INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU ASA

CUM ESTE EVIDENTIATA IN CARTEA

LUI IOV
Cu portiuni inspirate si adaptate dupa Stephen Charnock
"Discourses on the existence and the attributes of God"
(1628 1680)

RECAPITULARE:

Aceasta carte pare a fi scrisa pentru a raspunde si a explica unele dintre cele mai chinuitoare
intrebari ale umanitatii.

1. de ce sufera cei nevinovati?

2. a demasca ocarile aduse de diavol celor ce cred in Dumnezeu
3. pentru a-i arata lui Iov asa cum este intr-adevar
4. pentru a-i invata pe sfinti rabdarea
5. pentru a invata nevoia de pocainta ...daca pana si cei neprihaniti sufera!
6. Subliniaza suveranitatea si intelepciunea lui Dumnezeu in mijlocul necazurilor omului.

Vedem in aceasta carte incercarea disperata a prietenilor lui Iov, si uneori a lui Iov insusi
de a explica suferinta dintr-o perspectiva strict pamanteasca si omeneasca. Nu se explica!
Pentru a intelege aceasta problema avem nevoie sa-l luam in considerare pe Dumnezeu. Intr-
adevar vedem ca explicatia nu intervine pana ce Iov nu se "resemneaza" in credinta ca
Dumnezeu stie mai bine ce face. Faptul ca Dumnezeu a rasplatit credinta lui Iov este mesajul
culminant al cartii.

Iov ne spune ca omul nu este pierdut si fara speranta in fata raului si a suferintei. Are
planul spiritual care sa-l ajute sa-l inteleaga!

O SCHITA A CARTII

Partea de proza: capitolele 1,2

Scena I: In tara lui Uz prosperitatea si linistea lui Iov 1:1-5

Scena II: In ceruri ocara pe care Satana o aduce impotriva lui Iov, inaintea lui Dumnezeu 1:6-
12
Scena III: In tara lui Uz pierderea copiilor sai si a tuturor bogatiilor 1:13-22
Scena IV: In ceruri Dumnezeu si satana 2:1-6
Scena V: In tara lui Uz Iov isi pierde sanatatea si sprijinul sotiei lui 2:7-10

Partea de poezie: capitolele 2:11-42:6 Sectiunea de poezie a cartii reprezinta o intrecere in

argumente, o disputa ideologica intre Iov si cei trei prieteni ai lui. O dezbatere aprinsa era in
aceea vreme ca un meci de fotbal din zilele noastre.

Scena VI: la groapa de gunoi a cetatii

1. Iov nu mai este inteles de prietenii sai 2:11-13
2. Iov contra Elifaz, Bildad, Tofar 3:1-32:1
3. Iov in disputa cu Elihu 32:2-37:24

Scena VII: Disputa dintre Domnul si Iov 38:1-42:6

Incheierea in proza: capitolele 42:7-17

Scena VIII: In tara Uz - Binecuvantarea indoita (dubla) a lui Iov cu zile, familie, copiii si
bogatii.

In trei serii de dialoguri niste prieteni, Elifaz, Bildad si Tofar, veniti initial sa-l mangaie
incep mai tarziu sa-l critice nemilos conform unor sabloane religioase curente atunci si
curente astazi. Ei erau siguri ca toate aceste suferinte ingrozitoare ale lui Iov sunt cauzate de
pacatele lui. In mod simplist ei sustin ca suferinta este rezultatul numai al pacatului.

De aceea, daca Iov s-ar pocai doar de pacatele sale totul va fi bine din nou. Insa Iov a stiut
mai bine. El stia bine ca nu merita aceasta pretinsa pedeapsa cruda, dar totusi nu putea sa
inteleaga de ce a ingaduit Dumnezeu ca asa ceva sa i intample lui. De aceea, Iov parea
confruntat cu dilema ori ca Dumnezeu il trateaza nedrept, sau ca exista o alta explicatie care ii
este necunoscuta lui. In final, s-a plecat in fata Necunoscutului, care i s-a facut cunoscut chiar
prin intermediul necazurilor pe care le-a indurat.

Sfintirea un motiv al suferintei

Iov 23:10 Dar El stie ce cale am urmat; si, daca m-ar incerca, as iesi curat ca aurul.
"Eu cred ca necazurile noastre repetate nu cad asupra noastra asemenea trasnetului asupra
unui copac putred, distrugandu-l si mai mult, ci mai degraba asemenea loviturilor unui
sculptor ilustru asupra blocului de marmura in care va lua forma o imagine a frumusetii si
splendorii. Daca prezenta divina se face simtita, nici o soarta nu este rea. Daca ii voi vedea
mana, nici o intamplare va veni ca o surpriza."

"Un singur Fiu a avut Dumnezeu fara pacat, dar nici unul fara intristare/necaz/suferinta." John
Trapp

"Exista mai mult rau intr-o picatura de pacat decat intr-un ocean de suferinta." Thomas
Watson

"Daca o oaie se departeaza de turma, pastorul nu-si trimite cainele ca sa o devoreze ci ca sa o

aduca inapoi. Asa face si Pastorul nostru ceresc." Daniel Cawdray

"Beethoven a compus ce-a mai buna muzica a sa dupa ce a asurzit complet. Apoi, Pascal a
facut cele mai profunde observatii despre om si Dumnezeu, despre viata si moarte in acele
perioade de crunta suferinta." Robert J. McCracken (1904-1973)

"Dumnezeu putea sa-l fereasca pe Daniel de groapa cu lei... pe Sila si Pavel, sa-i crute de
inchisoare ...sau putea sa-i crute pe cei trei tineri evrei de cuptorul incins, insa Dumnezeu nu
ne-a promis niciodata sa ne fereasca sau sa ne crute de necazuri ci doar a promis doar sa ne
treaca prin ele avandu-l pe El alaturi!" Merv Rosell
In general reactia tuturora in fata raului si a suferintei dezvaluie o profunda imaturitate
spirituala.

Pe langa subiectul suferintei neprihanitului Iov si al explicarii existentei raului, un alt

subiect frecvent subliniat in aceasta carte a lui Iov este intelepciunea lui Dumnezeu. De fapt,
"relele" ce au avut loc in viata lui Iov au sens doar in lumina intelepciunii nepatrunse a lui
Dumnezeu!

Voi continua astazi dezvoltarea temelor cartii lui Iov cu a vorbi despre intelepciunea lui
Dumnezeu. Biblia ne spune ca Dumnezeu a prins pe oameni in intelepciunea lor, si ca
nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat intelepciunea oamenilor (vezi, 1Cor.1). De
unde provin aceste cuvinte repetate de apost. Pavel? Din cartea lui Iov.

Ce este nebunia lui Dumnezeu care mantuieste pe oameni? Vezi, care a fost aceasta de-a
lungul vremurilor. Cazul lui Noe, Avraam, Iosua, etc.

Rom.16:27...lui Dumnezeu, care singur este intelept, sa fie slava, prin Isus Hristos, in vecii
vecilor! Amin.

Cartea lui Iov pare sa fie intarirea acestei afirmatii de mai tarziu a lui Pavel. Nimeni nu stie de
ce exista raul si de ce adesea se abate asupra celor inocenti. Doar Dumnezeu. De ce doar El
stie? Pentru ca El singur este intelept!

Daca in cazul lui Pavel exclamatia de recunoastere a intelepciunii lui Dumnezeu se datoreaza
ingeniozitatii Sale in mantuirea oamenilor prin darea Fiului Sau, la vremea potrivita si in
maniera potrivita, in cazul lui Iov intelepciunea lui Dumnezeu reiese din modul in care El
raspunde provocarii Satanei de testare a lui Iov si de felul in care a folosit raul in viata lui Iov
pentru a-si justifica Domnia si suveranitatea, cat si meritul Sau de a fi slujit de om pentru
simplul fapt ca este Creatorul lui.

La fel cum Hristos a spus-o, "Binele este Unul singur" (Mat.19:17) si cum a spus-o aici
apostolul Pavel, "Dumnezeu care singur este intelept", la fel Iov spune ca ...

Iov 9:4 A Lui este intelepciunea, si atotputernicia: cine I s-ar putea impotrivi fara sa fie
pedepsit?
Iov 12:13 La Dumnezeu este intelepciunea si puterea; sfatul si priceperea ale Lui sunt.
Iov 12:16 El are puterea si intelepciunea El stapaneste pe cel ce se rataceste sau rataceste pe
altii.
Iov 28:12 Dar intelepciunea unde se gaseste? Unde este locuinta priceperii?

Prin comparatie, asa cum toate creaturile sunt necurate fata de puritatea Lui, tot asa ele sunt
"proaste" (nechibzuite) in comparatie cu intelepciunea Lui. Nici chiar ingerii Lui nu se ridica
la nivelul intelepciunii Sale

Iov 4:18 Daca n-are incredere Dumnezeu nici in slujitorii Sai, daca gaseste El greseli chiar
la ingerii Sai...

La fel cum in Rom.16:27 are loc o "luare", ca sa zicem asa, a intelepciunii de la orice creaturi
si atribuirea ei exclusiv lui Dumnezeu prin Isus Hristos, tot asa putem spune ca in Iov are loc
o ascundere a intelepciunii lui Dumnezeu prin nenorocire si o atribuire a ei doar lui
Dumnezeu.

Cum recunosc oamenii ca Dumnezeu este mai intelept decat ei? exemple:

 este mai tare...

 este mai stiutor
 este mai viclean, prevazator

Intelepciunea este strictul apanaj al lui Dumnezeu. Este teritoriul Sau. Nici o creatura nu
poate pretinde ca o are. El este atat de intelept, incat este Insasi intelepciunea.

In necazul lui Iov, vedem cum straluceste intelepciunea nevazuta si nepatrunsa a lui
Dumnezeu, daca privim la felul in care lucreaza in circumstantele vietii omului.

Intai, ce este intelepciunea? Grecii o considerau mai intai de toate o perfectiune in vreo arta
sau meserie. Putem sa-i spunem pricepere.
Astfel doar Dumnezeu are pricepere in domeniul vietii omului. Un pictor sau un sculptor erau
numiti "intelepti" daca stapaneau cu desavarsire tainele artei, sau ale meseriei lor. Daca aveau
o excelenta cunoastere a respectivei arte.
In "arta" lucrului cu omului, a mantuirii, convertirii si transformarii lui spirituale, doar despre
Dumnezeu se poate spune ca este singurul intelept (priceput).
Avem o prima idee a ce poate sa insemne ca Dumnezeu este intelept. El "stie" cum sa-l aduca
la realitate pe om. "Stie", "se pricepe", cum sa-l mantuiasca si sa-l innoiasca spiritual.
Ulterior in cultura greaca, titlul de intelept a fost acordat celor ce se devotau contemplarii
lucrurilor inalte si care serveau scopurilor filozofice si didactice.

Vedem ca intelepciunea lui Dumnezeu este permanent contrastata cu "intelepciunea

acestei lumi" (1 Cor. 1:20; 3:19), cu "intelepciunea omeneasca" (1 Cor. 2:4, 13), cu
"intelepciunea oamenilor" (1Cor.2:5), si cu "intelepciunea acestui veac" (1Cor.2:6). De
aceea, conceptul biblic al intelepciunii este extrem de diferit de conceptul clasic al
intelepciunii ce cauta sa determine sensul existentei prin intermediul filozofiei si al gandirii
rationale a omului.

In schimb, primul principiu al intelepciunii divine ii impune omului sa se smereasca inaintea

lui Dumnezeu in ascultare de poruncile Sale, si in inchinare. Aceasta idee razbate puternic din
cartile de intelepciune ca Iov, Proverbe, Ecleziastul si Psalmii.
(from Nelson's Illustrated Bible Dictionary; Copyright (C) 1986, Thomas Nelson Publishers)

In mod obisnuit, ii mai numim "intelepti" pe aceia dintre noi care isi traiesc vietile in
cumpatare, care isi fac treburile cu pricepere si discretie, care isi stapanesc patimile firii si
care se poarta cu grija si respect fata de semenii lor.

Insa in particular, intelepciunea consta din a face bine. Consta in a stabili un tel bun, a alege
mijloacele potrivite si in a le folosi pentru indeplinirea acelui tel. Asa cum noi credem ca
omul intelept este cel ce are cel mai nobil scop, poseda cele mai potrivite si mai nobile
mijloace, tot asa Dumnezeu este infinit mai intelept pentru ca este o fiinta net superioara
omului si poseda mijloacele cele mai nobile pentru atingerea celui mai suprem scop, care este
El Insusi. Nefiind nimeni mai superior ca El, nimic nu poate sa fie un scop mai suprem decat
El Insusi. Asa cum El este cauza tuturor lucrurilor, tot asa reprezinta scopul final al tuturor
lucrurilor. Iata acelasi lucru exprimat de Pavel:

Rom.11:36 Din El, prin El, si pentru El sint toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin.

Apoi,

Este considerat intelept cel ce se foloseste de oportunitatile oferite de imprejurari pentru a-si
duce la indeplinire planurile. Cel ce are capacitatea de a prevedea toate piedicile si intrigile si
isi armonizeaza actiunile conform posibilitatilor.

Dar Dumnezeu are mai multa prevedere decat omul incat sa nu poata fi impiedicat de
circumstante si mai multa bunatate decat el incat sa nu fie nevoie sa insele pentru a-si
indeplini planurile. Asa s-a intamplat pe vremea intruparii Fiului Sau in lumea noastra care
este numita, "implinirea vremii".

Gal.4: 4 Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Sau, nascut din
femeie, nascut supt Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca sa capatam
infierea.

In aceasta, si-a aratat El intelepciunea. S-a folosit de toate imprejurarile istorice, culturale
si sociale pentru a face cunoscuta voia Lui si a-si descoperi gloria Lui celui ce-l vedeau pe
Fiul (Ioan 1:14,15). Toate imprejurarile au slujit implinirii planului intelept al lui Dumnezeu
de mantuire a omenirii. Nici un lucru neinsemnat ca, sfasierea camesii Lui, sau oferirea
vinului amestecat cu otet, nu au fost intamplari, ci asa cum se spune au facut parte din
evenimentele "implinirii vremurilor", sau "sfarsiturilor veacurilor".

1Cor. 10:11 Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise
pentru invatatura noastra, peste cari au venit sfarsiturile veacurilor.
Efes.1:10 ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul in
Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamant.
1Pe 1:20 El a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii, si a fost aratat la sfarsitul
vremurilor pentru voi,
Evrei 9:26 fiindca atunci ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori de la intemeierea lumii;
pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin
jertfa Sa.

Fapte 4:27 In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au
insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel, ca sa
faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau.

Intelepciunea lui Dumnezeu consta in a face toate lucrurile dupa sfatul voii Sale. Caile si
hotararile lui Dumnezeu nu sunt determinate doar de voia Lui, ci El actioneaza conform
intelepciunii si sfatului infinitei Sale intelegeri/priceperi. In Efes.1:11 se spune,

Efes.1:11 In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea
Aceluia, care face toate dupa sfatul voii Sale
De aceea, nu putem spune asa cum o face Carl Jung ca, "a fost voia Lui Dumnezeu" ca Iov
sa fie nenorocit, si sa ne intrebam "ce fel de Dumnezeu crud este acesta care-si tortureaza
supusii credinciosi?"

LUI JUNG I-A DISPLACUT INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU

STITI, ...II ERA SUPERIOARA LUI!?

Intelepciunea Lui este ceea care a permis sa i se intample aceste lucruri lui Iov. Exact
aceasta intelepciune a lui Dumnezeu este ceea ce-i displace enorm lui Carl Jung in cartea lui
"Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu", mai precis in "comentariul" sau profan asupra
cartii lui Iov. El i-a aceasta intelepciune peste picior, denumita "pronie" in traducerea
romaneasca a lucrarii de psihologie si religie.

El numeste modul in care Dumnezeu a actionat in viata lui Iov "un spectacol, neestompat de
nimic, al salbaticiei si lipsei de scrupule divine" (pag.206), si acuza "nedreptatea
flagranta (asa numeste Jung intelepciunea lui Dumnezeu) a lui Iehova care se cuvenea
sa-i faca cunoscut lui Iov scopul suferintelor sale".

Asa se vad intr-adevar lucrurile de catre cei ce nu stiu nimic despre nebunia lui Dumnezeu
care, "este mai inteleapta decat oamenii" (vezi, 1Cor.1:25) si lui Jung ii scapa "flagrant" faptul
ca in intelepciunea Lui Dumnezeu a demonstrat ca Iov nu-i slujeste din interes si ca astfel
Satana a fost mustrat si ocara lui redusa la tacere.

1Co 1:25 Caci nebunia lui Dumnezeu, este mai inteleapta decat oamenii si slabiciunea lui
Dumnezeu, este mai tare decat oamenii.
1Co 1:18 Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sint pe calea pierzarii: dar
pentru noi, cari suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu.
1Co 1:27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele
intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari.
1Co 1:28 Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, si lucrurile dispretuite, ba inca
lucrurile cari nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt;
1Co 1:29 pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.

Actiunile voii divine nu sunt pripite sau irascibile ci urmeaza sfatul gandului Sau inaltat. Si
lucrurile din viata lui Iov s-au petrecut dupa "sfatul voii Sale" ce a hotarat ce era mai bine sa
se intample. Toate caile Sale sunt desavarsite. Toate caile Sale sunt drepte:

Deuteronomul 32:4 El este Stanca; lucrarile Lui sint desavarsite, Caci toate caile Lui
sint drepte; El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, El este drept si curat.

Intr-adevar Dumnezeu a beneficiat de cunoasterea de la bun inceput a sfarsitului

suferintelor lui Iov dar nu a actionat arbitrar conform cunoasterii Sale, ci a actionat
potrivit intelepciunii Sale. Cunoasterea lui Dumnezeu reprezinta intelegerea de catre El a
tuturor lucrurilor, dar intelepciunea Lui este folosirea priceputa a tuturor lucrurilor pentru
indeplinirea planurilor Sale. Apostolul Pavel il admira pentru acestea si le recunoaste ca fiind
distincte:

Rom.11:33 O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sint
judecatile Lui, si cit de neintelese sint caile Lui!
Intelepciunea si stiinta lui Dumnezeu nu este numai bogata si ci si inalta, adanca, lunga si lata,
depasind astfel cunoasterea omeneasca (Efes.3:18).

Cunoasterea poate sa insemne intelegerea a cum este un facut un lucru, dar intelepciunea
inseamna priceperea cu care acesta este folosit la ceva. Ca si atribut al lui Dumnezeu,
intelepciunea Sa este mai transcendenta (greu de inteles) decat cunoasterea/stiinta Sa. Ea, nu
doar presupune existenta cunoasterii, dar si utilizarea ei in maniera cea mai eficienta. Exista
oameni care stiu foarte multe, adevarate enciclopedii umblatoare, dar carora le lipseste
intelepciunea pentru ca nu stiu cum sa-si foloseasca imensa lor cunoastere. Insa Dumnezeu
este atat atoate-cunoscator cat si singurul intelept.

Prov.2:6 Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui iese cunostinta si pricepere.

Dar stiti ce vine Jung si spune?

"...acesta este singurul raspuns posibil, pentru un martor care, confruntat direct cu puterea
creatoare infinita, simte inca oase groaza de o nimicire aproape totala. Cum altfel ar putea sa
raspunda, in mod rezonabil, in aceste circumstante un vierme uman, care se taraste in pulbere,
pe jumatate strivit deja?"

Dar, Dumnezeu nu l-a amenintat pe Iov cu distrugerea/nimicirea. In creatie si-a demonstrat

intelepciunea, nu mania! Ce i-a facut o avanpremiera a Zilei Judecatii? Nu. Jung confunda
atributele Dumnezeirii!

Jung mai spune ca, "arbitrariul divin aserveste dreptatea". Insa, gandeste extrem de pueril caci
Dumnezeu isi arata aici dreptatea (sau, arata ca are dreptate) nu fiindca-i puternic, ci
fiindca-i intelept!!!

In pag.209 Jung il acuza pe Dumnezeu de "antinomie", adica "o suma de contradictii

interioare, o conditie indispensabila a dinamicii Sale monstruoase, a atotputerniciei si
omniscientei Sale", dar nu pare sa observe si nici sa stie ca, dragostea Lui nu contrazice
mania, sau dreptatea Lui, caci in Hristos una a fost aratata iar cealalta a fost deplin satisfacuta,
si nici nu realizeaza ca puterea Lui nu actioneaza in mod salbatic, necontrolata de
intelepciunea Lui. Daca ar face-o pentru o singura clipa, omul ar fi fost nimicit de mult!
Nu apreciaza bunatatea aratata de Dumnezeu!

Vedem ca Jung impartaseste convingerea multor ignoranti spunand blasfemiator ca, "a
provocat pacatul originar, fara a avea intentia sa o faca."