Democritos (greacă: Δημόκριτος) (c. 460 - c.370 î.Hr.), a fost filosof grec presocratic.

Democrit este un important filozof grec, descendent al unei bogate familii din Abdera, Tracia.
Democrit a călătorit mult (Grecia, Egipt, Persia), a revenit apoi în cetatea natală unde a
devenit celebru prin vastitatea și enciclopedismul cunoștințelor sale.

Democrit a preluat teoria atomistă a dascălului său, Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat
sistem filosofic, conform căruia la baza lumii se află atomii, care coincid cu realul - plinul (to
on), și vidul, neantul - golul (to menon). Atomii sunt particule solide, indivizibile,
imperceptibile, necreate și eterne, în continuă mișcare; din combinarea lor, iau naștere toate
lucrurile care alcătuiesc universul (atât corpurile materiale cât și sufletul uman).

Spre deosebire de alți filosofi care credeau într-o lume unică, având pământul în centru,
Democrit formulează teza lumilor infinite. Democrit a primul care a afirmat că forța motrice a
istoriei omenirii este nevoia (chreia), necesitățile oamenilor. Democrit a emis ideea dezvoltării
ascendente a societății omenești. Poziția lui Democrit era anti-teza mitului despre epoca de
aur și decăderea permanentă a umanității.

Opera sa, extrem de bogată și variată (peste 50 de tratate), se distinge prin claritatea
lingvistică și eleganța stilului, Cicero comparându-l pe Democrit cu Platon în această privință.
Diogene Laerțiu menționează titlurile a 12 tratate ale lui Democrit despre matematică
(Geometrika, Arithmoi - Numere etc), 16 de fizică (Cosmographie, Perton planeton - Despre
plante), 8 de etică (Peri andragathias e Peri aretes - Despre bărbăție sau despre virtute; Peri
euthymies - Despre bucurie), 8 de muzică (Peri rythmon kai harmonies - Despre ritmuri și
armonie), grupate în tetralogii.

Gândirea lui Democrit, cel mai de seamă filosof materialist al lumii antice, a exercitat o
puternică influență de la Epicur și Lucrețiu până la Francis Bacon, Galileo Galilei și Leibniz.

Eleații au pregătit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre o materie
constantă și imobilă, care nu poate fi sesizată decît de gândire, aceasta fiind singura
modalitate care este există cu adevărat și care se deosebește de schimbarea înșelătoare a
aparențelor senzoriale. Pitagoreii au pregătit de asemeni drumul spre ideea că toate calitățile
senzoriale trebuie să fie reduse la anumite relații numerice între formele corpurilor. Atomiștii
au putut să formuleze, datorită acestor idei, un concept clar despre cum trebuie gândită
materia ca ultimul fundament al tuturor aparițiilor. Cu formularea acestui concept,
materialismul a fost desăvârșit ca teorie consecventă a apariției lucrurilor din materie. Pasul
acesta a fost îndrăzneț și cu urmări importante pentru istoria filozofiei și a științei. Este pasul
pe care l-a făcut Democrit.

Viata si opera

Democrit (cca. 460-360 I.Hr.) a fost un cetatean al coloniei ionice Abdera asezata pe coasta
tracica. De aceea el a capatat si numele de "Abderitul". Orasul in care s-a nascut Democrit era
un infloritor centru comercial si cultural; tatal lui era nespus de bogat si de aceea se poate
presupune ca Democrit s-a bucurat de o educatie aleasa, desi o legenda il prezinta ca fiind
instruit de catre un mag persan.
Se relateaza ca Democrit si-ar fi cheltuit toata averea in calatorii indepartate (mai ales in Egipt
si Orient). Intors la Abdera sarac, el a fost ajutat de catre fratele sau. In curind dupa
intoarcere, Democrit a devenit vestit in urma intelepciunii de care dadea dovada, fiindca si el
a fost un spirit universal si un savant ilustru, care a stapinit toate domeniile stiintei. Facind
abstractie de legendele si stirile necontrolate despre personalitatea lui, sigur se poate spune
numai ca intreaga viata Democrit si-a inchinat-o studiului. Unii istorici ai filozofiei reprezinta
ideea ca Aristotel si-ar fi cistigat imensa sa stiinta si din studiul operelor lui Democrit.

Este interesant, de remarcat ca un savant de talia lui Democrit a spus totusi : "Nu multimea de
cunostinte este vrednica de nazuit, ci bogatia intelectului". Iar atunci cind el vorbeste despre
sine, nu se mindreste cu scrierile sale ci el se mândreste cu "autopsia" si cu relatiile pe care le
are cu alti savanti si cu metoda matematica. "Intre contemporanii mei - zice Democrit - eu am
cutreierat cea mai mare parte de pamint pentru a cerceta ceea ce este mai departe si am vazut
cele mai multe tari si laturi ale cerului, am ascultat cei mai multi filozofi, iar in demonstratiile
si constructiile geometrice nu m-a intrecut nimeni; nici chiar geometrii Egiptului, printre care
eu am peregrinat timp de cinci ani ca strain".

Nu cunoastem cauza care a facut ca in filozofia greaca Democrit sa nu fie tocmai asa de
apreciat. Posibil ca lipsa lui Democrit de ambitie sa fi contribuit intr-o larga masura la aceasta,
caci intre maximele lui se gaseste si aceasta : "Cine contrazice din placere si face multe
cuvinte, nu este incapabil sa invete ceva de folos".

Despre faptul ca Democrit ar fi intemeiat o scoala filozofica nu stim nimic. A scris insa
nespus de multe lucrari, dintre care nu ni s-au pastrat decit cea 300 de fragmente. Din
relatarile acelora care au cunoscut opera lui Democrit, aflam ca el scria clar si foarte
sistematic. Cea mai vestita lucrare a acestui abderit a fost (dupa Diog. Laert., IX, 41) "Mikros
dikosmos". Ea este des citata de Epicur. De asemenea si Aristotel il citeaza foarte des, dar
aceasta mai ales ca sa-1 combata si nu totdeauna cu aceeasi obiectivitate. Dimpotriva, Platon
nu-l aminteste, dar polemizeaza cu conceptia materialista.

Asupra filozofiei lui Democrit avem insa destule date ca s-o putem cunoaste si aprecia.
Simburele acesteia il constituie atomistica, pe care desi n-a descoperit-o Democrit, este totusi
meritul lui de a o fi dezvoltat si fundamentat.

[modifică]
Atomistica democriteana

De la inceput trebuie sa subliniem faptul ca si Democrit lupta cu aceeasi problema ca si

maestrul sau Leucip. Problema aceasta consta in a deduce lumea experientei din principiile
gindirii. De acord cu Parmenide, Democrit este de parere ca multiplicitatea si schimbarea
lucrurilor din lume trebuie sa fie fundamentata pe o existenta neschimbatoare, netrecatoare,
unitara si de acelasi fel. Dar, dupa parerea lui Democrit, pentru a se putea mentine totusi
legatura cu lumea senzoriala, acest temei metafizic trebuie sa fie accesibil determinarii; el nu
trebuie sa fie gindit ca ceva nemiscat si intr-o forma nedefinita, ci el trebuie sa aiba toate
calitatile pe care le au si lucrurile din lumea reala, ceea ce inseamna intindere si miscare in
felul acesta Democrit a ajuns si el la conceptul de atom. Dupa cum credea si Leucipp, si
pentru Democrit atomii sint cele mai mici particele ce nu mai pot fi impartite, ale lucrurilor
din lumea fizica. Atomii ai o forma, ordine, si o pozitie. Marimea lor este diferita, iar ca
durata ei sint eterni. Lucrurile sint constituite din acesti atomi intre care se gasesc si spatii
goale. Pe temeiul acestor spatii goale se fundamenteaza divizibilitatea atomilor. Insa atomii
nu mai au nici un spatiu gol in structura lor si de aceea ei sint invizibili desi, curios lucru,
Democrit le atribuie intindere. Ca si Leucipp si Democrit afirma ca atomii se deosebesc intre
ei numai dupa forma, caci ei nu mai au nici o alta calitate. In ceea ce priveste forma lor atomii
sint foarte diferiti. La inceput acestia se gaseau raspinditi haotic in spatiu gol, apoi - Democrit,
ca si Leucipp, nu ne spune cauza - atomii au format virtejuri si prin unire au format lumea si
lucrurile din aceasta.

Democrit afirma ca si Leucipp ca si gindirea este constituita tot din atomi, fiindca toate
fenomenele sufletesti se fundamenteaza pe atomi sufletesti, ce se deosebesc de ceilalti atomi
numai prin faptul ca au o forma sferica, de unde si capacitatea acestora de a se misca mai cu
repeziciune. Atomii sufletesti sint inruditi cu atomii focului. De aceea, atomii sufletesti nu se
pot misca decit numai in stare uscata in stare umeda ei isi pierd calitatile spirituale.

In organele omului atomii indeplinesc anumite functiuni : in creier se afla gindirea, in inima
minia, in ficat poftele. Prin respiratie omul ia atomi din aer, prin expiratie el elimina atomi. Pe
acest proces se bazeaza viata. Atomii sint datul ultim al vietii.

Democrit a plecat in consideratiile lui de la problema materiei perntru a solutiona problema

existentei. Rezultatul la care a poposit el fost teoria metafizica a atomilor, ce sint entitati
ultime ; ultimul teme metafizic al tuturor lucrurilor. De aceea conceptia lui Democrit este un
materialism metafizic. Iar fiindca acest filozof nu mai admite un alt principiu ca temei al lumii
alaturi de materie, conceptia lui se mai numeste si monism materialist. Principiile
fundamentale ale acestui monism materialist sint urmatoarele: l". Din nimic nu se poate naste
nimic , nimic din ceea ce este nu poate fi distrus. Orice schimbare este numai unirea si
despartirea de parti.

In acest principiu formulat de genialul Abderit se cuprind doua idei, cu care opereaza si fizica
moderna, si anume: ideea ca nimic nu se distruge, ci totul se transforma, cit si ideea despre
constanta energiei. Principiul se gaseste si la Kant ca cea dintii "analogie a experientei". El are
o valabilitate axiomatica si se gaseste, intr-un chip nu prea clar, si la alti filozofi antesocratici.
Nemarginitul lui Anaximandru, din care se produce totul, focul originar al lui Heraclit in care
se distrug lumile schimbatoare, pentru ca sa se produca din nou din acesta, nu sint altceva
decit incorporari ale substantei ce ramine in veci identica cu sine. Parmenide din Elea a negat
orice devenire si disparitie. Pentru acesta schimbarea este o aparenta. Dar prin aceasta in
filozofia antica greaca s-a nascut o contradictie intre aparenta si existenta, la care filozofia nu
putea sa ramina. Afirmarea uneia dintre teze ducea la negatia celeilalte. Caci intrebarea este:
cum se face ca dintr-o existenta neschimbatoare se produce aparenta ? Empedocle si
Anaxagora au cautat sa inlature aceasta contrazicere, prin aceea ca acestia au redus
producerea si disparitia lucrurilor la amestecarea si despartirea elementelor. Atomistica a
dezvoltat aceasta idee intr-o forma intuitiva si a facut-o un fel de piatra din capul unghiului a
filozofiei. Si ea a facut acest lucru slujindu-se de principiul necesitatii.
[modifică]
Nimic nu se intimpla din intimplare, ci totul dintr-un temei si aceasta cu necesitate

Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matematica ce
dirijeaza atomii in miscarea lor cu o necesitate inexorabila. Aristotel ii obiecteaza lui
Democrit ca, prin sublinierea acestui principiu, acesta a vrut sa deduca totul, neglijind total
orice italeologie numai din necesitatea maturii. Baoon de Verudiam dimpotriva il lauda
tocmai pentru ca a dedus lumea si lucrurile din necesitatea naturii. Intr-adevar, Democrit era
constient ca postularea necesitatii naturale constituie una din conditiile esentiale ale
posibilitatii cunoasterii naturii.

[modifică]
Nu exista altceva decit atomi si spatiul gol, totul altceva este parere

Fr. Al. Lange crede ca in aceasta afirmatie se afla cuprinsa atit latura tare cit si cea slaba a
oricarei atomistici. Este adevarat ca gratii atomisticii si a principiilor enuntate de aceasta,
stiinta in general si ma ales stiintele naturii in special au putut face progrese uriase in cunoas
terea lumii si a fenomenelor acesteia. Dar cu toate acestea ea n-a, putut gasi, si n-are nici o
perspectiva sa gaseasca, o punte intre fenomenele materiale si cele sufletesti, ce se petrec in
creierul fiintelor care gindesc constient.

Democrit a fost influentat in conceptia sa despre calitatile senzoriale de catre eleati. Acestia
au negat posibilitatea miscarii si a schimbarii, pe care le-au declarat a fi aparenta si anume o
aparenta identic cu nimicul. Democrit s-a marginit sa faca o asemenea apreciere numai cu
privire la calitatile senzoriale. El zice : "Dulcele, amarul, caldul, frigul si culoarea constau
numai dintr-o parere ; in realitate nu exista decit atomi si spatiul gol".

Atomii sint intr-un numar nemarginit si cu forme nemarginit de felurite. Fiind intr-o vesnica
miscare de cadere prin spatiul nemarginit, atomii mai mari, ce cad mai repede, se izbesc de cei
mai mici in virtejurile si miscarile ce se produc cu aceasta ocazie inseamna inceputul formarii
lumii. In felul acesta se formeaza si dispar iarasi una linga alta si una dupa alta nenumarate
lumi.

Genialitatea acestei viziuni despre lume a fost socotita in antichitate ca fiind ceva fantastic si
ea n-a fost inteleasa nici chiar de un ginditor de talia lui Aristotel, care credea ca in afara de
lumea inchisa in sine nu mai poate exista o alta. Dar ideea aceasta a fost reluata de Epicur si
Lucretiu si de alti filozofi materialisti.

Deosebirea dintre lucruri se fundamenteaza pe deosebirea dintre atomii ce le constituie,

asadar, deosebirea de numar, marime, forma si ordine ; o alta deosebire a atomilor nu are loc.
De asemenea atomii nu au "stari interne", ei se influenteaza reciproc numai prin apasare :
impingere.

Am aratat mai sus ca Democrit declara ca, calitatile senzoriale sint numai aparente. El a jertfit
latura subiectiva a fenomenelor, cu scopul de a accentua cu atit mai mult latura lor obiectiva.
Democrit reprezinta ideea - confirmata de chimia si fizica atomica - ca perceptiile noastre
subiective despre lucruri se bazeaza pe "schema" in care sint aranjati atomii in acestea.

[modifică]
Sufletul în concepția lui Democrit

Sufletul este constituit din atomi fini, netezi, rotunzi, asemenea cu aceia ai focului. Acesti
atomi sint cei mai rapizi si prin miscarea lor, ce intrepatrunde intreg corpul, se produc toate
fenomenele vietii. Deci, pentru Democrit, sufletul este o materie speciala ; o materie ce este
raspindita in intreg universul, in care se produc fenomenele calorice si ale vietii. Interesant
este ca Democrit cunoaste deosebirea dintre corp si suflet si el opereaza cu aceasta deosebire -
dupa cum vom vedea - in etica sa. Sufletul este totusi esentialul in om, in timp ce corpul este
numai un invelis al sufletului. "Frumusetea corpului are ceva animalic, daca acesta este lipsit
de spirit" si "fericirea si nefericirea se afla in sufletul tau", zice Democrit. Dar sa nu anticipam
asupra conceptiei democritiene despre suflet.

Democrit n-a facut o teorie a sufletului, pentru a face din acesta un principiu mai adinc, pentru
a putea sa lamureasca fenomenele naturii. Pentru acesta sufletul nu este o forta ce creeaza
lumea, ci el este o materie linga alte materii. Empedocle a facut din rationalitate o calitate
interioara a elementelor. Democrit, dimpotriva, considera ratiunea "numai un fenomen ce
urmeaza din constitutia matematica a anumitor atomi in relatie cu alti atomi". Acesta este un
merit al lui Democrit caci orice filozofie, ce vrea sa atace serios problema lumii fenomenale,
trebuie sa se intoarca la acest punct.

Asadar, pentru Democrit, sufletul este, ca si la Diogene din Apollonia, constituit dintr-o
materie speciala. Aristotel persifleaza aceasta conceptie si felul in care Abderitul intelege ca
corpul misca sufletul, si el face acest lucru slujindu-se de o asemanare. Dedalos a trebuit sa
faca un tablou miscator al Afroditei. Actorul Filipos istoriseste ca acestuia i-a reusit sa faca
acest lucru, prin aceea ca Dedalos probabil ca a turnat in tablou argint viu. Tot asemenea, zice
Aristotel, a procedat si Democrit: omul este determinat in interiorul sau prin m-scarea
atomilor. Asemanarea intrebuintata de Aristotel nu loveste intru totul conceptia lui Democrit,
dar ea poate sluji totusi ca sa fie lamurite doua principii importante in stiintele naturii.
Aristotel ii obiecteaza lui Democrit, pentru a dovedi ca sufletul determina si misca pe om prin
alegere si gindire. Apoi ca intreaga noastra intelegere este fundamentata pe specialul din
aparitii si pe legea generala in lumea fenomenelor. Consecinta ultima este orinduirea
actiunilor rationale in aceasta serie de zale. Democrit a tras aceasta consecinta pe care
Aristotel n-a inteles-o.

Conceptia lui Democrit despre suflet si spirit nu s-a nascut dintr-o nazuinta generala de a
ajunge la un "principiu mai adinc" pentru exemplificarea lumii, caci el a considerat, asadar,
spiritul ca o materie alaturi de alte materii si nu ca o forta ce formeaza lumea.
[modifică]
Etica democriteana

Etica lui Democrit este eudaimonista si se afla in concordanta cu materialismul sau, cu toate,
ca, dupa cum vom vedea, el situeaza sufletul mal presus de corp. Printre maximele sale
morale, ce ne-au ramas intr-un numar mult mai mare decit fragmentele ce au in vedere
fenomenele naturii, se afla unele ce exprima o intelepciune tot asa de veche ca si popoarele.
Democrit reprezinta aceasta intelepciune intr-o forma populara in sens practic, ce poate fi
redusa la citeva principii.

Pentru Democrit fericirea sau nefericirea depinde exclusiv de om . Fericirea consta in linistea
plina de veselie a sufletului, pe care omul o poate realiza numai prin stapinirea asupra poftelor
si asupra instinctelor. Caci "fericirea si nefericirea se afla in suflet" "Fericirea nu se afla in
aceea ca posezi cirezi ori aur. Locuinta unui suflet fericit se afla in suflet". Democrit numeste
fericirea "buna dispozitie", "omenie", "echilibru" si "liniste sufleteasca". Masura in toate si
puritatea inimii, cultivarea spiritului si dezvoltarea inteligentei dau fiecarui om posibilitatea
ca, cu toate schimbarile vietii, sa realizeze aceste virtuti.

Conditia ca omul sa ajunga la fericire este ca el sa tina masura in toate placerile (cele
senzoriale nu asigura decit o satisfactie scurta) si sa realizeze armonia vietii. Caci lipsa si
belsugul obisnuiesc sa se transforme in contrariul lor si sa produca astfel crize sufletesti
adinci. Sufletele ce sint miscate de contradictii adinci nu sint nici armonioase si nici bine
dispuse. De aceea trebuie sa ne multumim cu ceea ce putem ajunge si sa ne multumim cu ceea
ce este prezent... "Sa alungam din sufletul nostru invidia, gelozia si ura".

Omul este fericit atunci cind este mereu aplecat sa actioneze dupa ceea ce este drept si in
conformitate cu legea si prin aceasta poate fi vesel, puternic si lipsit de griji atit ziua cit si
noaptea. Dimpotriva, acela care desfide legea si nu-si face datoria totul ii trezeste scirba, mai
ales atunci cand isi aduce aminte de faptele sale rele ; acesta este mereu plin de frica si se
blestema.

Dupa cum se poate vedea din fragmentele de mai sus, Democrit reprezinta ideea ca cel mai
inalt bun, spre care trebuie sa nazuiasca omul, este fericirea ce consta intr-o veselie continua a
sufletului. Cel mai bun lucru pentru om este sa se bucure cit mai mult si sa se mihneasca cit
mai putin. Desi hedonist, hedonismul lui Democrit este departe de hedonismul lui Epicur, sau
de egoismul reprezentat de catre materialistii sec. al XVIII-lea. Eticii lui Democrit ii lipseste
numai criteriul moralei idealiste : un principiu al actiunilor umane, care isi are originea numai
in constiinta. Ce este bine si ce este rau, drept si nedrept lui Democrit i se pare de la sine
inteles, fara de nici o consideratie teoretica ; ca linistea vesela a sufletului care este cel mai
inalt bun, poate fi realizata numai prin gindire cinstita si prin fapta tot atit de cinstita, sint
principii ce-si au originea in experienta, iar temeiul, dupa care sau care justifica nazuinta
noastra dupa aceasta armonie interioara, se afla in fericirea individului.

Deci Democrit reprezinta o conceptie morala destul de inalta fata de predecesorii sai. Caci nu
bucuriile externe ca bogatia, gloria si alte bunuri produc fericirea adevarata. Fericirea se afla
numai in suflet si de aceea acesta formeaza partea cea mai nobila din om. Cine iubeste
bunurile sufletesti iubeste divinul si ceea ce este durabil. Cine iubeste bunurile corporale
iubeste ceea ce este omenesc si trecator si ca atare lipsit de valoare. Pentru a ajunge la fericire
este necesara intelepciunea, singura care poate asigura echilibrul sufletesc, din cauza ca,
pentru a ajunge la o dispozitie fericita si echilibrata, omul trebuie sa se deprinda la cumpatare
in placeri. Echilibrul sufletesc este o urmare a virtutilor si el este stricat mai ales de pofte si
dorinte, pe care omul nu le poate realiza. Din aceasta pricina omul sa nu nazuiasca decit ceea
ce este posibil sa si realizeze. Zeii ii dau omului numai ceea ce este bun, raul isi are originea,
dupa Democrit, in lipsa de intelepciune a omului. Prim ceea ce este prea mult in pofte si in
placeri se strica echilibrul sufletesc si el nu-si mai poate pastra "ataraxia", care este o conditie
a fericirii adevarate. Numai cunoasterea poate garanta cea mai inalta multumire. Patria
inteleptului este universul. Totusi Democrit pune mare pret pe jertfelnicia pentru comunitate
si pe o conducere de stat buna. Dar fara cumpatare si masura si intelepciune nu e posibila
fericirea. Aderentii lui Democrit sint: Nessas, Metrodoros din Chios, Anaxarchos, Diogene
din Smirna, Nausifanes. Innoitorul atomismului este Epicur.