Sunteți pe pagina 1din 1

Rondelul rozelor de august

“Rondelul rozelor de august” este o meditaţie pe tema destinului:”Zadarnic al


vieţii cuvânt / A stins bucuriile mele” şi are ca mesaj o atitudine optimistă a poetului:
“Mereu când zâmbesc, uit şi cânt / În ciuda cercărilor grele” sau mai degrabă conceptul
de armonie şi echilibru.
Motivul poeziei îl formează viaţa sufletului, viaţa spiritului, care trebuie să fie
asemeni unei grădini de flori (ca şi la Dimitrie Anghel “În grădină”). Poetul este
asemeni unui iscusit grădinar, care ca şi japonezul din “Rondelul apei din grădina
japonezului”, cultivă în sufletele oamenilor seminţele, din care vor răsări rozele
parfumate ale extazului conştiinţei de sine, dând un sens înalt poeziei.
De pe poziţia acestui concept despre poet şi poezie sunt consemnate ipostazele
evoluţiei eului discutate în “Noapte de decembrie”. Prima ipostază este a poetului
militant, patruzecioptist: “Pe-atunci eram falnic avânt”. Depăşirea acestei etape o găsim
sugerată în “Noapte de noiembrie”.
Ipostaza eului romantic: “Priveam dintre oameni, spre stele” echivalează cu
emirul, cu evaziunea romantică. Ipostaza eului simbolist este rezultatul unei maturizări, a
unei alte înţelegeri, pe care o dobândeşte, o apropie de conceptul de armonie şi echilibru
sprecific clasicismului. Claritatea textelor din “Poema rondelurilor” este rezultatul
acestei decantări interioare. Ca şi drumeţul cerşetor din “Noapte de decembrie” , poetul,
trecut prin labirintul lumii, a dobândit înţelepciune, puterea spirituală. Această putere
lăuntrică face din “ursită o sclavă”, adică schimbă destinul. Ea determină apariţia florilor
spiritului adică “Poema rondelurilor”, ca o exprimare a conceptului antic despre poezie
definit prin expresia “carmen saeculare”. Poezia ocupă în lume o situaţie unică, arătând
drumul omului spre conştiinţa de sine, spre cer, spre Dumnezeu. De aceea simbolismul
definit ca un neoromantism, preia modelul vegetal, pregnant în “Poema rondelurilor”.