 Presedintele României

Senatul României Senatul, împreună cu Camera Deputaţilor, alcătuiesc Parlamentul

României. Ambele Camere sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat. Mandatul acestora este de patru ani şi se prelungeşte, de drept, în stare de
mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.

Senatul se organizează şi funcţionează potrivit dispoziţiilor Constituţiei, Regulamentului

Senatului, Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi
Legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor.

Constituire

Senatul nou ales se întruneşte în cel mult 20 de zile de la alegeri, conform decretului de
convocare emis de Preşedintele României.

Până la alegerea Biroului permanent, în plen au loc numai dezbateri cu privire la

validarea mandatelor de senator, a procedurilor necesare  depunerii jurământului sau
legate de constituirea noului Senat. Lucrările sunt conduse de cel mai în vârstă senator,
în calitate de preşedinte decan de vârstă, asistat de cei mai tineri patru senatori.

Pentru validarea mandatelor, Senatul alege, în prima sa şedinţă, o comisie compusă din
15 senatori. Comisia este se organizează în patru grupe de lucru, fiind condusă de
preşedinte, care, împreună cu cei doi vicepreşedinţi, alcătuiesc biroul comisiei.

În cel mult cinci zile de la constituire, Comisia de validare întocmeşte un raport în care
nominalizează senatorii pentru care propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu
motivarea propunerilor de invalidare.

Senatul este legal constituit după validarea mandatelor a trei pătrimi din numărul total
de senatori. Validarea mandatului presupune validarea alegerii senatorului, precum şi
depunerea jurământului de către acesta.
 

La constituirea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, Comisia de

validare îşi încetează activitatea.

sus

„Jur credinţă patriei mele, România.

Jur să respect Constituţia şi legile ţării.

Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor,

suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!”

Organizare

Senatul României este alcătuit din 137 senatori, fiecare având vârsta de cel puţin 33 de
ani şi reprezentând aproximativ 160.000 de cetăţeni din cele 42 de circumscripţii
electorale.

După validarea mandatului şi depunerea jurământului, senatorii se constituie în grupuri

parlamentare care cuprind cel puţin şapte senatori, aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale
aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau
alianţe electorale.

Senatul este condus de un organism colectiv, Biroul permanent, compus din: preşedinte,
patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori.

Senatul îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă, comisii
speciale, inclusiv comisii paritare de mediere, sau comisii comune cu Camera
Deputaţilor.
 sus

Funcţionare

Senatul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an, care au loc în perioada februarie –
iunie, respectiv septembrie - decembrie. Senatul se întruneşte şi în sesiuni
extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puţin o
treime din numărul senatorilor.

Senatul îşi desfăşoară activitatea „în plen” şi „pe comisii”, îndeplinind următoarele funcţii
principale:

 Funcţia legislativă.

Conform Constituţiei, “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului

român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Orice proiect de lege trebuie să fie adoptat
de ambele Camere legiuitoare pentru a deveni lege. În exercitarea funcţiei legislative,
Parlamentul colaborează cu Guvernul, care iniţiază proiecte de lege, Curtea
Constituţională, care se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, Preşedintele
României, care promulgă legile, având şi dreptul de a cere reexaminarea unei legi de
către Parlament.

 Funcţia de stabilire a principalelor direcţii ale activităţii economice,

sociale, culturale, statale şi juridice.

Această funcţie se concretizează prin aprobarea componenţei şi a programului

Guvernului, adoptarea bugetului, reglementarea partidelor politice şi a sistemului
electoral, stabilirea regimului juridic al situaţiilor excepţionale şi mobilizarea forţelor
armate, reglementarea învăţământului, a raporturilor de muncă şi a impozitelor etc.
 Funcţia de control parlamentar.

Senatul are dreptul de a controla modul în care autorităţile publice îşi îndeplinesc
atribuţiile conferite prin Constituţie şi prin legi. Controlul parlamentar se exercită prin
procedura moţiunilor şi a moţiunilor de cenzură, a întrebărilor şi interpelărilor.
Preşedintele Senatului şi preşedinţii comisiilor permanente pot cere Guvernului şi altor
organe ale administraţiei publice informaţii şi documente asupra unor probleme de
interes public.

 Atribuţii în domeniul politicii externe.

 Parlamentul este învestit cu atribuţia de a ratifica sau denunţa tratatele internaţionale,
de a aproba mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. De asemenea, comisiile de
politică externă ale celor două Camere îşi dau avizul consultativ cu privire la persoanele
care vor fi numite ca reprezentanţi diplomatici ai României.

 Funcţia de a alege, numi şi revoca unele autorităţi publice.

În baza acestei funcţii, Parlamentul în întregul său - iar în unele cazuri doar una dintre
Camere - alege şi revocă autorităţi publice sau înalţi funcţionari. Astfel, Parlamentul este
împuternicit să acorde Guvernului votul de încredere sau să-i retragă încrederea prin
moţiune de cenzură. De asemenea, Senatul are dreptul de a numi trei judecători la
Curtea Constituţională, de a valida 14 membri ai Consiliul Superior al Magistraturii, care
au fost aleşi în adunările generale ale magistraţilor, şi de a alege alţi doi membri ai
aceluiaşi organism, ca reprezentanţi ai societăţii civile. În acelaşi timp, Senatul şi
Camera Deputaţilor aleg împreună Avocatul Poporului, membrii Curţii de Conturi,
persoanele care alcătuiesc Consiliul Naţional al Audiovizualului, Consiliul de Administraţie
al Societăţilor Naţionale de Radio şi Televiziune şi alte autorităţi.

Pentru exercitarea mandatului în circumscripţiile electorale, pentru fiecare senator se

organizează câte un birou senatorial


 Camera Deputaţilor

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CAMEREI DEPUTAŢILOR

 [ înainte > ]

Introducere

Camera Deputaţilor este organizată în conformitate cu propriul Regulament. Structurile interne

ale Camerei sunt constituite din: Biroul permanent, grupurile parlamentare şi comisiile
parlamentare
Biroul permanent este compus din: preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru
chestori.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, care este, totodată, şi preşedintele Biroului permanent, se

alege prin vot secret la începutul legislaturii, pe întreaga durată a mandatului Camerei, iar
ceilalţi membri ai Biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare.

Grupurile Parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor care au candidat în alegeri pe

listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe
electorale. Un grup parlamentar trebuie sa aibă cel puţin zece deputaţi. Grupurile parlamentare
reflectă configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. În Camera Deputaţilor s-au organizat
urmatoarele grupuri parlamentare:

 Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal (PD-L)

 Grupul parlamentar al Alianţei Politice a Partidului Social Democrat şi a Partidului Conservator
(PSD+PC)
 Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal (PNL)
 Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR)
 Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale .

În Camera Deputaţilor s-au constituit următoarele comisii permanente:

 Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare ;

 Comisia pentru buget, finanţe şi bănci;
 Comisia pentru industrie şi servicii;
 Comisia pentru agricultură, sivicultură, industrie alimentară şi servicii specifice ;
 Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor nationale ;
 Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic ;
 Comisia pentru muncă şi protecţie socială ;
 Comisia pentru sănătate şi familie,
 Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport ;
 Comisia pentru cultura, arte şi mijloace de informare în masa ;
 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi;
 Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ;
 Comisia pentru politică externă;
 Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţie şi pentru petiţii .
 Comisia pentru regulament
 Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
 Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi .

În afara comisiilor permanente pot fi înfiinţate comisii de anchetă şi alte comisii speciale.

Comisiile parlamentare sunt alcătuite, pe cât posibil, pe baza configuraţiei politice a fiecărei
Camere, aşa cum aceasta rezultă din spectrul grupurilor parlamentare. În principal, comisiile
permanente elaborează rapoarte şi avize privind documentele ce urmeaza a fi puse în
 dezbaterea Camerei şi exercită controlul parlamentar.

E-mail: webmaster@cdep.ro


 Secretariatul General al Guvernului

Informatii generale
Conform legislaţiei în vigoare, Secretariatul General al Guvernului (SGG) funcţionează ca
structură în aparatul de lucru al Guvernului, cu personalitate juridică, având rolul de a asigura
derularea operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor
organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităţii Guvernului, precum şi reprezentarea
Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti, constituind totodată elementul de legătură şi
stabilitate a guvernării, asigurând cadrul necesar sistemului de luare a deciziei. Secretariatul
General al Guvernului funcţionează în subordinea Primului-ministru şi este condus
de doamna Daniela Nicoleta Andreescu,  potrivit Deciziei Primului-ministru nr. 201 din 11
februarie 2009,  secretar general al Guvernului, cu rang de ministru. Secretarul general al
Guvernului reprezintă instituţia în relaţiile cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi
autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice si juridice. Secretarul general al Guvernului este
ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului.
În cadrul Secretariatului General al Guvernului îşi desfăşoară activitatea unul sau mai mulţi
secretari de stat.

Organizarea şi funcţionarea SGG sunt stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
24/2007, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 şi Hotărârea nr. 405 din 4 mai 2007,
cu modificarile şi completările ulterioare.
Sediul instituţiei este în Municipiul Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1.

Structurile, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice

coordonate de secretarul general al Guvernului:

 Departamentul pentru Relaţii Interetnice, structura fără personalitate juridică în cadrul

aparatului de lucru al Guvernului
 Institutul Naţional de Statistică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului
 Agenţia Naţională pentru Romi, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului
 Oficiul Roman pentru Adopţii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului
 Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, instituţie publica, cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului
  Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, instituţie
publică, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului

Structurile, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale si instituţiile publice

finanţate prin bugetul Secretariatului General al Guvernului

 Aparatul propriu de lucru al primului-ministru, structura fără personalitate juridică în cadrul

aparatului de lucru al Guvernului
 Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului, structura fără personalitate juridică în cadrul
aparatului de lucru al Guvernului
 Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, structura cu personalitate juridică în cadrul
aparatului de lucru al Guvernului
 Departamentul pentru Afaceri Europene, structura cu personalitate juridică în cadrul aparatului
de lucru al Guvernului
 Corpul de Control al Primului-ministru, structura fără personalitate juridica în cadrul aparatului
de lucru al Guvernului
 Departamentul pentru Lupta Antifrauda - DLAF, structura fără personalitate juridică în cadrul
aparatului de lucru al Guvernului
 Departamentul pentru Relaţii Interetnice, structură fără personalitate juridică în cadrul
aparatului de lucru al Guvernului
 Institutul Naţional de Statistică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului
 Agenţia Naţională pentru Romi, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridica, in subordinea Guvernului
 Oficiul Roman pentru Adopţii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului
 Autoritatea Naţională pentru Reglementarea si Monitorizarea Achiziţiilor Publice, instituţie
publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului
 Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, organism cu activitate administrativ-
jurisdicţională, cu personalitate juridică
 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, instituţie
publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului
 Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, instituţie publică cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Departamentului pentru
Relaţii Interetnice
 Agenţia Naţională Anti-Doping, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului
 Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, instituţie publică cu personalitate juridică
 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instituţie publică cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului
 Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale, instituţie publică cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului
 Inspectoratul de Stat în Construcţii, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului
  Autoritatea Naţională de Reglementare in Domeniul Energiei, instituţie publică cu personalitate
juridică, în coordonarea directă a viceprim-ministrului  
 Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, instituţie publică cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului
 Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, structură cu personalitate juridică, în cadrul
Aparatului de lucru al Guvernului, în coordonarea Primului-ministru, finanţată prin bugetul
Secretariatului General al Guvernului

SGG îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege pentru ministerul de resort faţă de:

 Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", persoana juridică,

funcţionează pe baza de gestiune economică şi autonomie financiară.

Conducerea institutiei
Daniela Nicoleta ANDREESCU - secretar general al Guvernului, cu rang de ministru

Ştefan GATI  - secretar general adjunct al Guvernului, cu rang de secretar de stat

Andrei-Barbu TODEA- secretar de stat

Organigrama Secretariatului General al Guvernului

Atributii principale
 stabileşte cadrul metodologic şi organizatoric pentru sistemul de planificare, elaborare şi
implementare a politicilor publice la nivelul ministerelor şi al altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale;
 stabileşte cadrul general pentru definirea priorităţilor Guvernului şi urmăreşte corelarea
acestora cu politicile publice;
 asigură suportul metodologic şi consultanţă ministerelor privind formularea politicilor publice;
 realizează activităţile necesare pentru pregătirea şi organizarea şedinţelor Guvernului şi pentru
definitivarea proiectelor de acte normative adoptate;
 iniţiază sau avizează, după caz, proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
 iniţiază şi negociază, în condiţiile legii, încheierea de tratate şi alte înţelegeri internaţionale în
domeniul său de activitate şi dezvoltă relaţii de cooperare cu instituţii, organizaţii şi organisme
din alte state;
 asigură reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti, împreună cu ministerele care
au obligaţia de a pune în executare actele Guvernului împotriva cărora s-au formulat acţiuni în
justiţie, precum şi a structurilor din aparatul de lucru al Guvernului, cu excepţia Cancelariei
Primului-Ministru, Departamentului pentru Afaceri Europene şi a Departamentului pentru
Relaţia cu Parlamentul;
 asigură, în domeniul său de activitate, relaţia cu Parlamentul şi cu ministerele, precum şi cu
celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
  monitorizează implementarea Programului de guvernare;
 realizează derularea operaţiunilor financiare în domeniul său de activitate;
 asigură, la nivelul aparatului de lucru al Guvernului, cu excepţia Cancelariei Primului-Ministru,
organizarea sistemului pentru protecţia informaţiilor clasificate, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările ulterioare, şi ale
Hotărârii Guvernului nr. 353/2002 pentru aprobarea Normelor privind protecţia informaţiilor
clasificate ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în România, cu modificările ulterioare;
 asigură administrarea şi dezvoltarea sistemului informatic pentru şedinţele Guvernului;
 soluţionează solicitările şi petiţiile adresate Secretariatului General al Guvernului şi Primului-
ministru de către persoanele fizice şi juridice în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei
Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002.

Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte orice alte atribuţii specifice prevăzute de alte
acte normative sau stabilite prin decizie a primului-ministru.
În exercitarea atribuţiilor sale, Secretariatul General al Guvernului colaborează cu ministerele si
cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei
publice locale, cu alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice şi juridice.


 Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

 Consiliul pentru Problemele Românilor de Pretutindeni a fost înfiinţat în anul 1995 în

cadrul aparatului de lucru al primului-ministru şi a reprezentat prima structură pentru
sprijinirea comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării.

 În 1998, a fost creat Subsecretariatul de Stat pentru Românii de Pretutindeni, în 1999,

acesta fiind transformat în Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de peste Hotare.

 În ianuarie 2001 Departamentul fost redenumit – Departamentul pentru Românii de

Pretutindeni (DRP) – şi a intrat în componenţa Ministerului Informaţiilor Publice.

 În 2003, DRP a fost transferat în subordinea Secretariatului General al Guvernului, iar în

martie 2004, în subordinea Cancelariei primului-ministru.  citeste tot »

 OBIECTIVE

 Departamentul pentru Românii de Pretutindeni elaborează şi aplică politica în domeniul

relaţiilor cu românii de pretutindeni, în conformitate cu obiectivele majore de politică
externă ale României şi cu Programul de Guvernare.
  Strategia naţională privind relaţiile cu românii de pretutindeni are la bază principiul
identificării soluţiilor adecvate situaţiilor particulare existente în cadrul comunităţilor
româneşti din vecinătatea României şi din emigraţie sau ale originarilor din ţara noastră.
citeste tot »

 PROGRAME

 În conformitate cu obiectivele de guvernare şi în funcţie de necesităţile comunităţilor

româneşti, DRP şi-a fixat propriile obiective privind programele de finanţare pentru anul
2010.

 DRP îşi propune să continue demersurile vizând susţinerea afirmării şi păstrării identităţii
culturale şi spirituale româneşti în comunităţile de peste hotare.

 Noile programe de finanţare stabilite de DRP pentru anul 2010, sunt:

 1. Cultură  – „Constantin Brâncuşi”

 2. Mass–media – „Mihai Eminescu”

 3. Educaţie – „Nicolae Iorga”

 4. Spiritualitate şi tradiţie – „Andrei Şaguna”

 CADRUL LEGAL

 Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a fost înfiinţat ca structură cu

personalitate juridică, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în coordonarea
primului ministru al României, în baza OUG 115 din 29.12.2009 privind stabilirea unor
măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice locale.  Organizarea şi
funcţionarea DRP este reglementată prin HG 27 din 12 ianuarie 2010 privind
organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Românii de pretutindeni cu
modificările şi completările ulterioare.

 Curtea Constitutionala

Prezentare generală

Scurt istoric

Plecând de la ideea că declararea neconstituţionalităţii unei legi are nu numai implicaţii juridice,
ci şi politice, întrucât ea pune în cauză raporturile justiţiei cu Parlamentul, Constituţia din 1923 a
prevăzut că numai Curtea de Casaţie şi Justiţie, în secţiuni unite, are dreptul de a judeca
neconstituţionalitatea legilor şi a le declara, în consecinţă, inaplicabile în speţă. Astfel, începând
cu anul 1923, în România instanţele de drept comun au pierdut dreptul de a verifica pe cale de
excepţie legile din punctul de vedere al constituţionalităţii lor, această competenţă revenind în
exclusivitate Curţii de Casaţie şi Justiţie.

Mai mult, atunci când era chemată să se pronunţe asupra neconstituţionalităţii legilor, această
Curte nu urma să judece în secţiuni, ci, având în vedere posibilele implicaţii politice ale
procesului, în cadrul unui complet special format cu participarea tuturor secţiilor ei. Constituţia
din 1923 mai prevedea că "judecata asupra neconstituţionalităţii legilor se mărgineşte la cazul
judecat".

Conformându-se art.80 din Decretul-lege nr.92/1990, Camera Deputaţilor şi Senatul s-au reunit,
în cursul lunii iulie 1990, în şedinţa comună ca Adunare Constituantă, adoptând Regulamentul
Adunării Constituante.

Potrivit acestui regulament, Adunarea Constituantă a ales o Comisie de redactare a proiectului

Constituţiei României, formată din deputaţi şi senatori, precum şi din specialişti în domeniul
dreptului constituţional şi al altor ştiinţe socio-umane, aceştia din urmă numai cu vot consultativ.

La desemnarea ca membri în Comisie a deputaţilor şi senatorilor s-a avut în vedere configuraţia

politică a celor două Camere.

Adunarea Constituantă a adoptat noua Constituţie a României în şedinţa din 21 noiembrie 1991.

Întrucât art.149 al acestei Constituţii a prevăzut că ea intră în vigoare la data adoptării ei prin
referendum, prin Legea nr.67 din 23 noiembrie 1991 a fost convocat corpul electoral pentru a se
pronunţa prin "da" sau "nu" asupra textului ei.

Referendumul a avut loc la data de 8 decembrie 1991. După centralizarea la nivel naţional a
votării, Biroul Electoral Central a constatat că a fost întrunită majoritatea de voturi cerută de
art.29 alin.2 din Legea nr.67/1991 şi, ca urmare, a proclamat adoptată prin referendum naţional
Constituţia României, care a intrat în vigoare pe data de 8 decembrie 1991.

În art.152 al Constituţiei se prevede că, "în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
Constituţiei, se înfiinţează Curtea Constituţională".

Judecătorii primei Curţi Constituţionale au fost numiţi pentru perioade de 3, 6 şi, respectiv, 9 ani.
Preşedintele României, Camera Deputaţilor şi Senatul au desemnat câte un judecător pentru
fiecare dintre cele trei perioade.

Componenţa primei Curţi Constituţionale a României a fost astfel stabilită în cursul lunii iunie
1992, primele decizii purtând data de 30 iunie 1992.

Rolul şi atribuţiile Curţii

Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România,

independentă faţă de orice altă autoritate publică.

La nivelul Legii fundamentale, Curtea Constituţională este reglementată în cuprinsul celor 6

articole ale Titlului V (art.142-147, în numerotarea dată după revizuirea Constituţiei), dispoziţiile
acestora fiind dezvoltate prin Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată.

În realizarea funcţiei sale de "garant al supremaţiei Constituţiei", Curtea îndeplineşte

atribuţiile înscrise la art.146 din Legea fundamentală:

a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea

Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau
de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea

unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel
puţin 25 de senatori;

c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre

preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de
deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în

faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi
ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea

Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a
preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă

rezultatele sufragiului;

g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte

al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;

i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi

confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;

l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

Potrivit legii, competenţa Curţii nu poate fi contestată de nici o autoritate publică, singură Curtea
fiind în drept să hotărască asupra acesteia.

 Pentru sugestii şi informaţii contactaţi Serviciul Cercetare, Documentare şi Informatică


 Consiliul Legislativ

   La  1 aprilie 1996 - Consiliul Legislativ şi-a început efectiv activitatea, după

aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului
Legislativ, elaborat în temeiul art. 10 din Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ.
 
   În anul 2004 au fost modificate şi completate, fiind republicate, atât Legea nr.
73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ,
cât şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ.
  
  
                                                           ... din Atribuţiile Consiliului Legislativ
 Elaborarea şi editarea de repertorii legislative  
        După inventarierea şi reexaminarea vechiului sistem legislativ şi după efectuarea
unei vaste asanări legislative, care a presupus abrogarea a mii de acte normative
anterioare Constituţiei, a fost elaborat un repertoriu legislativ general şi complet care
cuprinde evidenţa cronologică a tuturor actelor normative în vigoare şi un index alfabetic
de noţiuni pentru identificarea oricărui act normativ, precum şi un inventar al actelor
  normative abrogate.
       Ulterior, în practica Consiliului Legislativ s-a permanentizat editarea anuală a
acestor repertorii.
  
De la începutul anului 1997 se realizează Buletinul de informare legislativă cu apariţie trimestrială,
în care specialiştii Consiliului Legislativ analizează şi-şi exprimă opiniile pe diverse teme.
 


 Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

 Ministerul Administraţiei şi Internelor

 Ministerul Afacerilor Externe
 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
 Ministerul Apărării Naţionale
 Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale
 Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
 Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului De Afaceri
  Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
 Ministerul Finanţelor Publice
 Ministerul Justiţiei
 Ministerul Mediului şi Pădurilor
 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
 Ministerul Sănătăţii
 Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii

Consiliul Concurentei Consiliul Concurentei a fost infiintat prin Legea concurentei nr. 21/1996,
modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2003.

Consiliul Concurentei reprezinta România în relatiile cu organizatiile si institutiile internationale de

profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta comunitare si extracomunitare. Ca urmare,
Consiliul Concurentei a fost desemnat de Guvernul României sa coordoneze negocierea Capitolului 6
"Politica concurentei" în procesul de aderare a României la Uniunea Europeana.

Rolul Consiliului Concurentei în calitate de autoritate administrativa autonoma are doua dimensiuni:
una corectiva privind restabilirea si mentinerea un mediu competitiv normal, iar cealalta, dimensiunea
preventiva de monitorizare a pietelor si supravegherea actorilor pe aceste piete.

în conformitate cu prevederile Legii concurentei, Consiliul Concurentei are drept scop protejarea si
stimularea concurentei pentru asigurarea unui mediu concurential normal , in vederea promovarii
intereselor consumatorilor.