, ridicarã capul pentru a
privi acel vehicul lipsit de orice semn distinctiv, care trecea
cu o prea mare iuþealã. Dupã care se culcarã la loc.
Trãsura se opri în faþa unui han care, alãturi de obiºnuita
ghirlandã de flori, avea atârnat la intrare un cap de mistreþ
împãiat, cu ochii holbaþi. Pe firmã scria La Sosche, dar nu
exista nici un indiciu care sã explice acea denumire misterioa-
sã. Când auzi nechezatul cailor, domnul Molinas dãdu la o
parte perdelele ºi se uitã îngrijorat afarã. Rãsuflã uºurat, în
sfârºit cãlãtoria se terminase. Nu mai putea suporta scândura
incomodã, fãrã perne, pe care stãtea de cinci ore.
Vizitiul coborâse ºi venea sã-i deschidã uºa, dar Molinas
îl opri cu un gest brusc.
— Nu-þi face griji pentru mine, ocupã-te de cai. Omul se
supuse cu o scurtã plecãciune ºi se îndreptã cãtre argaþii care
ieºeau din grajdurile hanului.
16 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

Molinas îºi aranjã mantia neagrã, care-i atârna pe umerii


înguºti, atât de nepotrivitã cu arºiþa zilei. Când strãbãtuse
Pirineii îi fusese însã de mare ajutor ºi nu avea de gând sã
renunþe la ea. Asta ºi pentru cã, în caz cã ºi-ar fi dat-o jos, nu
ar fi putut sã ascundã spada scurtã care-i atârna la ºold ºi nici
pumnalul ascuns în teaca cusutã în interiorul jachetei de lânã.
Îl privi încruntat pe hangiul care venea cãtre el – un om
grãsuþ, cu faþa rumenã luminatã de un zâmbet larg.
— Bun venit, domnule! strigã hangiul încã de departe.
Aveþi bagaje? Pun pe cineva sã le descarce imediat.
Molinas arãtã cãtre un cufãr mare negru legat pe acoperiº.
— Doar acela. Rugaþi-i pe servitorii dumneavoastrã sã
fie atenþi, conþine obiecte fragile.
— Fiþi fãrã grijã, fiþi fãrã grijã! Hangiul dãdu ordin unui
servitor bãtrân, apoi arãtã cãtre intrarea tavernei. Urmaþi-mã,
domnule. ªtiþi deja cât o sã rãmâneþi?
— Nu ºtiu ºi nu ar trebui sã vã intereseze. Oricum nu
pentru puþin timp. Vã voi da un avans potrivit.
— Oh, nu vã faceþi griji. Întrebam ºi eu, de dragul de a
întreba. Hangiul era acum puþin intimidat, totuºi stârnit de
avansul promis, îl conduse pânã la uºa hanului: o deschizãturã
modestã, închisã de o perdea deasupra cãreia se gãsea
balconul de la catul de superior. Dând perdeaua la o parte îi
arãtã încãperea de unde venea un miros îmbietor de fripturã.
— Poftiþi, domnule. Pun imediat sã vã pregãteascã
prânzul. Mâncarea de la hanul meu este renumitã, iar vinul
nostru de Mirevaulx nu are pereche.
Molinas se opri în prag ºi întrebã:
— E liniºte?
Hangiul pãru dintr-o datã jenat.
— Eh, în privinþa asta, nu prea, admise el în cele din
urmã. Vedeþi, din nefericire, Montpellier gãzduieºte o uni-
versitate. Sunt mulþi studenþi care vin din Languedoc, din toatã
Provenþa, ºi chiar din Spania ºi Italia. Fac multã gãlãgie, asta
fãrã-ndoialã... Dar aºa este în tot oraºul. N-o sã gãsiþi hanuri
mai puþin zgomotoase decât al meu.
BÃRBATUL CU MANTIE 17

Poate cã hangiul se aºtepta sã vadã o expresie de indig-


nare pe faþa strãinului. Se mirã însã când îºi dãdu seama cã
bãrbatul cu mantie neagrã schiþa pentru prima datã un zâmbet.
— Nu-i nimic, comentã sec cãlãtorul.
Molinas intrã în sala mare a hanului, deja aglomeratã,
deºi mai era mult pânã la ora prânzului. Remarcã numãrul
mare de fete ºi de tineri cam dezmãþaþi. Doar douã mese de
lângã ºemineul stins erau ocupate de negustori în vârstã care
discutau concentraþi despre afaceri. Din bucãtãrie se auzea,
înãbuºit de vacarmul discuþiilor, sfârâitul cãrnii care se rumenea.
Privirea i se opri asupra ghirlandelor de laur care atârnau
din tavanul cu grinzi.
— Vã pregãtiþi de vreo sãrbãtoare?
Hangiul îºi fluturã mâna dreaptã în aer, cu un gest care
arãta nesiguranþã.
— Nu chiar. Mâine o sã se petreacã aici alegerea
procuratorului studenþilor. Adicã a celui care înainte se numea
abate ºi, mai înainte, rege. Zâmbetul îi dispãruse de pe buze.
Se spune cã ºansa cea mai mare o are domnul François
Rabelais. Ar fi o nenorocire: este cel mai mare derbedeu dintre
studenþi. A venit de puþin timp, dar a fãcut numai rele. Chiar
ºi predecesorul sãu, Guillaume Rondelet, oricât de mucalit
era, tot nu era aºa dezlãnþuit.
În ochii reci ai lui Molinas apãru dintr-o datã o sclipire
de interes.
— Existã vreo posibilitate sã fie ales un anume Michel
de Nostra-Domina?
— N-am auzit niciodatã de el, rãspunse hangiul. Apoi,
dintr-o datã, deschise gura mare: Vorbiþi poate de Michel de
Nostredame?
— Chiar despre el, rãspunse Molinas ºi, fãrã voie, îºi
închise uºor ochii.
— Dar nu candideazã. Este cel mai bun prieten al lui
François Rabelais, pe care îl ºi susþine. Altul care ne înnebu-
neºte cu nestãpânirile lui, chiar dacã nu este decât un boboc.
ªtiþi, când...
18 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

Furã nevoiþi sã întrerupã discuþia. O fatã cu pãrul blond


rãvãºit, îmbrãcatã într-o cãmãºuþã de atlaz atât de decoltatã
cã abia îi acoperea sfârcurile, se nãpustise asupra lui Molinas
ºi îi trãgea mantia cu putere.
— De ce porþi chestia asta neagrã? Vrei sã mori de cald?
Dã-o jos, ºi poate-mi dau ºi eu ceva jos.
Hangiul îi aruncã tinerei o privire autoritarã.
— Acest domn nu este ca ceilalþi. Întoarce-te la prietenele
tale. Dacã o sã aibã nevoie de tine, o sã te cheme.
Tânãra fãcu o grimasã, dar se retrase imediat. Hangiul îl
privi pe strãin ca ºi cum ar fi vrut sã se scuze.
— În oraºul ãsta asta-i atmosfera. Ca de altfel în toatã
Franþa, de când domneºte familia Valois, spuse suspinând.
Apoi adãugã, ca ºi cum ar fi vrut sã schimbe vorba: Chiar nu
vreþi sã vã scoateþi mantia?
— Nu.
Molinas nu se simþea impresionat: se aºtepta la o astfel
de situaþie. Fãcu semn cãtre o masã goalã: Mã aºez acolo.
Mai întâi prânzul, apoi o sã-mi aleg camera.
— Cum doriþi.
Hangiul fãcu o plecãciune, dupã care dispãru în
bucãtãrie.
Aºezat la masa sa, Molinas avu ocazia sã priveascã cu
atenþie încãperea. Hanul pãrea un vechi hambar reamenajat:
grinde de lemn ce stãteau la baza tavanului, resturi de paie
ce se iveau din ferestruicile de sus ºi un ºemineu din cãrãmidã
construit de curând. Dar îºi concentrã atenþia asupra clienþilor.
În afarã de grupul negustorilor, îmbrãcaþi în mãtase neagrã
ºi cu pãlãrii împodobite cu pene, vârsta medie era cu puþin
peste douãzeci de ani. Îndeobºte erau studenþi care glumeau
cu grupul înflãcãrat al prostituatelor, gata oricând sã treacã la
pipãit. Mai erau ºi niºte soldaþi, înfierbântaþi în tunicile pe
care le purtau, ºi chiar un preot, foarte palid ºi cu degetele
tremurânde, care stãtea singur la o masã ºi îºi turna mereu vin
roºu dintr-o ulcicã.
BÃRBATUL CU MANTIE 19

Molinas se uitã la scara de lemn ce ducea la balconul de


la etaj care se întindea de jur-împrejurul sãlii. Bineînþeles cã
prostituatele, care nu erau toate tinere ºi drãguþe, ar fi trebuit
sã-ºi însoþeascã clienþii în camerele de la etaj; dar atât studenþii,
cât ºi soldaþii pãreau sã se limiteze doar la replici obscene ºi la
pipãituri ocazionale. De altfel, pe fiecare dintre mese, în afarã
de aceea a negustorilor, trona o singurã carafã înconjuratã de
o mulþime de pahare. În acele pãrþi, banii nu pãreau sã fie în
exces.
Dintr-o datã atenþia lui Molinas fu atrasã de vocile gãlã-
gioase care se auzeau de afarã ºi, apoi, de intrarea în încãpere
a unui grup de tineri. Toþi râdeau, iar feþele lor vesele erau în
contrast cu hainele roºu închis pe care le purtau, înviorate doar
de niºte gulere mari din atlaz alb.
Cel care conducea grupul aruncã în spate pãlãria cu boruri
mari.
— Bine, prieteni, prea multã ºtiinþã încinge creierul. Pentru
a stinge focul, doctrina ne oferã doar douã leacuri: un pahar de
vin ºi pântecul ispititor al unei tinere. Zic bine, Michel?
— Foarte bine, François.
Privirea agerã a lui Molinas se fixã imediat asupra celor
doi tineri care vorbiserã. Cel cãruia i se spusese François pãrea
mai puþin tânãr decât ceilalþi. Avea o figurã inteligentã, ochi
cãprui strãlucitori, gura expresivã ºi pofticioasã peste care se
lãsau o pereche de mustãþi negre ºi dese. Pãrul lung ºi creþ îi
acoperea ceafa.
Michel, care era mai scund ºi mai slab, purta barba tunsã
scurt ºi, deºi ochii lui cenuºii radiau veselie, aveau o expresie
severã, dacã nu chiar austerã. Vârsta fragedã i se putea ghici
dupã obrajii de un roºu aprins ºi dupã fruntea, înaltã, dar fãrã
riduri. Întreaga lui purtare era oricum mai liniºtitã decât cea a
prietenului sãu, iar buzele, conturate în partea de sus de mustãþi
subþiate spre centru ºi ample cãtre extremitãþi, erau subþiri ºi
palide.
Îndatã ce noii veniþi se aºezarã în jurul unei mese lungi,
prostituatele îi lãsarã brusc pe ceilalþi clienþi ºi se îngrãmãdirã
20 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

în jurul lor, imitate ºi de câteva servitoare. François întinse imediat


mâinile cãtre sânii unei tinere mai voluptuoase decât celelalte.
— Vino, Corinne ºi dã-mi puþinã alinare, exclamã cu o
falsã disperare. Nici nu ºtii cât de des te visez!
Tânãra, o blondã corpolentã, reuºi în ultima clipã sã se
elibereze din strânsoare.
— Nu, domnule Rabelais. ªtiþi care sunt regulile. Plata
mai întâi. Astfel vorbind, prefãcându-se cã vrea sã se apere,
Corinne îºi desfãcu puþin cordonul care-i strângea poalele
cãmãºii, lãsând sã se întrevadã o adânciturã ce despãrþea
douã rotunjimi roz ºi viguroase.
— Nu cer decât o degustare. Nu-i dreptul meu? se plânse
François care rãmãsese cu mâinile în aer.
— Prietene, uiþi cã pânã de curând ai fost un benedictin
ºi, înainte de asta, un franciscan, spuse Michel pe un ton
amuzat. κi mângâie barba cu un gest comic-grav ºi-ºi uni
vârfurile degetelor. Mã simt obligat sã-þi amintesc numeroasele
tale jurãminte de castitate. Cam prea numeroase...
François izbucni în râs.
— Castitate? Michel, prietene, se vede cã n-ai cãlcat
niciodatã într-o mãnãstire. Singura limitã a desfrâului cãlu-
gãrilor este înfricoºãtoarea urâþenie a celor mai mulþi dintre
ei ºi a femeilor pe care le au în jur. Arãtã cãtre Corinne, care
stãtea cu un aer maliþios, cu mâinile pe ºoldurile voluminoase,
scoþându-ºi sânii în evidenþã. În mãnãstirile în care am fost
eu, prietena noastrã nu ar fi fost primitã niciodatã din cauzã
cã este prea frumoasã ºi prea virtuoasã.
Un val de râs contagios cuprinse întregul grup ºi chiar ºi
Corinne trebui sã se ºteargã la ochi. Din toatã camera, doar
Molinas ºi preotul cu degetele tremurânde rãmaserã serioºi.
Ba chiar acesta din urmã, îºi mai turnã niºte vin ca ºi cum ar
fi vrut sã uite ceea ce auzea. Fruntea lui roºie era acoperitã
de sudoare.
Când se mai liniºtirã râsetele, un student mai firav, cu un
pãr blond ºi rar, spuse încet, ca pentru sine:
BÃRBATUL CU MANTIE 21

— Din fericire suntem la Montpellier ºi nu la Toulouse.


Dacã am învãþa acolo, acum am fi deja închiºi în cuºca
ereticilor.
Nu primi nici un rãspuns imediat, cãci între timp venise
hangiul cu niºte carafe pline cu vin ºi le aºeza pe masã. Însã
orice urmã de veselie dispãru. Rabelais, fãrã sã mai aºtepte
paharele, luã o carafã ºi începu sã bea; în timp ce-ºi ºtergea
mustãþile cu dosul palmei spuse:
— Antoine are dreptate. Toulouse este capitala fanatis-
mului. De altfel, Inchiziþia domneºte acolo de mai bine de
trei veacuri.
Auzind cuvântul “inchiziþie”, Molinas tresãri. Nu-l bãgã
în seamã pe hangiul care-i aducea o farfurie plinã cu fripturã
de vitã, înecatã într-un sos de oþet, zahãr ºi scorþiºoarã alãturi
de o canã de vin roºu. Bãrbatul îi spuse ceva, dar nu-l auzi.
Avea urechi numai pentru ce se petrecea la masa studenþilor.
Rabelais se întorsese cãtre Michel:
— Tu ºtii cum este, nu-i aºa? Înainte de a veni la Montpel-
lier ai învãþat la Toulouse.
— Vorba vine învãþat, rãspunse Michel, ridicând din
umeri.
— Oricum, atât tu cât ºi Antoine Saporta aþi pus punctul
pe “i”. La Toulouse Inchiziþia controleazã toate aspectele
vieþii de fiecare zi. Nici universitatea nu face excepþie. Profe-
sorii îºi ascund cunoºtinþele de teamã cã ar putea fi consideraþi
eretici. Fiecare disciplinã trebuie sã se conformeze învãþã-
turilor Bibliei, oricât de absurde ar fi, sau concepþiilor puþinilor
filosofi greci consideraþi compatibili cu creºtinismul. De fapt,
doar ale lui Aristotel. Acolo se trãieºte în spaimã ºi cuºca
ereticilor este doar aspectul cel mai evident al obtuzitãþii
generale.
O atmosferã sumbrã domnea acum peste toþi. Simþind-o,
prostituatele ºi servitoarele se depãrtarã în liniºte. Doar Corinne
rãmase nemiºcatã la locul ei, deºi nu mai era nimeni atent la
voluptoasa ei frumuseþe.
22 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

— Dacã la Toulouse se trãieºte aºa, atunci înseamnã cã


nimeni n-are chef sã facã dragoste, comentã ea mâhnitã.
Michel aprobã.
— Chiar aºa. Poate cã o fac pe ascuns, dar nu cumva sã
fii prins. E de-ajuns o nimica toatã ºi eºti acuzat de impietate
sau de erezie. De cele mai multe ori eºti achitat, dar asta nu
înainte de a fi fost supus unor torturi care-þi sting dorinþa de a
trãi. Ba mai mult, torturile le sunt aplicate ºi tuturor prietenilor
ºi cunoºtinþelor tale.
Rabelais pãrea foarte miºcat. Coborî tonul.
— Michel, tu provii dintr-o familie de evrei...
— Sunt un bun creºtin!
— De acord. Dar bunicul tãu era iudeu. Ai povestit cã s-a
convertit prin 1450.
— Am povestit eu asta? Michel pãrea mirat ºi puþin
speriat.
— Da. Nu-þi aminteºti? Sãptãmâna trecutã dupã pro-
cesiune. Erai atât de beat, încât cu greu ai putut sã-þi pãstrezi
atenþia treazã. Am început sã vorbim de evrei ºi tu ai început
sã povesteºti despre familia ta. Robinet, erai de faþã, parcã...
Un student uscãþiv, cu faþa ascuþitã, confirmã.
— Eram mulþi de faþã, chiar ºi câþiva derbedei.
— Aici evreii convertiþi sunt toleraþi, dar în Spania nu. ªi
Spania e aproape.
— S-a împlinit un veac de când familia Nostredame a
abjurat! Michel era atât de indignat încât se încurcã. Eu, ca
ºi tatãl meu, sunt un creºtin fervent! Iar fratele meu Jehan se
aflã în prima linie în vânãtoarea hughenoþilor!
— Bine, bine. Rabelais îºi deschise braþele într-un gest
împãciuitor. Voiam doar sã-þi sugerez sã fii mai prudent când
aminteºti de strãmoºii tãi. Se spune cã Inchiziþia spaniolã ar
avea agenþi ºi informatori peste tot, aºa-ziºii familiari...
— Aici suntem în Franþa.
— Dar poate ai auzit ºi tu de Juan de Pedro Sanchez.
Acum vreo patruzeci de ani a vrut sã se refugieze în Provenþa,
dupã ce participase la asasinarea inchizitorului de la Sara-
goza, Arbues. Un student care slujea Inchiziþia spaniolã l-a
BÃRBATUL CU MANTIE 23

gãsit ºi l-a denunþat inchizitorilor de la Toulouse. A scãpat de


arest printr-un miracol, dar a fost condamnat la moarte în
contumacie iar bunurile i-au fost sechestrate.
— A mai fost unul care nu a fost atât de norocos, adãugã
Robinet. Se numea Gaspar de Santa Cruz, bãnuit ºi el cã ar fi
avut legãturã cu uciderea lui Arbues. S-a ascuns în Provenþa
ºi a murit trei ani mai târziu. Inchiziþia spaniolã l-a arestat pe
fiul sãu ºi l-a constrâns sã devinã agent. Tânãrul a cerut inchizi-
torilor de la Toulouse, ºi a reuºit, sã obþinã dezgroparea rãmã-
ºiþelor tatãlui sãu. Le-a adus la Saragoza unde au fost arse sub
ochii lui. A fost obligat sã asiste la ultrajul adus trupului
pãrintelui sãu în piaþa publicã.
— Înþelegi, Michel? spuse Rabelais. Inchiziþia spaniolã
are ochi peste tot ºi cea de la Toulouse este aliata ei tradiþio-
nalã. O alianþã între monºtri fanatici ºi ignoranþi.
— Este adevãrat, dar eu n-am nici un motiv sã mã tem,
se rãzvrãti Michel, ca ºi cum prietenii ar fi încercat sã-l lege
de o realitate care nu-i aparþinea.
Rabelais suspinã.
— Lasã-mã sã termin ºi nu te înfuria aºa. Pericolul pentru
tine nu este legat doar de originile tale. Toatã lumea ºtie ce
ai fãcut la Bordeaux acum trei ani.
Michel pãrea uimit.
— La Bordeaux? Dar tot ce am fãcut a fost sã lupt
împotriva ciumei!
— Da, dar împreunã cu cine?... Îþi spun eu. Cu Ulrich de
Mainz. Nu erai scutierul lui?
Michel se albi brusc la faþã.
— ªi ce-i cu asta?
— Trãiascã ingenuitatea! Rabelais ridicã ochii în tavan,
mimând exasperarea. Îi fãcu semn lui Rondelet. Explicã-i tu,
Guillaume!
Cel interpelat se uitã fix la Michel, încruntându-ºi fruntea.
— Ulrich de Mainz este cunoscut drept ghicitor ºi necro-
mant. Inchiziþia cerceteazã de mult practicile lui magice.
Nu-mi spune cã nu ºtiai!
Michel ridicã din umeri.
24 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

— La Bordeaux profesa ca medic. De la el am învãþat


foarte multe lucruri.
— Doar în domeniul medicinei?
Pentru prima datã Michel pãru de-a dreptul stingherit. Îi
trebuirã câteva momente pentru a putea rãspunde:
— Nu înþeleg unde vrei sã ajungi.
— E simplu, interveni Rabelais. Capeþi faimã de vrãjitor.
La curs chiar ai menþionat acea carte a lui Ptolomeu... cum
se numeºte?
— “Tetrabiblos“. Dar este o simplã carte de astrologie.
— Ah, da, astrologia. Fii atent. În salã erau ºi niºte domini-
cani. Pentru ei magia naturalã, magia ceremonialã ºi astrologia
sunt acelaºi lucru. Aminteºte-þi cã episcopul de Rieux, Jehan
de Pins, este în închisoare la Toulouse ºi riscã sã fie ars pe rug
doar pentru cã a primit o scrisoare în limba greacã. ªi cã Jehan
de Cahors este arestat din motive ºi mai neînsemnate. Inchi-
zitorii noºtri se comportã din ce în ce mai asemãnãtor cu cei
spanioli.
Era evident cã acele discuþii nu-i fãceau plãcere lui
Michel. Ajunse sã se agite pe scaun ºi sã aprobe.
— Da, ai dreptate. O sã fiu prudent. Dar se vedea cã o
zicea doar ca sã punã capãt discuþiei.
Dispoziþia generalã devenise apãsãtoare. Din fericire han-
giul veni sã aducã paharele ºi toþi îºi turnarã din carafã. Câteva
momente mai târziu le reveni ºi buna dispoziþie. Un student
grãsuþ ºi bine clãdit ridicã pocalul sãu de metal.
— Sã bem pentru Montpellier, unde domneºte libertatea,
unde toþi soþii sunt încornoraþi, iar femeile nu se gândesc decât
la studenþi!
Corinne se strâmbã.
— Domnule Rondelet, aici soþii sunt încornoraþi ºi când
nu vor. Am auzit cã acum câteva seri aþi doborât uºa unei
case ºi aþi rãpit o tânãrã mireasã din patul ei nupþial.
— Cine, noi!? strigã imediat Rabelais, arcuindu-ºi o sprân-
ceanã. Aproape se înecã cu vinul pe care tocmai se pregãtea
sã-l bea. Noi suntem nevinovaþi ca niºte mieluºei. Când a
avut loc nelegiuirea noi dormeam de mult.
BÃRBATUL CU MANTIE 25

Antoine Saporta confirmã dând din cap.


— De altfel acel soþ îºi merita ciomãgeala pe care a
primit-o. Cu o nevastã atât de frumoasã el dormea în altã camerã.
Corinne clãtinã din cap.
— Din câte ºtiu eu, dacã nu ar fi intervenit gãrzile, fata
aia ar fi avut parte de un sfert de orã cam neplãcut.
— Poate vrei sã zici de un sfert de or㠓plãcut“, rãspunse
Rabelais. Ce obligaþii are un student la medicinã? Sã-i ajute pe
cei chinuiþi. Iar acea femeie era chinuitã pentru cã natura ei
nu era irigatã cu regularitate, dupã cum prescrie Hipocrat.
Gãinarii care au încercat sã comitã fapta voiau tocmai sã o
irige. Ce e rãu în asta?
Corinne, amuzatã, murmurã ceva ce Molinas nu reuºi sã
audã, provocând un hohot de râs general. Bãrbatul cu mantie
devenise foarte atent atunci când venise vorba despre Inchiziþia
spaniolã ºi despre familiarii ei; ºi atunci când studenþii vorbiserã
despre climatul represiv de la Toulouse. O imagine, greu de
uitat, îi revenise în minte. Avea doar patru ani atunci când, în
septembrie 1485, fusese ucis inchizitorul Arbues. ªi totuºi, încã
îºi mai amintea plebea din Saragoza care alerga dezlãnþuitã
pe strãzi în cãutarea iudeilor, convertiþi sau nu.
Tatãl sãu, care participase la urmãrire, îi arãtase, mândru,
fiului sãu rezultatul vânãtorii: douã rânduri de conversos ºi de
evrei de toate vârstele care erau duºi cãtre biserica La Seo,
fiind batjocoriþi ºi scuipaþi de mulþime. Aceste amintiri erau
urmate în mintea sa de imagini fugare. Spaima nestãpânitã a
prizonierilor când s-au vãzut înaintea unui ºir de stâlpi.
Uºurarea de-o clipã când ºi-au dat seama cã nu era vorba
de un rug, ºi-apoi o oroare de nedescris când înþeleseserã
pedeapsa care le fusese pregãtitã: aceea de a le fi bãtutã, de
stâlp, în cuie, mâna dreaptã. Puþin mai târziu un cor de urlete
acoperise chicotelile de bucurie ale privitorilor, pânã când arhi-
episcopul de Saragoza, care venise cãlare, ordonase între-
ruperea torturii. Urma ca Inchiziþia sã facã dreptate, promisese.
O dreptate mai subtilã ºi mai cumplitã decât cea din piaþã...
Molinas alungã din minte imaginea. Dar nu reuºi, cum
ar fi vrut, sã-ºi concentreze atenþia asupra mesei studenþilor.
26 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

Preotul singuratic, care stãtea aproape de el, scosese un sunet


ciudat, asemãnãtor cu un icnet de vomã. Mâinile îi tremurau
mai tare ca de obicei, astfel încât carafa îi alunecã pe podea
fãcând un zgomot asurzitor. Încercã sã se ridice, dar cãzu
înapoi pe scaun ºi, închizând ochii, alunecã pe jos.
Molinas, mirat, rãmase unde se gãsea. Studenþii, care
vãzuserã scena, se ridicarã toþi odatã. Rabelais ajunse primul
lângã bolnav. Îi îndoi genunchii ºi-i descheie cãmaºa. κi trecu
degetele peste pieptul bolnavului, în timp ce Michel îi
desfãcea braþele.
Dintr-o datã, François se dãdu înapoi. Îi trebuirã câteva
clipe ca sã se ridice. Arãtã cãtre preotul care era întins la
picioarele sale.
— Domnilor, spuse cu glas rãguºit, acest nefericit are
ciumã.
MOLIMA 27

MOLIMA

T oate clopotele din Montpellier bãteau în dungã la


intervale regulate. De trei zile, sub marele cort ridicat
în faþa bisericii Saint-Firmin, în chip de lazaret improvizat,
Michel de Nostredame se strãduia din rãsputeri sã ajute
bolnavii, urmând instrucþiunile maestrului sãu, Antoine
Romier. Dar nu se putea face mare lucru. Victimele, bãrbaþi
ºi femei, de toate vârstele ºi condiþiile sociale, erau cu sutele.
Înfãºurate în cearºafuri murdare de sânge ºi de puroi ºi întinse
pe saltele de paie aºezate direct pe pãmânt, aºteptau sã moarã,
vãitându-se de frig, în ciuda arºiþei. Studenþii în medicinã
care alergau de la un pacient la altul pãreau sã-ºi fi pierdut
veselia ce-i caracterizase ºi sã fi uitat pentru totdeauna vorbi-
rea licenþioas㠖 distracþia lor cea mai obiºnuitã.
Antoine Romier era un om voinic, roºcovan ºi cu o barbã
care i se revãrsa pe piept. Acum împãrþea studenþilor niºte
tampoane de vatã puternic mirositoare.
— Respiraþi adânc vaporii ãºtia, le recomanda agitat. E
parfum de aloe, balsamic ºi depurativ. Nu vreau sã pierd pe
niciunul dintre voi într-un moment ca ãsta. ªi nu uitaþi sã
þineþi în gurã un cãþel de usturoi.
Când îi veni rândul, Michel luã tamponul de vatã, dar
dãdu din cap, arãtându-ºi îndoiala.
28 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

— Nu vreau sã vã contrazic, maestre, dar cred cã aceastã


esenþã nu foloseºte la nimic. Doar vedeþi ºi dumneavoastrã.
Stãm printre bolnavi deja de trei zile ºi totuºi nici unul dintre
noi nu s-a îmbolnãvit. Trebuie sã existe un motiv.
Doborât de obosealã ºi nervos din cauza cãldurii, Romier
avu o izbucnire de mânie.
— Ia ascultã atotºtiutorule! Cine te crezi, domnule Nostre-
dame? Hai, explicã-mi, care este acest motiv? Abia aºtept
sã-l aud!
Michel deveni uºor palid, dar nu avea de gând sã renunþe
la pãrerile sale. Înghiþi în sec ºi spuse:
— Dupã pãrerea mea, noi suntem imuni pur ºi simplu pentru
cã avem mai multã grijã de igiena noastrã decât aceºti amãrâþi.
Chiar dacã stãm printre bolnavi, trãim în case fãrã ºoareci ºi
purici. ªi ne spãlãm des, lucru pe care nici unul dintre ei nu-l
face.
Romier izbucni într-un râs lipsit de orice urmã de veselie.
— Ia auzi ce gãselniþã genialã! De ce crezi, domnule
Nostredame cã v-am recomandat sã vã frecaþi corpul cu oþet?
ªtiu ºi eu cã igiena apãrã. Nu-s un prost!
Deºi stânjenit, Michel îndrãzni sã dea din nou din cap,
neîncrezãtor.
— Nu este un remediu care sã poatã fi prescris unei întregi
comunitãþi. Dar sã nu credeþi cã pun la îndoialã cunoºtinþele
dumneavoastrã. Sunteþi singurul cadru didactic din universi-
tatea noastrã care refuzã sã considere ciuma ca pe un flagel
venit din Persia prin voinþa Celui de Sus. ªi care ne permite
sã disecãm cadavre. Vãzând cã maestrul se îmbuna, Michel
îndrãzni sã meargã mai departe. Eu aº propune mai degrabã,
pe lângã bãi regulate ºi esenþe de inspirat, sã ardem trupurile
sau sã le îngropãm adânc. Cred cã gropile comune, acoperite
doar cu câteva lopeþi de pãmânt, infecteazã aerul.
— Sã ardem trupurile? Eºti nebun! Preoþii s-ar rãscula.
Mi-e ºi aºa destul de greu sã le demonstrez cã infecþia se
propagã prin aer, i-o tãie sec Romier. Acum ia vata ºi inspirã
aroma, o sã-þi umezeascã mucoasele. ªi întoarce-te la treabã.
MOLIMA 29

Michel schiþã o plecãciune ºi vru sã se îndepãrteze. Însã


tocmai în acea clipã zgomotul unor copite pe pavajul strãzii
întrerupse liniºtea care domnea în Montpellier, tulburatã doar
de urletele muribunzilor ºi de sunetul regulat al clopotelor care
bãteau în dungã. Era un cavaler din garda regalã normandã a
lui Louis de Breze, cu sabia izbindu-i-se de ºold ºi cu o pãlãrie
mare cu pene. Coborî cu agilitate din ºa, fluturându-ºi pelerina
neagrã. Probabil cã deja îl vãzuse pe Antoine Romier, pentru
cã alergã fãrã ezitare cãtre el.
— Ciuma a ajuns ºi la Toulouse, spuse fãrã a mai pierde
timp cu saluturile. Vorbea cu greu. Înaltul ofiþer vã roagã sã
vã duceþi imediat acolo. Trebuie sã luaþi mãsuri împotriva
molimei, înainte sã cuprindã întreg sudul.
Romier îºi ºterse sudoarea cu dosul palmei ºi fãcu un
gest amplu.
— Uitaþi-vã în jur, cãpitane. Cetãþenii din Montpellier
mor ca muºtele. De ce ar trebui sã plec la Toulouse?
— Pentru cã pe acolo vor trece fiii regelui Franþei. Ofiþerul
îºi scoase pãlãria, ca ºi cum simpla pronunþare a numelui
monarhului ar fi necesitat o manifestare de respect. Se grãbi
apoi sã adauge: Chiar aºa, maestre Romier. Prinþiºorii sunt pe
cale sã fie eliberaþi ºi în scurt timp vor strãbate Pirineii.
Printre studenþii mediciniºti se rãspândi un murmur. Dupã
ce umilise Franþa în bãtãlia de la Pavia ºi dupã ce îl þinuse
prizonier timp îndelungat în turnul din Madrid pe regele
Francisc I, împãratul Carol al V-lea acceptase sã-l elibereze,
dar numai în schimbul a doi ostateci: Delfinul Francisc, în
vârstã de opt ani ºi Henric de Orléans, de ºapte. În ultimii trei
ani în toate bisericile franceze se spuseserã rugãciuni pentru
eliberarea acestora ºi nu era femeie care sã nu fi plâns cu
gândul la captivitatea lor în castelul Pedraga de la Sierra. Se
ºtia bine cã încã din vara lui 1529 începuserã negocieri pentru
eliberarea copiilor ºi cã la Cambray avusese loc o întâlnire
decisivã între douã femei la fel de puternice: regina mamã
Luisa de Savoia, contesã de Angoulême ºi arhiducesa Marga-
reta de Austria, guvernatoarea Þãrilor de Jos, în numele ne-
potului sãu, Carol al V-lea. Întrevederea se terminase cu bine,
30 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

dar eliberarea micilor ostatici întârzia deja de un an. În cele


din urmã, împãratul pãrea sã se fi hotãrât.
Antoine Romier îºi trecu mâna prin pãrul lung grizonat.
— Înþeleg. De acord, nu mã voi sustrage îndatoririi mele.
Când trebuie sã plecãm?
— Imediat.
— Bine. Trec pe acasã sã-mi iau lucrurile. Medicul privi
în jur: Unde este procuratorul studenþilor?
— Iatã-mã. Rabelais, transpirat, aºeza un tânãr scheletic,
cu subsuorile pline de bube, pe o saltea uscatã ºi fãrã pete de
puroi. Lãsã muribundul în grija unui coleg ºi alergã cãtre
maestru.
— La ordinele dumneavoastrã.
Romier îl privi intens.
— Acum ai ocazia sã-mi arãþi câte parale faci. Trebuie sã
plec din oraº pentru câteva zile. Îþi las dumitale responsabi-
litatea de a îngriji bolnavii ºi de a coordona mãsurile de igienã.
Eºti un student bun ºi sunt convins cã n-ai sã mã dezamãgeºti.
Nici unul dintre colegii dumitale n-o sã mã dezamãgeascã.
În ochii negri ai lui Rabelais apãru o umbrã de îndoialã
pe care însã evitã sã o manifeste.
— Am sã vã respect ordinele, maestre Romier, dar þin sã
precizez cã aici, la Montpellier, sunt ºi alþi medici de mare
prestigiu. Nu ºtiu dacã vor accepta sã se supunã ordinelor
unui simplu student.
— Eu am încredere doar în ºcoala mea, care nu pune
ciuma pe seama pedepsei divine, spuse sec Romier. Am sã
informez autoritãþile, dacã am reuºesc sã aflu unde s-au ascuns,
cã îþi revine dumitale controlul epidemiei ºi al carantinei. Se
întoarse cãtre ofiþer: Sunt la dispoziþia dumneavoastrã,
cãpitane. Escortaþi-mã pânã acasã. Dacã plecãm într-o orã,
putem fi la Toulouse înainte sã se însereze.
Medicul ºi ofiþerul, care-ºi þinea calul de frâu, se îndepãr-
tarã cãtre uliþele de lângã severa faþadã a bisericii Saint-Firmin.
Rabelais aºteptã pânã ce aceºtia nu se mai vãzurã, apoi i se
adresã lui Michel, care ascultase discuþia de la câþiva paºi
depãrtare, de lângã oala cea mare în care fierbea apa.
MOLIMA 31

— Prietene, cred cã o sã am mare nevoie de tine.


Michel abia aºtepta o astfel de frazã. Nu o mãrturisea cu
uºurinþã nici mãcar sieºi, dar firea lui ambiþioasã ºi marea
încredere în propriile-i forþe, aveau neapãratã nevoie de
recunoaºtere. Când Romier îl numise drept înlocuitor al sãu
pe Rabelais, nu putuse sã-ºi reprime un uºor sentiment de
invidie. Auzind chemarea prietenului ridicã imediat capul.
— Oh, dar poþi sã te descurci foarte bine ºi singur.
Rabelais se încruntã.
— Nu glumi. Te-ai mai confruntat cu ciuma ºi la Bor-
deaux. ªtiu cã ai idei limpezi despre cum sã te lupþi cu ea. Ei
bine, acum este momentul sã le pui în practicã.
Furã întrerupþi de vacarmul unor care trase de cai ce
intrau în piaþã încãrcate cu bolnavi sprijiniþi de loitre. Mirosul
fetid care domnea deja sub cort deveni brusc ºi mai puternic,
în parte ºi din cauza aerului stãtut ºi cãldurii nesãnãtoase
care fãcea sã se ridice din pavaj mici noriºori de aburi.
Un cor de gemete venea dinspre carele pline pânã la
refuz de trupuri aproape goale devastate de bube. Probabil cã
unii dintre bolnavi erau deja morþi, dar erau greu de deosebit
morþii de cei vii din pricina palorii comune tuturor. Singurul
semn distinctiv era tusea puternicã ce zguduia din când în
când pieptul ciumaþilor care încã nu muriserã, ca un simulacru
grotesc de viaþã.
Fu imediat clar cã sub cort nu erau suficiente saltele
pentru a-i primi pe toþi muribunzii. Voluntarii de escortã,
numiþi alarbres în provensalã, îmbrãcaþi în tunici albe lungi
pânã la pãmânt ºi cu flacoane cu esenþã de ambrã ºi mosc
atârnate de gât, voiau sã goleascã carele cu orice preþ.
Rabelais se opunea ºi se agita, protestând cu toatã puterea.
Când Michel îi atinse umãrul, tresãri.
— ªi tu ce vrei? strigã nervos.
— Ia-i, chiar dacã n-avem saltele. Problema noastrã nu
sunt cei vii. Sunt morþii.
— Ce vrei sã spui?
Michel arãtã cãtre un alt car, oprit în fundul pieþei, care
trebuia sã transporte trupurile defuncþilor.
32 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

— Îngropãm în continuare cadavrele sub un strat subþire


de pãmânt. Dupã pãrerea mea gropile comune ar trebui
acoperite cu var. Pe lângã asta, nu-i nevoie sã avem saltele
pentru toþi. La cât sunt de murdare, nu fac altceva decât sã
ajute la rãspândirea molimei. Ar ajunge pãturi curate pentru
fiecare bolnav.
Rabelais îl privi mirat.
— Tu chiar crezi cã ciuma se transmite prin aer sau prin
contactul direct? În afarã de Romier al tãu nici o ºcoalã nu
mai susþine aºa ceva. Ultrajul adus papei acum trei ani, când
Roma a fost invadatã de mercenari, poate sã-l fi determinat
pe Dumnezeu...
— Dumnezeu nu rãspândeºte boli, îl întrerupse Michel,
dând din cap cu putere. O face mai degrabã diavolul. Oricum,
m-ai rugat mai devreme sã-mi pun în practicã metodele.
Glumeai sau vorbeai serios?
Dupã un moment de perplexitate, Rabelais fãcu un gest
de nepãsare.
— Vorbeam serios. Fã ce vrei. Cu coada ochiului îi
urmãrea pe acei alarbres care, profitând de neatenþia lui, înce-
puserã sã-i descarce pe jos, cu gesturi grãbite, pe suferinzii
din cãruþe. Hei, voi de-acolo, staþi puþin!
Michel se îndepãrtã. Ieºi din cort ºi strãbãtu câteva strã-
duþe pustii, cu uºi ferecate. Chiar ºi uºa hanului La Soche era
închisã. Bãtu cu putere în scândurile uºii pânã când de pe
terasã se auzi o voce furioasã:
— Michel, pleacã! Nu primim clienþi pânã când nu revine
totul la normal. Cum poþi sã vrei sã faci dragoste în astfel de
momente?
Era Corinne. Michel, uºor amuzat, fãcu câþiva paºi înapoi
pânã putu sã o vadã. Prostituata stãtea pe jumãtate ascunsã
dupã canaturile uºii care dãdea spre terasã.
— Corinne, trebuie sã ne ajuþi! strigã. Puneþi pe foc, tu
ºi prietenele tale, douã oale pline cu apã. Fierbeþi toate
cearºafurile pe care le gãsiþi ºi aduceþi-ni-le în faþa bisericii
Saint-Firmin. Ai înþeles?
MOLIMA 33

Corinne ieºi miratã din ascunzãtoarea sa.


— Dar la ce foloseºte? Se spune cã ciuma este o pedeapsã
trimisã de Dumnezeu pentru pãcatele noastre.
Michel nu putu sã nu zâmbeascã.
— Dacã ar fi aºa, voi aþi fi deja moarte toate.
ªtia cã aceastã frazã era paradoxalã. Prostituþia, în teorie
condamnatã de toþi, era în fapt consideratã un pãcat doar de
cãtre puþinii bigoþi protestanþi ºi însuºi preacreºtinul rege
Francisc I întreþinea, pentru a calma ardoarea curtezanilor
sãi, un întreg pluton de filles de joie de cour, conduse de
doamna Cecile de Viefville.
— Hai, te rog, fã ce þi-am cerut. Vei primi recunoºtinþa
întregului oraº.
Corinne rãmase puþin pe gânduri, dupã care consimþi.
— Bine. O sã vã aducem cearºafurile când se vor usca.
Mulþumit, Michel salutã ºi-ºi reluã drumul. Dar nu se
îndreptã cãtre piaþa de la Saint-Firmin, ci o luã pe lângã
clãdirea universitãþii de medicinã ºi intrã pe strada, nu prea
largã, care ducea la catedrala Saint-Pierre.
Deºi peste tot domnea aceeaºi dezolare ºi strãduþele,
luminate de soarele dupã-amiezii, care deja începuse sã apunã,
erau pustii, Michel nu se simþea deloc trist. Pentru prima oarã
avea posibilitatea sã demonstreze din plin ce era în stare ºi ce
cunoºtinþe adunase, pe parcursul anilor, din cãlãtorii ºi lecturi
nu întotdeauna permise. Era o revanºã importantã. κi petrecuse
copilãria simþind uneori din plin condiþia dureroasã a evreului,
chiar dacã era convertit. Creºtinismul oportunist al tatãlui sãu,
cel mult mai profund al sãu ºi cel fanatic al lui Jehan ºi al
celorlalþi fraþi ai sãi, nu-i apãra de neliniºtea care-i cuprindea
ori de câte ori, obligaþi fiind sã iasã din acea parte a Provenþei
care era condusã cu blândeþe de cãtre un trimis al papei, trebuia
sã asiste la ultragiile aduse de cãtre oameni de rând, poporului
din care se trãgeau strãmoºii lor.
Cel mai înspãimântãtor moment în tot restul Franþei ºi al
Europei era cel al sãrbãtorilor religioase. Chiar ºi în cele mai
mici sate nu exista procesiune în onoarea unui sfânt sau altul
34 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

care sã nu se termine cu rãnirea ºi uneori uciderea vreunui


evreu. Deseori cel mai bãtrân israelit al satului sau al oraºului
era lapidat de cetele de copii care abia puteau sã ridice deasu-
pra capului piatra pe care se pregãteau sã o arunce. Sau era
dezbrãcatã ºi batjocoritã de toatã lumea fata cea mai tânãrã ºi
îmbrâncitã pânã la râu unde, de cele mai multe ori, se îneca.
Michel avusese parte de zeci de astfel de spectacole. În
sufletul lui, pe lângã dorinþa de a ºterge o datã pentru totdeauna
originea sa ebraicã, atât de incomodã într-o lume dominatã
de creºtini, se dezvoltase ºi dorinþa de a se impune, de a
domina, de a-ºi uimi ºi fascina aproapele. Familia sa, deºi
înstãritã, nu avea putere, ci doar o uºoarã înclinaþie cãtre
ºtiinþã, provenitã îndeosebi de la bunicul matern. Pe aceastã
înclinaþie hotãrâse sã se întemeieze încã de mic. Adolescenþa
ºi o parte din tinereþe le petrecuse printre lumânãri care se
stingeau doar când se termina ceara, în timp ce el îºi rezemase
de mult capul pe cartea pe care o avea deschisã în faþã. Însã
doar acum, dupã atâþia ani de eforturi, putea sã punã în
practicã ceea ce învãþase. Ei bine, urma sã lase fãrã suflare
un oraº întreg.
Dupã ce trecu de Catedrala Saint-Pierre, care ar fi pãrut
moartã ºi ea, ca restul oraºului, dacã n-ar fi fost exuberanþele
repetate ale clopotarului, intrã pe pajiºtea unde se gãsea
cimitirul ciumaþilor. În mijloc fusese sãpatã o groapã de un
cot, sau mai puþin, adâncime. Vreo zece alarbres voinici stãteau
pe margine împreunã cu tot atâþia gropari sau sandapilaires,
aºteptând carul care aducea o nouã tranºã de cadavre. Când
veneau îi apucau, erau chiar prea uºori, de încheieturile mâi-
nilor ºi de glezne ºi îi aruncau în groapã, dupã care îi acopereau
cu câteva lopeþi de pãmânt. Ciumaþii erau aºadar îngropaþi în
straturi, formând mici coline macabre ºi cocoºate.
Michel se îndreptã cãtre ºeful sandapilaires-ilor, un colos
blond cu pieptul gol ºi jilav de sudoare. κi dãdu imediat seama
cã era aproape beat. De altfel cine ar fi rezistat duhorii greþoase
care domnea peste tãpºan, fãrã sã se ajute cu zdravene
înghiþituri de vin?
MOLIMA 35

Aºteptã ca uriaºul sã termine de bãut a nu ºtiu câta înghi-


þiturã dintr-o micã damigeanã, dupã care i se adresã, fãcând
o reverenþã.
— Sunt Michel de Nostredame, student la medicinã. Îl
reprezint pe domnul François Rabelais, procuratorul studenþilor
din Montpellier ºi pe maestrul Romier. Am niºte ordine pentru
dumneavoastrã.
Bãrbatului îi scãpã o râgâialã zgomotoasã, apoi îl privi
pe tânãr cu privirea înceþoºatã ºi uimitã.
— Ordine? Ce ordine? Singurul ordin pe care l-am primit
este sã îngrop morþii pe mãsurã ce sunt aduºi aici.
Michel îºi ridicã uºor bãrbia.
— Puteþi continua sã-i îngropaþi. Dar trebuie sã-i acoperiþi
cu var, nu cu pãmânt. Iar gropile trebuie sã fie de trei ori mai
adânci decât acum. Acesta este ordinul.
— Var? Bãrbatul privi atent damigeana goalã ºi o aruncã
departe într-un zid de care se sparse. Ne-aþi luat drept zidari?
Unde naiba sã gãsesc eu var?  
— Nu ºtiu, asta vã priveºte pe dumneavoastrã, nu pe
mine. Trebuie sã fie vreun ºantier pe-aici, nu? Vãzând cã
privirea interlocutorului devenea din ce în ce mai opacã,
Michel adãugã: Faceþi cum doriþi. Cunoaºteþi cu siguranþã ce
zvonuri circulã pe seama dumneavoastrã ºi a oamenilor
dumneavoastrã. Cum cã rãspândiþi special ciuma pentru a
avea în continuare de lucru.
Imediat ce terminã de pronunþat ultima frazã primi o palmã
violentã de la huidumã ºi care aproape cã-l fãcu sã cadã pe
jos. Michel se clãtinã ºi-ºi duse mâna la obraz, dar apoi se
îndreptã ºi vorbi cu toatã mândria pe care o putea exprima în
acel moment.
— Nu aºa veþi opri zvonurile. Ascultaþi-mã, este spre binele
dumneavoastrã. Folosind var, veþi demonstra grija dumnea-
voastrã de a opri epidemia. Mie nu-mi pasã prea mult, dar
dacã aº fi în locul dumneavoastrã, aº accepta.
Din grupul sandapilaires-ilor, care se strânseserã în jurul
ºefului lor, se auzirã proteste ºi strigãte de indignare. În ciuda
36 MAGUL. ROMANUL LUI NOSTRADAMUS. PREVESTIREA

faptului cã-l durea obrazul ºi cã se temea sã nu fie lovit din


nou, Michel era mulþumit în adâncul sufletului: nãscocise
vorba despre zvonuri, dar se pare cã gãselniþa dãduse roade.
Fãcu gestul de a pleca, ridicând din umeri.
— Stai puþin! strigã uriaºul, cu vocea îngroºatã de alcool.
Dacã ar fi dupã mine, acest oraº nerecunoscãtor ar merita sã
moarã de la primul la ultimul locuitor. Dar unii dintre prietenii
mei au familii. Bine, o sã caut var. Dupã aia ce trebuie sã fac?
— V-am spus. O groapã mai adâncã. Michel miºcã de mai
multe ori mâna dreaptã, desenând planuri orizontale imaginare.
Un strat de trupuri, unul de var. Atâta tot. Pânã se umple groapa.
Nu mai aºteptã alt rãspuns. Se întoarse cu spatele cãtre
grup ºi se îndepãrtã în timp ce alarbres-ii ºi sandapilaires-ii se
adunau pentru a se consulta între ei. Se îndreptã cãtre faþada
Catedralei Saint-Pierre cu un uºor sentiment de bucurie. La
Bordeaux, cu trei ani în urmã, îl slujise pe Ulrich de Mainz ca
simplu “scutier”, adicã asistent, dupã cum i se cuvenea unui
aspirant cavaler imberb. Aici însã, pentru prima datã putea sã
dea ordine ºi sã fie ascultat. Acest sentiment îl exalta ºi ºtergea
umilinþa palmei primite.
Era aproape de colegiu ºi se gândi sã intre ca sã mãnânce
repede ceva, sã se spele ºi sã-ºi schimbe hainele. Împãrþea
micul apartament de la etajul întâi cu alt student, Jehan Pedrier,
dar camera era atât de strâmtã încât atunci când unul dintre
cei doi locatari venea cu o fatã, celãlalt trebuia sã aºtepte în
stradã. Pe lângã asta, atât Michel cât ºi Jehan aveau destul de
multe cãrþi. Michel avea mai ales opere greceºti ale cãror
titluri, traduse în latinã sau în provensalã, duceau cu gândul la
versiuni ale Bibliei sau la cãrþi de rugãciuni, în vreme ce
adevãratul conþinut era probabil cu totul ºi cu totul altul; Jehan
avea tratate de medicinã adunate într-un vraf care arãta de
parcã ar fi putut sã cadã în orice moment, îngropându-l de viu
pe cel care stãtea pe pat. O oalã de noapte rareori golitã fãcea
camera ºi mai mizerabilã; toaletele, comune întregului cãmin,
situate în aripa de nord, erau de nefolosit de ani de zile ºi chiar
ºi cei care puteau ajunge la ele evitau sã o facã. Chiria, deloc
MOLIMA 37

micã pentru o chichineaþã ca aceasta, îi îmbogãþea pe profesorii


care obiºnuiau sã închirieze ºi apartamente din case ale cãror
proprietari erau.
Când ajunse lângã ºirul înalt de coloane de lemn, Michel
rãmase surprins vãzând cã un necunoscut se ivise brusc din
întunericul porticului ºi venea cãtre el. Era un ins de staturã
medie, înfãºurat din cap pânã-n picioare într-o mantie groasã
ºi neagrã, de parcã canicula nu l-ar fi deranjat deloc. Chiar ºi
gulerul era negru ºi, deºi elegant ºi bine cusut, nu avea dan-
tele. Asta dãdea chipului bãrbatului, ºi aºa palid, un aer cada-
veric. Impresia era accentuatã ºi de pleoapele grele, de pãrul
deja grizonant, de lipsa bãrbii ºi mustãþilor ºi de adânciturile
profunde de la colþurile gurii.
— Domnul de Nostredame, dacã nu mã-nºel, murmurã
necunoscutul.
Michel se opri la câþiva paºi depãrtare, stând, fãrã sã
vrea, în poziþie de gardã.
— Chiar eu, cu cine am plãcerea?
Celãlalt zâmbi uºor.
— Mã numesc Molinas, Diego Domingo Molinas. Vin
din Spania tocmai pentru a vã întâlni. Îmi dau seama cã nu
este cel mai potrivit moment, dar...
Auzind de Spania, Michel încruntã din sprâncene.
— Domnule, spuse crispat, momentul este chiar
nepotrivit. Aici este epidemie de ciumã, iar eu am treabã de
fãcut. Vom vorbi în alte împrejurãri.
Bãrbatul cu mantie neagrã nu se descumpãni. Ba chiar i
se accentuã zâmbetul de pe buze care însã nu deveni cald.
— Michel de Nostredame, este de ajuns un cuvânt ca sã
vã schimbaþi pãrerea. Iatã-l. Coborî tonul vocii astfel încât
aceasta deveni aproape imposibil de auzit: Abrasax.
Michel tresãri de uimire, dar fruntea i se destinse imediat.
Fãcu un pas înainte plin de elan.
— Frate, exclamã, vã rog sã mã iertaþi! N-aº fi crezut...
Dar spuneþi-mi: cu ce vã pot ajuta?