Agresivitatea – adaptata la lumea moderna

Intr-un secol in care umanitatea a cunoscut cea mai accelerata evolutie de la aparitia sa, intr-o
perioada in care informatia a devenit mai accesibila ca niciodata pana acum nu am reusit sa ne
debarasam de trasaturile care au marcat sangeros istoria noastra. Agresivitatea a insotit fiinta
umana ajutand la adaptare si supravietuire dar avand si manifestari nefaste atunci cand a fost
scapata de sub control, in momentele in care a dominat natura umana dornica de cuceriri
indiferent de consecinte. Agresivitatea adaptata la omul contemporan si la viata sa reprezinta
o raportare a acestuia la conditiile de viata la necesitatile sale si la situatiile in care este pus de
catre societate si de el insusi.
Am inceput sa pretuim agresivitatea dandu-i valoare de virtute cautand sa-i evidentiem
aportul la dezvoltarea umana si implicit la ritmul alert in care viata a inceput sa ruleze in era
informatiei.
Avem de a face cu o perspective sumbra lipsita de orice emotie si plina de cinism asupra
“calitatilor” agresivitatii. Ca si consecinte ale acestei mentalitati corporatist-imperialiste
putem observa o tendinta spre dezumanizare spre depersonalizare devenind cu totii piese
profitabile sau nu intr-un sistem raportat la cerintele pietii o piata agresiva intr-o lume
agresiva in care cel mai puternic castiga si in care clisee ca “am luat loc la masa bogatiilor’
devin teluri. Agresivitatea ne-a tinut in viata atunci cand locuiam in pesteri si a facut ca cel
mai puternic sa supravietuiasca dand astfel o sansa speciei, facandu-ne competitivi,
agresivitatea a dezbinat popoare dezvoltand conjuncturi perfecte pentru conflicte.
Fidel slujitor al popoarelor agresivitatea este pretuita atat in democratie cat si in dictatura
facand ca lumi diametral opuses a aiba totusi o valoare in comun si anume modul agresiv de
a-si impune ideile dincolo de principii, de echilibru si din nefericire dincolo de ratiunea unor
finite evoluate care nu au ajuns la performanta de a renunta la o relicva vie a
comportamentului uman.
Agresivitatea a cunoscut aplicatii nebanuite fiind folosita la nivel mondial in domenii diverse,
dand nastere concurentei acerbe uneori lipsita de scrupule in lumea economica, facand ca
exprimarea unor fanatici religiosi sa se faca prin bombe si nu prin cuvinte insotite de sens si
ratiune. Nu putem afirma ca agresivitatii ii lipseste ratiunea in manifestari daca analizam
faptul ca agresivitatea insotita de manipulare reprezinta una dintre cele mai distructive arme
pe care umanitatea le-a cunoscut.
Este posibil ca omul sa se disocieze de agresivitate?
Anumite culturi arata ca acest lucru este posibil prin raportarea mentalitatii si a conduitei la
principii ale gandirii pozitiviste in care adevarate valori ca meditatia si inteligenta emotionala
echilibreaza si asista comportamentul uman. In aceste culturi agresivitatea este privita ca o
slabiciune a omului o legatura cu trecutul si o bariera in calea evolutiei sale spirituale.
Din nefericire globalizarea a insemnat adaptarea pripita si uneori nefasta ale unor prototipuri
comportamentale unor societati in care implementarea lor a devenit un esec nefiind calibrate
cu realitatile istorice si cotidiene ale popoarelor respective.
Agresivitatea reprezinta la nivel global o metoda de implementare a politicilor anumitor state
iar la nivel personal o manifestare a unor minti care uita sau nu cunosc ratiunea, ramanand
fara cuvinte, negasind argumente ajung sa prefere agresivitatea ca metoda de manifestare in
societate.La nivel de manifestare interpersonal agresivitatea este strans legata de anumite
carente in ceea ce priveste pregatirea academica dar mai ales educatia celor ce fac din
agresivitate un element essential al existentei lor.
Agresivitatea corupe iar o lume corupta este antitetica evolutieti la care tindem, evolutie
stintifica, materiala dar in primul rand spirituala.

Matei Cernat S.2G.1 F.P.S.E.