c




c

 


(sau Explozia de la
Tunguska) a fost o explozie puternică, ce a
avut loc în apropiere de Râul Podkamennaya
Tunguska, în ceea ce este numit acum iinutul
Krasnoiarsk în Rusia, la ora Greenwich
00:13:35 (ora locală 07:14) în data de 30
iunie 1908 (17 iunie, conform calendarului
iulian, timpul local în uz). Explozia se crede
că a fost cauzată de un meteorit mare sau de
un fragment de cometă la o altitudine de 5 -
10 km. Diferite studii au dat mai multe
estimări privind dimensiunea èi natura
obiectului, toìi cercetătorii fiind de acord că
obiectul avea dimensiuni de zeci de metri.
 |n ciudat obiect tubular
inconjurat de o lumina orbitoare isi face
aparitia pe cer. Numai cateva secunde
mai tarziu, acesta se prabuseste cu un
suierat asurzitor in padurea siberiana.
Impactul a fost atat de puternic incat a
produs cutremure de peste 5 grade pe
scara Richter pe o raza de circa 1000 de
kilometri.
|nda de şoc a avariat calea ferată
transsiberiană şi a fost resimţită şi în
Statele |nite. Observatorul din Irkutsk
a semnalat tulburări ale câmpului
magnetic.Coloana de foc a fost
observată de la 400 km depărtare.
Martă reprezentând locaţia aproximativă a
Fenomenului Tunguska din 1907.
  è
  


 




 










 







ì


 






ì

















‘








 








è


 



 
!"
 

#$%


 








 
 



 



&

 






'(

‘

   



  
   
 

 


    



      

 
 
  


 


è



  ì    
 

   




     
 Energia exloziei a fost de cca. 1.000
de ori mai puternică decât bomba atomică de
la Miroshima, Japonia, èi aproximativ o
treime din puterea eliberată de bomba
ìarului, cea mai mare armă nucleară detonată
vreodată. Explozia a scos din rădăcini peste
80 de milioane copaci aflaìi pe 2150
kilometri pătraìi.
Se estimează că unda de èoc a
exploziei ar fi măsurat 5.0 grade pe scara
Richter. O explozie de această amploare este
capabilă să distrugă o zonă metropolitană
mare. Această posibilitate a dus la iniìierea
discuìiilor privind strategiile de apărare anti-
asteroid.
 Mulìi oameni de ètiinìă
au participat la studierea
fenomenului de la Tunguska,
cei mai renumiìi fiind Leonid
Kulik, Yevgeny Krinov, Kirill
Florensky, Nikolay Vasiliev èi
Wilhelm Fast.

Copaci căzuţi în Tunguska, imagine din 1927

realizată de o expediţie a Academiei Sovietice
de Ştiinţă condusă de Leonid Kulik.
 Martorii oculari spun ca explozia a fost insotita de flacari uriase, iar
incendiile care au urmat au durat zile in sir. |nda de soc a facut inconjurul
pamantului si fenomene misterioase au inceput sa aiba loc la scurt timp dupa
aceea. Intregul continent asiatic a fost udat de ploi negre nemaivazute iar cerul a
fost acoperit de nori argintii care emiteau o lumina stranie. Nopti luminoase au
fost semnalate pana in Europa fara ca cineva sa poata explica incredibilul
eveniment. S-a estimat ca daca impactul ar fi avut loc doar cateva ore mai
tarziu, orasul Sankt Petersburg ar fi fost, pur si simplu, ras de pe harta.
 In ciuda fenomenelor enigmatice
care avusesera loc, nimeni nu se
incumetase sa cerceteze locul cu
pricina. Asta pana in 1921, atunci
cand Leonid Kulik, un cercetator
rus, a intreprins prima expeditie
in regiunea Tunguska, in speranta
de a descoperi urmele craterului
a ceea ce mai toti oamenii de Leonid Kulik si echipa de
stiinta credeau ca a fost un cautare (jos)
meteorit. Conform calculelor lui
Kulik, impactul ar fi fost produs
de unul dintre cele mai mari
corpuri ceresti care ar fi lovit
vreodata pamantul.
 El chiar reuseste sa schiteze
presupusul obiect si incearca sa
convinga noul guvern sovietic sa
finanteze o expeditie care sa
porneasca in cautarea imensului bloc
de fier de origine extraterestra.
Pretextand ca descoperirea unei
asemenea cantitati de fier ar putea
revigora economia nationala,
cercetatorul primeste fondurile
pentru cea de-a doua expeditie care
va avea loc in 1927.

c
 

  
 
 Spre marea lui surpriză, Kulik nu a
descoperit craterul caracteristic prăbuşirii
unui meteorit, ci o pădure cu copaci
carbonizaţi şi doborâţi, pe o rază de 35 km.
În locul în care s-a estimat a fi fost
epicentrul copacii erau în picioare ca nişte
stâlpi de telegraf. Cei culcaţi la pământ
aveau o dispunere radială, cu baza spre de
epicentru. La 60 km de centrul exploziei,
vârfurile arborilor erau retezaţi. Deci
explozia a avut loc deasupra pădurii, la
aproximativ 5 km distanţă faţă de sol.

Kulik a fost intrigat de forma

tubulară, norii de fum şi flacăra
ca o limbă bifurcată reieşite din
descrierile localnicilor şi care
nu corespundeau ipotezei de la
care a pornit. Lipsa craterului şi
a dovezilor materiale au
desfinţat ipoteza lui Kulik.
Fantezia unui cercetător s-a
dovedit încă o dată mult prea
departe de adevăr.
 Y


 








 
 

 





 


   
 







   
 


 )  
 
 

  

 * 



   
    
 




+




  
 






  
 
 
 
 

 Explicatia nu este insa in
masura sa acopere si celelate
evenimente ciudate care au urmat
impactului, cum ar fi unda de soc
si cutremurele puternice. Nici
ipoteza meteoritului care ar fi
explodat inainte de a lovi solul
nu este in masura sa
multumeasca oamenii de stiinta.
Lipseau, pur si simplu, dovezile
materiale.
Expeditiile care au urmat in anii
50-60 au scos la lumina sfere
microscopice de sticla ce
contineau mari cantitati de nichel Epicentrul exploziei. Imagine realizată în 2008 şi
si iridiu, fapt ce avea sa conduca care prezintă o mlaştină
la ideea ca originea lor ar fi una
extraterestra. Ceea ce dusese la
aparitia lor era insa un mister, iar
teoriile tindeau sa mearga mai
degraba catre pseudo-stiinta.
 Prabusirea unui OZN, antimaterie sau gauri negre au fost doar cateva dintre
ipotezele lansate in presa vremii.
Studiile asupra efectelor bombelor atomice de la Miroshima si Nagasaki
aveau sa adanceasca si mai mult misterul Tunguska, atunci cand Aleksandr Kazantev,
om de stiinta rus, descoperea similitudini intre cele doua evenimente: nori iluminosi,
ploaia neagra si padurea de stalpi de telegraf. Dar cum era posibil ca o explozie
nucleara sa aiba loc in 1908?
 Probele prelevate din solul si vegetatia din zona
dovedeau fara putinta de tagada ca nu exista nicio urma de
radiatie.Chiar daca adeptii teoriei atomice isi sustineau
opiniile si prin misterioasa epidemie care lovise
majoritatea persoanelor aflata la mai putin de 100 de
kilometri de explozie, si care se manifesta prin aparitia
unor rani purulente, medicii rusi puneau totul pe seama
variolei care afecta localnicii cu mult inainte de fenomenul
Tunguska.
 Controversele nu au incetat nici astazi.
Daca majoritatea savantilor rusi inclina sa
creada ca a fost vorba de o cometa, oamenii
de stiinta americani sunt de parere ca
vinovatul este un asteroid. Argumente exista
de ambele parti, dar niciuna dintre teorii nu
poate fi general acceptata. La inceput de
secol XXI, evenimentul care a creat stupoare
in 1908 este inca invaluit in misterr
MISTERUL TUNGUSKA,
ELUCIDAT DE UN
ROMAN

Cercetatorii Stefan Sgandar si Claudiu

Sgandar incearca sa lamureasca toate problemele,
pornind de la ideea ca explozia a fost provocata de
un glob plasmatic expulzat in urma unei eruptii
solare. |n prim argument: traiectoria ciudata a
globului incandescent, caracteristica fulgerelor
globulare. In plus, un amanunt extraordinar:
Äevolutia´ fenomenului a fost calculata sa se fi
desfasurat la cel putin 3-400 de kilometri altitudine.
Asadar, dincolo de atmosfera, ceea ce inseamna ca
acel Äcorp´ nu a luat foc ca urmare a frecarii cu
aerul.
 |lterior, coliziunea cu atmosfera a
determinat un Äsalt´ pana la 2-300
km (cu descrierea ciudatei parabole
observate de la sol), apoi reducerea
vitezei si caderea Äcorpului´ pe
Pamant. Se explica astfel si
despicarea arborilor de sus in jos, in
doua parti egale: fenomenul s-a
petrecut ca in cazul aruncarii unei
pietre intr-un lac, stiut fiind faptul
ca, atunci cand aceasta atinge apa,
unda sare in mod absolut egal, la
dreapta si la stanga traiectoriei
urmate de piatra.
 Sunetul foarte puternic auzit
de martori a fost produs, potrivit d-
lui Sgandar, de contactul dintre
uriasul plasmoid (cu viteza
supersonica) si atmosfera, totodata
reducandu-se substantial viteza
pana la mai putin de 1 km/s. De
asemenea, plasmoidul nu avea cum
sa dea nastere unui crater, in
schimb se putea separa in doua in
timpul impactului, determinand
bifurcatia limbii de foc observate.
 La cateva decenii dupa explozie, in
probele de sol de la locul impactului s-au gasit
niste bile microscopice, a caror existenta
geofizicianul roman o atribuie caldurii mari
degajate de plasmoid in momentul exploziei.
Aceasta a topit minereurile de fier slabe, dupa
care, prin racirea brusca, s-au format retele de
cristalizare in jurul unor centre microscopice,
ceea ce a dus la aparitia amintitelor bile
metalice.

Puterea extraordinara a exploziei a determinat si undele de aer

inregistrate pe toata planeta si, pe de alta parte, condensarea brusca
in clima rece a taigalei, urmata de un vartej ca o tromba de ciclon,
care a ridicat in aer o cantitate apreciabila de sol mlastinos, ceea ce a
generat ulterior o ploaie neagra.

  
 



   






,

 


 
 



    
 


 






 
  +





 -    


 

 
    



 
  






,

 
 
  " 

  





 



 


 
  



 ALTA IPOTEZA ROMANEASCA

Lipsa oricărei urme fizice a presupusului asteriod care a lovit Pămantul

în Tunguska a adus in vedere şi ipoteza că dezastrul a fost provocat de faptul că
un corp cosmic ajuns în stare de incandescenţă datorită frecării cu atmosfera ar fi
lovit solul în zona unui bogat zăcămant de gaze naturale, similar celor prezente
peste tot în Siberia. Dar, la fel ca şi ipotezele anterioare, şi aceasta are punctele
ei vulnerabile. În această situaţie, profesorul român Ion Nistor a prezentat la
Bologna, în 1996, într-o conferinţă internaţională dedicată acestui mister, o altă
explicaţie, pe care el o consideră ca fiind cea reală. Concret, profesorul Nistor
descrie un fenomen deosebit de complex, în care rolul de "detonator" al
exploziei îl are tot un meteorit de mari dimensiuni. Noutatea ideii sale constă în
faptul că, înainte de a ajunge în apropierea solului, corpul ceresc ar fi traversat
"o imensă pungă de gaze naturale" ajunsă în atmosferă la mare înălţime.
 Este ceea ce prof. Nistor denumeşte "Ipoteza
101", completare a celor o sută de ipoteze emise
anterior. Privitor la "imensa pungă de gaz natural",
autorul susţine că originea sa trebuie căutată în
faptul că meteoritul s-a prăbuşit "în Siberia, într-o
perioadă căldă, cand mlaştinile de acolo, întinse pe
mii de kilometri pătraţi, se dezgheţaseră şi degajau
mari cantităţi de «gaz de mlaştină», adică de gaz
metan". În plus, prof. Nistor mai afirmă că "există şi
posibilitatea ca gazul să fi scăpat din subteran, aşa
cum spune şi inginerul D. Timofeiev, deoarece în
apropiere a fost descoperit un zăcămînt de gaz la
presiune scăzută, din care se presupune că ar fi
scăpat la suprafaţă între 0,25 şi 2,5 miliarde metri
cubi de gaz (Sputnik nr. 8/1988).
 Iar efectele fizice catastrofale sunt explicate de profesorul
român printr-un alt fenomen descris ± afirmă Nistor ± de specialiştii
americani, care-l numesc «fluidizarea solurilor». Este vorba despre un
fenomen, care se produce atunci cand un teren îmbibat cu apă freatică
este supus vibraţiilor puternice, produse de un seism. Moment în care
solul se tasează şi produce o creştere a presiunii apelor interne. Cand
această presiune ajunge să egaleze presiunea exercitată la suprafaţă,
elementele solului se disociază şi el pare că se «lichefiază»,
comportandu-se asemenea nisipurilor mişcătoare şi zone întregi pot fi
înghiţite pur şi simplu de solul înconjurător".
 IPOTEZE ´EXOTICEµ

Dispunerea cu totul nefirească a trunchiurilor de copaci de la locul

exploziei de la Tunguska a adus "pe rol" o altă ipoteză fascinantă: ciocnirea
cu nucleul unei comete. Constituit mai ales din gaze şi diverse substanţe
organice îngheţate, acel corp cosmic, pătruns în atmosferă cu o viteză de 4-
5 km/sec., s-ar fi topit rapid, iar vaporii rezultaţi ar fi produs o explozie cu
totul atipică. Dar mai ales devastatoarele unde de şoc resimţite în toată
lumea. Aparent credibilă şi această ipoteză a fost însă contrazisă pe
constatările făcute de savanţi pe teren, la faţa locului. În anii care au urmat,
oamenii de ştiinţă au apelat la tot soiul de alte explicaţii, bazate pe
cunoştinţe ştiinţifice descoperite "la zi". |na dintre acestea a apărut după ce
fizicienii au intuit existenţa "anti-materiei".
 Despre aceasta se spune că, pusă în contact cu materia
obişnuită, se "anihilează reciproc" printr-o explozie imensă, care nu lasă în
urma ei decat radiaţie şi nici un fel de urme materiale propriu-zise. Adică,
exact ce s-a întamplat şi în cazul exploziei din Tunguska. Ceea ce nu
explica această ipoteză, şi ea deosebit de spectaculoasă, era ce a împiedicat
acel bolovan de antimaterie să se anihileze în timpul cursei sale cosmice,
cu mult înainte de a intra în atmosfera terestră. La fel de exotică a fost şi
ipoteza ciocnirii cu o "gaură neagră".
 Concept astrofizic descoperit în ultimele
cateva decenii, acest tip de obiect cosmic defineşte un
corp de dimensiuni extrem de mici, care concentrează
în el materia unui astru, să zicem de dimensiunea
Soarelui nostru. Sună frumos să credem că un
asemenea "musafir" ar fi căzut pe Pămant. Strict
fizic, dacă s-ar fi întîmplat una ca asta, fenomenul
real ar fi fost cu totul altul: atras de gravitaţia
monstruoasă a unui asemenea "pitic" extragreu,
Pămantul, împreună cu noi toţi ne-am fi prăbuşit în
"gaură". Fenomen care nu ne-ar mai fi lăsat timp să
discutăm despre cauzele exploziei petrecute cu un
secol în urmă. De curand, ipoteza extraterestră a fost
reluată într-o formă de-a dreptul neaşteptată. Concret,
este vorba despre o navă extraterestră care a sesizat
ca Pamantul avea sa fie lovit de un asteroid, asadar
preintampina dezastrul ciocnindu-se cu acel corp
cosmic.
 Tot pe atunci s-a mai adus în discuţie şi numele savantului Nikola
Tesla despre care se spune că, exact în acea perioadă, efectua nişte
experimente neconvenţionale privitoare la transportul energiei fără cabluri
conductoare, direct prin atmosferă. Tot ce se ştie despre acestea este că erau
făcute în condiţii de secret absolut, într-un turn construit special în Long
Island Sound. Iar ciudatele fenomene care s-au manifestat la începutul verii
anului 1908 nu ar fi fost decat unul dintre experimentele sale care, scăpat de
sub control, luase o întorsătură dramatică.

 


 O altă interpretare, deosebit de ciudată

privitoare la consecinţele pe termen lung ale
fenomenului Tungus, a fost oferită de
Vladimir Shaidurov, de la Academia Rusă de
Ştiinţe. El susţine că actualul fenomen de
încălzire globală şi-ar avea originea nu în
emisiile de gaze cu efect de seră, ci în
Vladimir perturbările atmosferice provocate de
Shaidurov meteoritul Tungus. Concret, este vorba despre
faptul că vaporii de apă şi praful rezultat din
acel eveniment ar fi modificat drastic modul
de formare a cristalelor de gheaţă care stau la
baza producerii norilor, şi deci a regimului de
precipitaţii.
 UN SECOL DE CERCETARE

A trecut deja un secol de la catastrofalul "Fenomen

Tungus". După cum am văzut, savanţii au încercat să explice, în fel
şi chip, această catastrofă nemaiîntalnită în istorie. S-au emis ipoteze
peste ipoteze, dar un lucru este cert: cu cat s-au făcut mai multe
cercetări, lucrurile s-au complicat. Iar aparatura tehnică, din ce în ce
mai complexă, a adus extrem de multe informaţii noi, dar nici o
concluzie fermă, care să explice toate aspectele acestui fenomen. |n
fenomen rămas la fel de misterios ca în urmă cu un secol, cand
taigaua siberiană s-a cutremurat în urma ciocnirii cu un "musafir"
venit, pe nepusă masă, din spaţiul cosmic.
 BIBLIOGRAFIE

1. http://ro.wikipedia.org
2. http://www.info-portal.ro/articol/fenomenul-
tunguska/1734/1/0/
3. http://www.descopera.ro/stiinta/1036773-enigma-
tunguska
4. http://www.energobiologie.ro/index.php/Enigme/Feno
menul-Tunguska.html
 REALIZATORI:

   
    
  

   
 

  
    

 

        c  

   
   
  

