Căminul – unitate în diversitate

Viaţa la cămin e foarte interesantă şi variată, mai ales când căminul se află la 20 de paşi de o instituţie
atât de distractivă ca Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. Dimineaţa de la 7:00 la 8:00 păpăm dejunul,
grăbindu-ne să fim la şcoală înainte de fix. Ce-i drept, pentru noi nu e o corvoadă să ajungem înaintea
profului în clasă cum e pentru cei ce parcurg încă 40 kilometri pe lângă proverbialii 20 de paşi.

Apoi, de la 8:00 la 14:00 ne ţine în incinta şcolii studiul şi... nevoia, căci căminul e închis sub 7 lacăte şi nu
ar ceda niciodată insistenţelor noastre de chiulangii. Între 14:00 şi 15:00 ne punem şi noi burta la cale.
La cale lungă, se-nţelege, căci vrem să ieşim. Rândul celor pentru care amiaza ia sfârşit cu o porţie de
somn e mare, dar şi mai mare este rândul celor ce aşteaptă permisiunea doamnei pedagoge de a-şi lua
zborul în oraş: la o şuetă, la o plimbare, la un concert, la un majorat – în fine, toate bunătăţile de loisirs
ne sunt permise ... până la ora 17:00. Încă din primele zile începem să preţuim timpul acesta t= 2 h.

La five o’clock iau startul meditaţiile, când plecăm în sălile de clasă şi dom’ cămin este iar încuiat până la
19:00. Prezenţa obligatorie. Chiar să ai cel mai nemernic chef de învăţat, tăcerea şi concentrarea
celorlalţi (reală sau mimată) impun: sau dormi (dar ai grijă să nu sforăi, că îi deranjezi pe alţii!) sau înveţi
(hmm, asta e cel mai probabil şi se şi vede a doua zi la ore!)

Cina are loc în cantină de la 19:00 la 20:00, când pedagoga reîncuie căminul – pe dinafară. Avem din nou
câteva ore libere ca să ne căutăm de suflet şi de socializare, în cadrul geometric perfect al căminului.
Undeva între 9 şi 10 seara, ne cuprinde un fel de zbânţuială sau nelinişte interioară, însoţită de o acută
foame de exterior, care posibil e o undă pierdută a ceea ce se întâmplă afară în acel moment.

Nu ştiu alţii cum sânt, dar eu atunci urc pe un scaun ca să ajung la fereastra mea de la mansardă, iau o
gură de aer, privesc la turlele ademenitoare ale liceului şi mulţumesc destinului că mi-a dat o zi atât de
ieşită din comun!

PS: Sper că această riguroasă împărţire a timpului, repetată ritualic în fiecare zi, îţi va da o idee despre
efortul creator depus de noi ca să trăim, totuşi, foarte interesant!