Curs 1 – Introducere în Sistemul de Asistenţă Socială
Sistemul de asistenţă socială funcţionează în interdependenţă
cu alte sisteme (medical, educațional, administrativ, justiție)
Fenomene sociale complexe înregistrate la nivel
internațional: - avansul vertiginos al tehnologiei, - explozia demografică înregistrată în Africa precum și îmbătrânirea populației în Europa, - globalizarea şi informatizarea economiei, - polarizarea socială, - accentuarea problemelor sociale clasice, - terorismul internaţional, - dezastrele naturale (inundații, incendii, cutremure), - internaționalizarea pierderilor și a consecințelor, etc. Globalizare , Sărăcie, Riscuri Sistem de asistenţă socială - totalitatea instituţiilor cu funcţii sociale, a programelor şi serviciilor de natură socială, a prestaţiilor şi intervenţiilor concrete din partea specialiştilor acordate persoanelor aflate în situaţie de dificultate precum și cadrul legislativ pe care acestea se bazează.
CARACTERISTICI: structura sistemului – elementele componente ale
sistemului cât şi prin relaţiile de interdependenţă dintre
acestea (instituții, servicii, prestații, specialiști, beneficiari, legislație).
dinamica sistemului - determină noi modificări şi ajustări
structurale. etape ale modernizării - de la modalităţile primare de acordare a ajutorului bazate pe milă şi caritate la modalităţi specializate de intervenţie.
- există ţări cu tradiţie în dezvoltarea serviciilor de asistenţă
socială precum şi ţări în care acest tip de servicii lipsesc.
- întâlnim state care au investit din punct de vedere financiar
sume importante în dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială dar, întâlnim şi state care fie datorită sărăciei fie datorită lipsei de preocupare în acest sens au neglijat aceste servicii confruntându-se la ora actuală cu probleme sociale greu de rezolvat. factori care influențează sistemul de asistență socială: sistemul politico-ideologic, recunoaşterea nevoilor sociale, gradul de dezvoltare al unei ţări anume poate determina hotărâtor evoluţia asistenţei sociale.
- schimbările dramatice înregistrate de către sistemul de
asistenţă socială din România. - elaborarea Legii 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.
- perioada interbelică - Dimitrie Gusti, asistenţa socială din
ţara noastră se situa printre primele sisteme de la nivel european şi chiar internaţional. Sisteme moderne de asistenţă socială
o necesitate recunoscută de către majoritatea guvernelor
lumii pentru dezvoltarea comunităţilor, un contract social ce leagă drepturile de responsabilităţi, mutarea accentului de la combaterea sărăciei la combaterea excluderii sociale, drepturile nu trebuiesc ridicate deasupra responsabilităţilor întrucât această abordare conduce la suprasolicitarea statului (ex. VMG), investiţia în capitalul uman, crearea de şanse egale, mobilizarea cetăţenilor şi comunităţilor. Studiu de caz: Evoluţia definiţiilor asistenţei sociale
fluiditate procesuală în definirea domeniului şi a graniţelor
profesiei de asistent social.
Flexner (1915) se întreba dacă asistenţa socială este o
profesie? Richmond (1917) încerca să identifice deprinderile de bază în intervenţiile de la nivel individual şi familial.
dezbaterile periodice centrate pe statusul asistenţei sociale
precum şi variatele definiţii adoptate au lărgit sfera de cuprindere conceptuală a profesiei de asistent social. 1956, National Association of Social Work (NASW) din SUA definea următoarele scopuri ale asistenţei sociale:
- asistarea indivizilor/grupurilor în identificarea şi rezolvarea
s-au minimalizarea problemelor apărute datorită dezechilibrului dintre indivizi şi mediul social,
- identificarea posibilelor dezechilibre dintre indivizi/grupuri
şi mediul exterior pentru a preveni instalarea acestora,
- maximizarea potenţialul existent la nivel individual, de
grup sau comunitar. NASW (1970) - asistenţa socială este activitatea profesională de sprijinire a indivizilor, grupurilor și comunităţilor în potenţarea şi restaurarea capacităţilor proprii de funcţionare.
Crouch (1979) - asistentul social este profesionistul care îi
asistă pe cei ce se confruntă cu subzistenţa pentru a deveni independenţi d.p.v. social.
NASW (1981): profesia de asistent social dezvoltă
cunoștințe formale de bază, concepte teoretice, deprinderi specifice şi valori necesare implementări serviciilor de specialitate. Rosenfeld (1983) - cel mai important scop în asistenţa socială este reducerea și eliminarea incongruenţelor care apar între nevoile oamenilor şi resursele existente la un moment dat.
Barker (1995) - asistenţa socială este ştiinţa aplicativă de
sprijinire a indivizilor pentru a realiza o funcţionare eficientă la nivel psihosocial. Gibelman (1995) - modalităţi prin care asistenţa socială poate fi conceptualizată:
- sectoare de activitate (sănătate, educație, justiție,administrație
- domenii practice (şcoli, penitenciare, spitale, primării), - tipuri de agenţii/instituții (ong-uri, instituții guvernamentale), - funcţii îndeplinite (servicii directe, servicii de supervizare), - categorii de beneficiari, - metode şi tehnici utilizate (case work, group work, community work), - scopuri practice (prevenţie, terapie, etc.), - servicii dezvoltate (consiliere, management de caz, etc.), - tipuri de probleme (violență, abuz, depresie, şomaj, etc). E. Zamfir (1995): asistenţa socială desemnează un ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităţilor cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care datorită unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal, decent de viaţă.
NASW (1996): misiunea profesiei de asistent social este
aceea de a contribui la bunăstarea umană şi satisfacerea nevoilor fundamentale ale indivizilor, acordând o atenţie specială persoanelor vulnerabile, dezavantajate şi celor care trăiesc în sărăcie. International Federation of Social Work (2000): profesia de asistent social promovează rezolvarea problemelor din cadrul relaţiilor umane, schimbarea socială, echilibrarea oamenilor precum şi a societăţii. Folosind teoriile comportamentului uman şi ale sistemelor sociale, asistenţa socială intervine în punctele în care oamenii interacţionează cu mediul exterior. Principiile drepturilor omului şi justiţiei sociale sunt fundamentale pentru asistenţa socială. Legea 47/2006: asistenţa socială reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor. Obiective ale intervenţiilor de asistenţă socială:
- schimbarea socială prin sprijinirea beneficiarilor să
funcţioneze la parametrii optimi d.p.v. psihosocial,
- rezolvarea de probleme sociale la nivel comunitar,
- creșterea calității vieții și reducerea sărăciei,
- realizarea incluziunii sociale,
- eliminarea formelor de discriminare de la nivel comunitar.
Care este viitorul asistenţei sociale?
- creşterea sub-specializărilor,
- avansul tehnologic sprijină managementul în asistenţa socială,
- creşte competiţia între profesioniştii din sfera socio-umană
(consilieri, psihoterapeuţi, administratori),
- nevoia de a încorpora cercetarea teoretică în activitatea practică,
- birocraţia asociată cu aparatul administrativ al statului capătă o
conotaţie din ce în ce mai negativă,
- creste rolul practicii private ca alternativă la serviciile sociale
acordate de către stat, - atitudinile publice faţă de grupurile populaţionale vulnerabile,
- redefinirea conceptelor de nevoie umană şi responsabilitate
publică,
- politicile publice,
- schimbările demografice,
- globalizarea şi scăderea rolului guvernelor,
- evenimente neanticipate (atacuri teroriste fără precedent în