Sunteți pe pagina 1din 15

CFPPDA

GHID DE REALIZARE
A PLANURILOR DE CONFORMARE
IN DOMENIUL APEI

Bucureşti
Iulie 2004
ADERAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA ...............................................3

DIRECTIVELE EUROPENE IN DOMENIUL APEI ......................................................4

DIRECTIVA 98/83/CEE.......................................................................................................5

DIRECTIVA 91/271/CEE.....................................................................................................6

DIRECTIVA CADRU A APEI 2000/60/EC ....................................................................10

REALIZAREA PLANURILOR DE CONFORMARE ...................................................14

Titlul programului: Programul Phare 2001, Societatea Civila 2001- Componenta ACCESS
4.2 Acquis comunitar în domeniul protecţiei mediului şi al dezvoltării socio-economice
Editorul materialului : Fundatia “Centrul de Formare si Perfectionare Profesionala in
Domeniul Apei”
Data editarii: iulie 2004
Conţinutul acestui material nu prezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii
Europene
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeană

România, aflată în plin proces de aderare la Uniunea Europeană, are ca ţintă


armonizarea legislaţiei româneşti cu legislţia europeană, în special în sectoarele
prioritare printre care se numără şi mediul.
Conform Capitolului III din Acordul de Aderare, România trebuie să-şi asume
obligativitatea aproximării cadrului legislativ naţional cu legislaţia Uniunii Europene şi
în domeniul apei, aceasta însemnând 18 directive (17 plus Directiva Cadru).

IMPLICAŢIILE implementării Directivelor Europene în domeniul apelor:

- din punct de vedere legislativ:


au fost transpuse în legislaţia românească toate directivele europene;
directiva cadru va fi transpusă prin modificarea Legii Apelor
107/1996;

- din punct de vedere organizatoric:


crearea Comisiei Interministeriale pentru protecţia apelor, formată
din reprezentanţi ai ministerelor şi autorităţilor centrale componente
şi ai Administraţiei Naţionale “Apele Române”;
crearea grupelor de lucru pentru coordonarea şi monitorizarea
implementării la nivel judeţean;
crearea Birourilor de Implementare a Directivelor la nivelul
Administraţiei Naţionale “Apele Romane” şi Direcţiilor de Ape.

- din punct de vedere ştiinţific:


reorientarea planului de activitate pentru unităţile de cercetare din
domeniul apelor pentru fundamentarea implementării directivelor
europene;

- din punct de vedere tehnic şi economic:


fonduri pentru monitorizarea parametrilor caracteristici ai mediului
hidric;
fonduri pentru realizarea planurilor de măsuri (asigurarea cu apa a
aglomerărilor umane şi epurarea apelor uzate).
DIRECTIVELE EUROPENE IN DOMENIUL
APEI
Nr Transpunere în
crt Denumire directivă legislaţia
românească
1. Directiva 75/440/EEC privind calitatea apelor de
suprafaţă destinate prelevării de apă potabilă, Decizia HG 100/2002
77/795/EEC privind procedura comună pentru MOf. nr. 130/19.02.2002
schimbul de informaţii asupra calităţii apelor dulci de
suprafaţă (*)
2. Directiva 76/160/EEC privind calitatea apei de HG 459/2002
îmbăiere Mof. nr. 350/27.05.2002
3. Directiva 76/464/EEC privind descărcarea
substanţelor periculoase (**) şi 7 directive fiice HG 118/2002
- D. 82/176 şi D. 84/156 – mercur; MOf. nr. 132/20.02.2002
- D. 83/513 – cadmiu şi D. 84/491 – HCH;
- D. 86/280 – tetraclorură de carbon, DDT, PCP
- D. 88/347 – drinuri, HCB, HCBD, cloroform
- D. 90/415 – EDC, TRI, PER, TCB
4. Directiva 80/68/EEC asupra protecţiei apei subterane HG 118/2002
împotriva poluării cauzate de anumite substanţe MOf. nr. 132/20.02.2002
periculoase (*)
5. Directiva 78/659/EEC asupra calităţii apelor dulci ce HG 202/2002
necesită protecţie sau îmbunătăţire pentru a susţine MOf. nr. 196/22.03.2002
viaţa peştilor (*)
6. Directiva 79/923/EEC asupra calităţii apelor pentru HG 201/2002
moluşte (*) MOf. nr. 196/22.03.2002
7. Directiva 79/869/EEC privind metodele de prelevare HG 100/2002
şi analiză a apelor de suprafaţă destinate producerii MOf. nr. 130/19.02.2002
apei potabile
8. Directiva 91/676/EEC privind protecţia apelor HG 964/2000
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole MOf. nr. 526/25.10.2000
9. Directiva 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate HG 188/2002
urbane şi Decizia 93/481/EEC MOf. nr. 187/20.03.2002
10. Directivele 98/83/EC şi 80/923/EEC privind calitatea Legea 458/2002
apei destinate consumului uman MOf. nr. 552/29.07.2002
11. Directiva Cadru privind apa 2000/60/EC Armonizarea Legii
107/1996
MOf. nr. 244/08.10.1996
* Prevederile acestor directive sunt incluse în Directiva Cadru 2000/60
** Standardele de calitate a apei sunt incluse în Directiva Cadru 2000/60
Directiva 98/83/CEE
Privind calitatea apei destinate consumului uman

Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, în vigoare din 08.29.2002, transpune
Directiva 98/83/EC privind calitatea apei destinate consumului uman. Legea este structurata
in noua capitole si cuprinde trei Anexe, care transpun Anexele I, II si III ale Directivei.

Obiectivul legii consta în asigurarea protectiei sanatatii publice impotriva efectelor oricarui
tip de contaminare a apei potabile prin asigurarea calitatii ei de apa curata si sanogena
(Art. 1).

Legea contine prevederi privind:


• cerintele pentru calitatea apei potabile, respectiv parametrii de calitate ai apei potabile
(microbiologici, chimici si indicatori), pentru care sunt prevazute concentratii maxim
admisibile;
• monitorizarea calitatii apei potabile, respectiv cerintele pentru monitorizarea de control
si de audit. Monitorizarea de control furnizeaza periodic informatii despre calitatea
organoleptica si microbiologica a apei potabile, despre eficienta tehnologiilor de tratare,
pentru a stabili daca apa potabila corespunde sau nu din punct de vedere al valorilor
parametrilor de calitate stabiliti prin lege. Monitorizarea de audit furnizeaza informatiile
necesare pentru a stabili daca valorile sunt sau nu conforme pentru toti parametri de
calitate stabiliti prin lege;
• masuri de remediere a calitatii si restrictii in utilizare;
• asigurarea calitatii tehnologiilor de tratare, echipamentelor, substantelor si materialelor
care vin în contact cu apa potabila;
• specificatii pentru analiza parametrilor;
• consilierea populatiei;
• diseminarea informatiei; si
• raportarea.

IMPLICAŢIILE implementării:

Din punct de vedere organizatoric şi tehnic


Aplicarea prevederilor Directivei presupune:
• noi acte legislative: inspecţia sanitară, autorizarea sanitară a sistemelor publice de
aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei, înregistrarea/marcarea materialelor ăn
contact cu apa potabilă,etc.
• dezvoltare de noi capacităţi insituţionale: laboratoare de referinţă, corp de inspecţie,
oficiu de informare a populaţiei;
• perfecţionare profesională în domeniu;
• acredidarea laboratoarelor şi introducerea auditului,
• dotare cu echipamente analitice a laboratoarelor de control şi monitorizare şi a
laboratoarelor uzinale,
• elaborarea de norme de calitate pentru apa destinată unor produse alimentare care
necesită apă de o calitate diferită de cea a apei potabile,
• elaborarea de norme pentru îmbutelierea şi comercializarea apei potabile îmbuteliate,
Consecinţele asupra sănătăţii
Stabilirea normelor de calitate a apei şi aplicarea prevederilor Directivei vor conduce la
promovarea stării de sănătate a populaţiei şi la creşterea calităţii vieţii.
O informare corectă asupra calităţii apei va conduce probabil la conştientizarea populaţiei
asupra importanţei şi rolui apei sigure pentru starea de sănătate.

Din punct de vedere comercial


Se asigură condiţii de siguranţă pentru apa potabilă îmbuteliată şi de stabilire corectă a
preţului apei distribuită populaţiei prin sistem public.
Este posibil ca într-o primă etapă costurile să fie crescute, ceea ce va conduce la reducerea
consumului, dar va asigura furnizare de apă potabilă sigură.
Va fi limitată, astfel, folosirea de surse alternative (apă îmbuteliată, de izvor,etc.).

Din punct de vedere financiar


Costuri ridicate pentru implementare: dotări, tehnologie de tratare, sisteme informaţionale,
infrastructură, măsurile de protecţie şi reabilitatre a sistemelor de aprovizionare cu apă
potabilă.

Transparenţă
Se asigură condiţii de informare a populaţiei, de participare la luarea deciziilor.

FACTORI IMPLICAŢI, RESPONSABILITĂŢI:


Ministerul Sănătăţii şi al Familiei, Direcţiile judeţene de sănătate publică, cele 4 Institute de
Sănătate Publică:
√ legislaţie
√ supraveghere sanitară
√ informarea populaţiei
Ministerul Administraţiei şi Internelor:
√ elaborarea planului si a calendarului, estimarea costurilor investiţiilor necesare
conformării
Autorităţile administraţiei publice locale:
√ furnizarea serviciului de calitate
√ soluţii alternative
√ informarea populaţiei
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, autoritatea centrală şi teritorială de mediu,
Autoritatea Naţională “Apele Române”, comitetele de bazin:
√ monitorizare, informare
√ protecţie, măsuri
Producătorul de apă:
√ asigurarea calităţii
√ monitorizarea de control
√ acoperirea costului monitorizării de audit
√ informarea populaţiei
Directiva 91/271/CEE
Privind epurarea apelor uzate urbane
Obiectivul directivei: protecţia mediului de efectele negative ale evacuării de ape uzate
urbane şi de ape uzate din anumite sectoare industriale (în principal, prelucrare şi industrie
alimentară).

Directiva prevede colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate din aglomerări umane,
precum şi a celor biodegradabile provenite de la anumite sectoare industriale.

Statele Membre trebuie să asigure că apele uzate provenite de la aglomerări umane cu o


populaţie echivalentă mai mare de 2000l.e. sunt colectate şi epurate corespunzător înainte
de evacuare, conform standardelor şi termenelor specifice. In ceea ce priveste obiectivele
de epurare, epurarea secundara (treapta biologica) este o regula generala, cu indepartarea
suplimentara a nutrientilor in zonele desemnate sensibile (treapta de epurare tertiara); iar
pentru anumite zone marine, treapta de epurarea primara poate fi suficienta.

Directiva obliga Statele Membre :

• Sa asigure reglementarea anterioara si/sau autorizarea specifica de catre o autoritate


competenta a corpului corespunzator pentru toate evacuarile de ape uzate urbane si
industriale din anumite sectoare mentionate in Directiva, precum si pentru toate
evacuarile de ape uzate industriale in sistemele urbane de canalizare. Aceste
reglementari si/sau autorizari trebuie sa indeplineasca conditiile specifice identificate in
Anexa I (C) din Directiva, trebuie sa fie revizuite si daca este necesar adaptate la
intervale regulate de timp.
• Sa desemneze zonele sensibile potrivit unuia sau mai multor criterii:
o corpurile de apa care se dovedesc a fi eutrofizate sau care intr-un viitor
apropiat pot deveni eutrofizate, daca nu se iau masuri de protectie;
o apele dulci de suprafata destinate alimentarii cu apa potabila care contin mai
mult de 50 mg/l nitrati, daca nu sunt luate masuri;
o zonele unde, pentru indeplinirea prevederilor celorlalte Directive ale
Consiliului, este necesara o epurare avansata .
Lista zonelor sensibile si mai putin sensibile trebuie sa fie revizuita la fiecare 4 ani.

• Sa sigure ca apele industriale biodegradable provenite de la anumite sectoare industriale


(prezentate in Anexa III a Directivei) trebuie sa respecte inainte de evacuare conditiile
stabilite pentru toate descarcarile din unitati industriale a caror incarcare in poluanti este
echivalenta unei populatii mai mari de 4000 l.e;

• Sa asigure ca evacuarile din statiile de epurare a apelor uzate urbane satisfac


urmatoarele conditii:
o statiile de epurare sunt astfel proiectate sau modificate astfel incat probele
reprezentative ale influentului si ale efluentului epurat sa poata fi obtinute
inainte de a se descarca in receptorii naturali;
o evacuarile din statiile de epurare a apelor uzate urbane indeplinesc conditiile
stabilite;
Pentru implementarea Directivei 91/271/CEE in Romania, au fost identificate preliminar ca
prioritati urmatoarele faze:

Faza 1:
identificarea aglomerarilor umane care au mai mult de 2000 l.e si a celor mai mari de
15.000 l.e, care necesita extinderea sistemelor de colectare a apelor uzate. De asemenea
vor fi identificate aglomerarile cu mai mult de 2.000 l.e. sau si a celor cu mai mult de
15.000 l.e, care necesita imbunatatirea epurarii apelor uzate;
identificarea zonelor sensibile;
identificarea infrastructurii (retelele de canalizare si statiile de epurare) si evaluarea
necesarului pentru imbunatatatirea acestora;
evaluarea sistemului de monitoring existent si a sistemului de inspectie;

Faza 2:
stabilirea programelor de realizare a retelelor de canalizare si a statiilor de epurare
conform Planului de actiune pentru colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate
orăşeneşti in care sunt prevazute termene pentru fiecare din activitatile de implementare;
pregatirea planurilor de investitii;
asigurarea unui sistem de recuperare a costurilor.

Faza 3:
continuarea construirii unor noi statii de epurare a apelor uzate urbane in aglomerarile
umane; modernizarii statiilor de epurare a apelor uzate urbane; modernizarii statiilor de
epurare a apelor uzate in industria agroalimentara; reabilitarii sistemelor de canalizare
existente; construirii si/sau extinderii sistemelor de canalizare urbana.

Romania a realizat o serie de actiuni prevazute pentru implementarea Directivei


91/271/CEE:

Identificarea apelor naturale (lacuri sau sectoare de cursuri de apa) afectate de


concentratii mari de azot;
Metodologie pentru identificarea zonelor sensibile;
Identificarea zonelor sensibile;
Situatia canalizarii si epurarii apelor uzate in localitatile Romaniei
Evaluarea lucrarilor necesare pentru implementarea directivei

TRANSPUNERE:

H.G. Nr.188/2002, pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare in


mediul acvatic a apelor uzate. Din H.G. fac parte integranta urmatoarele norme:
- NTPA-011- prin care sunt reglementate conditiile privind colectarea, epurarea si
evacuarea apelor uzate orasenesti si conditiile pentru epurarea si evacuarea apelor
uzate industriale (Anexa 1 a H.G.). Normativul include o Anexa prin care se adopta
Planul de Actiune privind colectarea, epurarea si evacuarea apelor uzate orasenesti;
- NTPA-002/2002 – prin care sunt reglementate cerintele care trebuie satisfacute de
apele uzate evacuate in retelele de canalizare ale localitailor si direct instalatiile de
epurare (Anexa 2 a H.G.);
- NTPA-001/2002 – prin care sunt stabilite limitele de incarcare cu poluanti a apelor
uzate industriale si orasenesti la evacuarea in receptorii naturali (Anexa 3 a H.G.).
FACTORI IMPLICAŢI, RESPONSABILITĂŢI:
Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA) este responsabil pentru:
Stabilirea standardelor si obiectivelor de calitate a apelor;
Stabilirea zonelor sensibile;
Reglementarea evacuarii apelor uzate provenite de la aglomerari umane sau de la
industria agro-alimentara asimilata, conform normativelor NTPA 001/2002 si NTPA
002/2002;
Stabilirea monitoringului apelor de suprafata, a receptorilor naturali in care se evacueaza
apele uzate orasenesti sau industriale;
Controlul modului de conformare cu prevederile legislatiei in vigoare;
Elaborarea unui Program de actiune pentru reabilitarea, modernizarea si constructia
sistemelor de colectare si epurare a apelor uzate urbane

Ministerul Administratiei si Internelor (MAI), este responsabil pentru elaborarea unui


program de actiune pentru reabilitarea, modernizarea si constructia sistemelor de colectare
si epurare a apelor uzate urbane in aglomerarile cu peste 2.000 l.e.

Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT) este responsabil pentru


promovarea standardelor si reglementarilor tehnice privind constructia si exploatarea
sistemelor de colectare si a statiilor de epurare a apelor uzate urbane.

Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală


(ANRSPGC) este responsabila pentru reglementarea si licentierea operatorilor de servicii
publice.

Administratia publica locala (APL) este responsabila pentru realizarea sistemelor de


canalizare si epurarea apelor uzate urbane.

Garda Nationala de Mediu (GNM) este responsabila pentru inspectia si controlul aplicarii
legislatiei de mediu

Factorii de decizie si responsabilitatile acestora in ceea ce priveste implementarea Directivei


91/271/CEE sunt prezentate in tabelul 3.
Directiva cadru a apei 2000/60/EC
Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene considera ca " Apa nu este un produs
comercial, ci este un patrimoniu care trebuie protejat, tratat si aparat ca atare". Aceasta
idee nu este noua, ea a fost enuntata in cadrul mai multor intalniri ale organismelor Uniunii
Europene. In anul 2000, dupa patru ani de dezbateri, a fost elaborata Directiva 2000/60/EC
a Parlamentului si Consiliului European care cuprinde strategia si politica europeana in
domeniul apelor. A devenit activa din data de 22.12.2000, cand a fost publicata in Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.

Directiva stabileste urmatoarele obiective principale:


• extinderea sferei de cuprindere a protectiei apelor la toate tipurile de apa (de
suprafata, subterane si tranzitorii);
• realizarea unei “stari bune” a tuturor apelor, pana la un termen limita prestabilit;
• gospodarirea apelor la nivelul bazinelor hidrografice;
• utilizarea unei “abordari combinate” - care presupune impunerea unor valori limita
pentru emisii si a standardelor de calitate a apei;
• stabilirea unui pret corect pentru apa;
• implicarea mai accentuata a cetatenilor;
• consolidarea legislatiei.

Directiva impune statelor membre ale UE o serie de obligatii, clasificate în termenii:


• planificarii;
• adoptarii de reglementari;
• monitorizarii;
• consultarii si intocmirii de rapoarte.

Sub aspect practic, Directiva solicita:


• un evantai mai amplu de instrumente pentru monitorizarea si clasificarea apelor, in
scopul de a evalua starea lor ecologica;
• un sistem de autorizare si inregistrare a prelevarilor si acumularilor de apa pentru
protejarea starii ecologice a apelor;
• un sistem oficial de planificare la nivel bazinal si de aplicare a unor masuri
corespunzatoare pentru limitarea poluarii difuze a apelor.

Directiva cadru precizeaza bazinul hidrografic ca fiind elementul de baza pentru utilizarea
si protectia apelor. Asadar, prevederile Directivei cadru se refera la bazine hidrografice
vazute ca entitati de referinta.

Problemele abordate de Directiva se refera la următoarele:


1. Coordonarea organizarilor administrative in cadrul Districtelor bazinelor hidrografice -
Statele membre trebuie sa identifice bazinele hidrografice individuale aflate pe teritoriul lor
si atribuirea acestora unor Districte. In cazul în care un bazin hidrografic depaseste granitele
statului, acesta va fi atribuit unui district international (ex. Districtul Tisa).
Statele Membre trebuie sa asigure modul adecvat de organizare administrative: Statele
Membre trebuie sa asigure ca cerinţele Directivei pentru indeplinirea obiectivelor de mediu
din art. 4 si, in particular toate programele de masuri, sunt coordonate impreuna pentru
intreagul District al bazinului hidrografic;
2. Obiectivul de mediu pentru ape de suprafata, subterane, arii protejate: obiectivul este "o
stare buna" chimica a corpurilor de apa, după cel mult 15 ani de la intrarea în vigoare a
Directivei;
3. Caracteristicile Districtului bazinului hidrografic. Revizuirea impactului asupra mediului
din cauza activitatilor umane si analiza economica a folosintelor de apa, conform celor
prevazute in anexe;
4. Registrul ariilor protejate - pentru zonele care necesita protectie speciala (anexa 4);
5. Sursele folosite pentru captarea apei potabile - cuprind cursurile de apa care asigura
minim 10mc/zi si care deservesc mai mult de 50 de persoane;
6. Monitorizarea stării apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a ariilor protejate:
pentru apele de suprafata astfel de programe trebuie să cuprindă: volumul si nivelul sau
valoarea debitului pană la limita relevanta pentru starea ecologica si chimică şi potenţialul
ecologic, şi starea ecologică şi chimică şi potenţialul ecologic;
pentru apele subterane astfel de programe trebuie să acopere monitorizarea stării chimice şi
cantitative;
7. Recuperarea cheltuielilor pentru serviciile de apă - Statele Membre trebuie să ţină seama
de principiul recuperării cheltuielilor serviciilor de apă, inclusiv cheltuielile din punct de
vedere al mediului şi de resurse, având în vedere analizele economice conform Anexei III
şi, în particular, în concordanţă cu principiul poluatorul plăteşte.
8. Modul combinat de abordare pentru surse de poluare punctuale si difuze;
9. Programe de măsuri - fiecare stat trebuie să asigure stabilirea pentru fiecare district sau
parte a unui district a unui program de măsuri. Măsurile prevăzute în Directivă sunt
considerate ca minime necesare. Ele se referă la implementarea Directivei Cadru, la
controale asupra captărilor, reglementări pentru evacuările surselor punctuale care pot cauza
poluare, măsurile pentru prevenirea sau controlul intrării poluanţilor, interzicerea
evacuărilor directe de poluanţi în apele subterane, etc.
10. Probleme care nu pot fi puse în practică la nivel de stat;
11. Planuri de gospodărire pe bazine - Statele elaborează câte un Plan de gospodărire la
nivel de bazin hidrografic pentru fiecare district. Pentru bazine internaţionale se va elabora
un singur Plan, dacă statele sunt membre ale UE. Dacă din anumite motive nu este posibil,
fiecare stat va elabora un plan pentru partea sa de bazin hidrografic.
12. Informarea şi consultarea publicului - este un element pe care se pune un mare accent;
13. Raportare la Comisiile UE;
14. Strategii împotriva poluării apei - se va stabili o listă de substanţe prioritare care
prezintă un risc important pentru mediu;
15. Strategii de prevenire şi control a poluării apelor subterane;
16. Raportul Comisiei privind implementarea Directivei Cadru;
17. Penalităţi - Statele Membre trebuie să determine penalităţile aplicabile pentru încălcarea
prevederilor naţionale adoptate conform acestei Directive. Penalităţile astfel adoptate
trebuie să fie eficiente, proporţionate şi descurajante.

Elementele noi aduse de Directivă sunt:


- starea apelor se va caracteriza prin cinci criterii ţinând seama în principal de elementele
biologice, deoarece acestea reflectă global starea unui râu
- defineşte starea de referinţă pentru apele de suprafaţă
- defineşte "starea bună a apelor"
- defineşte categoria de "ape cu regim antropic foarte mult modificat" pentru care se doreşte
un potenţial ecologic bun
- evaluează impactul uman asupra calităţii apei.
In concluzie, Directiva Cadru urmăreşte realizarea obiectivelor politicii europene în
domeniul apelor, şi anume:
- realizarea unei bune colaborări internaţionale
- integrarea folosinţelor de apă la nivel de bazin
- coordonarea măsurilor de conservare şi redresare a ecosistemelor acvatice
- realizarea unor sisteme unitare de gospodărire a apelor la nivel de bazin hidrografic
- participarea publicului la luarea deciziilor referitoare la gospodărirea apelor.

Prezentarea noutatilor introduse de directiva:

Obiectivul anului 2015: O “stare buna” a mediilor acvatice

Pentru anul 2015, Directiva Cadru fixeaza ca obiectiv “starea buna” a mediilor acvatice.
Aceasta “stare buna” va fi apreciata in special pe criterii ecologice corespunzatoare calitatii
mediilor acvatice si permitand o arie mai extinsa de utilizare: apa potabila, apa pt industrie,
agrement, etc. Anumite substante considerate periculoase sau prioritar periculoase trebuie
reduse si respectiv inlaturate, in urmatorii 20 de ani.

Pana in prezent, obiectivele de calitate (altele decat normele de utilizare, ca de ex. cele
referitoare la apa potabila) nu priveau decat cursurile de apa. Directiva insa face referire la
intreg mediul acvatic: cursuri de apa, lacuri, ape subterane, litoral, etc care trebuie sa
raspunda obiectivului legat de “starea buna”.

Practic, directiva instituie posibilitati de derogare, dar care trebuie justificate:


din motive economice (notiunea de cost disproportionat)
din motive tehnice (intarzierea constructiilor/lucrarilor)
din cauza unor conditii naturale (perioade de migrare a poluantilor, etc.) sau a utilizarii
existente care au impact astfel incat obiectivul de “stare buna” nu poate fi atins din punct de
vedere tehnic (notiunea de medii intens modificate).

Acestea fiind date, Directiva consacra locul mediilor naturale in politica europeana a
apei si protejarea viitorului. Ea introduce obligatia prezentarii rezultatelor, metodei si a
“calendarului”(perioada specificata de timp) si impune raportarea periodica a actiunilor,
rezultatelor obtinute, dar si a intarzierilor constatate sau a unor esecuri previzibile. Astfel s-
ar putea defini mult mai rapid eventualele actiuni de remediere.

Amenajarea teritoriului si consideratii socio-economice


Directiva cere in primul rand sa se identifice scopurile in care este necesara utilizarea apei
(pentru agrement, imbuteliere pentru consum, pentru irigatii, in industrie, etc.) si sa se
evalueze importanta economica a acestora.
Politica apei nu este unica “reparatoare”, ci dimpotriva, o politica integrata si parte
pregnanta a altor politici sectoriale de amenajare a teritoriului.

Transparenta costurilor si aplicarea principiului “poluatorul plateste”


Este cel de-al treilea punct nou al directivei, care cere sa se aiba in vedere recuperarea
costurilor aferente utilizarii apei, analizand trei chestiuni la nivelul bazinelor hidrografice:
Daca preturile actuale acopera costul serviciului, acesta insemnand costuri de exploatare,
dar in agala masura costuri legate de reabilitare?
Daca principiul “poluatorul plateste” se aplica astfel incat sa permita suportarea de catre
poluatori a costurilor echivalente daunelor asupra mediului pe care acestia le-au provocat?
Care este repartitia costurilor pe diferite sectoare economice (menaj, industrie, agricultura)?

Directiva cere transparenta (cine, cat plateste si pentru ce?), dar nu impune acoperirea totala
a costurilor. Astfel, se pot acorda subventii sau transferuri pentru motive sociale economice
sau legate de mediu. Acestea trebuie evaluate si publicate in planul de gestiune si submise
spre dezbatere publicului. Directiva face din tarifare un instrument de actiune care
contribuie la realizarea obiectivelor legate de mediu. Pe langa nevoia de finantare a
echipamentelor si serviciilor de apa, este necesara si o strategie de informare si comunicare.
Directiva cadru nu exclude colaborarea tuturor utilizatorilor in vederea remedierii
mai rapide a dificultatilor constatate, dar cere transparenta.

O metoda de lucru participativa


Conditia unei transparente totale este participarea efectiva a publicului prin consultari
prevazute pe tot parcursul procesului. O participare care nu se decreteaza, dar care se
construieste in scopul unei informari prealabile asupra gestiunii apei (rolul si
responsabilitatea fiecaruia) si a factorilor implicati. Acest fapt implica relatiile la nivel local
intre colectivitati, asociatiile de consumatori si cele pentru protectia mediului.
Modalitatile de informare, de consultare, de strangere si analiza a observatiilor publicului se
vor baza pe transparenta costurilor, obiectivelor propuse si derogarile acordate, evaluarea si
publicarea rezultatelor.

Un punct de referinta european pentru calitate


In prezent, in cadrul Uniunii Europene, sistemele de evaluare a calitatii apei si obiectivele
propuse variaza considerabil de la un stat la altul. Fixand un punct de referinta pentru
evaluarea calitatii apei, directiva permite realizarea unor evaluari corecte a situatiilor si
strategiilor statelor membre, constituind astfel un garantie a transparentei.

Pentru fixarea acestui punct de referinta, directiva cere in primul rand identificarea “maselor
de ape”, adica spatiile acvatice omogene (rauri, torenti, lacuri, sisteme carstice, tarmuri
nisipoase etc). Astfel se vor putea defini pentru fiecare tip de masa de ape (fluvii, rauri,
estuare, etc.) indicatori de calitate si valori de referinta pentru o “stare buna”, facand
posibile comparatii intre calitatea apei pentru diferite cursuri de apa.
Realizarea planurilor de conformare
Conformarea: procesul de a face un sistem sa funcţioneze în parametrii stabiliţi prin diferite
reglementării şi de al menţine în aceşti parametrii.

Realizarea Planurilor de conformare înseamnă realizarea unor planuri de acţiuni


convergente care să conducă la atingerea parametrilor reglementaţi, intr-o perioadă de timp
specificată şi cu costrui cunoscute (estimate).

Conformarea la Legea 458/2002 a calităţii apei destinate consumului uman inseamnă ca apa
furnizată prin sistemele publice să aibă parametrii specificaţi în lege.

Punctele de conformare:
- la robinetul consumatorului
- la intrarea în clădire (branşament)
- la ieşirea din staţie de tratare
- la ieşirea din rezervorul de stocare.

Legea 458/2002 este cunoscută ca şi Legea calităţii apei la robinet.

Conformarea la Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile presupune mai multe etape:
• Evaluarea situaţiei prezente a sistemului de aprovizionare cu apă potabilă:
- Protecţia sanitară este sau nu asigurată
- Calitatea apei la sursă este sau nu corespunzătoare categoriei de folosinţă:
parametrii
- Procesele de tratare: la calitatea sursei sunt adecvate pentru a se produce o apă
de calitate corespunzătoare; parametrii ce trebuie corectaţi;
- Evaluarea performanţelor actuale ale uzinei de apă;
- Evaluarea reţelelor de distribuţie;
• Conformarea calităţii apei la robinetul consumatorului consumator :
- parametrii cu valoare necorespunzătoare, procentaj, populaţie afectată;
- calitatea reţelei de distribuţie şi a reţelei de interioare;
• Identificarea sectoarelor deficitare;
• Identificarea măsurilor ce trebuie luate, estimarea costurilor şi a perioadei;
• Stabilirea unui program al calităţii;
• Realizarea unui program investiţional având un calendar şi costuri realiste;
• Realizarea lucrărilor de modernizare, reabilitare si completare a sistemelor pentru
atingerea parametrilor de calitate prevăzuţi în lege;
• Pregătirea corespunzătoare a personalului de exploatare;
• Elaborarea unui plan de intreţinere şi reparaţii care să asigure durabilitatea funcţionării
sistemelor în conformitate cu cerinţele legii;
• Monitorizarea calităţii apei potabile distribuite:
- Realizarea sistemelor de monitorizare;
- Intărirea capacitatea monitorizare;
• Realizarea sistemului de informare a populaţiei.
Planurile de conformare vor trebui să cuprindă:
• Descrierea zonelor de aprovizionare;
• Parametrii pentru care sistemul nu se conformează şi populaţia afectată;
• Cauzele (rezultatul analizei sistemului existent);
• Măsurile propuse pentru remediere;
• Perioada de remediere;
• Măsurile propuse pentru informarea populaţiei;
• Măsuri alternative pentru perioada de tranziţie (până la conformare);
• Costul fiecărei măsuri;
• Impactul asupra costului apei.

* *

Ghidul are un pronunţat caracter de generalitate, scopul său fiind unul de orientare în
procesul general de conformare la legislaţia europeană în domeniul apei.
Acest lucru poate fi realizat numai cu implicarea tuturor factorilor interesaţi ce activează în
domeniul apei: administraţia publică centrală şi locală, prestatorii de servicii în domeniu,
ONG-urile ce activează la nivel local in domeniul apei şi beneficiarii finali.