ANALIZA FINANCIARĂ

ÎN BĂNCI

Prof.univ.dr. Ioan Bătrâncea

1 12/08/2021
 CUPRINS
Capitolul 1 COORDONATE ALE INDUSTRIEI
BANCARE
Capitolul 2 RAPORTAREA FINANCIARĂ ÎN BĂNCI
Capitolul 3 ANALIZA ŞI MANAGEMENTUL
ACTIVELOR ŞI PASIVELOR BANCARE
Capitolul 4 ANALIZA ŞI MANAGEMENTUL
PERFORMANŢELOR BANCARE
Capitolul 5 ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE
Capitolul 6 RISCUL BANCAR - NOI PROVOCĂRI
PENTRU MANAGEMENTUL BANCAR
Capitolul 7 RATINGUL INSTITUŢIILOR DE CREDIT

2 12/08/2021
 1. COORDONATE ALE INDUSTRIEI BANCARE

1.1. Perfecţionarea sistemelor bancare în procesul

globalizării economiei

3 12/08/2021
 Coordonarea internaţională a politicilor economice şi
financiar-monetare a ţărilor lumii are ca rezultat
stabilirea schimburilor economice internaţionale şi
mişcarea capitalurilor între diverse companii şi ţări.
Această coordonare, se realizează atât prin intermediul
Sistemului Monetar Internaţional sau prin Sistemul
Financiar-Monetar Internaţional, cât şi printr-un
Sistem Bancar Internaţional.

4 12/08/2021
 Sistemul Monetar Internaţional include modalităţi pe
care trebuie să le urmeze ţările partenere; include
relaţii de plăţi şi raporturi de schimb între toate ţările
lumii, stipulate în acorduri, tratate şi convenţii.

5 12/08/2021
 Sistemul Bancar Internaţional este considerat, o
componentă a Sistemului Monetar Internaţional, a
cărui activităţi se regăsesc la nivelul pieţelor financiare
şi a celor de credit internaţional.

6 12/08/2021
 Sistemul Bancar Internaţional, cuprinde totalitatea
băncilor care acţionează atât pe piaţa naţională cât şi
internaţională şi care se grupează în două mari
categorii, şi anume:
bănci centrale din fiecare ţară, care organizează şi
supraveghează activitatea financiar-monetară din ţara
respectivă şi pe care o reprezintă în relaţiile cu
comunitatea internaţională;
 - bănci comerciale, care se angajează în relaţii
semnificative atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.

7 12/08/2021
 Funcţionarea Sistemului Bancar Internaţional (SBI) are
loc astăzi într-un cadru juridic compus din:
baza juridică, care se găsește la nivel intern în fiecare ţară;
unele reguli la nivel internaţional fixate prin acorduri şi
tratate adoptate de ţări;
unele reguli obligatorii şi în special recomandate (de
exemplu: INCOTERMS, RUIU 500., etc. sunt
îndrumătoare şi neobligatorii) emise prin instituţiile şi
organismele internaţionale, având competenţe financiar-
bancare şi/sau de comerţ: FMI, grupul BM, OCDE,
GATT, CNUCED, CCI etc.

8 12/08/2021
 În acest cadru juridic, activităţile specifice puse în
practică sunt multiple, chiar dacă ele nu sunt
întotdeauna “vizibile” pentru “actorii” comerţului
exterior.

9 12/08/2021
 În primul rând, marile bănci private şi publice
internaţionale dispun, în ansamblul lor, de o reţea vastă
de sucursale şi filiale de birouri de reprezentare, bănci
asociate, bănci corespondente – răspândite în toate
ţările lumii - care reprezintă suportul fundamental
pentru funcţionarea Sistemului Bancar Internaţional;
dar, în acelaşi timp, reprezintă şi o sursă majoră de
informaţii de prim ordin puse la dispoziţia clienţilor
săi.

10 12/08/2021
 În al doilea rând, organizarea specifică a sistemului
bancar-financiar internaţional permite colectarea sau
mobilizarea capitalului.

11 12/08/2021
 La fel ca băncile existente pe pieţele interne, marile
bănci private şi publice ale Sistemului Bancar
Internaţional efectuează toată gama de operaţii
specifice lumii bancare, inclusiv pe pieţele externe
(raporturi cu clientela, înţelegeri bancare, depozite,
operaţiuni de casă, compensări, credite, plăţi şi
încasări, operaţiuni cu efecte comerciale etc.)

12 12/08/2021
 Standarde bancare internaţionale
Pe plan mondial, există două documente deosebit de
importante în care sunt precizate standardele privind
desfăşurarea activităţilor bancare. Primul document este
Convenţia de la Basel, care abordează problema
capitalului băncilor, iar al doilea document este intitulat
„A Doua Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii
Europene” şi care se referă la acordarea de licenţe,
băncilor. Comitetul de la Basel (Basle) a fost creat în 1974
de către băncile centrale din statele membre ale “Grupului
celor 10”. Cu timpul, acest comitet a devenit un forum
pentru cooperarea dintre băncile centrale privind
supravegherea bancară.
13 12/08/2021
 Guvernatorii băncilor centrale din ţările “Grupului
celor 10” (state industrializate) s-au întâlnit în
decembrie 1987 la Basel (Elveţia) şi au semnat un
acord privind criteriile ce trebuie avute în vedere în
stabilirea dimensiunii optime a capitalului unei bănci,
acord cunoscut sub denumirea de Convenţia de la
Basel.

14 12/08/2021
 În Convenţie a fost definit capitalul unei bănci, s-a
stabilit nivelul minim de capital pe care trebuie să-l
aibă o bancă (în funcţie de dimensiunea şi mărimea
riscului aferent activelor sale) şi modul de stabilire a
indicatorului de adecvare a capitalului.

15 12/08/2021
 Acordul de capital Basel fixează standardele
internaţionale ale proporţionalităţii capitalului bancar.
În 1988, Comitetul Basel pentru Supravegherea
Băncilor a stabilit o metodă de corelare a capitalului cu
activele bancare utilizând un sistem simplu de evaluare
a riscurilor şi o proporţie minimă de capital de 8%.

16 12/08/2021
 De la elaborarea Convenţiei Basel I, sistemul financiar
şi bancar s-a schimbat drastic. După evaluarea
riscurilor pieţei în anul 1996, Comitetul Basel a hotărât
ca în anul 1999 să modifice Acordul de Capital
existent până la acea dată, pentru a include dezvoltările
pieţei tehnice, care s-au produs de-al lungul timpului.
Convenţia Basel II reprezintă o reformă importantă a
Acordului de Capital din 1988 care încearcă să apropie
capitalul băncii de riscul economic şi care reprezintă
un pas important faţă de Acordul de Capital Basel.

17 12/08/2021
 În anii care au urmat, 1999, 2001 şi 2003 (CP1, CP2 şi
CP3) au fost emise câteva acte consultative de
revizuire a Acordului de Capital. Perioada consultativă
a ultimului act consultativ CP3 a durat până la sfârşitul
anului 2003 deoarece noile propuneri pentru abordarea
pierderilor prevăzute şi neprevăzute au fost primite
până în luna octombrie 2003.

18 12/08/2021
 Convenţia Basel II se fundamentează pe trei piloni:
Pilonul 1 – capital minim;
Pilonul 2 – revizuirea evaluărilor capitalului intern;
Pilonul 3 – disciplina de piaţă prin accesul la Pilonul 1; în loc
de impunerea unei singure metode de calcul a necesarului de
capital de minim 8%, instituţiile îşi pot alege dintr-o gamă din
ce în ce mai sofisticată de procedee, procedeele de măsurare
şi de control al creditului şi a riscurilor operaţionale.
Structurile mai elaborate de control vor cunoaşte în viitorul
apropiat, schimbări mai puţine în calcularea adecvării
capitalului.

19 12/08/2021
 Şi abordările specifice cu privire la riscul creditului au fost
separate, pentru a acoperi riscul suveranităţii, colectiv şi
interbancar şi riscul creditului retail. Abordarea investiţiilor
specializate în creditare şi în capitaluri este dezvoltată
pentru a acoperi şi asigurările.
Forma finală a Convenţiei Basel II a fost emisă în 26 iunie
2004, conţinutul acesteia corespunde CP 3, cu excepţia
câtorva modificări publicate între timp de Comitetul Basel.
De exemplu, posibilele variaţii ale capitalului sunt
prevăzute a fi într-o proporţie de 95% (în anul 2007), de
90% (în anul 2008) şi de 80% (în anul 2009) din calculul
Basel 1.

20 12/08/2021
 În plus, termenul de implementare al acestor prevederi
internaţionale pentru riscul de credit şi pentru riscul
operaţional a fost prevăzut pentru anul 2007. În ceea
ce priveşte abordările standardizate şi fundamentale
pentru riscul de credit şi pentru riscul operaţional,
procedura a devenit efectivă, la sfârşitul anului 2006.

21 12/08/2021
 Conţinutul Acordului Basel II va fi transferat în
legislaţia european­ă prin modificarea directivelor
Uniunii Europene deja existente. Un proiect de noi
directive a fost emis în 14 iulie 2004 de către
Comitetul European pentru Standarde şi care va fi
obligatoriu pentru toate instituţiile de credit din
Uniunea Europeană.

22 12/08/2021
 Acordul Basel II a avut efecte importante asupra
băncilor şi pieţelor de capital. Supraveghetorii bancari
nu au încercat să modifice, în sensul creşterii,
procentul minim de capital, în mod administrativ, ci au
realocat acest capital instituţiilor de credit conform
unor măsuri, mult mai expuse riscului. Cerinţele
procentuale ale capitalului sunt, inevitabil, mai strâns
legate de nivelul actual al capitalului, decât de nivelul
capitalului existent deja în bănci.

23 12/08/2021
 Formula stabilită prin Convenţia de la Basel, oferă criterii
precise pentru adecvarea capitalului. Astfel, este important
ca o bancă să aibă o bază financiară solidă, pentru a o
proteja de insolvabilitate. Dacă o bancă are un portofoliu
de credite cu grad mare de risc, trebuie să se asigure că
dispune de resurse financiare suficiente pentru a se proteja,
în situaţia unor credite neperformante, respectiv în cazul în
care unii dintre clienţi nu pot să-şi ramburseze creditele. Pe
de altă parte, un capital de bază mare, protejează
deponenţii şi le păstrează încrederea în bancă, ei fiind
siguri că nu-şi vor pierde banii, în cazul în care banca
înregistrează pierderi din alte activităţi.

24 12/08/2021
 Metoda cu cea mai largă utilizare, pentru prevenirea
riscului în procesul de creditare, se bazează pe
indicatorul de adecvare a capitalului, care se calculează
ca un raport procentual dintre capitalul disponibil şi
activele ajustate în funcţie de risc.
Nivelul fondurilor proprii, se determină cu ajutorul
indicatorului Cooke(după numele preşedintelui
comitetului de la Basel, Peter Cooke, din partea Băncii
Angliei). Indicatorul de adecvare a capitalului este o
rată de solvabilitate, care se calculează astfel:

25 12/08/2021
 fonduriproprii
 8%
activ bilanţier  elementeextrabilanţiere

26 12/08/2021
 Activele ponderate cu risc, sunt acele active care ar
determina pierderi pentru bancă, ca urmare a existenţei
unuia din următoarele riscuri:
portofoliul de investiţii, deţinut de bancă, să nu atingă
valoarea contabilă când este vândut;
alte active să fie vândute sub valoarea contabilă;
beneficiarii creditelor (debitorii) să nu restituie sumele
datorate băncii, fie în ceea ce priveşte ratele scadente,
fie prin nerespectarea graficului de rambursare,
convenit cu banca, la acordarea creditului.

27 12/08/2021
 Băncile trebuie să aibă suficient capital, pentru a acoperi riscul unor astfel de
pierderi.
Principalele puncte ale Convenţiei de la Basel referitoare la adecvarea
capitalului sunt:
minimum 8 % din activele ajustate în funcţie de risc trebuie să fie deţinute sub
formă de capital de bază, structurat în capital de rangul I şi capital de rangul II;
minimum 50 % din capitalul băncii trebuie să fie capital de rangul I,
reprezentând capitalul social (fondurile acţionarilor), plus rezervele declarate
(publicate), obţinute din profitul nerepartizat;
restul capitalului de bază poate să fie format din capital de rangul II, sau
capital suplimentar, constituit din rezerve nedeclarate şi rezerve din reevaluări;
sunt luate în considerare elemente din afara bilanţului, cum ar fi garanţiile;
fiecare ţară poate să-şi stabilească şi să aplice propriile criterii pentru
determinarea capitalului adecvat, dar nivelul minim este cel stabilit prin
Convenţia de la Basel.

28 12/08/2021
 Pentru a calcula valoarea activelor ajustate de risc, diferite clase de
active sunt evaluate în concordanţă cu o scală a riscului. Această
scală începe cu 0 (pentru active nepurtătoare de risc) şi poate
ajunge până la 100 %, astfel ca în cazul în care riscul unui activ
este mai mare, cu atât este de mare procentul atribuit riscului.
Exemple de ponderi în funcţie de risc pe categorii de active, pot fi
următoarele:
numerarul este ponderat cu 0 (numerarul are gradul de risc 0);
creanţele, cu scadenţă mai mică de un an, de încasat de la bănci
străine se ponderează cu un grad de risc de 20 %;
creditele garantate cu ipotecă asupra imobilelor se ponderează cu
50 %.

29 12/08/2021
 Importanţa sistemului de ponderare a activelor în funcţie de
risc, constă în aceea că o bancă, cu cât are mai multe active cu
risc ridicat, cu atât trebuie să aibă un capital de bază mai mare.
Urmare a Convenţiei de la Basel, băncile din majoritatea ţărilor
lumii, respectă reglementările privind capitalul adecvat –
standard minim, fapt care elimină, în parte, un tip neloial de
concurenţă, întrucât, respectând această cerinţă, se restrânge
posibilitatea băncilor de a atrage clienţi noi, prin simpla mărire
a volumului creditelor acordate. De aceea băncile trebuie să
găsească alte soluţii pentru atragerea clienţilor potenţiali, prin
diversificarea gamei de servicii şi produse bancare pe care le
oferă.

30 12/08/2021
 O bancă ale cărei împrumuturi sunt limitate de
mărimea capitalului de bază, trebuie să găsească alte
metode de creştere a acestui capital, pentru a putea
acorda mai multe împrumuturi. Aceste metode pot
include sporirea profitabilităţii activităţii băncii sau a
rezervelor sale, convingând în acest fel acţionarii să
investească fonduri mai mari şi să vândă investitorilor
mai multe acţiuni.

31 12/08/2021
 Standarde bancare europene
Standardele bancare stabilite de Uniunea Europeană se aplică
numai în ţările membre fiind cunoscute, pe plan internaţional, în
special în ţările europene care aspiră să devină membre, întrucât
Uniunea Europeană este cea mai mare piaţă bancară din lume.
La începutul anilor ’90, totalul activelor băncilor Uniunii
Europene a fost de aproximativ 10 trilioane USD, comparativ
cu 8,3 trilioane USD, în cazul băncilor din Japonia şi de 6,5
trilioane USD, pentru cele din Statele Unite ale Americii.
Europa are cea mai densă reţea de sucursale bancare,
comparativ cu celelalte continente, raportul fiind de o sucursală
la aproximativ 2000 de persoane, în timp ce, acelaşi raport, în
Statele Unite ale Americii şi Japonia este de 2.300, respectiv
2700 de persoane.

32 12/08/2021
 Primul pas în crearea unei pieţe bancare unice a fost
făcut în 1977, prin adoptarea Primei Directive de
Coordonare Bancară care a definit conceptul de
„instituţie de credit” şi a precizat condiţiile necesare
pentru acordarea autorizaţiei în domeniul bancar.
Directiva a luat în considerare aplicarea
reglementărilor ţării gazdă pentru sucursalele băncilor
din alte ţări membre ale Uniunii Europene.

33 12/08/2021
 A Doua Directivă de Coordonare Bancară a fost
adoptată în perioada 1988-1989 şi a devenit pe deplin
operaţională în 1993, odată cu piaţa unică europeană
considerându-se că nu există posibilitatea
standardizării diverselor practici şi legislaţii bancare
din ţările membre ale Uniunii Europene. În schimb,
această directivă are în vedere recunoaşterea reciprocă,
de către ţările membre, a sistemului fiecărei ţări
membre, de autorizare şi supraveghere bancară.

34 12/08/2021
 Acest pas a impus creşterea cooperării între
organismele de supraveghere şi reglementare din ţările
membre, fapt ce a deplasat accentul preocupărilor de la
ţara gazdă de origine, pentru toate activităţile oricărei
bănci din Uniunea Europeană. Mecanismul esenţial al
activităţii bancare este Licenţa Unică Bancară, ceea
ce înseamnă că autorizarea, acordată într-o ţară, dă
unei instituţii un “paşaport” care îi permite să-şi
desfăşoare activitatea în orice ţară din Uniunea
Europeană.

35 12/08/2021
 Această Directivă de Coordonare Bancară cuprinde 23 de articole,
iar principalele reglementări se referă la unele aspecte esenţiale ale
activităţii bancare în ţările membre a Uniunii Europene.
Astfel prin articolul 3 se stabileşte capitalul minim, pentru o
bancă, la suma de 5 milioane ECU.
Articolul 4 al acordului prevede că acţionarii importanţi trebuie să
fie verificaţi din punctul de vedere al credibilităţii şi acceptaţi de
către autorităţile de control şi reglementare.
Articolele 16, 17 şi 18 stipulează faptul că instituţiile de credit pot
să-şi constituie sucursale sau să ofere servicii în cadrul Uniunii
Europene, fără autorizarea ţării gazdă (beneficiind de licenţa unică
bancară acordată de ţara de origine).

36 12/08/2021
 De asemenea prevederile din această directivă bancară
europeană, acoperă principalele activităţi bancare privind:
constituirea depozitelor;
acordarea creditelor;
transferul banilor;
leasing-ul;
managementul portofoliului;
păstrarea în custodie;
tranzacţionarea hârtiilor de valoare;
consultanţa financiară;
cecurile de călătorie.

37 12/08/2021
 Toate aceste activităţi sunt reglementate de banca centrală
din ţara de origine a fiecărei bănci. Licenţa Unică Bancară
oferă băncilor posibilitatea de a-şi extinde activitatea în orice
ţară din Uniunii Europene. Presiunile concurenţei vor
determina o piaţă comună de servicii bancare pe întreg
teritoriul Uniunii Europene.
În vederea asigurării unui mediu adecvat unei economii de
piaţă funcţională, în România a avut loc un proces de
modelare a sistemului bancar, care a vizat pe de-o parte,
crearea unui sistem bancar modern, specific economiei de
piaţă, iar pe de altă parte, a avut loc armonizarea legislaţiei
bancare româneşti cu legislaţia europeană.

38 12/08/2021
 Noile politici ale băncilor în contextul
globalizării
Globalizarea a oferit băncilor posibilitatea de se a extinde prin achiziţii sau
fuziuni cu bănci aflate în diferite ţări. Cu toate acestea, printre efectele
globalizării se numără şi faptul că activităţile bancare, şi odată cu ele şi
riscurile, nu mai sunt limitate la o instituţie, regiune sau ţară. Chiar dacă
externalizarea şi offshoring-ul activităţilor au reuşit să crească profiturile şi să
reducă expunerea la risc pentru multe instituţii, ele au generat risc în alte zone,
astfel încât riscul de ansamblu al unui sistem a crescut sau s-a menţinut la
acelaşi nivel, prin diversificarea şi difuzarea riscurilor. În termeni de
consolidare, industria bancară mondială era considerată una dintre cele mai
puţin consolidate industrii din lume, preconizându-se extinderea ei până la
momentul previzionat în care primii trei competitori vor reuşi să controleze mai
mult de 30% din cota de piaţă la nivel global (AT Kearney, 2003b, p. 7). Criza
actuală va grăbi acest proces prin intrarea în faliment a unei părţi din instituţiile
bancare afectate, precum şi prin amplificarea operaţiunilor de naţionalizare a
sistemului bancar şi prin creşterea fenomenului fuziunilor şi achiziţiilor private,
în detrimentul creşterilor organice.

39 12/08/2021
 Astfel, globalizarea a afectat probabil cel mai mult
activitatea bancară. Dacă până în anii ’70, mediul
economic la nivel mondial era relativ stabil, prăbuşirea
sistemului monetar internaţional a avut ca efecte
negative instabilitatea cursurilor valutare şi a pieţelor
financiare şi a expus băncile la noi riscuri.
Vulnerabilitatea activităţii bancare a dus la crearea în
anul 1974 a Comitetului de la Basel pentru controlul
bancar şi supravegherea activităţii bancare.

40 12/08/2021
 Sistemele bancare ale ţărilor industrializate au rezistat
crizei bursiere din anul 2000, atentatelor din anul
2001, încetinirii generale a creşterii mondiale, crizei
din Turcia şi Argentina, însă au cedat crizei financiare
din anul 2008, dovadă fiind falimentele unor instituţii
financiare precum Leman Brothers, Washington
Mutual şi a altor 80 de bănci din SUA.

41 12/08/2021
 Sub influenţa acestor factori, băncile au recurs la noi
abordări ale riscurilor, acestea reprezentând schimbări
importante atât la nivelul organizării băncilor, cât şi al
utilizării tehnicilor specifice de management al
riscurilor.

42 12/08/2021
 În primul rând, operaţiile de masă realizate de bancă
fac obiectul unei gestiuni standardizate. Pentru a
reduce costurile necesare acoperirii riscurilor şi pentru
a mări securitatea operaţiunilor, băncile au dezvoltat
sisteme de decizie asistată, bazate pe utilizarea noilor
tehnologii, cum ar fi scoring-ul şi sistemele expert.
Scoring-ul permite băncilor clasificarea cererilor de
credit în catego­rii-ţintă pentru care diferitele niveluri
de risc pot fi anticipate. Sistemele expert permit
formalizarea cunoaşterii şi experienţei specialiştilor
sub formă de reguli de sprijinire a deciziilor.

43 12/08/2021
 În al doilea rând, băncile adoptă o abordare globală a riscurilor.
În timp ce gestiunea tradiţională se baza pe urmărirea
individuală a acestora, abordarea actuală priveşte un
management global al riscurilor, cum ar fi gestiunea
ansamblului bilanţului, numită gestiunea activ-pasiv (GAP).
Funcţiile principale ale acesteia privesc: administrarea poziţiilor
globale, în special a ratei dobânzii, cursului de schimb şi
lichidităţii şi evaluarea sensibilităţii rezultatelor finan­ciare ale
băncii faţă de aceşti parametri; urmărirea normelor prudenţiale
de lichiditate, solvabilitate, poziţii valutare; contribuţia la
tarifarea operaţiunilor, ţinându-se cont de costurile resurselor,
constrângerile de reglementare, costurile de gestiune şi
acoperirea diferitelor riscuri.

44 12/08/2021
 Evoluţia spre managementul global al riscurilor se
explică prin importanţa cerinţelor globale legate de
fondurile proprii, asociate normelor prudenţiale
(norma Cooke şi pilonul 1 al Acordului Basel II) şi
permite optimizarea alocării capitalurilor proprii către
diferitele activităţi ale băncii.

45 12/08/2021
 O altă schimbare priveşte controlul intern, respectiv
autocontrolul riscurilor realizat de către bancă. Astfel,
băncile trebuie să-şi creeze propriile instrumente de
evaluare a riscurilor (modele interne), transformând
organizarea internă astfel încât să se realizeze o
separare a activităţilor operaţionale, legate de asumarea
riscurilor, de activităţile de control şi management al
riscurilor. Băncile au stimulat realizarea de progrese
importante în cuantificarea riscurilor, cea mai
răspândită fiind elaborarea de modele bazate pe
conceptul de valoare la risc (value at risk).

46 12/08/2021
 Externalizarea managementului riscurilor băncilor constituie, fără îndoială,
schimbarea cu cele mai importante consecinţe, atât din punctul de vedere al
băncilor, cât şi din punctul de vedere al funcţionării sistemului financiar în
ansamblu. În acest sens, băncile au acordat externalizării (outsoucing-ului) o
dimensiune strategică, transferând pieţei şi actorilor financiari nebancari o parte
crescândă a riscurilor lor. Această politică se sprijină pe două instrumente
principale - securitizarea creanţelor şi produsele derivate - care constituie
inovaţiile majore ale ultimelor decenii. În ambele cazuri, demersul este acelaşi:
riscurile pe care băncile nu doresc să şi le asume (de credit, valutar, de piaţă)
sunt transferate investitorilor, cum ar fi societăţi de asigurări şi fonduri mutuale
sau speculative (hedge funds). Securitizarea creditelor bancare constă în
convertirea blocurilor de credit în instrumente negociabile destinate cedării către
investitori. Prin acest mijloc, banca îşi „curăţă” bilanţul, scoţând în afara
acestuia creanţele nelichide, „descotorosindu-se” de sarcina finanţării lor.
Această tehnică, care a luat un avânt important în ţările anglo-saxone, unde a şi
fost iniţiată, se dezvoltă progresiv în Europa continentală

47 12/08/2021
 În a doua jumătate a anului 1990, apariţia derivatelor de credit a
lărgit gama instrumentelor de transfer al riscului de credit,
principalul risc al băncilor. Derivatele de credit sunt, în
principiu, un factor de îmbunătăţire a eficienţei pieţelor şi a
managementului riscurilor. Ele prezintă două avantaje
principale: permit transferul şi dispersia riscurilor în rândul unui
mare număr de actori financiari şi facilitează diversificarea
portofoliilor. Caracterul lor negociabil a permis crearea de
adevărate pieţe ale transferului riscului de credit, transfer care a
contribuit la stabilizarea sistemului financiar internaţional şi la
reducerea riscului sistemic la începutul anilor 2000, permiţând
lărgirea ariei deţinătorilor finali de riscuri de credit.

48 12/08/2021
 Toate aceste tehnici noi au permis băncilor o dezangajare în faţa
riscurilor, dar aceste riscuri se menţin la nivel sistemic.
Riscurile sunt, în final, asumate de investitorii individuali,
clienţi ai investitorilor colectivi, care suportă fluctuaţiile
preţurilor activelor pe care le deţin. Mai mult, la nivel mondial,
piaţa derivatelor de credit a atins dimensiuni considerabile,
consecinţă a uriaşului proces de transfer al riscurilor. O
proporţie tot mai mare a acestor riscuri sunt transferate pe pieţe
mai puţin reglementate şi mai puţin controlate decât băncile.
Această nouă repartiţie a riscurilor, nereglementată, s-a
transformat începând cu anul 2008 într-un factor de risc
sistemic şi de instabilitate a sistemului financiar internaţional şi
care practic a declanşat criza financiară mondială.

49 12/08/2021
  Creşterea rolului reglementărilor
prudenţiale
Stabilitatea sistemului bancar şi financiar internaţional
este preocuparea centrală a Comitetului de la Basel
pentru supraveghere bancară, aflat sub egida Băncii
Reglementelor Internaţionale. Deşi acţiunile sale sunt
subordonate obi­ectivului de stabilitate, instituţia nu
este investită cu putere oficială în materie de
reglementare şi supraveghere, standardele definite de
aceasta luând forma unor recomandări care pot (sau
nu) fi cuprinse apoi în reglementările naţionale.

50 12/08/2021
 În anul 1988, primul Acord de la Basel asupra
fondurilor proprii a condus la stabilirea celebrei norme
Cooke, care a deschis o nouă eră în materie de
reglementare bancară, respectiv supravegherea
prudenţială şi care, odată cu aplicarea ei în numeroase
ţări, a marcat o schimbare majoră în instrumentele
reglementării bancare.

51 12/08/2021
 Dereglementarea operată în anii `80 a participat şi ea la mutaţiile financiare, prin suprimarea reglementărilor
care administrau activitatea bancară, cu scopul de a permite avântul sectorului bancar la scară naţională şi
internaţională. De atunci, scopul reglementării nu mai este de a sustrage activitatea bancară de la concurenţă,
ci de a crea condiţii egale de activitate (level playing field). Deschizând activitatea bancară concurenţei,
băncile au fost supuse presiunii concurenţei pieţelor financiare în plin avânt şi dezvoltării concomitente a
investitorilor instituţionali, toate acestea ducând la îngustarea marjelor băncilor. Totuşi, dereglementarea nu
înseamnă absenţa reglementării, ci schimbarea naturii reglementării. Este vorba de o reglementare
prudenţială, care nu mai vizează administrarea activităţii băncilor, ci orientarea spre prudenţă, cu accent pe
normele de solvabilitate, pe control intern şi pe disciplină de piaţă. Băncile au în continuare nevoie de
reglementare, nefiind bănci obişnuite ci entităţi speciale, din două motive: unul este microeconomic, ţinând
de protecţia deponenţilor, iar celălalt este de ordin macroeconomic, ţinând de riscul sistemic asociat
sistemului bancar. Normele de solvabilitate şi fondurile de garantare a depozitelor sunt măsurile la nivel
micro economic care îi protejează pe depunători de riscul de faliment al băncilor. Externalităţile negative
asociate falimentelor bancare şi riscul de criză sistemică constituie o altă justificare a reglementării. Băncile
sunt supuse fenomenelor de panică, care pot antrena falimentul chiar şi al unei instituţii sănătoase şi se pot
propaga, prin efect de domino, la multe alte bănci. Din acest motiv există banca centrală, împrumutător de
ultimă instanţă, singura capabilă să aducă băncii lichiditatea necesară. Totuşi, cum în practică este dificil de
distins între o bancă nelichidă şi una insolvabilă, intervenţia băncii centrale ca şi creditor de ultimă instanţă
poate conduce la salvarea unor bănci insolvabile. Este celebrul principiu too big to fail, care asigură marilor
bănci un sprijin cvasisistematic. În zona euro, rolul de împrumutător de ultimă instanţă rămâne băncilor
centrale naţionale, nefăcând parte explicit din misiunile Băncii Centrale Europene. Dincolo de scara
europeană, rămâne deocamdată deschisă întrebarea: cine joacă acest rol la nivel internaţional?

52 12/08/2021
  Importanţa fondurilor proprii
Fondurile proprii au început să joace un rol central în dispozitivele prudenţiale începând cu Acordul de la
Basel asupra fondurilor proprii (1988). Importanţa fondurilor proprii în managementul riscurilor este
justificată de faptul că acestea pot acoperi toate tipurile de riscuri individuale ale băncilor. Acordul din 1988
încearcă să răspundă creşterii riscului de credit şi creşterii angajamentelor în afara bilanţului (tranzacţii pe
instrumente financiare) şi impune băncilor cu activitate internaţională o normă de solva­bilitate (norma
Cooke) egală cu 8%. Aceasta înseamnă că norma Cooke fixează o cerinţă minimă a fondurilor proprii de 8%
din angajamentele totale ponderate ale băncilor (contabilizate în bilanţ şi în afara lui). Norma Cooke a fost
preluată în legislaţia europeană sub forma Directivei 89/647/CEE din 1989 asupra normei de solvabilitate
europeană, acoperirea normei fiind în plus extinsă şi la riscurile de piaţă. Ulterior, ea a stârnit controverse şi
critici (legate în special de ignorarea avantajelor diversificării şi de ponderile diferitelor tipuri de creanţe),
atât din partea teoreticienilor, cât şi a practicienilor care se temeau de o prăbuşire a creditului. Acordul nu lua
deloc în considerare riscurile de piaţă şi riscurile operaţionale, faţă de care expunerea băncilor era tot mai
mare. Ca atare, 10 ani mai târziu, Comitetul de la Basel publica un document ce propunea un nou dispozitiv
de adecvare a capitalurilor proprii. Documentul final a apărut în anul 2004, în urma unui îndelung proces de
consultare. International Convergence of Capital Measurement and Capital Standards, Basle, July 1988,
http://www.Bis.org/publ/bcbs04a. htm
După numele lui Peter Cooke, preşedintele Comitetului de la Basel în vremea respectivă
Ponderarea se realizează în funcţie de natura juridică a debitorului: 0% pentru creanţele asupra statelor
OECD, 20% pentru creanţele asupra instituţiilor de credit şi colectivităţilor locale din ţări OECD, 100%
pentru creanţele asupra celorlalte categorii de debitori, 50% pentru creditele ipotecare (cf. International
Convergence of Capital Measurement and Capital Standards, Basle, iulie 1988)

53 12/08/2021
 Acordului Basel II are, pe lângă promovarea solidităţii sistemului financiar
internaţional, câteva obiective specifice, între care menţionăm:
- stimularea băncilor pentru a-şi îmbunătăţi sistemele de măsurare şi
management intern al riscurilor;
- convergenţa fondurilor proprii regulamentare către ceea ce se numeşte capital
economic, adică fondurile proprii pe care banca le calibrează în funcţie de
propria sa percepţie a riscului; aici este vorba despre creşterea sensibilităţii
cerinţelor legate de fondurile proprii faţă de riscurile şi activităţile bancare;
- înţelegerea mai bună a ansamblului riscurilor la care este expusă banca, dat
fiind faptul că norma Cooke se concentrează asupra riscului de credit;
- întărirea rolului controlului bancar, pentru a identifica din timp dificultăţile şi a
adopta măsurile necesare;
- creşterea rolului disciplinei de piaţă. Basel II: International Convergence of
Capital Measurement and Capital Standards: a Revised Framework, http://www.
bis.org/publlbcbs107.htm

54 12/08/2021
 Pentru atingerea acestor obiective, axele majore ale
mecanismului cuprind trei piloni:

55 12/08/2021
 - cerinţe minime de fonduri proprii pentru acoperirea a trei categorii de
riscuri (riscul de credit, riscul operaţional şi riscurile de piaţă), cu două
- Pilonul 1:
tipuri de abordări: abordarea standard şi abordarea avansată (modele
interne bazate pe rating intern);
- supravegherea adecvării capitalului - accentuarea rolului autorităţii de
- Pilonul 2:
supraveghere;
- Pilonul 3: - disciplină de piaţă - cerinţe de raportare.

56 12/08/2021
 Acordul Basel II este fără îndoială o reformă de mare amploare, în
special prin nivelul de sofisticare la care s-a ajuns cu privire la
cerinţele legate de fondurile proprii (pilonul 1). Totuşi, aplicarea lui,
date fiind costurile foarte mari, poate aduce distorsiuni în planul
concurenţei. Băncile mai mici din ţările dezvoltate, dar şi băncile
din ţările în curs de dezvoltare riscă să nu fie capabile să realizeze
modele de abordare internă, astfel că vor trebui să se supună
abordării standard, mai exigentă cu privire la fondurile proprii. De
asemenea, nu trebuie pierdut din vedere caracterul de recomandare
al acestor norme, caracterul de standarde. Rămâne în continuare
deschisă problema realizării unei reforme profunde a actualelor
instituţii internaţionale sau problema creării unor noi instituţii
financiare ale căror competenţe să fie definite la nivel internaţional.

57 12/08/2021
 1.2. Restructurarea sistemului bancar din
România

58 12/08/2021
 Structura sistemului bancar este edificatoare pentru
situaţia generală a sistemului din prisma numărului de
bănci active, a ponderii capitalului de stat faţă de cel
privat, a gradului de concentrare şi segmentare.
Un sistem bancar bine dezvoltat şi stabil se
caracterizează printr-un număr ridicat de entităţi
bancare şi o evoluţie constantă a acestui număr în
timp. Gradul de concentrare şi segmentare a sistemului
bancar este un bun indicator al nivelului de dezvoltare
al acelui sistem.

59 12/08/2021
 Un grad redus de concentrare stimulează concurenţa
pe piaţă şi ajută la accentuarea segmentării şi
specializării, cu influenţe benefice atât pentru
instituţiile bancare, cât şi pentru beneficiarii serviciilor
şi produselor bancare.

60 12/08/2021
 Tabel Error! No text of specified style in document..1 Evoluţia sistemului bancar din
România

1999 2003 2006

Număr de instituţii de credit 41 39 39
Număr de bănci cu capital majoritar privat 37 36 37
Număr de bănci cu capital majoritar străin, din care: 26 29 33
- sucursale ale băncilor străine 7 8 7
Numărul de bănci la 100.000 locuitori 0,18 0,18 0,18
Ponderea în total active a băncilor cu capital majoritar privat
53,2 62,5 94,5
(procente)
Ponderea în total active a băncilor cu capital majoritar străin
47,5 58,2 88,6
(procente)
Ponderea primelor cinci bănci în total active (procente) 66,7 63,9 60,3
Indicele Herfindahl-Hirschmann 1296 1264 1171
Sursa: BNR


Herfindahl-Hirschmannde indică indicele de concentrare a pieţei, adică a măsurii în care un număr mic de
întreprinderi reprezintă o mare parte a pieţei. Indicele HH este utilizat ca un indicator posibil al puterii de piaţă
sau al concurenţei dintre întreprinderi. Acesta măsoară gradul de concentrare a pieţei, prin însumarea pătratelor
61 12/08/2021
cotelor de piaţă ale tuturor întreprinderilor din sector. Când, de exemplu, pe o piaţă numărând 5 întreprinderi,
fiecare dintre ele deţine o cotă de piaţă de 20%, IHH este, atunci, egal cu: 400 + 400 + 400 + 400 + 400 = 2000.
Cu cât IHH-ul unei pieţe date este mai ridicat, cu atât mai mult este concentrată producţia într -un număr mic de
întreprinderi. În general, când IHH-ul este inferior cifrei 1000, concentrarea pieţei este considerată slabă; când
 Herfindahl-Hirschmannde indică indicele de concentrare a pieţei,
adică a măsurii în care un număr mic de întreprinderi reprezintă o
mare parte a pieţei. Indicele HH este utilizat ca un indicator posibil al
puterii de piaţă sau al concurenţei dintre întreprinderi. Acesta măsoară
gradul de concentrare a pieţei, prin însumarea pătratelor cotelor de
piaţă ale tuturor întreprinderilor din sector. Când, de exemplu, pe o
piaţă numărând 5 întreprinderi, fiecare dintre ele deţine o cotă de piaţă
de 20%, IHH este, atunci, egal cu: 400 + 400 + 400 + 400 + 400 =
2000. Cu cât IHH-ul unei pieţe date este mai ridicat, cu atât mai mult
este concentrată producţia într-un număr mic de întreprinderi. În
general, când IHH-ul este inferior cifrei 1000, concentrarea pieţei este
considerată slabă; când indicele este cuprins între 1000 şi 1800,
concentrarea pieţei este considerată medie, iar când IHH-ul este
superior cifrei 1800, aceasta este considerată înaltă.

62 12/08/2021
 În urma analizei datelor de mai sus se desprind următoarele concluzii:
● încheierea în mare parte a privatizării în sistemul bancar, bănci de
stat rămânând doar CEC şi EXIMBANK care au pondere redusă în
volumul activelor în sistemul bancar;
● cota de piaţă deţinută de băncile autohtone s-a redus semnificativ în
favoare băncilor cu investitori străini, ce a permis intrarea de capital în
România precum şi transfer de tehnologie (know-how);
● existenţa unei concurenţe crescute în sistem, indicele HH
(Herfindahl-hirschmann) arătând o concentraţie moderată şi în scădere;
● spread-urile relativ largi şi nivelul înalt al rezervelor minime
obligatorii indică potenţial de creştere al concurenţei;
● integrarea în Uniunea Europeană accentuează concurenţa.

63 12/08/2021
 Structura activelor sistemului bancar românesc, la sfârşitul anilor 2001, 2003 şi 2006
se prezintă astfel:

Tabel Error! No text of specified style in document..1 Structura activelor din sistemul bancar
din România (% în total active)

2001 2003 2006

Active interne, din care 85,5 94,3 97,4
Creanţe asupra BNR şi a instituţiilor de credit 27,2 29,3 34,9
Creanţe asupra sectorului nebancar autohton, din care: 44,4 53,8 54,8
- creanţe asupra sectorului guvernamental 10,8 4,8 1,6
- creanţe asupra corporaţiilor 31,3 36,9 30,8
- creanţe asupra populaţiei 2,3 12,2 22,4
Alte active 13,9 11,2 7,7
Active externe 14,5 5,7 2,6
64 12/08/2021
 Din analiza datelor prezentate, se desprind următoarele
concluzii:
concurenţa în cadrul sistemului bancar a fost
determinată în principal de contextul intrărilor masive
de capital în sistem şi menţinerea unui ritm ridicat de
creştere a creditului neguvernamental;
principalul segment de concurenţă al sistemului bancar
au fost gospodăriile populaţiei (creditul de consum) în
special începând cu anul 2003, iar din 2006 creditul
imobiliar (ipotecar);

65 12/08/2021
 Figură Error! No text of specified style Figură Error! No text of specified style in
in document..1 Numărul instituţiilor de credit document..2Cota de piaţă a băncilor pe forme de
pe forme de proprietate proprietate

Numărul instituţiilor de credit pe forme de proprietate

50
40
30
20
10
0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

capital integral de stat capital majoritar de stat

capital majoritar românesc capital majoritar străin

Sursa: Banca Naţională a României Sursa: Banca Naţională a României

66 12/08/2021
 Pe parcursul celor zece ani analizaţi, numărul total al băncilor din sistem a rămas
relativ constant, stabilizându-se, după perioada de criză bancară, la nivelul cifrelor
38–41. Structura pe forme de proprietate a cunoscut însă modificări importante.
Astfel, ponderea băncilor cu capital majoritar de stat sau majoritar românesc s-a
diminuat considerabil în favoarea băncilor cu capital majoritar străin. Trendul
crescător al băncilor cu capital străin s-a menţinut pe fundalul majorărilor cotelor de
piaţă, prin expansiunea activităţii de creditare şi prin evoluţia structurii sistemului
bancar pe forme de proprietate. În aceste condiţii, gradul de concentrare în sectorul
bancar, împreună cu majorarea ponderii băncilor cu capital majoritar străin şi a
valorii indicelui Herfindahl-Hirschmann, pot fi percepute ca semne ale consolidării
sistemului bancar românesc. Indicele Herfindahl-Hirschmann este utilizat pentru
măsurarea concentraţiei pieţelor şi se calculează prin însumarea ponderilor de piaţă,
ridicate la pătrat, deţinute de participanţii pe acea piaţă. Se consideră ca având o
concentraţie foarte ridicată acea piaţă pentru care valoarea HHI depăşeşte 1800.
Indicele HHI, calculat pentru sistemul bancar românesc, avea valoarea moderată de
1040 în anul 2007, înregistrând o uşoară scădere faţă de anul anterior (1171 în
2006).

67 12/08/2021
 Expunerea la risc a sistemului bancar poate fi
evidenţiată şi prin evoluţia principalilor indicatori
financiari şi de prudenţă bancară. Pentru perioada
1998-2008, datele sunt prezentate în tabelul următor.

68 12/08/2021
 Tabel Error! No text of specified style in document..1 Evoluţia indicatorilor financiari şi de
prudenţă bancară în perioada 1998-2008

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Raport de solvabilitate 10,25 17,90 23,79 28,80 25,04 21,09 20,6 21,6 18,1 13,78 13,76
Rata capitalului
propriu (Capital 6,08 7,55 8,62 12,11 11,61 10,89 8,9 9,2 8,8 7,32 8,13
propriu/total active)
Rata generală de risc 53,54 40,66 38,7 39,7 42,9 50,5 47,53 47,6 53 57 50,7
Credite restante şi
îndoielnice/total - - 0,65 0,72 0,43 0,31 0,28 0,3 0,28 0,35 0,35
credite
Credite restante şi
14,54 2,36 0,29 0,32 0,23 0,22 0,18 0,2 0,16 0,22 0,32
îndoielnice/total active
Credite restante şi
îndoielnice/capitaluri 253,64 31,21 3,32 2,66 1,97 2,11 2,17 1,4 1,77 1,63 3,19
proprii
Rata riscului de credit 58,51 35,39 3,83 2.54 1.10 3.37 2.85 2,6 3,1 3,7 6,5
Indicatorul de
lichiditate **
Lichiditate - - - 1.30 1.37 3.03 2.35 2,59 2,3 2,13 2,47
efectivă/lichiditate
Necesară
ROA profit net/total
0,06 -1,47 1,5 3,1 2,6 2,2 2,15 1,69 1,46 1,01 1,56***
activ
ROE
69 profit 12/08/2021
1,03 -5,26 12,5 21,8 18,3 15,6 16,79 12,91 11,67 9,43 17,04***
net/capitaluri proprii
 În urma analizei datelor de mai sus se desprind următoarele concluzii:
● încheierea în mare parte a privatizării în sistemul bancar, bănci de
stat rămânând doar CEC şi EXIMBANK care au pondere redusă în
volumul activelor în sistemul bancar;
● cota de piaţă deţinută de băncile autohtone s-a redus semnificativ în
favoare băncilor cu investitori străini, ce a permis intrarea de capital în
România precum şi transfer de tehnologie (know-how);
● existenţa unei concurenţe crescute în sistem, indicele HH
(Herfindahl-hirschmann) arătând o concentraţie moderată şi în scădere;
● spread-urile relativ largi şi nivelul înalt al rezervelor minime
obligatorii indică potenţial de creştere al concurenţei;
● integrarea în Uniunea Europeană accentuează concurenţa.

70 12/08/2021
 Tabel Error! No text of specified style in document..1 Evoluţia grafică a indicatorilor
financiari specifici sistemului bancar în perioada 1999-2009

70,00

60,00

50,00
Raport de solvabilitate: > 12%
40,00
Rata generală de risc
30,00
Rata creanţe restante/total credite
20,00 ROA
10,00 ROE
0,00

-10,00 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

-20,00
Sursa: B.N.R., Raport anual 1999-2009
71 12/08/2021
 1.2.3. Reglementarea activităţii bancare în România. Riscul
de sistem. Indicatori de prudenţă bancară
Reglementarea, în special în domeniul supravegherii
prudenţiale, s-a impus, în ultimii ani, ca o necesitate în
vederea asigurării unui sistem bancar care să nu
pericliteze stabilitatea sectorului financiar-bancar din
România prin nivelul capitalizării, prin calitatea
acţionariatului şi a administratorilor, respectiv prin
capacitatea de a acoperi riscurile specifice activităţii
bancare. În acest sens, în elaborarea reglementărilor de
prudenţă bancară s-a urmărit alinierea acestora la
standardele internaţionale în materie (bazate pe
principiile stabilite de Comitetul de la Basel şi de
Uniunea Europeană) privind supravegherea bancară.
72 12/08/2021
 Regulamentul B.N.R. nr. 13/2006 privind determinarea cerinţelor
minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de
investiţii şi reglementările conexe impun instituţiilor de credit,
persoane juridice române, sucursalelor din România ale
instituţiilor de credit din state terţe, societăţilor de servicii de
investiţii financiare, cooperativelor de credit din cadrul reţelelor
cooperatiste şi societăţilor de administrare a investiţiilor
menţinerea unui nivel al fondurilor proprii care să se situeze în
permanenţă la un nivel cel puţin egal cu suma următoarelor
cerinţe de capital:
(Regulament nr. 13 din 14/12/2006 privind determinarea
cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele
de investiţii, publicat în M. Of. nr. 1033 bis din 27/12/2006.)

73 12/08/2021
 a) pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei
aferente întregii activităţi, 8% din totalul valorilor ponderate la risc ale
expunerilor;
b) aferent portofoliului de tranzacţionare, pentru riscul de poziţie,
cerinţele de capital sunt cuprinse între 0 şi 12%, în funcţie de natura
poziţiilor din portofoliu, iar pentru riscul de decontare şi riscul de
credit al contrapartidei cerinţa de capital este de 8% din totalul
valorilor ponderate la risc ale expunerilor;
c) pentru riscul valutar, cerinţa de fonduri proprii se calculează
înmulţind cu 8% suma dintre poziţia netă pe valută şi poziţia netă pe
aur, iar pentru riscul de marfă cerinţa de capital se calculează ca sumă
din: 15% din poziţia netă (lungă sau scurtă) înmulţită cu preţul spot al
mărfii şi 3% din poziţia brută (lungă plus scurtă) înmulţită cu preţul
spot al mărfii;

74 12/08/2021
 d) pentru riscul operaţional aferent întregii activităţi,
cerinţele de capital sunt diferite în funcţie de abordarea
aleasă de instituţia de credit, astfel: în cazul abordării
de bază, cerinţa de capital este de 15% din baza de
calcul; în cazul abordării standard şi standard
alternativă, cerinţele de capital sunt calculate prin
aplicarea asupra indicatorului relevant a cotei de risc
(12%, 15% şi 18%) corespunzătoare liniei de
activitate. În baza aprobării B.N.R., instituţiile pot opta
şi pentru abordarea avansată, caz în care la
determinarea cerinţelor de capital trebuie să fie incluse
atât pierderile aşteptate, cât şi pierderile neaşteptate.
75 12/08/2021
 Principiul supravegherii prudenţiale bancare constă în
delegarea de competenţe unei autorităţi de a superviza,
în virtutea unor reguli şi principii legale, modul în care
se organizează şi se desfăşoară activitatea bancară în
economie. I. Trenca, Metode şi tehnici bancare,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002, p.
15.

76 12/08/2021
 Pentru realizarea acestor deziderate, în prezent se apelează la două
metode diferite de supraveghere bancară:
a) reglementarea sau interzicerea anumitor operaţiuni, metodă
utilizată pe scară largă în economiile centralizate şi în ţările în curs
de dezvoltare;
b) asigurarea unui management prudent, metodă susţinută de ţările
Uniunii Europene, potrivit căreia autoritatea de supraveghere
bancară din fiecare stat membru are sarcina de a emite o serie de
reglementări şi standarde prudenţiale menite să asigure conducerea
şi administrarea precaută a fiecărei instituţii de credit.
( D.G. Beju, Banca Naţională a României, Banca Centrală a ţării,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007, p. 233.)

77 12/08/2021
 Sistemul de Rating Bancar şi Avertizare Timpurie
(CAMPL) a fost conceput ca un instrument de lucru
pentru evaluarea situaţiei instituţiilor bancare, în
scopul identificării, într-o fază incipientă, a acelor
bănci care devin ineficiente din punct de vedere
financiar şi operaţional sau manifestă evoluţii
periculoase, solicitând o atenţie sporită din partea
autorităţii de supraveghere.

78 12/08/2021
 Sistemul se bazează pe evaluarea a cinci componente:
C-adecvarea capitalului, A-calitatea activelor, M-
managementul, P-profitabilitatea, L-lichiditatea.
Fiecare dintre cele cinci componente este evaluată pe o
scară de la 1 la 5 (1 reprezentând cel mai performant
nivel, iar 5 cel mai scăzut). În funcţie de evaluarea
celor cinci componente de performanţă, fiecărei bănci i
se acordă un rating compus, pentru care se aplică un
punctaj de la 1 la 5, având aceeaşi semnificaţie ca cea
prezentată anterior.

79 12/08/2021
 Autorizarea bancară
Banca centrală decide ce instituţii pot funcţiona ca bănci şi le
acordă autorizaţii (licenţe) de funcţionare. Regulile de acordare a
acestor autorizaţii se referă la:
■
cerinţele de capital minim;
■
pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii;
■
tipurile de activitate pe care le va efectua societatea bancară.

 
 

80 12/08/2021
 Odată autorizaţia/licenţa acordată, banca comercială trebuie să se
conformeze şi altor cerinţe legate de:
■
indicatorul de adecvare a capitalului;
■
indicatorul de lichiditate şi rata rezervelor minime obligatorii;
■
regulile creditelor mari;
■
controlul schimburilor valutare;
■
raportarea datelor cerute pentru supraveghere şi control.
 

81 12/08/2021
 În România, autorizarea implică două etape:
- autorizarea de principiu necesară constituirii băncii;
- licenţa pentru funcţionarea propriu-zisă.
Atunci când o bancă centrală emite o autorizaţie de
funcţionare unei bănci, ea apreciază, în principiu, că
banca respectivă este condusă corect. Acest lucru
înseamnă că afacerile băncii vor fi conduse prudent, iar
depunătorii vor avea încredere că banca le va putea
înapoia banii, oricând. Desigur, în timp, acest lucru
poate fi infirmat.

82 12/08/2021
 Autorizaţiile de funcţionare pot fi retrase, dacă banca
centrală decide că o bancă nu acţionează prudent,
încalcă condiţiile stipulate în autorizaţia de funcţionare
sau este în pericol de a nu-şi putea plăti depunătorii.

83 12/08/2021
 Sprijinirea indirectă a activităţii de supraveghere
bancară prudenţială este realizată în sistemul bancar
românesc prin folosirea a două instrumente: sistemul
fondului de garantare şi informaţiile furnizate de
centrele de baze de date asupra incidentelor generate în
sistemul de plăţi şi în activitatea de creditare de către
terţele părţi aflate în relaţii contractuale cu instituţiile
bancare. În primul caz, ne referim la Fondul de
garantare a depozitelor bancare în sistemul bancar iar,
în cel de-al doilea caz, la Centrala Incidentelor de
Plăţi (CIP) şi la Centrala Riscului Bancar (CRB).

84 12/08/2021
 Prin sistemul de asigurare a depozitelor bancare,
băncile, în baza unei contribuţii procentuale din totalul
depozitelor atrase, sunt asigurate că, în cazul apariţiei
fenomenului de fugă a capitalului bancar, vor rambursa
fiecărui deponent o sumă plafon stabilită prin statut.

85 12/08/2021
 Plafonul fondului de garantare a fost modificat şi adaptat la
nevoile în schimbare determinate de evoluţia economiei
naţionale. Iniţial, plafonul a fost stabilit la nivelul de 10
milioane lei vechi, pentru ca începând din anul 2004, acesta să
fie stabilit în valută şi modificat anual, astfel: în anul 2004 s-a
ridicat la echivalentul în lei a 6.000 euro, în anul 2005 a fost
stabilit la 10.000 euro, crescând până la echivalentul în lei a
15.000 euro pentru anul 2006, apoi majorat la 20.000 euro, din
anul 2007 şi 50.000 de euro începând cu anul 2009.
Compensaţiile achitate de fond, în limita plafonului stabilit,
sunt achitate în lei, la cursul de la data deschiderii procedurii de
faliment, indiferent de valuta în care au fost constituite iniţial
depozitele.

86 12/08/2021
 Sursele statutare de finanţare ale Fondului sunt:
contribuţiile iniţiale, majorate şi speciale ale
instituţiilor de credit, încasările din recuperarea
creanţelor Fondului, împrumuturile de la instituţiile de
instituţiile de credit – cu excepţia B.N.R., alte instituţii
financiare, precum şi cele obligatare, veniturile din
investirea resurselor financiare disponibile, alte resurse
(donaţii, sponsorizări).

87 12/08/2021
 Contribuţia iniţială a instituţiilor de credit se ridică la
cuantumul de 1% din capitalul social subscris vărsat al
băncilor persoane juridice române sau din capitalul de
dotare al sucursalelor băncilor străine şi se achită în
termen de 30 de zile de la primirea autorizaţiei de
funcţionare. Contribuţia anuală a instituţiilor bancare a
fost redusă, de-a lungul anilor, ajungând în prezent la
0,3% din soldul total în lei, reprezentând depozitele
garantate, în lei şi în valută convertibilă, aflate în
evidenţa băncilor (procentul iniţial a fost de 0,8%,
micşorându-se la 0,5% în anul 2005, respectiv la 0,2%
în anul 2006 şi la 0,1% în anul 2007).
88 12/08/2021
 Rolul şi funcţiile Fondului de garantare au fost extinse de la
data înfiinţării sale, răspunzându-se astfel nevoilor în continuă
schimbare ale unui mediu bancar sofisticat şi concurenţial.
Plata compensaţiilor efectuate de Fond pentru deponenţii celor
şase bănci falimentare care au afectat sectorul bancar
românesc în perioada anilor 1999 şi 2000, se ridica, în anul
2004, la valoarea de 5.121 miliarde lei vechi, reprezentând
98,8% din totalul obligaţiilor de plată de 5.184 miliarde lei
vechi, aferent unui număr de 797.706 deponenţi persoane
fizice. Suma totală încasată de Fond de la băncile în faliment,
se afla, la sfârşitul anului 2004, la valoarea de 1.460 miliarde
lei vechi, reprezentând 28,5% din totalul creanţelor Fondului.

89 12/08/2021
 CIP
Pe baza Regulamentului nr. 3/1996 privind organizarea şi
funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei
Incidenţei de Plăţi (CIP), în februarie 1997 a intrat în funcţiune
acest subsistem, care este un centru naţional de verificare a
informaţiilor privind incidentele apărute în plăţile efectuate cu
instrumente de plată pe debit (cecuri, cambii, bilete la ordin).

Regulament nr. 3 (r1) din 13/05/1996 privind organizarea şi

funcţionarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăţi,
publicat în M. Of. nr. 359 bis din 22/09/1998.
Banca Naţională a României, Raport anual 1997, p. 124

90 12/08/2021
 La baza funcţionării CIP stau 3 principii:
1.Principiul raportării obligatorii a informaţiei de risc bancar de
către persoanele declarate (bănci, sucursale ale Băncii Naţionale)
 2.Principiul reciprocităţii, CIP furnizând la rândul ei,
informaţiile de risc bancar pe care le gestionează
3. Principiul operativităţii schimbului de informaţii, CIP primind
şi transmiţând informaţii prin intermediul unei reţele electronice
de la/către întregul sistem bancar.

 
Banca Naţională a României, Centrala Incidenţelor de Plăţi,
octombrie 1998, p. 17.

91 12/08/2021
 Centrala Incidentelor de Plăţi este „un centru de
intermediere” care gestionează informaţia specifică
incidentelor de plăţi atât din punct de vedere bancar
(tragerea în descoperit de cont), cât şi din punct de
vedere extra-bancar (furt, falsificare de cecuri, cambii
şi bilete la ordin).

92 12/08/2021
 În ceea ce priveşte gestionarea riscului operaţional,
rolul CIP devine semnificativ prin creşterea
importanţei riscului operaţional datorită frecvenţei sale
ridicate şi formelor diverse de manifestare pe care le
îmbracă. Riscul operaţional, în cazul incidentelor de
plăţi, îmbracă forma furtului, pierderii şi falsificării de
instrumente de plată.

93 12/08/2021
 CIP organizează şi gestionează un fişier general
denumit Fişierul naţional de incidente de plăţi, care
este structurat în Fişierul naţional de cecuri, Fişierul
naţional de cambii şi Fişierul naţional de bilete la
ordin. Fiecare dintre aceste fişiere cuprinde informaţii
privind producerea incidentelor de plată, respectiv
furtul, pierderea sau falsificare instrumentelor de plată
menţionate (cec, bilet la ordin şi cambie) şi care au fost
declarate la CIP de persoanele declarante, instituţiile
bancare.

94 12/08/2021
 Prin incident de plată se înţelege, în sensul Regulamentului B.N.R. nr.
3/1996 modificat şi completat prin Regulamentul nr. 1/2001 şi ulterior
prin Regulamentul nr. 7/2005, neîndeplinirea întocmai şi la timp a
obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesului de decontare
a instrumentului, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de
către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public.

Regulament nr. 3 (r1) din 13/05/1996 privind organizarea şi funcţionarea

la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plăţi, publicat în M. Of. nr. 359 bis
din 22/09/1998.
Regulament nr. 7 din 26/07/2005 pentru modificarea Regulamentului
B.N.R. nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a
Centralei Incidentelor de Plăţi, publicat în M. Of. nr. 683 din 29/07/2005.

95 12/08/2021
 Centrala Riscurilor Bancare
Centrala Riscurilor Bancare (CRB) şi-a început
activitatea în cursul anului 2000, având ca bază legală
pentru constituirea acesteia art. 25 din Legea nr.
101/1998 privind statului B.N.R., activitatea fiind
reglementată prin Regulamentul B.N.R. nr. 1/1999,
modificat şi completat cu Regulamentul B.N.R. nr.
4/2004, Regulamentul nr. 2/2007 şi Regulamentul nr.
8/2009.

96 12/08/2021
 Dezvoltarea bazei de date a Centralei Riscului Bancar
s-a realizat prin includerea, în anul 2004, a
informaţiilor de risc bancar privind creditele acordate
persoanelor juridice nebancare nerezidente, neincluse
până în acel moment în baza de date. Totodată s-a
realizat integrarea informaţiilor din baza de date a
Centralei Incidentelor de Plăţi, prin completarea cu
date referitoare la numărul de incidente produse pe
fiecare instrument de plată şi perioada totală de
interdicţie bancară.

97 12/08/2021
 Menţinerea limitei minime de raportare la nivelul de
20.000 lei, coroborată cu creşterea rapidă a creditul de
consum, a condus la scăderea treptată a gradului de
acoperire, prin baza de date a CRB, a valorii creditelor
acordate de sistemul bancar (81% la finele anului
2005). Cu toate acestea, CRB rămâne o importantă
sursă de informaţii privind structura creditelor acordate
de către instituţiile de credit persoanelor fizice şi
juridice, a gradului de îndatorare a populaţiei şi a
mediul economic, a serviciului datoriei şi implicit al
nivelului riscului de credit la care este supus sistemul
bancar românesc.
98 12/08/2021
 Deoarece gradul de acoperire a valorii creditelor a
bazei de date CRB a scăzut în anul 2004 la 79%,
principalele bănci din sistem, susţinute de B.N.R. şi de
Asociaţia Română a Băncilor, au decis înfiinţarea unei
baze de date private (Biroul de credit) care să cuprindă
informaţii despre persoanele fizice şi băncile mici şi
mijlocii, potenţiali clienţi ai băncilor.

99 12/08/2021
 Abordarea utilizată în gestionarea riscului la nivelul sistemului
bancar românesc este unul complex, adaptată cerinţelor în continuă
schimbare specifice unui sistem bancar modern şi dinamic. Cele
trei dimensiuni surprinse, reglementarea, supravegherea şi
instrumentele indirecte, reflectă, prin complexitatea lor, gradul
calitativ ridicat al modelelor, metodelor şi instrumentelor de
administrare a riscului bancar. Astfel, reglementările prudenţiale au
fost adaptate, actualizate şi extinse asupra tuturor segmentelor
activităţii bancare. Supravegherea şi-a extins aria de cuprindere şi a
diversificat metodele şi instrumentele de control preventiv. În
privinţa instrumentelor indirecte, acestea au fost îmbunătăţite în
permanenţă pentru creşterea eficienţei impactului acţiunii lor în
gestionarea riscului bancar.

100 12/08/2021
 2. Raportarea financiară în bănci
Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare, elaborat de IASB, prevede că
obiectivul raportării financiare este de a furniza
informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi
fluxurile de numerar ale unei bănci, utile unei game
largi de utilizatori în adoptarea deciziilor de natură
economică.

101 12/08/2021
 Un set complet de situaţii financiare, conform IAS 1
revizuit, cuprinde:
bilanţul;
contul de profit şi pierdere;
o situaţie care să reflecte fie toate modificărilor
capitalurilor proprii, fie modificările capitalurilor
proprii, altele decât acelea provenind din tranzacţii de
capital cu proprietarii şi distribuiri către proprietari;
situaţia fluxurilor de numerar; şi
politici contabile şi note explicative.

102 12/08/2021
 2.1. Evoluţii ale raportărilor financiare
româneşti în bănci
Analiza modelului şi a structurilor bilanţului din
România nu poate fi făcută decât din perspectiva
contextului economic, social şi politic în care a
acţionat contabilitatea românească, îndeosebi după
1990.

103 12/08/2021
 După o perioadă de monism contabil (1950 -1993), specific
economiilor centralizate şi supercentralizate în care s-a operat cu
o „contabilitate de flux" în care rolul documentelor de sinteză
contabilă a fost marginalizat, noul pachet de norme contabile
româneşti, restaurează primatul conturilor anuale asupra
sistemului conturilor curente.
Pachetul de norme contabile româneşti se compune din: a) Legea
contabilităţii nr.82/1991; b) Regulamentul de aplicare a Legii
contabilităţii; 3) Planul de conturi general; 4) Nome metodologice
de utilizare a conturilor contabile; 5) Norme de utilizare a
registrelor contabile; 6) Norme metodologice pentru întocmirea şi
prezentarea bilanţului contabil, publicate în „Sistemul contabil al
agenţilor economici” M.F. 1994

104 12/08/2021
 Până la adoptarea Legii contabilităţii 82/1991, băncile
şi instituţiile financiare şi de credit româneşti au
întocmit situaţiile financiare în baza reglementărilor
din anul 1970.
Situaţiile financiare aveau denumirea generică de
bilanţ contabil şi cuprindeau: bilanţul, anexa la bilanţ
şi raportul explicativ. Hotărârea Consiliului de Miniştri
nr.1885 din 28.12.1970, cu privire la organizarea şi
conducerea contabilităţii, atribuţiile şi răspunderile
conducătorului compartimentului financiar-contabil,
publicat în B.Of. nr.156 din 29.12.1970
105 12/08/2021
 Bilanţul era un document comun pentru toate ramurile
şi subramurile economiei şi reflecta, la nivelul fiecărei
unităţi, totalitatea mijloacelor economice, sursele de
acoperire a acestora şi precum şi rezultatele financiare
obţinute.

106 12/08/2021
 Bilanţ (mii lei)

ACTIV Sume PASIV Sume

A. Mijloace fixe 6.000 A. Surse pentru mijloacele 7.000
fixe
B. Mijloace circulante şi alte active 6.000 B. Surse pentru mijloacele 3.000
circulante şi alte pasive
C. Mijloace şi cheltuieli pentru 2.000 C. Surse pentru investiţii 2.000
investiţii
D. Vărsăminte, prelevări şi pierderi 600 D. Beneficii 2.600
TOTAL ACTIV 14.600 TOTAL PASIV 14.600

107 12/08/2021
 În plus băncile întocmeau o dare de seamă anuală care cuprindea
pe lângă bilanţ următoarele documente:
● balanţa de verificare care cuprindea soldurile debitoare şi
creditoare la începutul şi sfârşitul anului, precum şi mişcarea
patrimoniului băncii între cele două momente;
● situaţiile privind realizarea veniturilor şi cheltuielilor băncii şi
nota explicativă privind realizarea cheltuielilor generale;
● situaţia contului „Metale preţioase” la 31 decembrie care se
întocmea pe fiecare categorie de metale preţioase şi în care se
urmărea cantitatea, preţul pe un gram şi valoarea acestora;
Norme metodologice ale BN RSR nr. 20 din 1985, privind
organizarea evidenţei contabile în unităţile Băncii Naţionale a
Republicii Socialiste România

108 12/08/2021
 1. Raportările financiare în bănci în perioada de tranziţie
la noul sistem contabil
Începând cu exerciţiul financiar 1991, toţi agenţii economici cu
personalitate juridică (regii autonome, societăţi comerciale,
organizaţii cooperatiste, instituţii financiare şi de credit, alţi
agenţi economici organizaţi ca persoane juridice, întocmeau
raportările financiare în conformitate cu prevederile Normei
metodologice a Ministerului economiei şi Finanţelor
nr.150035/1992.
Situaţiile financiare erau denumite generic „Bilanţul contabil” şi
erau alcătuite din bilanţ, contul de profit şi pierdere, anexele la
bilanţ şi raportul de gestiune. Norma metodologică nr.150035
din 16.01.1992, privind întocmirea, verificarea şi centralizarea
bilanţurilor contabile ale agenţilor economici pe anul 1991,
publicată în M.Of.nr. 6 din 24.01.1992

109 12/08/2021
 Societăţile bancare întocmeau, în această perioadă,
în baza prevederilor Legii 33/1991, bilanţul şi
contul de profit şi pierdere, în structura prezentată
anterior, dar adaptată noilor condiţii de
descentralizare a economiei.
Şi în acest caz, Bilanţul Contabil reflecta la nivelul
fiecărui agent economic, ca şi în trecut, totalitatea
mijloacelor economice, sursele de acoperire ale
acestora, precum şi rezultatele financiare obţinute.
Legea 33 din 29.03.1991, privind activitatea bancară,
publicată în M.Of.nr.70 din 3.04.1991
110 12/08/2021
 Începând cu anul 1992, odată cu aplicarea legii
contabilităţii nr.82/1991, vechiul sistem de raportare
financiară, este înlocuit de bilanţul contabil, care
reprezenta singurul document oficial de gestiune al
persoanelor fizice şi juridice care conduceau
contabilitatea proprie. Potrivit acestei reglementări
bilanţul contabil trebuie să dea o imagine fidelă, clară
şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor obţinute.

111 12/08/2021
 Dacă formatul bilanţului nu era diferit faţă de cel
prezentat mai sus, contul de profit şi pierdere evidenţia
categoriile de venituri şi categoriile de cheltuieli având
în vedere obiectul de activitate al băncii.
În această perioadă, pe lângă raportările financiare
prezentate anterior societăţile bancare aveau obligaţia
de a raporta lunar Băncii Naţionale a României toate
împrumuturile mari acordate clienţilor lor.

112 12/08/2021
 Astfel se considera că un împrumut este mare atunci
când suma tuturor împrumuturilor acordate unui singur
debitor, inclusiv a garanţiilor şi a altor angajamente
asumate în numele acestuia, depăşeşte 10% din
capitalul propriu al societăţii bancare.
Banca Naţională definea capital propriu al unei
societăţi bancare ca suma totală a capitalului vărsat şi
a fondurilor de rezervă, diminuată cu valoarea
participaţiilor la altă bancă.

113 12/08/2021
 2. În prima etapă a reformei contabilităţii
româneşti (1994-2001)
Un astfel de model de bilanţ a fost reglementat în
România prin Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi prin
H.G 704/1993. Legea contabilităţii nr.82 din
24.12.1991,publicată în M.Of.nr.265 din 27.12.1991
HG 704 din 14.12.1993 pentru executarea unor măsuri
de executare a Legii contabilităţii 82/1991, publicată în
M.Of.nr.303 din 22.12.1993

114 12/08/2021
 Remarcăm faptul că această etapă a contabilităţii româneşti, se structurează, în cazul
societăţilor bancare, în trei subperioade:
A. Perioada 1994 -1995 în care băncile întocmeau raportări anuale duble, şi anume:
- raportări semestriale şi anuale către Ministerul de Finanţe conform Legii 81/1991 şi
H.G. 704/1993;
- raportări zilnice, săptămânale şi anuale, către BNR, cuprinzând activele, pasivele,
fondurile proprii, veniturile şi cheltuielile principale, printr-un sistem informatic, conform
Normei BNR nr.9 din 30.06.1995. Principalele categorii de active, pasive, fonduri proprii,
venituri şi cheltuieli, erau:
■ - împrumuturi;
■ - elemente specifice împrumuturilor comerciale;
■ - depozite;
■ - numerar;
■ - investiţii;
■ - valută. Norma BNR nr.9 din 30.06.1995, privind uniformizarea şi informatizarea
sistemului de raportare a societăţilor bancare către Banca Natională a României, publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 168 din 01/08/1995

115 12/08/2021
 Odată cu intrarea în vigoare a regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii 82/1991, aprobat
prin HG 704/1995, Banca Naţională a modificat componenţa fondurilor proprii ale băncilor care
cuprindeau următoarele categorii de capital:
- capitalul propriu;
- capitalul suplimentar.
Capitalul propriu se compunea din:
- capitalul social vărsat;
- fondul de rezervă constituit conform art. 27 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară;
- fondul mijloacelor fixe;
- fondul de dezvoltare;
- alte fonduri constituite din profitul net.
Capitalul suplimentar se compunea din:
- fondul de risc constituit conform art. 27 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară;
- rezerve din reevaluarea legală a activelor corporale;
- datoria subordonată. Norma BNR nr.2 din 24.02.1994, privind fondurile proprii ale societăţilor
bancare, publicată în M.Of.nr.72 din 22.03.1994

116 12/08/2021
 BNR a adoptat o serie de reglementări specifice pentru calculul
provizioanelor de risc la creditele acordate de bănci.
Astfel, societăţile bancare erau obligate ca, în scopul protejării
depozitelor persoanelor fizice şi juridice, să limiteze riscul de
credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa
debitorii. În acest sens, societăţile bancare trebuiau să-şi clasifice
creditele acordate în una din următoarele cinci categorii:
standard, în observaţie, substandard, îndoielnic, pierdere, ţinând
cont de evaluarea performanţelor financiare ale clientului şi de
capacitatea acestuia de a-şi onora datoria la scadenţă. Norma 3
din 24.02.1994, privind clasificarea creditelor şi constituirea
provizioanelor specifice de risc, publicată în M.Of.nr.72 din
22.03.1994

117 12/08/2021
 Era la latitudinea fiecărei bănci să stabilească criteriile în evaluarea
performanţelor financiare ale clienţilor vor fi stabilite de fiecare societate bancară.
În urma evaluării performanţelor financiare ale clienţilor, creditele puteau fi incluse
în una dintre următoarele categorii:
- categoria A - în cazul în care performanţele financiare erau foarte bune şi permiteau
achitarea la scadenţă a dobânzii şi a ratei de împrumut. Totodată se prefigura
menţinerea şi în perspectivă a performanţelor financiare la un nivel ridicat;
- categoria B - în cazul în care performanţele financiare erau bune sau foarte bune,
dar nu puteau menţine acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată;
- categoria C - în cazul în care performanţele financiare erau satisfăcătoare, dar
înregistrau o evidentă tendinţă de înrăutăţire;
- categoria D - în cazul în care performanţa financiară era scăzută şi cu o evidentă
ciclicitate la intervale scurte de timp;
- categoria E - în cazul în care performanţele financiare puneau în evidenţă pierderile
entităţii economice analizate şi existau perspective clare că nu puteau fi plătite nici
ratele şi nici dobânzile către bancă.

118 12/08/2021
 În funcţie de modalitatea de clasificare a creditelor,
societăţile bancare erau obligate să-şi constituie
provizioane specifice, şi care se includeau pe
cheltuieli, astfel:
Nivelul provizionului specific
- credit "standard" 0%;
- credit "în observaţie" 5%;
- credit "substandard" 20%;
- credit "îndoielnic" 50%;
- credit "pierdere" 100%.

119 12/08/2021
 Tabel Error! No text of specified style in document..1 Raportarea clasificării creditelor

Categoria de Suma totală Garanţii şi Suma netă Coeficient de Nivelul provizioanelor

credit colaterale (col.1+2) provizionare Necesar Existent
(col.3x4)
a 1 2 3 4 5 6
Standard 1000 500 1500 0 0 0
În observaţie 2000 700 2700 0,05 135 100
Sub standard 4000 1000 5000 0,2 1000 500
Îndoielnic 2100 300 2400 0,5 1200 600
Pierdere 300 200 500 1 500 200
TOTAL 9400 2700 12100 X 1835 1400

120 12/08/2021
 Societăţile bancare raportau trimestrial Băncii Naţionale a României nivelul
indicatorului de solvabilitate pe baza modelului de mai jos:

Tabel Error! No text of specified style in document..1 Calcularea raportului de solvabilitate

Elemente luate în calcul Rând Suma

A b 2
TOTAL FONDURI PROPRII
(Formularul I. col. 3, rd. 23) 1
TOTAL ELEMENTE DIN BILANŢ PONDERATE ÎN FUNCŢIE DE RISC
(Formularul II. Col. 3, rd. 67) 2
TOTAL ELEMENTE ÎN AFARA BILANŢULUI PONDERATE ÎN FUNCŢIE
DE RISC 3
(Formularul IV. Col. 3, rd. 14)
RAPORT DE SOLVABILITATE (ÎN PROCENTE) 4
[rd. 1x100/(2 + 3)]

121
Sursa: Norma BNR 4/1994 12/08/2021
 Tabel Error! No text of specified style in document..1 Bilanţ

ACTIV PASIV

1. Active imobilizate 1.Capital propriu, din care

2. Active circulante - Capital social vărsat

3. Disponibilităţi băneşti - Fond de rezervă

4. Depozite constituite la alte bănci - Fondul mijloacelor fixe

5. Credite acordate - Fond de dezvoltare

- Rezerve din reevaluarea capitalului social vărsat în
6. Acreditive acordate
valută (aprecierea capitalului social vărsat în valută)

- Alte fonduri constituite din profitul net

2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;

3. Disponibilităţi băneşti

4. Depozite băneşti

5. Împrumuturi

6. Acreditive primite

7.Conturi de regularizare şi asimilate 7. Datorii

8.Prime privind rambursarea obligaţiunilor 8. Conturi de regularizare şi asimilate de pasiv

122 12/08/2021
 Contul de profit şi pierdere al băncii se structura, în
aceeaşi perioadă de raportare, pe două niveluri, şi
anume:
● nivelul de exploatare care cuprindea veniturile şi
cheltuielile băncii;
● nivelul excepţional care viza veniturile şi
cheltuielile din operaţiuni de gestiune, respectiv cele
din operaţiuni de capital.

123 12/08/2021
 B. Perioada 1996 - 1997 se caracteriza prin aceea că băncile întocmeau raportări anuale duble,
şi anume:
- raportări semestriale către Ministerul de Finanţe conform Legii 81/1991 şi H.G. 704/1993:
- Rezultate Financiare;
- Situaţia patrimoniului;
- Situaţia creanţelor şi datoriilor;
- Date informative;
- Impozite, taxe şi alte obligaţii datorate şi vărsate;
- Creanţe şi angajamente în valută.
 Raportarea financiară semestrială “Rezultate financiare”, prelua practic datele din contul de
profit şi pierdere, şi includea toate veniturile realizate, cheltuielile aferente acestora şi
rezultatele financiare obținute (profit sau pierdere) de către societatea bancară. Această raportare
financiară avea la bază clasificarea după natură a veniturilor şi a cheltuielilor iar forma de
prezentare a structurilor în cadrul acestuia era cea de listă. Norma metodologică BNR nr.11
din 24.07.1997, privind întocmirea şi verificarea raportărilor semestriale ale societăţilor bancare
pe anul 1997, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 299 bis din 3.09.1997

124 12/08/2021
 Tabel Error! No text of specified style in document..1 Calcularea raportului de s

Total fonduri proprii 1

Total elemente din bilanţ, ponderate în funcţie de risc 2
Total elemente în afara bilanţului, ponderate în funcţie de risc 3
RAPORT DE SOLVABILITATE (ÎN PROCENTE) 4
[rd. 4 = rd. 1 x 100/(rd. 2 + rd. 3)]

Sursa: Calcule proprii

125 12/08/2021
 Un alt model de bilanţ, întocmit în paralel cu primul model cuprindea elemente specifice
activităţii bancare.
Raportarea financiară de la finele anului 1997, pune aşadar, pentru prima dată problema
armonizării standardelor naţionale cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.
În acest sens, cel de-al doilea format de bilanţ, pune oarecum raportarea financiară a
patrimoniului băncilor din România, în concordanţă cu IAS – 30 intitulat „Informaţii
prezentate în situaţiile financiare ale băncilor şi instituţiilor financiare similare”. Acest
Standard Internaţional de Contabilitate reformulat în anul 1994, înlocuieşte Standardul iniţial
aprobat de Consiliul IASC în luna iunie 1990 şi revizuit în anul 1991.
Primul format de bilanţ, pe care băncile îl transmiteau la Ministerul de Finanţe, urma practic
raportarea semestrială din anul 1997, şi anume:
activul bilanţului cuprindea: active imobilizate; active circulante, disponibilităţi, depozite,
credite şi acreditive; conturi de regularizare şi asimilate şi prime privind rambursarea
obligaţiunilor;
pasivul bilanţului cuprindea: capitaluri proprii; provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
disponibilităţi băneşti; depozite băneşti; împrumuturi; acreditive primite; datorii şi conturi de
regularizare şi asimilate. Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Economică,
Bucureşti, 2000, p.667

126 12/08/2021
 C. Perioada 1998– 2001, marchează intrarea în vigoare a noilor reglementări
contabile aplicabile societăţilor bancare, pe baza cărora băncile întocmeau atât
raportările semestriale cât şi cele anuale specifice acestei activităţi, şi anume:
 ♦ situaţii financiare semestriale:
 - Situaţia patrimoniului;
 - Contul de Profit şi Pierderi;
 - Impozite, taxe şi vărsăminte datorate şi vărsate;
- Indicatori de activitate. OMF nr. 1418 din 01/08/1997 şi Ordin BNR nr. 344
din 01/08/1997, privind aprobarea Planului de conturi pentru societăţile bancare
şi a normelor metodologice de utilizare a acestuia, publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 189 din 08/08/1997 şi în M.Of. nr. 212 bis/27 aug. 1997
OMF şi OBNR nr. 1524/362/1998, din 20 iulie 1998 privind aprobarea
modelelor situaţiilor financiar-contabile pentru bănci şi a normelor
metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora,

127 12/08/2021
 Astfel, modul de calcul al fondurilor proprii ale băncilor comerciale
conţinea noi elemente, incluse ca urmare a implementării Acordului
Basel I.
Acordul Basel II, a determinat ca BNR să stabilească noi
reglementări privind calculul indicatorilor de solvabilitate 1 şi
2, astfel:
Limita minimă a indicatorului de solvabilitate, calculat ca raport
între nivelul fondurilor proprii şi expunerea netă, va fi de 12%, iar
limita minimă a indicatorului de solvabilitate, calculat ca raport
între nivelul capitalului propriu şi expunerea netă, va fi de 8%.
Băncile raportau Băncii Naţionale a României nivelul, indicatorilor
de solvabilitate prin intermediul formularului "Solvabilitatea
băncilor". Norma BNR nr.8 din 26.04.1999 – Op.cit.

128 12/08/2021
 3. A doua etapă a reformei contabile româneşti are ca punct de
plecare Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 94/
20.02.2001, privind armonizarea Reglementărilor contabile
româneşti cu prevederile Directivei a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene (CEE) şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate.
Referitor la bilanţ, prin acest ordin, finanţiştii români au ales un
model vertical (sub formă de listă), inspirat din practica
contabilă anglo – americană, în speţă, cea britanică, în scopul de
a furniza informaţii utile pentru fundamentarea deciziilor
investitorilor. Un astfel de model de bilanţ are o determinare
economică, fără a mai apela la categoria de patrimoniu pentru
fundamentarea structurilor calitative pe care le descrie.

129 12/08/2021
 Bilanţul unei instituţii de credit şi contul de profit şi
pierdere al acesteia putea fi dezvoltată cu orice element
de activ sau pasiv, venit sau cheltuială, care nu era
prevăzută în formatul adoptat.
Bilanţul era considerat un documentul contabil de sinteză
prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv ale
instituţiei de credit la încheierea exerciţiului financiar,
precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
În acelaşi timp bilanţul cuprindea toate elementele de
activ şi de pasiv grupate după natură, destinaţie şi
lichiditate, respectiv, natură, provenienţă şi exigibilitate.

130 12/08/2021
 ACTIV
Casa, disponibilităţi la bănci centrale, include:
 - numerarul aflat în casieria băncii, bancnote şi monede româneşti şi străine care au curs legal.
Numerarul este estimat şi planificat în funcţie de volumul încasărilor şi plăţilor zilnice cu numerar;
- cecuri de călătorie cumpărate şi neremise spre încasare emitenţilor. Cecurile de călătorie sunt
instrumente de plată emise de organisme specializate, pentru o sumă fixă şi într-o monedă determinată.
Cecurile de călătorie au o valoare nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi
schimbate în monedă locală.;
- soldurile conturilor de disponibilităţi la băncile centrale şi instituţiile de emisiune din România şi/sau
din ţările unde instituţia de credit este operaţională. Aceste solduri trebuie să fie disponibile cu
promptitudine în orice moment. În cadrul disponibilităţilor băneşti constituite la bănci centrale, se
cuprind soldurile conturilor de disponibilităţi aflate la băncile centrale şi la instituţiile de emisiune din
România, unde banca operează, disponibilităţi care se constituie de societatea bancară în dublu scop şi
anume:
pe de-o parte de a avea stocuri de monedă pentru a satisface în mod operativ cerinţele legate de
onorarea obligaţiilor către alte bănci prin intermediul sistemelor de compensări;
pe de altă parte, în scopul de a dispune de resurse pentru constituirea rezervei minime obligatorie la
banca centrală. C.Basno,N.Dardac – Management bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p.37
idem

131 12/08/2021
Efectele publice şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale reprezintă
titluri de tranzacţie, de plasament şi de investiţii cu venit fix şi cuprind:
Efecte publice şi valori asimilate, în care se includ:
certificatele de trezorerie şi titlurile de creanţă asupra organismelor publice, emise în România;
certificatele de trezorerie şi titlurile de creanţă asupra organismelor publice, emise în străinătate,
în situaţiile în care sunt acceptate pentru refinanţare de către banca centrală a ţării sau ţărilor în
care funcţionează instituţia de credit.
Alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale care cuprind titluri acceptate pentru
refinanţare de banca centrală a ţării sau ţărilor în care este integrată instituţia de credit, cum ar fi
titlurile deţinute în portofoliu, care au fost achiziţionate de la instituţii de credit sau de la
clientelă, în cazul în care sunt acceptate, conform legislaţiei naţionale, pentru refinanţare de
banca centrală a ţării sau ţărilor în care este integrată instituţia de credit. Titlurile de tranzacţie
sunt titluri achiziţionate cu intenţia de a le revinde după un termen scurt, înainte de scadenţă, de
regulă în mai puţin de şase luni,
Titlurile de tranzacţie sunt achiziţionate încă de la început cu scopul clar de revânzare sau sunt
vândute cu scopul de a fi răscumpărate, profitul băncii rezultând din diferenţele de curs dintre
cele două momente.
Titlurile de plasament sunt titluri achiziţionate cu intenţia de a le deţine pe o perioadă mai mare
de şase luni, dar fără ca această deţinere să implice o conservare până la scadenţa lor. Preţul de
cumpărare a acestor titluri nu include cheltuielile de achiziţie şi dobânzile aferente. În acest caz,
câştigul urmărit vizează dividendele sau dobânzile aferente lor. Din punct de vedere economic,
titlurile de tranzacţie sunt folosite în scopul acoperirii riscului generat de un alt element bilanţier
sau extrabilanţier care are maturitatea egală sau apropiată cu cea a titlului respectiv.
Titlurile de investiţii sunt titluri cu venit fix care au fost achiziţionate cu intenţia de a le deţine de
132 12/08/2021
o manieră durabilă, până la scadenţă, a căror preţ de cumpărare nu include cheltuielile de
 Creanţele asupra instituţiilor de credit, este un element din
bilanţ care cuprinde ansamblul creanţelor, inclusiv creanţele
subordonate generate de operaţiunile bancare cu instituţiile de
credit naţionale şi străine ale instituţiei de credit care întocmeşte
situaţiile financiar-contabile anuale, indiferent de destinaţiile lor
actuale.
Creanţele asupra clientelei bancare cuprind ansamblul
obligaţiilor terţilor faţă de bancă, inclusiv creanţele subordonate
generate de operaţiunile bancare cu instituţiile de credit
naţionale şi străine ale instituţiei de credit, care întocmesc
situaţii financiar-contabile anuale, indiferent de destinaţiile lor
actuale, cu excepţia creanţelor materializate printr-un titlu.

133 12/08/2021
Analiza detaliată pe fiecare tip ce creanţă, la termen sau la vedere, după cum urmează:
creanţele la vedere, includ:
Depozite la vedere la Banca Centrală, constituite pentru o durată iniţială de cel mult o zi lucrătoare.
Conturi de corespondent la bănci (nostro), deschise în conformitate cu normele Băncii Naţionale a
României şi a convenţiilor încheiate între bănci, care reflectă existenţa şi mişcarea disponibilităţilor
băneşti aflate în conturile corespondent la alte bănci. Conturile nostro, sunt în fapt conturi ale băncii
deschise la alte bănci, reprezentând plasamente la acele bănci.
Depozite la vedere constituite la alte bănci, pentru care durata iniţială este de cel mult o zi lucrătoare.
Credite de pe o zi acordate băncilor care includ credite fără garanţie (în alb) acordate băncilor, în
baza unei convenţii sau a unui contract, pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare.
Valori primite în pensiune de pe o zi pe alta, reprezintă credite acordate altor bănci, pe o durată de cel
mult o zi lucrătoare, pe baza unor convenţii încheiate cu băncile respective, pe bază de efecte de
comerţ şi de titluri primite în pensiune, în cazul în care acestea din urmă nu fac obiectul unei livrări.
alte creanţe asupra clientelei bancare se pot structura, astfel:
Depozite la termen şi depozite colaterale deschise la Banca Naţională a României includ sumele
depuse de bănci pentru un termen fix, cu o durată iniţială mai mare de o zi lucrătoare.
Depozite la termen şi depozite colaterale deschise la alte bănci, reprezintă resurse depuse de către
bancă la alte bănci, pentru un termen fix, de regulă mai mare de 30 de zile.
Credite la termen acordate băncilor, sunt credite acordate fără garanţie(în alb) pentru un termen fix,
în baza unei convenţii sau a unui contract pentru care durată iniţială este mai mare de o zi lucrătoare.
Credite financiare(credite cumpărător) sunt acordate băncilor nerezidente, dar ai căror beneficiari
finali sunt agenţi economici nefinanciari, nerezidenţi.
Valori primite în pensiune la termen, reprezintă credite acordate pe o durată mai mare de
134 o zi
12/08/2021
lucrătoare şi garantate printr-un activ cedat sub formă de efecte de comerţ şi titluri primite în
 Creanţele asupra clientelei (nebancare n.n) este al patrulea element format din ansamblul
creanţelor, inclusiv creanţele subordonate şi creanţele aferente operaţiunilor de factoring,
pentru instituţiile de credit care efectuează acest gen de operaţiuni cu caracter accesoriu,
deţinute asupra clienţilor naţionali şi străini, alţii decât instituţiile de credit, indiferent de
destinaţiile lor actuale.
Creanţe asupra clientelei nebancare cuprinde ansamblul creanţelor, inclusiv creanţele
subordonate şi creanţele aferente operaţiunilor de factoring, pentru instituţiile de credit care
efectuează acest gen de operaţiuni cu caracter accesoriu, deţinute asupra clienţilor naţionali şi
străini, alţii decât instituţiile de credit, indiferent de destinaţiile lor actuale. Singura excepţie o
reprezintă creanţele materializate printr-un titlu. Aceste creanţe, se pot structura, astfel:
creanţe comerciale: scont şi operaţiuni asimilate; factoring; alte creanţe comerciale;
credite de trezorerie;
credite pentru export;
credite pentru echipament;
credite investitori;
credite promotori;
alte credite acordate clientelei;

135 12/08/2021
 Alte creanţe bancare, cuprind sumele subscrise de acţionarii băncii
şi nedepuse la casieria sau în conturile băncii, creanţe faţă de
personalul băncii şi creanţe faţă de bugetul statului.
Notă: Creditele subordonate fac parte atât din creanţele faţă de
clientela financiară cât şi din creanţele faţă de clientela nefinanciară.
Acest tip de credite acordate de bancă, reprezintă creanţe pe termen
lung, pentru care împrumutătorul acceptă ca drepturile sale să fie
restituite, în caz de lichidare, după satisfacerea celorlalţi creanţieri. În
funcţie de duratele pentru care sunt acordate, creditele subordonate
se grupează în credite subordonate la termen(mai mare de cinci ani)
şi în credite subordonate pe perioadă nedeterminată.
La rândul lor, creditele la termen, se pot structura în credite
participative şi în alte credite subordonate la termen.

136 12/08/2021
 Obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix includ titlurile de
tranzacţie cu venit fix, emise de instituţiile de credit, de alte
societăţi sau de organisme publice; asemenea titluri emise de
organismele publice trebuie incluse în această categorie, numai
în cazul în care nu trebuie prezentate la elementul „Efecte
publice şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile
centrale”. Sunt asimilate obligaţiunilor şi altor titluri cu venit
fix titlurile cu dobânda care variază în funcţie de anumiţi factori
specifici, ca de exemplu rata dobânzii pe piaţa interbancară sau
pe piaţa europeană. Doar obligaţiunile proprii răscumpărate şi
negociabile pot fi incluse în subelementul „Obligaţiuni şi alte
titluri cu venit fix emise de alţi emitenţi, din care obligaţiuni
proprii”.

137 12/08/2021
 Acţiunile şi alte titluri cu venit variabil sunt formate
pe de-o parte din titluri de tranzacţie, iar pe de altă
parte din titluri de plasament cu venit variabil. Titlurile
de tranzacţie cu venit variabil sunt achiziţionate cu
intenţia de a fi revândute pe termen scurt. Titlurile de
plasament cu venit variabil sunt achiziţionate în
vederea deţinerii lor pe o perioadă mai mare de şase
luni, fără ca această deţinere să fie obligatorie până la
scadenţă.

138 12/08/2021
 Participaţiile denumite şi titluri de participare,
reprezintă acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
deţinute de bancă, pe o perioadă îndelungată, în
vederea realizării unor venituri satisfăcătoare, fără
drept de intervenţie în gestiunea societăţii, ale cărei
titluri le deţine, formate din acţiuni şi alte titluri cu
venit variabil, altele decât părţile în societăţile
comerciale legate, deţinute de bancă în capitalul altor
societăţi comerciale, a căror păstrare durabilă este
considerată utilă activităţii băncii.

139 12/08/2021
 Părţile în cadrul societăţilor comerciale legate
reprezintă valori imobilizate în acţiuni şi alte titluri cu
venit variabil deţinute de bancă în societăţi comerciale
legate, controlate de o manieră exclusivă, incluse sau
susceptibile de a fi incluse prin integrare globală într-
un ansamblu consolidat, se înregistrează în
contabilitate în contul "Părţi în societăţile comerciale
legate" şi se reflectă distinct în bilanţul contabil. În
aceste cazuri banca deţine o cotă de participare, în
capitalul societăţii legate, de peste 50%, astfel încât
acestea sunt susceptibile de a fi incluse, prin integrare,
într-un ansamblu consolidat.
140 12/08/2021
 Imobilizările necorporale sunt active nemonetare fără
substanţă fizică, deţinute de bancă pentru prestarea de
servicii în cadrul activităţii bancare. Conform
Standardelor Internaţionale de Contabilitate(IAS – 38)
un activ necorporal este recunoscut ca activ dacă şi
numai dacă:
- este probabilă o intrare de beneficii economice
viitoare atribuibile activului respectiv; şi
- costul acelui activ poate fi evaluat credibil.
Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000,
Editura Economică, Bucureşti, 2000, IAS 38-19, p.976
141 12/08/2021
 Imobilizările corporale constituie infrastructura unei
bănci, fiind recunoscute în poziţia financiară, dacă se
estimează că vor genera beneficii economice pentru
bancă şi dacă costul activelor poate fi evaluat în mod
credibil.

142 12/08/2021
 PASIV
Datoriile privind instituţiile de credit includ
ansamblul datoriilor, cu titlu de operaţiuni bancare,
faţă de alte instituţii de credit naţionale sau străine, ale
instituţiei de credit care întocmeşte situaţiile financiare
anuale, indiferent de destinaţiile lor actuale, cu
excepţia datoriilor subordonate, şi a datoriilor
constituite prin titluri.

143 12/08/2021
  O primă componentă a datoriilor totale ale băncii,
o reprezintă datoriile privind instituţiile de credit
sau cu clientela bancară şi care cuprinde ansamblul
datoriilor, cu titlu de operaţiuni bancare, faţă de alte
instituţii de credit naţionale sau străine (conturi loro)
ale instituţiei de credit care întocmeşte situaţiile
financiare anuale, indiferent de destinaţiile lor actuale,
cu excepţia datoriilor subordonate, care trebuie
prezentate la elementul „Datorii subordonate” şi a
datoriilor constituite prin titluri, care trebuie prezentate
la elementul „Datorii constituite prin titluri” sau la
elementul „Datorii subordonate”.
144 12/08/2021
 Datorii privind clientela nebancară cuprinde
ansamblul datoriilor faţă de clientelă, alta decât
instituţiile de credit, cu excepţia datoriilor
subordonate, care trebuie prezentate la elementul
„Datorii subordonate” din pasiv şi a datoriilor
materializate prin titluri care trebuie prezentate la
elementul „Datorii constituite prin titluri” sau la
elementul „Datorii subordonate” din pasiv. În acest
element nu se includ certificatele de depozit care sunt
titluri negociabile.

145 12/08/2021
 În categoria altor pasive se includ următoarele elemente:
- datorii privind titlurile luate cu împrumut;
- alte datorii privind titlurile;
- vărsămintele de efectuat privind titlurile de plasament;
- conturile de decontare privind operaţiunile cu titluri: conturile
societăţilor bancare şi conturile organismelor de plasament
colectiv de valori mobiliare (CNVM), conturile creditoare ale
societăţilor la bursă;
- decontările intrabancare;
- creditori diverşi;
- subvenţii pentru investiţii; şi
- fonduri publice alocate.

146 12/08/2021
 Veniturile înregistrate în avans şi datoriile angajate cuprind
veniturile care se încasează în exerciţiul curent, dar care se referă
la un exerciţiu financiar ulterior. În categoria acestor venituri
amânate se includ: dobânzi încasate în avans, scont, agio, prime de
emisiune, chirii şi alte venituri aferente perioadelor următoare.
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli este un alt element de
pasiv.
 Provizionul este o datorie cu moment de apariţie sau valoare
incerte. Provizioanele se pot distinge de alte datorii cum ar fi
furnizorii şi angajamentele pentru că există o incertitudine asupra
momentului sau valorii cheltuielilor viitoare necesare pentru
stingerea obligaţiei. H. V. Greuning, Marius Koen – Op.cit., p.143-
144

147 12/08/2021
 Datorii subordonate este o poziţie bilanţieră de pasiv în care se
înregistrează toate fondurile provenind din emisiunea de titluri
sau din împrumuturi subordonate, a căror rambursare, în caz de
lichidare a băncii, nu este posibilă, decât după plata celorlalţi
creanţieri.
Datoriile subordonate reprezintă corespondentul în pasivul
bilanţier al creditelor subordonate din activ, dar şi al anumitor
titluri, precum titluri de investiţii şi sunt obţinute pe baza
emisiunilor de titluri sau prin contracte (împrumuturi) speciale,
nereprezentate printr-un titlu.
Datoriile subordonate se structurează în două grupe:
 datorii subordonate la termen;
datorii subordonate pe perioadă nedeterminată

148 12/08/2021
 Datoriile subordonate sunt incluse în categoria
capitalului bancar suplimentar, până la nivelul de 50%
din capitalul propriu.

149 12/08/2021
 capitalurile proprii ale unei bănci cuprind: capitalul subscris, primele de capital,
rezervele, fondurile, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului şi repartizarea
profitului. Conform ultimelor reglementări din domeniul financiar-bancar,
capitalurile proprii ale unei bănci se structurează în următoarele elemente:
capital social subscris;
prime legate de capital;
rezerve;
rezerve din reevaluare;
rezultatul reportat;
rezultatul exerciţiului;
repartizarea profitului
OMFP nr.1982 şi Ordinul BNR nr.5 din 8 octombrie 2001- Op.cit.
OMFP 263 din 5.02.2004 – Op.cit.


150 12/08/2021
 În conformitate cu prevederile legale, nivelul minim al
capitalului iniţial al unei societăţi bancare este de
minimum echivalentul în monedă naţională a 5
milioane euro. Legea 58 din 5.03.1998 – Op.cit., art.58

151 12/08/2021
 Rezervele constituie o parte a capitalurilor proprii formată din profitul brut
sau net repartizat la sfârşitul exerciţiului financiar, rezerve care se împart în
rezervele legale, rezerva generală pentru riscul de credit, rezervele statutare
sau contractuale, rezervele pentru acţiuni şi părţi proprii şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual, din profitul băncii, în cotele şi limitele
stabilite şi din alte surse, conform legii. Rezervele astfel constituite, în caz
de micşorare, se completează în condiţiile prevăzute de lege. Potrivit
reglementărilor legale, băncile repartizează 20% din profitul contabil
determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, pentru constituirea
unui fond de rezervă, până când fondul astfel constituit egalează capitalul
social, apoi maximum 10% până în momentul în care fondul a ajuns de
două ori mai mare decât capitalul social.
După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezervă se
face din profitul net. Legea 58 din 5.03.1998 - Op.cit., art.60

152 12/08/2021
 Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al băncii, conform
prevederilor din statutul acesteia.
Rezervele pentru riscuri bancare îmbracă trei forme şi anume: rezerva generală
pentru riscul de credit care se constituie din profitul brut; rezerva generală
pentru riscul de credit care se constituie din profitul net şi rezerva reprezentând
fondul pentru riscuri bancare generale.
Rezerva generală pentru riscul de credit se constituie din profitul contabil
determinat înainte de deducerea impozitului pe profit sumele destinate
constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul
creditelor acordate. Începând cu exerciţiul financiar al anului 2004, băncile
constituie fondul pentru riscuri bancare generale din profitul contabil determinat
înainte de deducerea impozitului pe profit, în limita a 1% din soldul activelor
purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare, aşa cum sunt stabilite prin
reglementările Băncii Naţionale a României, cu avizul Ministerului Finanţelor
Publice, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.

153 12/08/2021
 2.3. Contul de profit şi pierdere al instituţiei
de credit

154 12/08/2021
155 12/08/2021