Curs 1 – Introducere în Sistemul de Asistenţă Socială

 Sistemul de asistenţă socială funcţionează în interdependenţă

cu alte sisteme (medical, educațional, administrativ, justiție)

 Fenomene sociale complexe înregistrate la nivel

internațional:
- avansul vertiginos al tehnologiei,
- explozia demografică înregistrată în Africa precum și
îmbătrânirea populației în Europa,
- globalizarea şi informatizarea economiei,
- polarizarea socială,
- accentuarea problemelor sociale clasice,
- terorismul internaţional,
- dezastrele naturale (inundații, incendii, cutremure),
- internaționalizarea pierderilor și a consecințelor, etc.
Globalizare , Sărăcie, Riscuri
 Sistem de asistenţă socială - totalitatea instituţiilor cu
funcţii sociale, a programelor şi serviciilor de natură socială,
a prestaţiilor şi intervenţiilor concrete din partea
specialiştilor acordate persoanelor aflate în situaţie de
dificultate precum și cadrul legislativ pe care acestea se
bazează.

CARACTERISTICI:
 structura sistemului – elementele componente ale

sistemului cât şi prin relaţiile de interdependenţă dintre

acestea (instituții, servicii, prestații, specialiști, beneficiari,
legislație).

 dinamica sistemului - determină noi modificări şi ajustări

structurale.
 etape ale modernizării - de la modalităţile primare de
acordare a ajutorului bazate pe milă şi caritate la
modalităţi specializate de intervenţie.

- există ţări cu tradiţie în dezvoltarea serviciilor de asistenţă

socială precum şi ţări în care acest tip de servicii lipsesc.

- întâlnim state care au investit din punct de vedere financiar

sume importante în dezvoltarea serviciilor de asistenţă
socială dar, întâlnim şi state care fie datorită sărăciei fie
datorită lipsei de preocupare în acest sens au neglijat
aceste servicii confruntându-se la ora actuală cu probleme
sociale greu de rezolvat.
 factori care influențează sistemul de asistență
socială: sistemul politico-ideologic, recunoaşterea
nevoilor sociale, gradul de dezvoltare al unei ţări anume
poate determina hotărâtor evoluţia asistenţei sociale.

- schimbările dramatice înregistrate de către sistemul de

asistenţă socială din România.
- elaborarea Legii 47/2006 privind sistemul naţional de
asistenţă socială.

- perioada interbelică - Dimitrie Gusti, asistenţa socială din

ţara noastră se situa printre primele sisteme de la nivel
european şi chiar internaţional.
 Sisteme moderne de asistenţă socială

 o necesitate recunoscută de către majoritatea guvernelor

lumii pentru dezvoltarea comunităţilor,
 un contract social ce leagă drepturile de responsabilităţi,
 mutarea accentului de la combaterea sărăciei la combaterea
excluderii sociale,
 drepturile nu trebuiesc ridicate deasupra responsabilităţilor
întrucât această abordare conduce la suprasolicitarea
statului (ex. VMG),
 investiţia în capitalul uman,
 crearea de şanse egale,
 mobilizarea cetăţenilor şi comunităţilor.
 Studiu de caz:
Evoluţia definiţiilor asistenţei sociale

 fluiditate procesuală în definirea domeniului şi a graniţelor

profesiei de asistent social.

 Flexner (1915) se întreba dacă asistenţa socială este o

profesie?
 Richmond (1917) încerca să identifice deprinderile de
bază în intervenţiile de la nivel individual şi familial.

 dezbaterile periodice centrate pe statusul asistenţei sociale

precum şi variatele definiţii adoptate au lărgit sfera de
cuprindere conceptuală a profesiei de asistent social.
 1956, National Association of Social Work (NASW) din
SUA definea următoarele scopuri ale asistenţei sociale:

- asistarea indivizilor/grupurilor în identificarea şi rezolvarea

s-au minimalizarea problemelor apărute datorită
dezechilibrului dintre indivizi şi mediul social,

- identificarea posibilelor dezechilibre dintre indivizi/grupuri

şi mediul exterior pentru a preveni instalarea acestora,

- maximizarea potenţialul existent la nivel individual, de

grup sau comunitar.
 NASW (1970) - asistenţa socială este activitatea
profesională de sprijinire a indivizilor, grupurilor și
comunităţilor în potenţarea şi restaurarea capacităţilor
proprii de funcţionare.

 Crouch (1979) - asistentul social este profesionistul care îi

asistă pe cei ce se confruntă cu subzistenţa pentru a deveni
independenţi d.p.v. social.

 NASW (1981): profesia de asistent social dezvoltă

cunoștințe formale de bază, concepte teoretice, deprinderi
specifice şi valori necesare implementări serviciilor de
specialitate.
 Rosenfeld (1983) - cel mai important scop în asistenţa
socială este reducerea și eliminarea incongruenţelor care
apar între nevoile oamenilor şi resursele existente la un
moment dat.

 Barker (1995) - asistenţa socială este ştiinţa aplicativă de

sprijinire a indivizilor pentru a realiza o funcţionare eficientă
la nivel psihosocial.
 Gibelman (1995) - modalităţi prin care asistenţa socială
poate fi conceptualizată:

- sectoare de activitate (sănătate, educație, justiție,administrație

- domenii practice (şcoli, penitenciare, spitale, primării),
- tipuri de agenţii/instituții (ong-uri, instituții guvernamentale),
- funcţii îndeplinite (servicii directe, servicii de supervizare),
- categorii de beneficiari,
- metode şi tehnici utilizate (case work, group work, community
work),
- scopuri practice (prevenţie, terapie, etc.),
- servicii dezvoltate (consiliere, management de caz, etc.),
- tipuri de probleme (violență, abuz, depresie, şomaj, etc).
 E. Zamfir (1995): asistenţa socială desemnează un
ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi
profesionalizate, servicii specializate de protejare a
persoanelor, grupurilor, comunităţilor cu probleme speciale,
aflate temporar în dificultate, care datorită unor motive de
natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică
nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi
proprii un mod normal, decent de viaţă.

 NASW (1996): misiunea profesiei de asistent social este

aceea de a contribui la bunăstarea umană şi satisfacerea
nevoilor fundamentale ale indivizilor, acordând o atenţie
specială persoanelor vulnerabile, dezavantajate şi celor care
trăiesc în sărăcie.
 International Federation of Social Work (2000):
profesia de asistent social promovează rezolvarea
problemelor din cadrul relaţiilor umane, schimbarea socială,
echilibrarea oamenilor precum şi a societăţii. Folosind teoriile
comportamentului uman şi ale sistemelor sociale, asistenţa
socială intervine în punctele în care oamenii interacţionează
cu mediul exterior. Principiile drepturilor omului şi justiţiei
sociale sunt fundamentale pentru asistenţa socială.
 Legea 47/2006: asistenţa socială reprezintă
ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale,
colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru
prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare
ori permanente ale unor situaţii care pot genera
marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei,
familiei, grupurilor ori comunităţilor.
 Obiective ale intervenţiilor de asistenţă socială:

- schimbarea socială prin sprijinirea beneficiarilor să

funcţioneze la parametrii optimi d.p.v. psihosocial,

- rezolvarea de probleme sociale la nivel comunitar,

- creșterea calității vieții și reducerea sărăciei,

- realizarea incluziunii sociale,

- eliminarea formelor de discriminare de la nivel comunitar.

 Care este viitorul asistenţei sociale?

- creşterea sub-specializărilor,

- avansul tehnologic sprijină managementul în asistenţa socială,

- creşte competiţia între profesioniştii din sfera socio-umană

(consilieri, psihoterapeuţi, administratori),

- nevoia de a încorpora cercetarea teoretică în activitatea practică,

- birocraţia asociată cu aparatul administrativ al statului capătă o

conotaţie din ce în ce mai negativă,

- creste rolul practicii private ca alternativă la serviciile sociale

acordate de către stat,
- atitudinile publice faţă de grupurile populaţionale vulnerabile,

- redefinirea conceptelor de nevoie umană şi responsabilitate

publică,

- politicile publice,

- schimbările demografice,

- globalizarea şi scăderea rolului guvernelor,

- evenimente neanticipate (atacuri teroriste fără precedent în

istorie),

- fluctuaţiile economice, etc.